Influence peddling by a prosecutor: validity of surveillance evidence and criminal liability for trading judicial influence

Asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov nr. 41/P/2006 din data de 09 aprilie 2008 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul B.I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare.

În actul de sesizare al instanței Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut, în esență, că în perioada mai – iunie 2006, în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, pe fondul demersurilor judiciare efectuate de M.M.N. pentru aprobarea cererii de suspendare temporară a măsurii limitării dreptului la liberă circulație în străinătate, ce formau obiectul unui dosar al Tribunalului Alba, având influență și/sau lăsând să se creadă că are influență asupra mai multor magistrați – judecători și procurori – a pretins și primit, în mod eșalonat, suma totală de 40.000 euro de la M.M.N. pentru a-și trafica influența necesară pronunțării unei decizii judecătorești de admitere a cererii formulate.

Prin același rechizitoriu menționat s-a dispus și:

-neînceperea urmăririi penale față de M.M.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, fiind aplicabilă cauza de nepedepsire prevăzută de alin. (2) al art. menționat.

-instituirea măsurii asigurătorii obligatorii a inscripției ipotecare asupra bunurilor imobile ale inculpatului B.I. constituite în imobilul de la adresa din municipiul Sibiu, până concurența sumei de 40,000 Euro.

De asemenea, procurorul anticorupție a evidențiat prin rechizitoriul scris susindicat și următoarele date privind procedura urmăririi penale:

•urmărirea penală a fost începută pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, în scopul obținerii pentru sine de bani, bunuri ori foloase necuvenite prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, prin rezoluția procurorului din data de 30 noiembrie 2007, ora 14:00, cu nr. 44/2007 din registrul prevăzut în art. 228 alin. (1)1 C. proc. pen.

•acțiunea penală a fost pusă în mișcare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare prin ordonanța procurorului din data de 19 februarie 2008;

•prin Hotărârea nr. 32 din data de 21 februarie 2008 a Secției de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus suspendarea din funcția de procuror a inculpatului B.I. •prin procesul - verbal seria B nr. 013268 din data de 17 martie 2008, inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală;

•prin ordonanța din 18 martie 2008 s-a dispus disjungerea cauzei privind săvârșirea de către învinuitul B.I. a infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, în scopul obținerii pentru sine de bani, bunuri ori foloase necuvenite prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că, în calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, prin încălcarea incompatibilităților prevăzute de lege ca urmare a calității sale de magistrat, realizează în fapt administrarea SC S.T. SRL Sibiu, prin efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, obținând astfel importante sume de bani, bunuri și alte foloase necuvenite ce sunt cheltuite traiului zilnic, dar și pentru edificarea unor imobile - casă de locuit și casă de vacanță, precum și pentru suspiciunile de comitere a altor fapte penale de corupție, întreg materialul probator referitor la aceste fapte urmând a fi administrat în noul Dosar penal nr. 18/P/2008;

•pe parcursul urmăririi penale inculpatul a beneficiat de asistență juridică din partea următorilor apărători aleși: avocat M.G. - Baroul Arad, avocat B.B. - Baroul Brașov, avocat Ș.A. - Baroul Brașov, delegația apărătorului inițial - avocat B.I. încetând ca urmare a decesului;

•după ce a primit un exemplar al rezoluției de începere a urmăririi penale și a semnat procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și dreptului la apărare, deși a arătat că dorește să de-a declarație, prin toată atitudinea procesuală inculpatul B.I. nu a dorit acest lucru, elocvente fiind propriile sale susțineri din sesizarea adresată Consiliului Superior al Magistraturii când afirmă că i s-a încălcat „dreptul procesual la tăcere” ori după ce în calitate de inculpat a studiat întreg materialul a refuzat să dea declarație în această calitate, deoarece nu a fost ascultat în calitate de învinuit, cu toate că actele dosarului dovedesc că i-au fost respectate drepturile constituționale și procesuale.

II.A.Instanța de fond a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată în condițiile dispozițiilor art. 264 alin. (4) C. proc. pen. cu judecarea cauzei de față la data de 10 aprilie 2008.

La termenul de judecată din 29 ianuarie 2009, inculpatul B.I., prin apărător ales, avocat G.M., a reiterat excepțiile invocate la termenul din data de 10 septembrie 2008, învederând instanței că în conformitate cu art. 320 C. proc. pen. raportat la art. 300 alin. (1) și (2) C. proc. pen. formulează excepții privitoare la nelegalitatea actului de sesizare al instanței, precum și încălcarea dreptului la apărare al inculpatului în faza de urmărire penală; cu privire la nelegalitatea actului de sesizare al instanței a invocat că înțelege să formuleze excepție și cu privire la actele încheiate de organele de urmărire penală ce au stat la baza întocmirii acestuia.

Prin încheierea de ședință din 12 februarie 2009, Înalta Curte a respins, ca nefondate, excepțiile invocate de inculpatul B.I. de restituirea cauzei la procuror și în baza art. 300 C. proc. pen. a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței.

B.Prin încheierea de ședință de la termenul din 10 aprilie 2009 a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul B.I. în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 în raport de dispozițiile art. 23 alin. (1) (2), art. 11, art. 20 din Constituția României raportat la art. 7 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, art. 73 alin. (3), art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituția României care consacră principiul legalității incriminării și pedepsei, dreptul la un proces echitabil, precum și principiul după care justiția se înfăptuiește în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți.

Prin Decizia nr. 1469 din 10 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 2423 D/2009 a Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

În urma examinării excepției de neconstituționalitate iterată, Curtea Constituțională a constatat că „dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 48 din 24 ianuarie 2006, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000, reținând că textul contestat „nu constituie o incriminare prin analogie, [.] ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, analogia, ca instituție juridică, se plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, și nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noțiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicție în termeni, căci analogia implică absența normei și, în consecință, libertatea recunoscută unei autorități publice - în mod excepțional și nu în materie penală - de a stabili ea însăși regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluție pronunțată într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziția legală atacată prevede expres că infracțiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor C. pen. în care sunt incriminate”.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai susmenționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față”.

La termenul de judecată din 25 ianuarie 2011, inculpatul B.I. a invocat excepția de necompetență după calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, întrucât se află în situația de schimbare a calității care a determinat competența instanței, susținând că prin Decretul Președintelui României nr. 1205 din 13 decembrie 2010, publicat în M. Of. Partea I nr. 844 din 16 decembrie 2010 a fost eliberat din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia ca urmare a pensionării, beneficiind de pensie de serviciu în baza deciziei nr. 170310 din 1 aprilie 2009 a Casei Județene de Pensii Sibiu.

În raport de această împrejurare, apreciază că nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de art. 40 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., care determină ca instanța să rămână competentă să judece chiar dacă inculpatul după săvârșirea infracțiunii nu mai are calitatea care a atras competența personală, fapta pentru care s-a întocmit rechizitoriul nu are legătură cu atribuțiile sale de serviciu și nici nu s-a pronunțat o hotărâre în primă instanță.

În concluzie, a menționat că în prezenta cauză competența de judecată este dată după materie și nu după calitatea persoanei, competența revenind Tribunalului Brașov conform art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 30 alin. (2) C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință din data de 02 februarie 2011, cu opinie majoritară, instanța de fond a respins ca nefondată și excepția invocată de inculpatul B.I. cu privire la necompetența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa prezenta cauză cu privire la calitatea persoanei.

În condițiile conformării la dispozițiile art. 70 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul B.I. consimțind să dea declarație, acesta a fost ascultat și prin conformare la dispozițiile art. 323 C. proc. pen. la termenul de judecată din 26 ianuarie 2010

Concomitent, instanța de fond a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a trecut la ascultarea directă și nemijlocită a martorilor din actele de urmărire penală, în sensul dispozițiilor art. 327 C. proc. pen., depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei:

-denunțătorul M.M.N.;

-B.I.;

-Z.N.

-I.G.

-P.M.R.

-F.A.M.

-B.M. și

-C.M.E.

La termenul de judecată din 20 aprilie 2010, prin încheierea de ședință de la acea dată a fost admisă la cererea inculpatului B.I., audierea ca martori a următoarelor persoane, ale căror depoziții consemnate au fost atașate la dosarul cauzei de față:

-N.O.;

-L.D.;

-B.L.G. și

-P.I.

