Priority of secured creditor liens over later statutory privileges in bankruptcy distribution

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 98 din 17 mai 2001 a Tribunalului Botoșani, judecător sindic, au fost respinse ca nefondate obiecțiunile creditoarelor A.N.R.S. U.T. 350 Popești Leordeni și A.N.R.S. U.T. 330 Podeni privind planul de distribuție întocmit de lichidatorul debitoarei S.C. A. S.A. Botoșani pentru perioada 16 noiembrie 2000- 15 februarie 2001, și depus de acesta la 16 martie 2001.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că obiecțiunile formulate nu pot fi primite deoarece la data apariției O.U.G. nr. 133/1999 de modificare a Legii nr. 82/1992, creditoarea B.C.R. Botoșani avea deja constituite garanții, legea nouă neputând retroactiva și neputând fi încălcate dispozițiile art. 1725 C. civ., privilegiul creat prin respectivele norme stipulate în O.U.G. nr. 133/1999 în favoarea A.N.R.S. fiind ulterioare drepturilor de gaj și ipotecă ale creditoarei B.C.R. Botoșani.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs cele două U.T.A.N.R.S., recurs respins ca nefondat prin decizia nr. 477 din 14 decembrie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Instanța de apel a reținut că prioritatea satisfacerii creanțelor A.N.R.S. instituită prin O.U.G. nr. 133 din 10 septembrie 1999, pentru modificarea și completarea Legii nr. 82/1992, creează un privilegiu al statului numai începând cu 10 septembrie 1999 și el nu poate afecta drepturile reale dobândite de B.C.R. Botoșani încă din 1995-1996 când și-a constituit garanții pentru creditele acordate, legea civilă neputând retroactiva, iar dispozițiile art. 1725 C. civ. ocrotind drepturile anterior constituite.

Cât privește decizia nr. 51 din 21 martie 2000 a Curții Constituționale instanța a reținut că nu se pronunță asupra neretroactivității dispozițiilor O.U.G. nr. 133/1999, ci numai pe faptul că sunt constituționale.

Împotriva celor două hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pe motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În dezvoltarea motivelor se arată că cele stipulate în art. 52 din Legea nr. 82/1992, astfel cum s-a modificat și completat prin O.U.G. nr. 133/1999, derogă de la ordinea de prioritate stabilită prin art. 106 și art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind distribuirea fondurilor obținute din lichidare, potrivit principiului „specialia generalibus derogant”.

Se apreciază că dispozițiile art. 52 din O.U.G. nr. 133/1999 sunt norme de procedură și sunt de imediată aplicare, așa încât creanțele A.N.R.S. sau ale unităților sale teritoriale trebuiau satisfăcute cu prioritate față de ceilalți creditori, indiferent de calitatea creanțelor, conform principiului „tempus regit actum”, neaducându-se astfel nici o atingere principiului neretroactivității legii civile.

De asemenea, se apreciază că instanțele au interpretat greșit dispozițiile art. 1725 C. civ. referitoare la privilegiul general al tezaurului public asupra tuturor bunurilor debitorului, ordinea de preferință a creanțelor statului fiind reglementată prin legi speciale, legi care nu conferă statului dreptul de privilegiu - reglementat în codul civil - ci stabilesc doar cadrul și limitele exercitării acestui drept.

În final, s-a apreciat că planul de distribuție depus de lichidator și hotărârile judecătorești ce-l confirmă, sunt contrare celor stipulate în art. 52 din Legea nr. 82/1992, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 133/1999, dispoziții care conferă statului dreptul de preferință față de alți creditori, motiv pentru care s-a solicitat casarea lor și admiterea contestațiilor împotriva planului de distribuire a creanțelor.

