Admissibility of judicial review of a prosecutor's resolution under the exhaustive list of Article 278^1 of the Code of Criminal Procedure.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeals and Justice, sitting in the Full Bench of Nine Judges, dismissed as unfounded the appeal filed by the petitioner against the first-instance decision, thereby affirming the initial ruling that dismissed the petitioner's complaint as inadmissible; the petitioner was ordered to pay 200 lei in judicial fees to the state. The dispute concerned a criminal procedure challenge where the petitioner attempted to contest a prosecutor's resolution that had previously rejected the petitioner's own complaint as unfounded. The court held that under Article 278^1 paragraph (1) of the Code of Criminal Procedure, judicial review via complaint is limited to specific investigative acts or decisions; because the challenged resolution did not fall within this exhaustive list of allowable targets nor under other exceptional provisions for judicial censure, the court affirmed that no right of action existed to attack the prosecutor's decision through the specified procedural channel, rendering the lower court's determination of inadmissibility legally correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 alin. (1) C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 275 alin. (3) C. proc. pen, art. 278 C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Admissibility of judicial review of a prosecutor's resolution under the exhaustive list of Article 278^1 of the Code of Criminal Procedure: The dispute concerned a criminal procedure challenge where the petitioner attempted to contest a prosecutor's resolution that had previously rejected the petitioner's own complaint as unfounded. The court held that under Article 278^1 paragraph (1) of the Code of Criminal Procedure, judicial review via complaint is limited to specific investigative acts or decisions; because the challenged resolution did not fall within this exhaustive list of allowable targets nor under other exceptional provisions for judicial censure, the court affirmed that no right of action existed to attack the prosecutor's decision through the specified procedural channel, rendering the lower court's determination of inadmissibility legally correct.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as unfounded, as cited in the text immediately preceding and logically integrated with the dispositive orders.
Procedural rule cited in the dispositive regarding the enforcement or execution of the decision.
Full text
Ședința publică de la 12 decembrie 2011
Asupra recursului de față,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 1372 din 7 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I.; a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că petentul a formulat plângere împotriva lucrării nr. 8392/2079/VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică; prima instanță a apreciat că plângerea este inadmisibilă, deoarece nu are ca obiect o rezoluție sau ordonanță prin care să se fi dispus una dintre soluțiile prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul; recursul nu a fost motivat.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că acesta este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 275 și următoarele C. proc. pen. împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală orice persoană poate face plângere, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, plângerea fiind soluționată potrivit distincțiilor prevăzute de art. 275 alin. (3) C. proc. pen. și art. 278 alin. (1) și (2) C. proc. pen.
În materia soluțiilor de netrimitere în judecată legiuitorul a prevăzut nu doar posibilitatea exercitării controlului ierarhic (potrivit art. 278 C. proc. pen.), dar și pe cea a controlului judecătoresc, în procedura specială reglementată de art. 2781 C. proc. pen.
Rezultă așadar că în situația în care într-o cauză concretă nu s-a dispus una dintre soluțiile expres și limitativ prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. și nici nu sunt incidente alte cazuri de excepție în care legiuitorul a prevăzut dreptul de a se supune o soluție /măsură a procurorului cenzurii instanței, nu există dreptul de a ataca prin plângere actul procurorului.
În cauza dedusă judecății se constată că petentul a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen. împotriva unei soluții ce exceda celor expres și limitativ prevăzute de alin. (1) al normei anterior indicată, prin rezoluția atacată fiind respinsă, ca neîntemeiată, o plângere anterior formulată de către petent; astfel, în mod just prima instanță a apreciat că plângerea petentului este inadmisibilă, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros motivată, dând o justă aplicare și interpretare prevederilor legale incidente în speță.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinței nr. 1372 din 7 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 5008/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2011.