Admissibility of judicial challenge to prosecutor's refusal to initiate criminal investigation under Code of Criminal Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, upholding the lower court’s decision to reject the initial complaint as inadmissible and ordering the appellant to pay 400 lei in judicial costs to the state. The dispute concerned the petitioner’s attempt to initiate criminal proceedings for abuse of office against two local officials, challenging a 2008 resolution appointing a curator for the petitioner due to a medically determined lack of legal capacity. The court held that the lower court correctly identified the complaint as inadmissible under Article 2781 of the Code of Criminal Procedure, a provision applicable only to appeals against a prosecutor’s formal resolution to dismiss or refuse to initiate criminal proceedings, whereas the petitioner failed to demonstrate the existence of such a specific prosecutorial decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 alin. (1) C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 278 C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Admissibility of judicial challenge to prosecutor's refusal to initiate criminal investigation under Code of Criminal Procedure: The dispute concerned the petitioner’s attempt to initiate criminal proceedings for abuse of office against two local officials, challenging a 2008 resolution appointing a curator for the petitioner due to a medically determined lack of legal capacity. The court held that the lower court correctly identified the complaint as inadmissible under Article 2781 of the Code of Criminal Procedure, a provision applicable only to appeals against a prosecutor’s formal resolution to dismiss or refuse to initiate criminal proceedings, whereas the petitioner failed to demonstrate the existence of such a specific prosecutorial decision.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedPrimary legal basis cited to dismiss the appeal as unfounded and uphold the lower court's decision.
Legal basis cited to impose the payment of judicial costs on the appellant.
Full text
Ședința publică de la 28 noiembrie 2011
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 633 din 13 aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1823/1/2010 a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul N.A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Petentul N.A., la data de 16 martie 2010, a solicitat tragerea la răspundere penală pentru presupuse fapte de abuz în serviciu comise de B.E. (fost primar) și A.S. (primar în funcție), motivat de faptul că prin rezoluția nr. 6514 din 7 octombrie 2008 s-a dispus numirea unui curator litis pentru petent, pentru lipsa capacității de folosință și exercițiu a acestuia, constatată medical, sesizare transmisă prin fax, de avocat, fără a fi atașată vreo dovadă că a fost însușită de petent.
Plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă de către Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin sentința nr. 633 din 13 aprilie 2010, cu motivarea că plângerea petentului nu a fost îndreptată împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe, petentul N.A. a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Rezultă așadar, din cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea care are un asemenea temei vizează exclusiv o rezoluție sau ordonanță a procurorului de netrimitere în judecată, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate în temeiul art. 275-278 C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că plângerea petentului adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate face obiectul controlului judecătoresc reglementat de prevederile art. 2781 C. proc. pen., întrucât nu privește o soluție de netrimitere în judecată dispusă de procuror, iar din examinarea actelor dosarului rezultând că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a comunicat acestuia o soluție de netrimitere în judecată.
Invocarea de către recurentul petent a prevederilor art. 2781 C. proc. pen., este greșită, întrucât, astfel cum s-a arătat, nu sunt incidente dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., deoarece petentul nu a făcut dovada existenței unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, împotriva căreia să fi făcut plângerea cu care a investit instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.A. împotriva sentinței nr. 633 din 13 aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1823/1/2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.A. împotriva sentinței nr. 633 din 13 aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1823/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2011.