Pre-extradition detention upheld pending surrender to US authorities; appeal rejected on merits with costs.

Asupra recursului de față;

În baza actelor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea din 23 martie 2012 Curtea de Apel Craiova , secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2246/54/2011 a menținut starea de arest a persoanei solicitate B.B., în vederea predării către autoritățile judiciare americane.

Pentru a pronunța această hotărâre a constatat că, prin sentința penală nr. 47 din 23 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane - Tribunalul Districtual al Statelor Unite Hartford, Connecticut, privind pe numitul B.B. și s-a dispus extrădarea sus-numitului către autoritățile judiciare americane.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată în vederea extrădării la data de 17 noiembrie 2011 și, în conformitate cu disp. art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut starea de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate.

Această sentință penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 633/29 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 15 martie 2012 la instanță s-a primit adresa nr. 3089837/INS a Biroului Național Interpol prin care se arăta faptul că această instituție a intrat în legătură la data de 13 martie 2012, cu autoritățile americane și a propus ca dată de predare data de 15 martie 2012.

S-a menționat însă că, în răspunsul primit de la autoritățile americane acestea și-au reafirmat voința de a prelua persoana extrădată însă au specificat faptul că nu pot realiza extrădarea mai devreme de data de 3 aprilie 2012.

La data de 23 martie 2012, orele 8,14 s-a primit la instanță adresa I.P.J. Dolj - Centrul de reținere și arestare preventivă, prin care instanța era înștiințată despre faptul că 30 de zile de la ultima menținere a stării de arest în cauză expira la 23 martie 2012 și a solicitat punctul de vedere al instanței, dacă se mai impune sau nu menținerea stării de arest, până la predarea către autoritățile americane.

Având în vedere cele două adrese de mai sus, Curtea de Apel, s-a autosesizat și a luat în discuție starea de arest a persoanei solicitate.

Analizând dispozițiile legale, respectiv dispozițiile Legii nr. 302/2004 și ale Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, Curtea de Apel a constatat următoarele:

În primul rând s-a constatat că în Tratat nu sunt prevăzute dispoziții speciale, situație în care devin aplicabile pe deplin dispozițiile Legii nr. 302/2004.

În al doilea rând s-a constatat că nici dispozițiile Legii nr. 302/2004 nu sunt suficient de clare în această privință.

Astfel, art. 43 din Legea nr. 302/2004 prevede, pe de o parte, pe lângă posibilitatea de a se lua măsura arestării provizorii în vederea extrădării, anterior pronunțării unei sentințe și faptul că, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate în vederea predării [alin. (6)].

Curtea de Apel a apreciat însă că dispoziția de arestare prin sentință are logică numai în situația în care, anterior pronunțării acestei sentințe, împotriva persoanei solicitate nu a fost luată măsura arestării provizorii ci aceea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

A mai apreciat că, odată cu dispunerea extrădării să se dispună și arestarea persoanei extrădate întrucât nu poate fi „predat" o persoană liberă ci numai una aflată în stare de arest.

În cazul în care însă, a intervenit o arestare provizorie mai înainte de pronunțarea sentinței - așa cum este și cazul în speță - apreciem că nu mai sunt aplicabile disp. art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 iar instanța doar menține starea de arest inițială, în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, așa cum prevede art. 52 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și așa cum s-a și procedat în speța de față.

Problema care se pune în cauză este însă dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii prin care se dispune extrădarea, se mai impune sau nu verificarea periodică a stării de arest din 30 în 30 de zile.

Curtea de Apel a menționat că, din coroborarea art. 43 alin. (3) cu art. 57 din Legea nr. 302/2004 rezultă că durata totală a arestării unei persoane în procedura extrădării nu trebuie să depășească 180 de zile iar după rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare autoritățile judiciare implicate vor intra în contact, vor fixa o dată de predare (fără ca legea să prevadă însă un termen limită la care se fixează această dată în raport de data rămânerii definitive) iar persoana extrădată va fi pusă în libertate dacă expiră un termen maxim de 30 de zile de la data convenită pentru predare (15 zile plus 15 zile) fără a fi preluată.

Date fiind cele de mai sus, la prima vedere ar rezulta faptul că, după rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare, instanța nu mai trebuie să se pronunțe asupra stării de arest a persoanei extrădate, aceasta fiind limitată numai de termenele prevăzute de art. 57 din Legea nr. 302/2004.

Cu toate acestea Curtea de Apel, a remarcat faptul că art. 52 alin. (3) din aceeași lege vorbește despre o stare de arest provizorie și după pronunțarea unei hotărâri de extrădare, situație în care se apreciază că, totuși, se impune efectuarea unei verificări periodice la 30 de zile și după rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare, până la realizarea predării efective.

Curtea de Apel a constatat că, data convenită pentru predare între autoritățile române și cele americane este 3 aprilie 2012 și că, până la această dată nu este depășit termenul maxim de 180 de zile de la momentul reținerii și arestării persoanei solicitate.

Totodată a constatat că, autoritățile judiciare americane își exprimă ferm voința de preluare a persoanei solicitate și că autoritățile judiciare române s-au pronunțat în cauză, printr-o hotărâre definitivă, în sensul admiterii extrădării.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana extrădabilă B.B., fără însă a-l motiva.

Înalta Curte, examinând recursul formulat, dar și din oficiu potrivit art. 385 9alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat întrucât în mod corect a fost menținută starea de arest a persoanei solicitate, în vederea predării autorităților judiciare americane deoarece potrivit art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 în cazul în care Curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeași lege.

Art. 43 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată la alin. (3) prevede că "arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și este prelungită de același complet investit cu soluționarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăși 180 de zile", la alin. (5) prevede că "în cursul soluționării cererii de extrădare, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menținerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Măsura arestării provizorii se înlocuiește cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea numai în cazuri bine justificate și numai dacă instanța apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare", la alin. (7) prevede că "măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autoritățile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepția cazului prevăzut la art. 57 alin. (6) din aceeași lege".

Astfel că în mod justificat, Curtea de Apel Craiova a constatat că până la data convenită pentru predarea persoanei extrădabile autorităților americane nu a fost depășit termenul maxim de 180 de zile de la momentul reținerii și arestării persoanei solicitate așa cum prevede art. 43 alin. (3) coroborat cu art. 57 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată și, nici nu se pune problema punerii în libertate a persoanei extădabile întrucât nu a expirat termenul maxim de 30 zile de la data convenită pentru predare(3 aprilie 2012). Mai mult, potrivit relațiilor primite de la Arestul Central București, recurenta persoană extrădabilă a fost predată autorităților judiciare din S.U.A. la 30 martie 2012, ora 5,00.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă B.B. împotriva încheierii din 23 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2246/54/2011 și, în baza art. 76 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată, rap. la art. 192 alin. (3) C. proc. pen. va obliga recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă B.B. împotriva încheierii din 23 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2246/54/2011.

Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.