Judicial review of a prosecutor’s recusal order under the non-prosecution appeal mechanism.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting in a nine-judge panel, dismissed as unfounded the appeal against a first-instance decision that had rejected a complaint as inadmissible, thereby upholding the lower court's ruling and ordering the complainant to pay 400 lei in judicial costs. The dispute arose when the complainant challenged a prosecutor's order rejecting a request for recusal of a general prosecutor, arguing that the prosecutor lacked competence to resolve a complaint filed against judges; the complainant subsequently attempted to challenge the prosecutor's recusal rejection by filing a complaint under the specific judicial review mechanism for non-prosecution decisions. The Court held that the statutory grounds for appeal under Article 2781 of the Code of Criminal Procedure are strictly limited to challenging a prosecutor's decision not to initiate criminal proceedings or not to bring a case to court, which must be confirmed after the dismissal of a preliminary complaint; because the challenged act was a procedural order on recusal and not a decision not to prosecute, the necessary preconditions for this form of judicial review were not met, rendering the complaint inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 C. proc. pen, art. 42 C. proc. pen, art. 2781 alin. (1) C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 278 C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Judicial review of a prosecutor’s recusal order under the non-prosecution appeal mechanism: The dispute arose when the complainant challenged a prosecutor's order rejecting a request for recusal of a general prosecutor, arguing that the prosecutor lacked competence to resolve a complaint filed against judges; the complainant subsequently attempted to challenge the prosecutor's recusal rejection by filing a complaint under the specific judicial review mechanism for non-prosecution decisions. The Court held that the statutory grounds for appeal under Article 2781 of the Code of Criminal Procedure are strictly limited to challenging a prosecutor's decision not to initiate criminal proceedings or not to bring a case to court, which must be confirmed after the dismissal of a preliminary complaint; because the challenged act was a procedural order on recusal and not a decision not to prosecute, the necessary preconditions for this form of judicial review were not met, rendering the complaint inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as unfounded.
Basis for imposing judicial costs on the appellant.
Full text
Ședința publică de la 28 noiembrie 2011
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1532 din 18 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 701/59/2010 a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva ordonanței nr. 4587/VIII/1/2010 din 17 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
La data de 14 mai 2010 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cererea petentului A.P.G., formulată împotriva procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a solicitat recuzarea acestuia pe motiv că procurorul general a soluționat o plângere formulată în condițiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., împotriva unor judecători, deși nu avea o asemenea competență.
Prin ordonanța din 17 mai 2010 din dosarul nr. 4587/VIII/1/2010 procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare.
Împotriva acestei ordonanțe petentul a formulat plângere în fața judecătorului, plângere care a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția penală, sub nr. 701/59/2010.
Prin sentința penală nr. 162/PI din 14 iulie 2010, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 42 C. proc. pen., și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă de către Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin sentința nr. 1532 din 18 octombrie 2010, cu motivarea că plângerea petentului nu a fost îndreptată împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe, petentul A.P.G. a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Rezultă așadar, din cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea care are un asemenea temei vizează exclusiv o rezoluție sau ordonanță a procurorului de netrimitere în judecată, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate în temeiul art. 275-278 C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că plângerea petentului adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate face obiectul controlului judecătoresc reglementat de prevederile art. 2781 C. proc. pen., întrucât nu privește o soluție de netrimitere în judecată dispusă de procuror, iar din examinarea actelor dosarului a rezultat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a comunicat acestuia o soluție de netrimitere în judecată.
Invocarea de către recurentul petent a prevederilor art. 2781 C. proc. pen., este greșită, întrucât, astfel cum s-a arătat, nu sunt incidente dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., deoarece petentul nu a făcut dovada existenței unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, împotriva căreia să fi făcut plângerea cu care a investit instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.P.G. împotriva sentinței nr. 1532 din 18 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 701/59/2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.P.G. împotriva sentinței nr. 1532 din 18 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 701/59/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2011.