Totodată, în cursul cercetării judecătorești, Înalta Curte a încuviințat la cererea inculpatului B.I. efectuarea unei expertize criminalistice, privind vocea și vorbirea, având ca obiect înregistrările convorbirilor telefonice, ce au fost interceptate și aflate pe un număr de 3 suporți optici tip CD și DVD, după cum urmează:

-un CD-RW marca Verbatim, cu seria constructivă HLD673KC18074777, inscripționat „DNA – Serviciul Teritorial Brașov, Dosar penal nr. 41/P/2006, copii convorbiri telefonice stocate pe CD-urile nr. 273, 274, 280, 281” aflat într-o carcasă de material plastic;

-un DVD+R marca Verbatim, cu seria constructivă PAPA23LCO4074240 5, inscripționat „DNA – Serviciul Teritorial Brașov – Dosar penal nr. 41/P/2006 COPIE 1 înregistrare mediu ambiental M.N. 08 ianuarie 2008 – București 732/II-1/2007 – TH COPIE 1”, aflat într-o carcasă de material plastic;

-un DVD+R mareca Verbatim, cu seria constructivă YC624A106279PH, inscripționat „DNA - Serviciul Teritorial Brașov – Dosar penal nr. 41/P/2006 înregistrare mediu ambiental M.N. cu B.I. la data de 15 ianuarie 2008 732/II-1/2007 – Copie Th.1”, aflat într-o carcasă de material plastic, contrasemnate de către procuror și sigilate cu sigiliul „MINISTERUL PUBLIC – PNA – 207”.

Prin adresa scrisă, inculpatul B.I. a formulat următoarele obiective ale expertizei criminalistice susmenționate:

1.Să se identifice mijloacele tehnice (echipamente și suporți cu care au fost efectuate înregistrările audio-video).

2.Să stabilească dacă suporții tehnici pe care sunt imprimate înregistrările sunt originali și dacă înregistrările sunt autentice.

3.Să se stabilească dacă asupra înregistrărilor s-a intervenit prin ștergere, înserare sau alte elemente de montaj audio-video.

4.Să se determine dacă vocile înregistrate și identificate de organele de anchetă ca aparținând lui, îi aparțin într-adevăr.

5.Să se stabilească raportat la caracteristicile vocii sale și la mijloacele tehnice folosite dacă aceasta ar fi putut fi prelucrată cu softuri audio-video speciale.

6.Să se stabilească dacă conținutul convorbirilor interceptate este redat în mod fidel.

7.Care este marja de eroare a metodei folosite pentru expertizare și fundamentul științific al acesteia.

În urma admiterii cererii efectuării expertizei criminalistice a fost efectuată în cauză această probă, fiind depus Raportul de expertiză criminalistică nr. 27 din 20 februarie 2012 al Institutului Național de Expertize Criminalistice întocmit de expertul criminalist autorizat G.P.

În fine, la cererea inculpatului B.I. s-a încuviințat a se da lămuriri de către expertul criminalist susmenționat, în condițiile art. 120 C. proc. pen. și a răspunde la obiecțiunile expertului parte al inculpatului, d-nul C.G..

Așa fiind, la termenul de judecată din 09 aprilie 2012, după depunerea la dosarul cauzei a răspunsurilor scrise de către expertul criminalist autorizat la obiecțiunile expertului parte nominalizat și după depunerea jurământului în condițiile art. 85 C. proc. pen., s-a procedat la ascultarea și consemnarea declarației expertului criminalist autorizat G.P. în temeiul art. 124 alin. (2) teza ultimă C. proc. pen.

C.Referitor la durata procesului, Înalta Curte reține cu titlu de premisă că potrivit art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

Caracterul rezonabil al duratei procedurii se apreciază ținând seama de circumstanțele cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența C.E.D.O., referitoare la complexitatea cauzei, comportamentul părților și al autorităților competente, dificultatea dezbaterilor.

În speță, durata procedurii a fost determinată de mai multe aspecte, conjugate într-o interacțiune specifică și redate în cele ce urmează și care în ansamblul lor justifică soluționarea cauzei într-un termen de 4 ani:

a) Astfel, în primul rând, urmarea admiterii cererii inculpatului B.I. de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 prin încheierea de ședință din 10 aprilie 2009, prin conformare la dispozițiile în vigoare la acea dată ale art. 303 alin. (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale s-a suspendat judecarea Dosarului nr. 3318/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată, iar în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a dispus trimiterea dosarului cauzei la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată.

Or, dosarul cauzei împreună cu o copie a Deciziei nr. 1469 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională a fost restituit la Înalta Curte de Casație și Justiție abia la data de 24 noiembrie 2009, judecata în fața instanței de fond reluându-se la termenul din 16 decembrie 2009.

b) În al doilea rând, trebuie avut în vedere că, deși prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 23 martie 2010 s-a dispus admiterea cererii inculpatului B.I. de efectuare a unei expertize criminalistice privind vocea din înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului B.I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și s-a menționat că obiectivele expertizei au fost prezentate și dezvoltate în cererea de la dosar, și vizează convorbirile individualizate în volumele de urmărire penală, (în esență toate convorbirile care prin rechizitoriu l-au incriminat pe inculpat); fiind dispusă imediat adresă către Institutul Național de Expertize Criminalistice, indicându-se inclusiv aspectul că s-a fixat onorariul provizoriu pentru expert în sumă de 10.000 RON; în continuare efectuarea în fapt a acestei probe, cu o certă decisivitate în construcția apărărilor iterate de inculpatul B.I. și a pretinderii stabilirii nevinovăției sale pentru săvârșirea infracțiunii imputate - și în consecință, finalizarea judecății a fost esențialmente imposibilă, în ciuda rolului activ al instanței Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru următoarele motive obiective:

1. Prin adresa nr. 457 din 19 mai 2010, Institutul Național de Expertize Criminalistice a comunicat că nu mai efectuează acest gen de expertize criminalistice și a arătat că solicitările dispuse de instanță se circumscriu dispozițiilor art. 916 C. proc. pen. și pot fi supuse expertizei tehnice, fiind făcută recomandarea de a se cere efectuarea expertizei de către Institutul pentru tehnologia avansată din structura SRI sau Institutul de Criminalistică din cadrul IGPR, ori de către experți tehnici judiciari aflați pe site-ul http://www.just.ro/MeniuStanga/Listapersoanelorautorizate expertijudiciari/tabid/160/Default.aspx.

2.Ulterior, prin adresa nr. 457 din 14 iunie 2010, Institutul Național de Expertize Criminalistice a revenit la adresa datată 19 mai 2010 și a informat că „în prezent la I.N.E.C. există personal de specialitate criminalistică, competent pe domeniile expertiză criminalistică a vocii și vorbirii, respectiv expertiza fotografiilor și a imaginilor video, pe care îl poate desemna expert criminalist oficial, în vederea efectuării unor expertize criminalistice.

S-au mai iterat și următoarele precizări:

♦Obiectivul expertizei vocii și vorbirii efectuate în I.N.E.C. constă în stabilirea probabilității ca două eșantioane de voce și vorbire să provină de la același vorbitor. S-a menționat că în prezent nu există metode standardizate sau validate științific pentru identificarea certă a persoanelor după voce și vorbire.

Observații: Nu reprezintă obiect al expertizei criminalistice autentificarea înregistrărilor sau transcrierea convorbirilor. Transcrierile se pun la dispoziția expertului de către organele judiciare care au dispus expertiza.

♦Cu privire la o fotografie sau imagine video, obiectivele expertizei criminalistice efectuate la I.N.E.C. constau în: îmbunătățirea calității imaginilor, analiza persoanelor și a altor detalii, posibilitatea stabilirii locației și datei unei imagini:

◘Îmbunătățirea calității unei imagini se efectuează în vederea ameliorării clarității acesteia.

◘Analiza persoanelor și a altor detalii constă în compararea persoanelor din imaginile în litigiu cu fotografii/imagini ale suspecților puse la dispoziție de organele judiciare sau efectuate de către experți. De asemenea se pot analiza și detalii sau obiecte din imagini. în vederea calculării dimensiunilor unor persoane, detalii sau obiecte din imagini se aplică tehnici de fotogrametrie, respectiv de aplicare a formulelor din geometria în plan sau spațiu.

◘Stabilirea locației și a datei realizării unei imagini: examinarea elementelor surprinse într-o imagine poate să permită identificarea locației și a datei când a fost realizată.

Observații: Nu reprezintă obiect al expertizei criminalistice stabilirea faptului dacă imaginile au fost sau nu prelucrate prin intermediul unui procesor.

♦expertizele criminalistice și expertizele tehnice constituie două genuri distincte în cadrul expertizelor judiciare, iar potrivit art. 916 alin. (1) C. proc. pen. interceptările și înregistrările audio sau video pot fi verificate sub aspectul autenticității prin supunerea lor expertizei tehnice”.

3.Este esențială evidențierea în continuare că Direcția Servicii Conexe din cadrul Ministerului Justiției, prin adresa nr. 566/BCETJ din 09 iunie 2010 a comunicat că:

-Activitatea de expertiză tehnică judiciară se desfășoară în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și în conformitate cu prevederile C. proc. civ, respectiv C. proc. pen.

-Specializările expertizei tehnice judiciare sunt cuprinse în Nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 199/C din 18 ianuarie 2010.

-În urma verificărilor efectuate a rezultat că specializarea „Voce – vorbire” nu se regăsește printre specializările expertizei tehnice judiciare. Expertiza vocii și a vorbirii se încadrează la expertize criminalistice, conform Hotărârii Guvernului nr. 368 din 3 iulie 1998 privind înființarea Institutului Național de Expertize Criminalistice - I.N.E.C., modificată prin H.G. nr. 458 din 15/04/2009 și a Ordinului Ministrului Justiției nr. 441/C/1999.

