Inadmissibility of appeal against criminal revision decision due to statutory exclusion of recourse routes for revision instances
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting in a full panel of nine judges, dismissed as inadmissible the appeal filed by the appellant against a criminal court's decision, ordering the appellant to pay 400 lei in judicial fees to the state. The dispute concerned a request for revision of a final criminal judgment that had rejected a prior appeal against a lower court's dismissal of a request to prosecute a "no indictment" decision; the lower criminal court had previously rejected the revision request on the grounds that the original judgment did not constitute a final resolution on the merits (such as conviction or acquittal). The full panel held that the appeal was inadmissible because the challenged decision was rendered by a revision instance, which is not subject to the same ordinary appeal routes as initial judgments under Article 407 of the Code of Criminal Procedure, and Article 3851 of the same Code restricts appeals to non-final judicial decisions; thus, recognizing an appeal in such circumstances would violate the principle of the legality of legal remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 407 C. proc. pen, art. 3851 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of appeal against criminal revision decision due to statutory exclusion of recourse routes for revision instances: The dispute concerned a request for revision of a final criminal judgment that had rejected a prior appeal against a lower court's dismissal of a request to prosecute a "no indictment" decision; the lower criminal court had previously rejected the revision request on the grounds that the original judgment did not constitute a final resolution on the merits (such as conviction or acquittal). The full panel held that the appeal was inadmissible because the challenged decision was rendered by a revision instance, which is not subject to the same ordinary appeal routes as initial judgments under Article 407 of the Code of Criminal Procedure, and Article 3851 of the same Code restricts appeals to non-final judicial decisions; thus, recognizing an appeal in such circumstances would violate the principle of the legality of legal remedies.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as inadmissible in the final order.
Basis for obligating the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Ședința publică de la 28 noiembrie 2011
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1366 din 6 septembrie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C.V. împotriva deciziei nr. 1905 din 13 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 11700/2/2009, cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
La data de 17 mai 2010, revizuentul M.C.V. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1905 din 13 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 53 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.
Cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă de către Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin sentința nr. 1366 din 6 septembrie 2010, cu motivarea că hotărârea definitivă a cărei revizuire se solicită nu este o hotărâre prin care să se fi rezolvat fondul cauzei prin dispunerea unei soluții de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, astfel încât nu poate face obiectul acestei căi extraordinare de atac.
Împotriva acestei sentințe, revizuentul M.C.V. a declarat recurs.
Recursul declarat de revizuent este inadmisibil.
Prin decizia nr. 1905 din 13 mai 2010 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 53 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.
Ulterior, s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 1905 din 13 mai 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de revizuire fiind respinsă ca inadmisibilă prin sentința nr. 1366 din 6 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art. 407 C. proc. pen., hotărârile instanței de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea.
Pe de altă parte dispozițiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Având în vedere modul în care legea reglementează exercitarea căilor de atac cu privire la hotărârile judecătorești, Înalta Curte constată că decizia nr. 1905 din 13 mai 2010, fiind pronunțată de instanța de recurs învestită să soluționeze recursul îndreptat împotriva unei hotărâri, prin care s-a respins ca nefondată o plângere împotriva unei soluții de netrimitere în judecată, nu mai poate fi atacată cu recurs.
Prin urmare, nici sentința nr. 1366 din 6 septembrie 2010, prin care s-a soluționat cererea de revizuire nu poate fi atacată cu recurs.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Așa fiind, excepția inadmisibilității recursului pusă în discuția părților din oficiu de către instanță, este întemeiată.
În consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul M.C.V.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.C.V. împotriva sentinței nr. 1366 din 6 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4365/1/2010.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2011.