Prin întâmpinările depuse la dosar de lichidatorul S.C. A. S.A. Botoșani și creditoarea B.C.R. S.A., sucursala Botoșani, s-a solicitat respingerea recursului în anulare ca nefondat, învederându-se că planul de distribuție a fost întocmit de lichidator în conformitate cu tabloul definitiv al creditorilor, tablou atacat de aceleași contestatoare, contestații respinse prin sentința nr. 20 din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia dată după strămutare, la 22 octombrie 2002 de către Curtea de Apel București, așa încât respectivul tablou a intrat sub puterea lucrului judecat, fiind opozabil contestatoarelor de față.

Recursul în anulare este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

În temeiul dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 82/1992, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 133/1992 creanțele unităților A.N.R.S. au fost asimilate cheltuielilor necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor debitorului aflat sub incidența dispozițiilor Legii nr. 64/1995,stipulându-se că ele se vor satisface cu prioritate față de toți creditorii.

Potrivit dispozițiilor art. 1722 C. civ. „privilegiul este un drept, ce dă unui creditor calitatea creanței sale de a fi preferat celorlalți creditori, fie chiar ipotecari”, exercitarea privilegiului tezaurului public și ordinea exercitării lui fiind reglementate prin legi speciale, după cum prevăd dispozițiile art. 1725 C. civ.

Este de reținut însă că potrivit dispozițiilor alin. (2) ale art. 1725 C. civ. „tezaurul public nu poate obține un privilegiu în contra drepturilor persoanelor al treilea dobândite mai înainte”.

Analizând speța de față, raportată la dispozițiile legale mai sus prezentate, curtea apreciază că instanțele au pronunțat soluții legale și temeinice, deoarece privilegiul instituit în favoarea unităților A.N.R.S. prin dispozițiile O.U.G. nr. 133/1999, ce au intrat în vigoare la 20 septembrie 1999, a fost constituit ulterior drepturilor de gaj și de ipotecă ale creditoarei B.C.R., sucursala Botoșani, constituite anterior prin contractele de garanție încheiate în 1995-1996, motiv pentru care instanțele au aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 1725 alin. (2) C. civ.

Reglementarea privilegiului statului reglementat prin O.U.G. nr. 133/1999 se încadrează în dispozițiile art. 1725 alin. (1) C. civ., această ordonanță constituind o lege specială la care se referă alin. (1) al textului amintit, numai că prin această ordonanță n-a fost înfrânt principiul ocrotirii privilegiilor anterior constituite, reglementat în alin. (2) al art. 1725 C. civ.

Nejustificat se susține în recursul în anulare formulat că dispozițiile art. 52, așa cum a fost el modificat prin O.U.G. nr. art. 133/1999, ar deroga de la ordinea de prioritate stabilită prin art. 106 și art. 108 din Legea nr. 64/1995 și ca atare aceste norme ar reprezenta norme de procedură propriu-zise de imediată aplicare, deoarece prin O.U.G. nr. 133/1999 s-a modificat o altă lege specială, Legea nr. 82/1992, dar nu și dispozițiile Legii nr. 64/1995 care au rămas neschimbate.

Principiul invocat de recurent „specialia generalibus derogant” în argumentarea celor mai sus arătate nu-și găsește aplicarea, după cum a reținut și argumentat și Curtea Constituțională în decizia nr. 51 din 21 martie 2000, publicată în M. Of., nr. 327 din 14 iulie 2000, decizie invocată în speța de față și aflată la dosar, cu ocazia analizării constituționalității art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 133/1999 prin care s-au introdus în Legea nr. 82/1992 art. 51 și art. 52.

De altfel, planul de distribuire a prețului depus de lichidator nici nu mai poate fi repus în discuție, deoarece el este conform cu tabloul preliminar al creditorilor, tablou contestat de A.N.R.S. și devenit definitiv prin respingerea contestațiilor prin sentința 307 din 22 mai 2000 a Tribunalului Botoșani, lichidatorul întocmind planul de distribuire cu respectarea acestui tablou.

În consecință, curtea apreciază recursul în anulare ca nefondat, urmând a-l respinge, soluțiile instanțelor fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 98 din 17 mai 2001 a Tribunalului Botoșani și a deciziei nr. 477 din 14 decembrie 2001 a Curții de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2003.