4. În același traseu sinos și dificil de efectuare a expertizei criminalistice încuviințate, prin adresa nr. 457 din 14 septembrie 2010, I.N.E.C. a comunicat că valorificarea înregistrărilor audio și video constituie obiect al expertizei tehnice potrivit art. 916 C. proc. pen., limitându-se în acest fel activitatea institutului al cărui obiect de activitate este cel prevăzut la art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 368/1998, modificată și completată prin H.G. nr. 458/2009.

Analizând obiectivele indicate s-a constatat că dintre acestea numai cele de la nr. 4 și 7 pot constitui subiect al expertizei criminalistice, pentru care în prezent există la I.N.E.C. personal de specialitate criminalistică, instruit și perfecționat în țară și străinătate, competent pentru a fi desemnat expert criminalist oficial care să efectueze această lucrare.

Pentru rezolvarea celorlalte probleme și efectuarea unei expertize tehnice judiciare în condițiile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 2/2000, s-a formulat recomandarea pentru instanțe de a se adresa direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției care, potrivit art. 121 din O.G. nr. 2/2000, autorizează experții tehnici judiciari din specialitatea cerută, în lipsa acestora urmând a se proceda conform prevederile art. 13 din aceeași ordonanță.

5. Față de cele iterate de I.N.E.C., prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 29 septembrie 2010 s-a dispus solicitarea pe cale de adresă scrisă de la Ministerul Justiției – Serviciul Profesii Juridice Conexe a unei liste cu experți tehnici judiciari, cu specialitatea tehnologie informatică și electronică în vederea efectuării unei expertize tehnice cu privire la obiectivele de la pct. (1), (2), (3), (5) și (6), precum și revenirea cu adresă la Institutul Național de Expertize Criminalistice în sensul efectuării expertizei tehnice, respectiv, pentru obiectivele nr. 4 și nr. 7.

În consecința transmiterii listei cu experți tehnici judiciari oficiali de către Ministerul Justiției - Serviciul Profesii Juridice Conexe, prin încheierea de ședință de la termenul din 21 octombrie 2010 au fost desemnați prin conformare la dispozițiile art. 119 alin. (2) teza III C. proc. pen. experții D.M. - cu specialitatea electronică și S.L.C. – cu specialitatea calculatoare din listele comunicate de Ministerul Justiției – Serviciul Profesiei Juridice Conexe pentru efectuarea expertizei tehnice cu privire la obiectivele de la pct. (1), (2), (3), (5) și (6), stabilindu-se onorariu provizoriu în sumă de 5.000 RON.

6.O altă chestiune ce a generat dificultatea efectuării expertizei criminalistice dispusă în cauză a fost solicitarea I.N.E.C. pe cale de adresă scrisă din 21 martie 2011 și reluată prin adresa datată 13 mai 2011, de a fi înaintate suporturile tehnice originale, ce conțineau înregistrările ce urmau a fi expertizate sub aspectul identificării persoanei după voce și vorbire.

În acest sens, instanța de fond a Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus adresă scrisă la Serviciul Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Brașov pentru ca, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 182/2002, privind protejarea informațiilor clasificate și a H.G. nr. 585/2002, dată în aplicarea aceleiași legi, să procedeze la declasificarea documentului de însoțire a suporților optici originali, existenți la dosarul cauzei, suporți care conțin înregistrările audio-video, convorbirile telefonice purtate de către inculpatul B.I. și care au făcut obiectul întocmirii rechizitoriului din data de 9 aprilie 2008, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov, în Dosarul nr. 41/P/2006.

S-a arătat de către instanță că declasificarea era necesară pentru a se asigura liberul acces și total pentru unul din magistrații ce compun completul de judecată și care nu deținea autorizație de acces corespunzătoare nivelului de clasificare a informațiilor, respectiv „strict secret”, al apărătorilor inculpatului, al inculpatului și al experților tehnici judiciari deja nominalizați.

Urmare dispoziției exprese a instanței de fond, prin adresa nr. 2808183 din 01 august 2011, Serviciul Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Brașov a înaintat în formă declasificată documentele de însoțire a suporților optici originali pe care se aflau interceptările audio-video pentru care s-a cerut expertiza criminalistică de către inculpatul B.I.

Ulterior, la data de 8 august 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA – Serviciul Teritorial Brașov a depus la dosar o adresă prin care a solicitat restituirea în regim de prioritate a suporturilor optice originale înregistrate sub nr. 00273/2006, 00274/2006, 00280/2006 și 00281/2006 ce conțin convorbiri telefonice interceptate și înregistrate în cauză, în vederea declasificării lor, sens în care, au fost emise dispoziții corespunzătoare prin încheierea de ședință a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 26 septembrie 2011.

Față de dispoziția susmenționată a instanței de fond, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov a pus la dispoziție prin adresa scrisă nr. 4472 din 03 octombrie 2011 pentru expertizare, după declasificare, suporturile optice originale în discuție.

7. Ceea ce este decisiv pentru indicarea amplitudinii traseului, fără echivoc de dificil, ce a permis în final efectuarea expertizei criminalistice, încuviințată și dispusă în cauză la cererea inculpatului B.I., este arătarea că Institutul Național de Expertize Criminalistice a indicat pe cale de adresă scrisă de abia la data de 23 mai 2011 că poate realiza în totalitate expertiza criminalistică încuviințată cu toate obiectivele de la pct. 1-7; chestiune valorificată prin dispoziția expresă a Înaltei Curți prin încheierea de la termenul din 24 mai 2011, care a statuat ca expertiza criminalistică să fie efectuată în integralitate de către I.N.E.C.

III. Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, Înalta Curte reține următoarea situație de fapt:

La data de 10 noiembrie 2006, având în vedere actele de urmărire penală efectuate în cadrul Dosarului nr. 21/P/2005 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov, ce aveau ca obiect comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ce a produs o însemnată pagubă bugetului consolidat al statului, al cărei cuantum se ridică la suma de peste 35 milioane de euro, dosar în care au fost puse în aplicare autorizațiile de interceptare a comunicațiilor, văzând prevederile art. 912 alin. (5) C. proc. pen., procurorul de la unitatea de parchet indicată s-a sesizat din oficiu cu privirea la faptul că numitul B.I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia săvârșește infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, fiind stabilit că fapta de corupție a magistratului procuror se referă la un dosar al Tribunalului Alba ce avea ca obiect cererea formulată de către condamnatul M.M.N. pentru revocarea măsurilor de siguranță la care a fost obligat potrivit condamnării la executarea unei pedepse de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiunii de corupție.

Cu titlu de premisă se reține că prin sentința penală nr. 201/2004 din 16 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 2801/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6470/2005 din 16 noiembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 838/2005, completul de judecată din care a făcut parte judecătorul P.R. – președintele Tribunalului Alba, a dispus condamnarea lui M.M.N. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare cu executare pentru comiterea infracțiunii continuate de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.

Pe de altă parte, prin denunțul formulat în data de 28 noiembrie 2007, M.M.N. a arătat că în cursul lunii mai 2006, a luat legătura cu martorul Z.N. – avocat în cadrul Baroului Sibiu și astfel l-a cunoscut pe inculpatul B.I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Cu această ocazie, M.M.N. a discutat cu inculpatul despre un dosar aflat pe rolul Tribunalului Alba – Dosar nr. 2903/2006 înregistrat la data de 27 aprilie 2006, ce avea ca obiect cererea sa de suspendare temporară a măsurii limitării dreptului la liberă circulație în străinătate, măsură instituită ca urmare a faptului că avea de executat pedeapsa privativă de libertate stabilită prin sentința penală nr. 201/2004 a Tribunalul Alba.

Potrivit celor relatate de către martorul M.M.N., ale cărui declarații se coroborează cu declarațiile celorlalți martori: B.M. – judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, C.M. – judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, P.R. – avocat, fost judecător și fost președinte al Tribunalului Alba, F.A. – procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și fost procuror anticorupție în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba, G.I. – judecător la Tribunalul Alba – toți magistrați cu funcții de conducere sau execuție ce au participat la soluționarea cererii formulate de M.M.N., precum și a martorilor B.I. și N.Z., toate raportate prin coroborare la conținutul înregistrărilor audio realizate în cursul urmăririi penale efectuate, a rezultat că în cursul lunilor mai 2006 – iunie 2006 inculpatul B.I., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a folosit de influența sa traficându-și funcția pe lângă mai mulți magistrați – judecători și procurori - investiți a participa la soluționarea cererii formulate de către M.M.N..

La câteva zile după ce s-au cunoscut, M.M.N. a fost invitat în municipiului Sibiu, unde s-a reîntâlnit cu inculpatul B.I.

