Criminal jurisdiction transfer for loss of defendant's official status in absence of service-related conduct
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice of Romania dismissed the appellant's complaint for lack of jurisdiction and referred the case to the Bucharest Court of Appeal for competent resolution. The dispute involved a criminal complaint filed by a private individual against a resolution from the High Court's prosecutor's office, which had declined to initiate criminal proceedings against several high-profile individuals, including the then-Prime Minister and media executives, for alleged offenses of false information, false statement in public documents, and abuse of power. The court determined it lacked subject-matter jurisdiction because the alleged crimes fell under the material competence of the first-instance court (the Court of Appeal), and although the Prime Minister's status had initially attracted the High Court's jurisdiction, the defendant had since left office. Relying on the procedural principle that jurisdiction based on a defendant's official status does not persist if the act is not related to official duties and no first-instance judgment has been issued, the court ordered the transfer of the matter to the Bucharest Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 317 C. pen, art. 205 C. pen, art. 206 C. pen, art. 40 C. proc. pen, art. 27 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Criminal jurisdiction transfer for loss of defendant's official status in absence of service-related conduct: Dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 decembrie 2011, petiționarul S.W. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție cu plângere în temeiul art. 2781 C proc. pen. împotriva rezoluției nr. 3065/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul pedepsirii celor vinovați.
Prin rezoluția nr. 1090/P/2011 din 14 noiembrie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații T.R. - moderator TV, C.G. - redactor-șef la ziarul A., C.I. - jurnalist, P.A. - redactor-șef adjunct la publicația R.22, A.D. - analist politic și B.E. – Primul-ministru al României, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 205, art. 206 și art. 317 C. pen.
Împotriva acestei soluții petiționarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluția nr. 3065/II/2/2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică a dispus admiterea parțială a plângerii numitului S.W. formulată împotriva soluției dispusă în Dosarul nr. 1090/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, infirmarea parțială a rezoluției nr. 1090/P/2011 din 14 noiembrie 2011, menținerea dispozitivului rezoluției nr. 1090/P/2011 din 14 noiembrie 2011, respectiv a soluției de neîncepere a urmăririi penale față de T.R., C.G., C.I., P.A., A.D. și B.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 205 C. pen., art. 206 C. pen. și art. 317 C. pen.
La data de 28 decembrie 2011, petiționarul S.W. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție cu plângere împotriva soluției dispusă de procurorul-șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, solicitând condamnarea intimaților T.R., C.G., C.I., P.A., A.D. și B.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 205 C. pen., art. 206 C. pen. și art. 317 C. pen.
Înalta Curte apreciază că nu este competentă să soluționeze plângerea cu care este învestită, pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 40 C. proc. pen. „Când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă a judeca chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:
a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului;
b) s-a dat o hotărâre în primă instanță.
Dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1”.
În cauză, s-au făcut cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 205 C. pen., art. 206 C. pen. și art. 317 C. pen., infracțiuni care, potrivit art. 27 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., atrag competența materială a judeca în primă instanță a tribunalului.
În cauză, competența Înaltei Curți a fost atrasă de calitatea de prim-ministru a intimatului B.E., care, în prezent, nu mai îndeplinește această funcție și, pe cale de consecință, nu sunt alte criterii care să atragă competența instanței supreme.
Din conținutul dispozițiilor procedurale evocate mai sus rezultă că instanța rămâne competentă a judeca chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului ori s-a dat o hotărâre în primă instanță.
Per a contrario, având în vedere natura infracțiunilor pentru care s-au făcut cercetări în cauză, Înalta Curte va dispune trimiterea plângerii formulate de petiționarul S.W. împotriva rezoluției nr. 3065/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la Tribunalul București spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Trimite plângerea formulată de petiționarul S.W. la Tribunalul București spre competentă soluționare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2012.