Criminal prosecution for fraud arising from statutory interpretation of quorum requirements in academic body resolutions

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din 18 august 2011 pronunțată în Dosarul nr. 395/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de O.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) C. pen.

Pe baza examinării materialului de urmărire penală s-au reținut următoarele:

La 22 noiembrie 2010, C.V. a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție o plângere, în cuprinsul căreia a solicitat să fie efectuate cercetări penale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, față de O.D. și A.Ș., care, în calitățile lor de rector al Universității Alexandru loan Cuza din Iași și de decan al Facultății de Filozofie, din cadrul aceleiași universități, în anul 2004, au prezentat Senatului instituției de învățământ arătate o situație neconformă cu realitatea, în sensul că C.V., conferențiar, care îndeplinea condițiile de pensionare, a obținut, în ședința din 18 iunie 2004 a Consiliului Facultății de Filosofie, un număr de șapte voturi în favoarea cererii de continuare a activității profesionale, în condițiile în care, pentru aprobarea cererii ar fi fost nevoie de opt voturi. Autorul plângerii a menționat în cuprinsul sesizării sale că infracțiunea de înșelăciune ar consta în aceea că făptuitorii au indicat eronat că ar fi fost nevoie de opt voturi, întrucât la ședința din 18 iunie 2004 au participat treisprezece membri, iar pentru aprobarea cererii sale era necesar un număr de șapte voturi și nu opt, adică jumătate plus unul din numărul membrilor prezenți.

Plângerea a fost transmisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin adresa nr. 21600 din 03 ianuarie 2011, a transmis-o Parchetului de pe lângă Judecătoria lași, spre soluționare.

S-a înregistrat astfel Dosarul 75/P/2011, iar prin ordonanța cu același număr din 28 martie 2011, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. Prin aceeași ordonanță s-a dispus, în ceea ce îl privește pe O.D., declinarea competenței de efectuare a cercetărilor, pentru săvârșirea aceeași infracțiuni prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, determinat de faptul că făptuitorul are calitatea de senator în Parlamentul României.

Dosarul a fost înregistrat în evidențele secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la numărul 395/P/2011, fiind soluționat prin rezoluția cu același număr din 18 august 2011, prin care s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de O.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) C. pen.

În argumentarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a reținut că în acest caz nu au rezultat indicii care să confirme săvârșirea vreunei fapte penale de către O.D., astfel că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune. Soluția a fost comunicată persoanei vătămate la data de 26 august 2011.

Ulterior, la data de 23 septembrie 2011, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică nr. 2289/II/2/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționar împotriva soluției anterior expuse, constatându-se că aceasta este legală și temeinică. S-a reținut în acest sens că actele premergătoare efectuate în Dosarul nr. 395/P/2011 nu au demonstrat existența unor dovezi care să confirme săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. ori a altei infracțiuni în sarcina făptuitorului O.D.. De altfel, argumentul invocat de către petiționar cum că infracțiunea de înșelăciune ar consta în interpretarea voit eronată a noțiunii de vot majoritar calificat privind cvorumul de 13 voturi, s-a apreciat că nu este întemeiat, câtă vreme adunarea membrilor Consiliului Facultății de Filosofie și Hermeneutică trebuia să fie constituită dintr-un număr par pentru a se putea discuta despre o majoritate formată din jumătate plus unul din numărul votanților și orice cvorum constituit dintr-un număr impar de votanți nu este susceptibil decât de o majoritate simplă, nu una calificată, neputându-se discuta despre o jumătate a unei adunări formate din 13 membri.

Nemulțumit de soluția adoptată, petiționarul C.V. s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. instanței de judecată competente, respectiv Înaltei Curțide Casație și Justiție, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01 noiembrie 2011.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Plângerea adresată instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 2781 C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale învestește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este învestită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.

În prezenta cauză se constată că soluția adoptată de parchet față de intimatul O.D. este legală și temeinică, având în vedere intervenția art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de acesta, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., întrucât faptele reclamate nu există, nefiind conturate indiciile ale săvârșirii acestei infracțiuni.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul O.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., rezoluție care va fî menținută.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.V. împotriva rezoluției din 18 august 2011 pronunțată în Dosarul nr. 395/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2012.