De această dată, magistratul l-a asigurat pe denunțător că datorită calității sale de procuror are influență printre ceilalți magistrați și astfel are posibilitatea să determine obținerea unei soluții favorabile a cererii de suspendare temporară a măsurii de limitare a dreptului la liberă circulație în străinătate, inculpatul pretinzând pentru acest „serviciu” suma de 50.000 Euro. În acest sens, pe parcursul comiterii faptei, inculpatul B.I. s-a folosit de mai multe momente pentru a dovedi această influență martorului M.M.N.

Deoarece suma a fost considerată prea mare, cei doi au căzut de acord ca pentru traficarea funcției sale, magistratul procuror să primească suma de 40.000 Euro.

Fiind de acord cu pretențiile pecuniare formulate, M.M.N. a acceptat și faptul ca martorul Z.N. să fie avocatul ce-l va reprezenta în fața instanței de judecată, totul pentru a nu trezi suspiciunile acestuia cu privire la motivele primei întâlniri cu inculpatul procuror, cu atât mai mult cu cât același avocat l-a reprezentat cu ocazia amânării executării pedepsei în Dosarul nr. 6860/2005, în care Tribunalul Alba a pronunțat la data de 19 decembrie 2005 sentința penală nr. 307/2005 – judecător P.R. – președintele Tribunalului.

De aceea, în dimineața zilei de 29 mai 2006, cunoscând că la Tribunalul Alba are termen de judecată Dosarul nr. 2903/2006 ce avea ca obiect cererea lui M.M.N., inculpatul B.I. s-a întâlnit cu acesta în municipiul Sibiu, în jurul orei 06:00. Cu această ocazie l-a reasigurat de influența sa și a primit de la acesta o primă parte din suma solicitată, respectiv 5.000 Euro. Nemulțumit de cuantumul sumei, magistratul procuror a condiționat continuarea exercitării influenței sale de primirea integrală a sumei solicitate pe motiv că „trebuie să împartă la oameni”.

După această întâlnire, în exercitarea actelor de traficare a funcției sale, inculpatul B.I. a discutat în repetate rânduri despre dosarul martorului M.M.N. cu președintele Tribunalului Alba – martora P.R.

În același timp, magistratul procuror l-a reasigurat pe M.M.N. că președintele Tribunalului - cel care l-a condamnat la închisoare cu executare, dar și cel ce a dispus amânarea executării acestei pedepse - a confirmat faptul că soluția îi va fi favorabilă: „rămâne lucrarea cum este făcută”.

În ziua de 29 mai 2006, în jurul orelor 15:00, în Dosarul nr. 2930/2006 Tribunalul Alba a pronunțat sentința penală nr. 143/2006, potrivit căreia s-a admis cererea formulată de petentul M.M.N. și s-a dispus suspendarea temporară a măsurii suspendării dreptului la liberă circulație în străinătate, cu acordarea dreptului pentru perioada 25 iunie 2006 – 25 septembrie 2006 de a călătorii în Germania, precum și restituirea pașaportului.

După ce a aflat că cererea martorului a fost admisă, inculpatul B.I. l-a anunțat și i-a solicitat acestuia emiterea unei file cec care să compenseze T.V.A.-ul dintr-o factură ce ar fi trebuit să o plătească pentru achiziționarea unor materiale de construcție.

Înalta Curte are în vedere că discuțiile referitoare la file cec sau plata unei mașini pentru fiica inculpatului ori virarea unei sume de 20.000 Euro într-un cont al fiicei sale au fost doar modalități alternative prin care inculpatul B.I. a dorit să se asigure că va primi toți banii solicitați pentru traficarea funcției sale de la denunțătorul susindicat.

Profitând de relația apropiată cu președintele Tribunalului Alba și de faptul că a ocupat mai mulți ani funcția de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și apoi de procuror inspector la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpatul B.I. s-a deplasat în ziua 30 mai 2006 la biroul martorei F.A. – procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba și nepoata președintelui Tribunalului Alba - pe care a întrebat-o dacă Parchetul va declara apel împotriva sentinței pronunțate în cazul M.M.N.

Martora F.A. a explicat inculpatului regulile după care funcționează Direcția Națională Anticorupție și faptul că are nevoie de confirmarea conducerii Secției judiciare pentru o asemenea decizie, dar, cu totul surprinzător și ca o dovadă a influenței pe care inculpatul B.I. o avea în rândul unor magistrați, aceasta i-a promis că va prezenta conducerii lucrurile de așa manieră încât să obțină nedeclararea căii de atac.

Pe de altă parte, pentru a fi clar că meritul admiterii cererii este numai al lui, inculpatul B.I. i-a solicitat lui M.M.N. să-l anunțe pe avocatul său – martorul Z.N. despre soluția instanței în așa fel încât acesta „să nu-și aroge vreun rol”.

Cu toate acestea, în jurul orei 13:00, după ce a evitat să discute de pe telefonul de serviciu, martora F.A. i-a comunicat inculpatului B.I. că, deși a prezentat cauza așa cum a promis, Direcția Națională Anticorupție va declara căile de atac, deoarece conducerea secției judiciare nu este de acord cu soluția Tribunalului Alba în cauza lui M.M.N.

La aceeași dată, cu adresa nr. 1350/III/2/2006 din 30 mai 2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 143/2006 privind pe M.M.N.

După ce a luat legătura cu președintele Tribunalului Alba - martora P.R., care a confirmat că martora F.A. promisese că nu se va declara calea de atac; inculpatul B.I. l-a anunțat pe M.M.N. cu privire la faptul că parchetul va ataca sentința Tribunalului Alba, dar l-a asigurat că va face uz de toată influența sa pentru a fi adoptată o soluției favorabilă martorului denunțător.

Din conținutul dialogului purtat cu M.M.N., inculpatul B.I. a realizat că acesta devenise neîncrezător asupra asigurărilor sale referitoare la influența pe care o avea asupra altor magistrați și cu privire la faptul că apelul Parchetului va fi respins de către Curtea de Apel Alba Iulia, motiv pentru care a decis să se întâlnească cu acesta pentru a-l invita la locuința sa din municipiul Sibiu.

Înainte de această întâlnire, inculpatul B.I. a făcut în așa fel încât denunțătorul M.M.N. să observe că s-a întâlnit cu președintele Tribunalului – martora P.R.

Pe de altă parte, observând întâlnirea procurorului cu președintele Tribunalului, denunțătorul M.M.N. a presupus că exercitarea căii de atac de către parchet era un „joc” al inculpatului pentru a se asigura că va primii banii solicitați, condiții în care, odată cu acceptarea invitației, a decis să aibă asupra sa diferența de 15.000 Euro din prima tranșă a sumei totale de 40.000 Euro solicitați de către magistrat pentru traficarea funcției.

În aceste condiții, în ziua de 01 iunie 2008, în intervalul orar 08:24 – 09:00, M.M.N. s-a aflat la locuința inculpatului B.I. din municipiul Sibiu.

Înculpatul B.I. a folosit acest interval de timp pentru a-i dovedi lui M.M.N. influența pe care o are în rândul unor magistrați.

Astfel, în prezența lui M.M.N. inculpatul B.I. a discutat inițial cu președintele Tribunalului Alba – martora P.R., de la care a aflat că sentința penală se va redacta în aceeași zi. Apoi a discutat cu procurorul anticorupție – martora F.A. cerându-i să motiveze „nu știu cât de mult sau de bine” apelul și să-l înainteze la instanța de judecată.

Pe de altă parte, martorul a încercat să schimbe termenii înțelegerii, în sensul de a nu mai remite sume de bani, ci un autoturism pe numele fiicei magistratului, propunere respinsă de către inculpat, însă în fața acestor „exemple” de exercitare a influenței, în dorința de a avea un rezultat pozitiv asupra cererii sale, denunțătorul M.M.N. a remis inculpatului B.I. suma de 15.000 euro.

Cu toate acestea, magistratul inculpat nominalizat a cerut asigurări suplimentare pentru faptul că va primi și restul sumei de 20.000 euro, situație în care M.M.N. i-a încredințat o filă cec cu scadență la 30 de zile, în care s-a menționat echivalentul în RON a celor 20.000 euro.

De asemenea, cei doi au decis găsirea unui alt avocat în locul martorului Z.N. și formularea unei cereri scrise pentru obținerea urgentă a sentinței.

După ce s-a despărțit de inculpat, în jurul orei 11:00, M.M.N. a depus la președintele Tribunalului Alba cererea prin care solicita redactarea de urgență și cu precădere a hotărârii pronunțate arătând în cursul unei convorbiri telefonice interceptate: „misiune îndeplinită, m-am și întors, sunt la Sibiu”.

Stilul de redactare al cererii susmenționate de către denunțător: „vă solicit să dispuneți redactarea de urgență și cu precădere a hotărârii pronunțate în cauza noastră”, a avut rezultatul scontat, deoarece președintele Tribunalului Alba – martora P.R. i-a solicitat judecătorului cauzei – martora I.G. satisfacerea doleanțelor justițiabilului, în aceeași zi fiind redactată și dactilografiată sentința penală nr. 143/2006, iar la data de 02 iunie 2006; sub semnătură, judecătorul cauzei a făcut următoarea mențiune pe cererea lui M.M.N.: „la data de 02 iunie 2006 dosarul a fost predat cu sentința motivată procurorului DNA pt. redactarea motivelor de apel”.

Până în ziua de 06 iunie 2006, inculpatul B.I. a discutat de mai multe ori cu martora F.A. pentru a afla dacă a motivat apelul parchetului, fostul procuror anticorupție confirmând faptul că „păsărica a zburat”, urmând ca în data de 07 iunie 2006 dosarul să fie înaintat la Curtea de Apel Alba Iulia și judecat în ziua următoare, respectiv în data de 08 iunie 2006.

De aceea, în ziua de 07 iunie 2007 inculpatul B.I. a discutat în repetate rânduri cu martorul B.I. despre denunțătorul M.M.N., primul fiind interesat să afle dacă cel din urmă are suma de 20.000 Euro în numerar.

În același timp, inculpatul B.I. s-a interesat atât la procurorii din cadrul secției judiciare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cum a fost cazul procurorului C.C., cât și la procurorul anticorupție - martora F.A. despre posibila componență a completului de apel de la secția penală a Curții de Apel Alba Iulia din data de 08 iunie 2006.

Deoarece denunțătorul M.M.N. a luat legătura cu el în jurul orelor 20:30, fiind convins că are banii în numerar, inculpatul B.I. a devenit neliniștit, întrucât nu apucase să discute cu niciun magistrat din completul de apel pentru a-și trafica influența în favoarea martorului: ”Problema-i că n-am apucat să discut cu ăștialalți”. Totuși, în jurul orei 20:40 a aflat că unul dintre membrii completului de apel este judecătorul B.M., sens în care a luat legătura imediat cu acesta.

În timpul dialogului purtat între inculpat și președintele completului de apel - martorul B.M., cel din urmă a confirmat că în data de 08 iunie 2006 va face parte din completul de apel al secției penale a Curții de Apel Alba Iulia și l-a asigurat pe inculpat că a priceput interesul său pentru cauza ce făcea obiectul apelului D.N.A.: „Ai și ceva cu A.F.? Nu știu că nu m-am uitat cu cine, de altfel nici nu prea țin cont cine vine și ce facem, dar am priceput”.

Apelul promovat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba a fost înregistrat la Tribunalul Alba la data de 07 iunie 2006 și înaintat către Curtea de Apel Alba Iulia.

În aceeași zi a fost format Dosarul nr. 873/57/2006 cu termen de judecată în data de 08 iunie 2006, ora 08:30, citativul fiind emis la data înregistrării, ocazie cu care pe lângă M.M.N., a fost anunțat și avocatul acestuia – martorul Z.N.; deși inculpatul și M.M.N. stabiliseră ca acesta să nu mai fie implicat, cei doi fiind nemulțumiți de prestația și contribuțiile ce și le aroga.

În dimineața zilei de 08 iunie 2006 inculpatul B.I. a efectuat ultimele acte prin care a demonstrat martorului M.M.N. influența pe care o are asupra altor magistrați și cât de eficient își poate trafica funcția.

Astfel, în jurul orei 07:00 s-a întâlnit cu M.M.N. într-o stație PECO din municipiul Sibiu, stabilind ca martorul Z.N. să nu mai fie implicat în cauză și apoi s-au deplasat separat în municipiul Alba Iulia.

Ajuns înainte, inculpatul și-a luat măsurile de prevedere pentru a fi sigur că denunțătorul M.M.N. îl va observa, sens în care l-a sfătuit inițial să nu meargă în sala de judecată și să aștepte în autoturism, în parcarea din fața sediului Curții de Apel Alba Iulia.

După acestea inculpatul a discutat cu președintele completului de apel - martorul B.M. căruia i-a dat întâlnire în fața hotelului C., loc vizibil din poziția în care se afla denunțătorul M.M.N.. Ulterior întâlnirii cu președintele completului de apel, inculpatul s-a deplasat la președintele Tribunalului – martora P.R. și s-a întâlnit apoi cu procurorul anticorupție – martora F.A.

Prin decizia penală nr. 183/A/2006 din 08 iunie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba, minuta deciziei fiind redactată de către președintele completului de apel – martorul B.M.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4075/2006 din 23 iunie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 873/57/2006, în cadrul motivării fiind precizat: „ … instanțele penale de fond și apel au făcut o motivare greșită, nelegală a hotărârilor când au recurs la prevederile art. 44 alin. (1) lit. a) din lege pentru a hotărî înlocuirea măsurii …” .

IV. Analiza probelor și a mijloacelor de probă administrate, care configurează vinovăția inculpatului B.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii imputate de trafic de influență (în acest punct, Înalta Curte, în mod simetric, va releva netemeinicia cercetării probelor testimoniale de către apărătorul ales al inculpatului nominalizat, atât prin concluziile orale finale, cât și reluate la pct. II, paginile 7-17 din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de către avocatul ales M.L.).

10.La acest subcapitol distinct de analiză au fost avute în vedere spre a fi evaluate într-o examinare completă și coroborată probele și mijloacele de probă din faza urmăririi penale împreună cu actele procedurale ce au fost structurate în 3 (trei) volume, după cum urmează:

VOLUMUL I cuprinde un total de 308 file, astfel:

-Rezoluția de începere a urmăririi penale;

-Ordonanța de punere în mișcare a urmăririi penale;

-Proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare;

-Proces-verbal de sesizare din oficiu;

-Proces-verbal de analiză convorbiri;

-Denunțul, declarația și documentele depuse de numitul M.M.N.;

-Copie denunț formulat de C.S.;

-Ordonanțe de delegare;

-Procese-verbale de efectuare a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice;

-Proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și împuternicirile avocațiale;

-Proces-verbal de consemnare a refuzului de a da declarație;

-Cereri formulate de inculpat și rezoluțiile de soluționare;

-Declarația martorului B.I.;

-Declarația martorului C.M.E.;

-Declarația martorului B.M. S.;

-Declarația martorului P.M.R.;

-Declarația martorului F.A.M.;

-Declarația martorului I.G.;

-Declarația martorului Z.N.;

-Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru procurori: Ordinea de zi soluționată din data de 21 februarie 2008 (la pct. 11, Hotărârea nr. 32 privind suspendarea din funcția de procuror a inculpatului B.I.)

-Procedură de citare;

-Comunicare avocați în sensul art. 172 C. proc. pen.;

-Comunicarea situației inculpatului;

-Alte acte;

-Plângere penală formulată de B.I. împotriva procurorului șef al S.T. Brașov;

-Cerere a inculpatului B.I. adresată Consiliului Superior al Magistraturii;

-Proces-verbal încheiat la data de 17 martie 2008 din care rezultă că inculpatul B.I. dorește să dea declarație după ce i se va pune la dispoziție dosarul de urmărire penală;

-Proces-verbal încheiat la data de 17 martie 2008 după studierea materialului probator de către inculpatul B.I.;

-Ordonanța procurorului din data de 17 martie 2008;

-Proces-verbal încheiat la data de 17 martie 2008 cu ocazia ascultării unor convorbiri telefonice de către inculpatul B.I.;

-Cerere a inculpatului B.I.;

-Ordonanța procurorului din data de 17 martie 2008;

-Cerere a inculpatului B.I.;

-Ordonanța procurorului din data de 17 martie 2008;

-Proces-verbal de prezentare a materialului seria B nr. 013268, încheiat la data de 17 martie 2008;

-Ordonanța procurorului din data de 18 martie 2008;

-Cazier judiciar;

-Rezoluția procurorului din data de 01 aprilie 2008 de respingere a plângerii formulată de inculpatul B.I.;

-Proces-verbal de sigilare.

VOLUMUL II cuprinde un total de 300 file astfel:

-Autorizația emisă de Judecătoria Brașov, la 25 mai 2006, în Dosarul nr. 25/2006;

-Autorizațiile nr. 70/21 noiembrie 2006, 84/27 noiembrie 2006, 84/20 decembrie 2006, 18 și 20/05 septembrie 2007, toate emise de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 14/2006;

-Ordonanța nr. 01 din 08 ianuarie 2008, de autorizare provizorie a interceptării și înregistrării audio-video;

-Încheierea de ședință nr. 2 din 10 ianuarie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 14/2006;

-Autorizația nr. 1 din 10 ianuarie 2008, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 14/2006;

-Procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate;

-Ordonanțe de delegare;

Adresa D.N.A - Serviciul Tehnic nr. 732/II-1/2007 din 10 ianuarie 2008;

-Proces-verbal nr. 732/II-1/2007 din 08 ianuarie 2008, de instalare a tehnicii speciale;

-Proces-verbal nr. 732/II-1/2007 din 09 ianuarie 2008, de redare rezumativă;

-Planșă fotografică nr. 732/II-1/2007;

-Adresa D.N.A - Serviciul Tehnic nr. 732/II-1/2007 din 08 februarie 2008;

-Proces-verbal nr. 732/II-1/2007 din 15 ianuarie 2008, de instalare a tehnicii speciale;

-Proces-verbal nr. 732/II-1/2007 din 04 februarie 2008, de redare a dialogului ambiental;

-Proces-verbal nr. 732/II-1/2007 din 08 februarie 2008, de redare a dialogului ambiental;

-Proces-verbal de desigilare;

-Proces-verbal de sigilare;

VOLUMUL III cuprinde un total de 434 file ce reprezintă înscrisurile copie ale dosarelor instanțelor de judecată în legătură cu obiectul cărora inculpatul B.I. și-a traficat influență:

-Curtea de Apel Alba-Iulia, Dosar nr. P/873/57/2006;

-Tribunalul Alba, Dosar nr. P/2903/2006;

-Tribunalul Alba, Dosar nr. P/1399/107/2006;

-Curtea de Apel Alba-Iulia, Dosar nr. P/2112/107/2007;

-Tribunalul Alba, Dosar nr. P/2807/107/2007;

-Tribunalul Alba, Dosar nr. P/2112/107/2007;

-Înalta Curte de Casație și Justiție, Dosar nr. 873/57/2006;

-Dosar acte medicale, nr. 2567/2006.

20Pe de altă parte, au fost avute în vedere probele și mijloacele de probă administrate direct și nemijlocit, la cercetarea judecătorească de față, respectiv declarațiile:

-denunțătorului M.M.N.;

-B.I.;

-Z.N.;

-I.G.;

-P.M.R.;

-F.A.M.;

-B.M. și

-C.M.E., precum și ale martorilor ascultați la cererea inculpatului B.I., respectiv:

-N.O.;

-L.D.;

-B.L.G. și

-P.I.

a)Astfel, totalitatea mijloacelor de probă prin care s-au constatat elementele de fapt expuse la pct. III la care a fost reținută starea de fapt sunt denunțul și declarațiile martorul M.M.N., împreună cu înscrisurile depuse de acesta ce se coroborează cu declarațiile celorlalți martori: B.M. – judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, C.M. – judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, P.R. – avocat, fost judecător și fostul președinte al Tribunalului Alba, F.A. – procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia - fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba, G.I. – judecător la Tribunalul Alba – toți magistrați cu funcții de conducere sau execuție ce au participat la soluționarea cererii formulate de M.M.N., precum și cu declarațiile martorilor B.I. și N.Z., înscrisurile, fotografiile, toate raportate prin coroborare și la conținutul înregistrărilor audio și/sau video, stocate în mediile optice ale mijloacelor materiale de probă, respectiv un CD-RW marca Verbatim, cu seria constructivă HLD673KC18074777, inscripționat „DNA - Serv. Terit. Brașov, Dosar penal nr. 41/P/2006, copii convorbiri telefonice stocate pe CD-rile nr. 273, 274, 280, 281”; un DVD+R marca Verbatim, cu seria constructivă PAPA23LCO4074240 5, inscripționat „DNA -SERVICIUL TERITORIAL BRAȘOV – Dos. pen. nr. 41/P/2006 COPIE 1 Înregistrare mediu ambiental M.N. 08 ianuarie 2008 – BUCUREȘTI 732/II-1/2007 – TH COPIE 1” și un DVD+R marca Verbatim, cu seria constructivă YC624A106279PH, inscripționat „DNA - Serviciul Teritorial Brașov – Dos. pen.41/P/2006 Înregistrare mediu ambiental M.N. cu B.I. la data de 15 ianuarie 2008 732/II-1/2007 – Copie Th. 1”.

Elementele de fapt rezultate din cuprinsul acestor mijloace de probă constituie probele din care rezultă ca procurorul B.I. a comis în perioada mai - iunie 2006 infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și oferă elementele necesare cunoașterii împrejurărilor în care a fost săvârșită această infracțiune.

Analiza acestor probe indică derularea evenimențială ce s-a petrecut în raza Curții de Apel Alba Iulia ca urmare a influenței pe care inculpatul B.I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a exercitat-o cu privire la obținerea unei soluții judecătorești favorabile pentru denunțătorul M.M.N., pentru a cărei traficare a solicitat suma de 40.000 Euro, în timp derularea traficului de influență fiind următoarea:

Data de 29 mai 2006

La ora 05:55:25 procurorul B.I. discută cu denunțătorul M.M.N. despre locul de întâlnire al celor doi, în final fiind stabilită întâlnirea la stația PECO P.V. amplasată pe partea dreaptă a sensului de deplasare spre centrul orașului Alba Iulia, după intrarea dinspre Brașov.

La ora 07:40:00, procurorul B.I. ia legătura cu Președintele Tribunalului Alba, judecător P.R., în cadrul discuției, B.I. precizând: „Auzi nu mi-au sosit încă hârtiile, nu știu dacă pot face săptămâna asta proiectul? Nu poți amâna o săptămână totuși să-l depui, hârtiile și e păcat că am la comunicare și la resurse umane niște chestii bune acolo…” La rândul său martorul P.R. menționează: „Bine, te rog mult de tot că-mi trebuie…Bine…”

La ora 07:47:04, procurorul B.I. discută cu președintele Tribunalului care afirmă: „Eu totuși îmi depun astăzi, îmi finalizez martorul deja indicat lucrarea și numai dacă apreciază profesorul că mai este nevoie …”, B.I. menționând „OK. Eu am crezut că poți amâna o săptămână măcar ca să spună el, să se pronunțe, dar mă rog cum vrei atunci ” .

La ora 08:56:40 procurorul B.I. îl asigură pe denunțătorul M.M.N. că „ urmare a unei noi discuții ce a avut-o cu „persoana” – fiind vorba despre președintele Tribunalului P.R. - totul este OK”.

La ora 09:54:46, procurorul B.I. este contactat de către președintele Tribunalului același martor P.R.: „ Știi ce vreau să spun? Eu mi-am finalizat lucrarea, am finalizat-o că totuși trebuie s-o depun și … nu poți să treci să te uiți un pic peste ea?

La ora 10:15:36 procurorul B.I. îl îndeamnă pe denunțătorul M.M.N. să stea în sala de judecată pentru a vedea ce concluzii pune avocatul său – martorul Z.N. afirmând „atâția bani, atâtea toate ”.

La ora 13:28:07 în discuțiile purtate cu martorul M.M.N., procurorul B.I. este interesat de procurorul de ședință ce a pus concluzii în cauză, pentru ca la ora 13:30:50 să îi dea de înțeles lui M.M.N. că trebuie să discute cu cineva „eu trebuie să știu ce vorbesc cu personajul, eu trebuie să discut acum cu ea - este vorba de președintele Tribunalului”, dar condiționând „serviciul” de emiterea unei file CEC care să compenseze T.V.A.-ul dintr-o factură ce ar trebui să o plătească „dar eu trebuie să-ți dau o, un anumit, niște cifre”.

La ora 14:50:54, procurorul B.I. întreabă președintele Tribunalului: „ai terminat lucrarea? E totul OK?”, martorul P.R. răspunzând: „Am terminat, da, am terminat lucrarea și d-asta vroiam ca s-o și vezi un pic. Am terminat. Nu poți nici astăzi mai târziu?”.

La data de 29 mai 2006, în Dosarul nr. 2930/2006, Tribunalul Alba a fost pronunțată sentința penală nr. 143/2006, potrivit căreia s-a admis cererea formulată de petentul M.M.N. și s-a dispus suspendarea temporară a măsurii suspendării dreptului la liberă circulație în străinătate, cu acordarea dreptului pentru perioada 25 iunie 2006 – 25 septembrie 2006 de a călătorii în Germania, precum și restituirea pașaportului.

Data de 30 mai 2006

La ora 08:32:15 procurorul B.I. explică denunțătorului M.M.N. forme ale pretențiilor sale pecuniare ca urmare a influenței exercitate: „ problema, pentru a pune în valoare, a putea să fructific, trebuie să ți se facă o factură și trebuie să mai rupi o filă CEC cu contravaloarea T.V.A.-ului, exact cât îi T.V.A.-ul, deci suma aia plus T.V.A.”, primul replicând „Dom’ profesor, dom profesor, astăzi este marți, dacă astăzi e pozitiv, eu mâine am luat, vineri nu-mi mai trebuie nimic că fata dumneavoastră are știți ce”

La ora 09:23:27, procurorul B.I. se întâlnește cu procurorul F.A., în fața biroului acesteia de la Parchet.

La ora 09:31:31, procurorul B.I. discută cu denunțătorul M.M.N. și afirmă: „ Sper să facem amândoi treabă bună !, este 97 % … deci aicea e OK” – este vorba de soluția de la Tribunalul Alba. Urmare acestor afirmații martorul afirmă „ Am înțeles, urmează … dacă fac ăia „ - referindu-se la procurorii anticorupție ce aveau drept de apel, condiții în care procurorul B.I. continuă „ m-am dus și la ăia, că-i o cunoștință bună întâmplător și e chiar nepoata lui, la cine am fost, problema ei zice:” eu sunt de acord”, dar zice: ” trebuie să anunț Bucureștiul, să cer verde”, și mi-a promis că sună acum și-i prezintă în mod romanțat povestea…”,afirmațiile inculpatului au referire la procurorul F.A., ce este nepoata președintelui Tribunalului Alba, matora P.R.

La ora 10:16:08, procurorul B.I. este contactat de președintele Tribunalului, martora P.R.: „ am vrut să-ți spun că nu mai are loc reexaminare la examenul care l-a picat cunoștința aia, m-ai înțeles ?” – se face referire la faptul că procurorii anticorupție nu vor declara apel, aspect pe care P.R. la aflat de la nepoata sa F.A.

La ora 10:17:14, dialogul dintre procurorul B.I. și președintele Tribunalului P.R., dezvăluie cine este „cunoștința” și despre ce „examene” este vorba, deoarece președintele Tribunalului precizează: „Nu mai face reexaminare” – adică apel, iar procurorul B.I. menționează : „Am, am fost, am fost la ea și am vorbit, și mi-a promis că sună la București ” – fiind vorba de nepoata președintei Tribunalului, procurorul F.A., care trebuia să anunțe exercitarea sau nu a căi de atac de către Parchet, magistrat ce a promis că va prezenta situația de așa natura pentru a nu fi exercitată calea de atac.

La ora 10:20:51, procurorul B.I. îl anunță pe M.M.N. de succesul influenței sale „ sută la sută, acuma am fost sunat, dar m-a condiționat pe partea ailaltă să …, adu-mi o filă cu T.V.A.-ul…” – inculpatul face referire la faptul că din banii solicitați trebuie să dea și președintelui Tribunalului

La ora 10:24:09, procurorul B.I. ia legătura cu denunțătorul M.M.N. afirmând „ Sună-l tu pe prietenul meu – este vorba de martorul Z.N. – avocatul ce a susținut cauza în fața Tribunalului Alba, și spune-i domnule, e totul OK, inclusiv nu se mai face - apel, s-a vorbit de la București, să nu-și asume iară vreun rol, sună-l ca să nu-și asume, aroge el vreun rol ”

La ora 10:28:39, M.M.N. îi comunică procurorului B.I. rezultatul discuției cu martorul N.Z.: „l-am sunat, i-am zis că am primit ordin de la București: acum să te duci urgent, că s-a rezolvat tot, cineva din Alba, mare, unul solid, gras, așa, care a intervenit acela rău de tot și care-i și prieten bun cu tine ”

La ora 10:45:56, procurorul B.I. încearcă să afle dacă Parchetul Anticorupție va declara apel, procurorul martor F.A. explicându-i: „ Da, da, știu, da, stai că n-am reușit să dau de șefa deocamdată, nu te-am uitat” și îl asigură că-l va suna în cursul aceleiași zile.

La ora 10:49:57, în discuția dintre procurorul B.I. și președintele Tribunalului, martorul P.R. se dezvăluie în mod evident motivul discuțiilor și al interesului pe care procurorul l-a manifestat cu privire la soluția dosarului „Am vorbit cu A. – este vorba de procurorul F.A., încă n-a primit verdele de la București!.”, președintele Tribunalului afirmând „ Am, am discutat eu, rămâne lucrarea cum este făcută” - fiind vorba de hotărârea de admitere a cererii formulate de denunțătorul M.M.N..

La ora 13:07:50, procurorul A.F. îi solicită procurorului B.I. să o sune pe un alt număr de telefon, după care la ora 13:11:26, când o sună pe acel alt număr procurorul A.F. să afirme: „ No, era ăla de serviciu (face referire la telefonul de serviciu de pe care l-a apelat inițial pe inculpat) cu toate incluse în el, știi tu… ” și continuă: „ N-am avut nici o șansă, deci trebuie să declar (calea de atac a apelului ). Când a auzit și numele (M.M.N.), o zis nu, nu, că ăla știm noi ce-o făcut și pe aici, nici vorbă! … n-am avut ce, pe cuvânt. Eu i-am zis că sunt la acte medicale așa…, o zis că nu, nu, că știe ea ( în discuție se face referire la procurorul șef al Secției judiciar penale din cadrul D.N.A. ), n-am avut … am spus că noi depindem și de chestia asta. În timpul acestei discuții elocvente pentru explicarea tuturor conversațiilor telefonice purtate între inculpat și ceilalți martori, B.I. se interesează de conținutul hotărârii „Pe ce perioadă s-o dat? Nu știi? ( este vorba de perioada în care s-a acordat dreptul de a părăsii teritoriul României prin hotărârea Tribunalului Alba )”, răspunsul fostului procuror anticorupție fiind:„S-o dat pe două, cum, ca în cerere, deci conform cererii, 25.06, nu știu cât a noua, 25.09 parcă” ( precizăm că perioada 25 iunie 2006-25 septembrie 2006 este precizată în sentința penală ca perioadă în care i se asigură petentului M.M.N. „dreptul de a călători în Germania, ca țară de destinație și în Ungaria și Austria ca țară de tranzit, în vederea efectuării unui tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României și fără de care viața și sănătatea pacientului sunt puse grav în pericol”)

La ora 13:17:33, procurorul B.I. anunță președintele Tribunalului Alba, martorul P.R., că Parchetul va exercita calea de atac: „M-o sunat A. acuma că sunt niște, numai ți-am spus că nu e gata” replica judecătorului fiind pe „măsura” funcției deținute „ Da. De dimineață a venit și-o zis altceva și după aceea s-a dus și a mai vorbit, las că ne vedem până la sfârșitul săptămânii. Bine?”

La data de 30 mai 2006 denunțătorul M.M.N. primește comunicarea minutei sentinței penale, iar Serviciul Teritorial Alba-Iulia din cadrul D.N.A. declară apel împotriva sentinței penale nr. 143/2006 a Tribunalului Alba, pronunțată în Dosarul penal nr. 2903/2006 privind pe M.M.N..

Data de 01 iunie 2006

În ziua de 01 iunie 2008, în intervalul orar 08:24 – 09:00, denunțătorul M.M.N. s-a aflat la locuința inculpatului B.I. din municipiul Sibiu, str. Justiției nr. 20.

La ora 08:41:09, procurorul B.I. discută cu președintele Tribunalului, martora P.R. pe care o întreabă „cumva e făcută chestia aia?”. În urma răspunsului afirmativ, inculpatul B.I. precizează: „Bun. Eu o sun pe A. ( nepoata și procuror anticorupție) acuma să și eu până luni fac tot posibilul să fiu la tine. Deci, ai cuvântul meu de onoare că totul va fi cum am discutat. Fără nici un fel de problemă, bine? Am vorbit cu omul dimineața asta, răscolește tot și până luni. Acuma eu o sun pe A., pe A. să facă repede chestia aia ( să motiveze apelul ), nu?” – știind că de față este și denunțătorul indicat, procurorul B.I. a condus de așa manieră dialogul ca acesta să rămână cu convingerea că președintele Tribunalului va primi parte din cei 40.000 Euro.

La ora 08:46:12, procurorul B.I. discută cu procurorul F.A. căruia îi spune: „Am înțeles că chestia aia e scrisă, nu poți s-o faci cumva astăzi? Să faci să declari tot ce trebuie? Adevărul și numai adevărul!.” – cei doi discută despre faptul că sentința a fost motivată și acum parchetul trebuie să-și motivele apelul declarat, F.A. precizând că trebuie să i se trimită dosarul; inculpatul B.I. afirmând: „Du-te că eu am informația că e făcut. Te rog eu mult fă să-ajungă repede. Băi, așa mi s-a spus în dimineața asta de cineva de acolo. Că omul ( M.M.N. )are o hârtie dar să nu mai vină de nu știu unde să depună, vă rog faceți urgent. Ca să-i …no!” În continuare cei doi magistrați procurori discută despre motivarea apelului declarat față de sentința Tribunalului Alba, inculpatul B.I. făcând mențiunea: „Nu trebuie să-l motivezi nu știu cât de mult, sau de bine”, F.A. răspunzând în același ton : „da’ nici n-am ce…de mult, sau de bine…”

Or, data de 01 iunie 2006 este ziua în care s-a redactat sentința penală, la dosarul cauzei soluționate de Tribunalul Alba prin sentința penală nr. 143/2006 existând solicitare scrisă a denunțătorului M.M.N., adresată Tribunalului Alba, privind redactarea de urgență și cu precădere a hotărârii pronunțate, cerere despre care martora judecător G.I. declară a aflat de la președinta Tribunalului, martora P.R..

Pe data de 05 iunie 2006 la ora 12:46:24 are loc o altă convorbire telefonică între procurorul B.I. și procurorul A.F. pe marginea motivării apelului, având în vedere că la data de 02 iunie 2006 procurorul a preluat dosarul instanței pentru motivarea apelului:

BI: Numai am vrut să te întreb dacă ai făcut ăla.

A: Da, dar mai am o țâră și acum ajung și îți promit… Dar îți promit că nu mai durează și cel târziu mâine mere și mere dosarul acolo.

BI: Lasă să se duce.

A: Lasă să se duce, no bine, te pup…

La data de 06 iunie 2006, la ora 13:14:59, inculpatul B.I. o contactează pe martora F.A. care îi spune ca dosarul a plecat la Tribunal și de acolo va ajunge la Curte, probabil în cursul zilei următoare.

În continuare, motivele de apelului au fost depuse de Serviciul Teritorial Alba Iulia al D.N.A. la Tribunalul Alba în data de 07 iunie 2006 sub nr. 2903/2006.

La data de 07 iunie 2006 – data premergătoare judecării apleului la Curtea de Apel Alba – Dosar nr. 873/57/2006, la ora 20:37:34, procurorul B.I. discută cu procurorul F.A. aflând că în ziua următoare cauza denunțătorului M.M.N. are termen la Curtea de Apel: „ Păi no! Așa repede că asta ți-am zis că se judecă în trei zile”, iar inculpatul B. întreabă dacă s-ar putea cere un termen scurt pentru angajarea unui apărător. Martora F.A. dă un răspuns evaziv și întreabă dacă „nu vine ăla ( avocatul Z.N.) ce-o fost la fond”. Inculpatul B.I.: „Păi vine, vine, vine Da’ n-am apucat eu să vorbesc (la Curtea de Apel)” În continuare inculpatul B.I. îi cere martorei F.A. informații în legătura cu componența completului de judecată de la Curtea de Apel. În final, F.A. îl sfătuiește pe inculpatul B. să-l cheme pe același avocat „să vină mâine că știe despre ce-i vorba”, dar B.I. replică: „Păi eu știu, nu aia-i problema… Problema-i… că n-am apucat să discut cu ăștialalți ( este vorba de judecătorii ce vor face parte din completul de apel )”

La ora 20:46:01, procuroul B.I. discută cu judecătorul B.M. de la Curtea de Apel Alba Iulia pe care-l întreabă dacă a doua zi are sală și care este componența completului de judecată:

BI: Ăhă. Și cu cine mai ești, cu aia cu…?

B: C. și M., cu M.…cu C.

BI: Și cu cine?

B: Cu. și C.. În continuare B. îl întreabă: „Ai și ceva cu A.F.? (este vorba de procurorul anticorupție ) ”. În urma răspunsului evaziv al judecătorului, procurorul B. precizează: „Este, este (procurorul anticorupție A.F.), în mod cert”. Răspunsul judecătorului B. pe măsură : „Da? Nu știu că nu m-am uitat cu cine, de altfel nici nu prea țin cont cine vine și ce facem, dar am priceput.” B. îi spune că ar dori să se deplaseze până la Alba, dar B. îi precizează că este cam târziu așa încât cei doi magistrați fixează o întâlnire pentru a doua zi dimineață.

La ora 21:04:49, procurorul B.I. discută cu președintele Tribunalului Alba martora P.R. căreia îi spune „ mâine la nouă e deja chestia ailaltă!” (se judecă apelul declarat de Parchet în cazul M.M.N.) „Problema e că e Mi. (judecătorul Mi. B.). Cu două, M. și …” P.R. precizând: „…Am înțeles, da. Păi Mi. că Mi., el are examene (este foarte clar că pentru președintele Tribunalului Alba examenul reprezenta ședința de judecată) întotdeauna în zilele astea”

La data de 08 iunie 2006 – ziua judecării apelului la Curtea de Apel Alba – Dosar nr. 873/57/2006, la ora 07:46:09, procurorul B.I. discută cu judecătorul B.M. căruia îi spune că a ajuns la Alba-Iulia și cei doi stabilesc să se întâlnească „în față la hotel C”.

La ora 07:57:55, B.I. discută cu martora P.R. căreia îi cere să se întâlnească, dar aceasta precizează că acest lucru este posibil într-o jumătate de oră. Inculpatul B. menționează: „deci înseamnă că tu nu mai ajungi acolo. Că eu la jumate mă-ntâlnesc cu Mi., sus în C…” Martora susmenționată P.R. îi spune să meargă la întâlnirea cu Mi. urmând ca ei să se vadă ceva mai târziu la biroul de la Tribunal.

La ora 09:08:45, Inculpatul B.I. este contactat de către martora F.A. pe care o întreabă la ce oră este ședința de judecată de la Curte. Aceasta îi răspunde „la cât mă cheamă la Curte eu am plecat” F.A. îl întreabă dacă va fi același apărător, iar B. îi spune că va fi cineva de la București. Cu privire la componența completului de judecată între cei doi are loc următoarea discuție:

BI: Ești cu Mi., nu?

FA: Cu ce Mi.?

BI: Țî!

FA: Nu, nu, deci, nu știu, ți-am zis io cu cine îs.

BI: Păi, da, păi, Mi. e și cu aia.

FA: A, probabil, deci, io știam numa’ de ea…”

La ora 09:35:50,, Inculpatul B.I. o roagă pe martora P.R. daca poate cumva „când se va găta târgu’ și piața” – se referă la pronunțarea deciziei Curții de Apel Alba Iulia în cauza lui M.M.N. - să-i dea și lui un semnal. Răspunsul este afirmativ.

La ora 12:14:34, inculpatul B.I. o anunță pe martora F.A. că apelul parchetului a fost respins: Am înțeles, am înțeles că e ok, dar, iară e legată de situație(?) – se face referire la dreptul de recurs al parchetului.

Prin decizia penală nr. 183/A/2006 din 08 iunie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba, minuta deciziei fiind redactată de către președintele completului de apel – martorul B.M..

Dialogurile înregistrate audio-video la datele de 08 ianuarie 2008 și 15 ianuarie 2008 completează cunoașterea tuturor împrejurărilor de comiterea a infracțiuni de către inculpatul B.I.

B.I.: Că, ce rost are să te bagi pentru ăia degeaba!

M.M.N.: Pe tine a vrut să te-agațe! Pe tine a vrut să te-agațe! De ce nu recunoști! Ai fost deștept! Mai deștept ca mine! Bine, eu mai deștept, m-am dus și i-am dat banu’! Înțelegi? A vrut să te-agațe cu… Cu ce? Nu găsesc cec-ul, mă! Că eu de aia te-am întrebat, bă, am capu’ sau nu? Era întreg fără să fie ruptură! Fără să… Știam!

B.I.: N-avea cotoru’ rupt! Era cu tot…

M.M.N.: Poftim?

B.I.: Era cu tot cu cotor!

M.M.N.: Pfuuu!

B.I.: Tu mi-ai zis după aia că l-ai găsit între nu știu ce hârtii!

M.M.N.: Nu, mă! L-am căutat! Era… Nu, l-am căutat! Nu-l găsesc, nu-l găsesc, nu-l găsesc, nu-l găsesc! Bă, eu știu că i l-am dat înapoi! Nu mai știu! P…da mă-sii, sunt terminat, sunt un… Îți dai seama când o auzi a mea acasă, iar!

Băga-mi-aș p…la-n mă-sa! Nu ne dădea banii înapoi? Eu îi zic lu’ Z. dacă-mi trag banii înapoi să mor eu dacă nu tac, tac, sub… sub pământ mă dau. Juma’ jum’ îi fac cu tine! Douăzeci tu, douăzeci eu!

B.I.: Acum beleaua dracu’ e că nici nu poți să zici că ai dat că…

M.M.N.:Sunt nervos! Știi de ce sunt nervos? Sunt nervos pentru că el putea, cum eu am venit eu la tine și ți-am spus fratele meu…

B.I.: Ăla a luat banii pe stradă, așa? – se face referire la ultima tranșă de 20.000 Euro ce inculpatul a primit-o în data de 08 iunie 2006 în municipiul Alba Iulia cu ocazia judecării apelului

M.M.N.: E… Așa i-am dat, mă, ești nebun?

B.I.: Nu-i nimica și ce? Aveam o datorie sau…

M.M.N.: Da!

B.I.: L-am împrumutat! Da, domnule! Recunosc că i-am dat, i-am împrumutat, uite, trebuie să-mi dea banii înapoi!

M.M.N.: Păi, să mi-i aducă, mă, înapoi!

B.I.: Da!

b)Față de cele expuse în prezentarea în detaliu a evenimentelor cu semnificație factuală în planul celor imputate inculpatului B.I. și care au fost analizate la subpct. a) de mai sus, pentru perioada de timp 29 mai – 08 iunie 2006, dată la care s-a respins apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. – Serviciul Teritorial Bacău declarat în Dosarul nr. 873/57/2006 și în care denunțătorul M.M.N. avea calitatea de intimat; Înalta Curte, pentru statuarea vinovăției inculpatului nominalizat, prin conformare la dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., are în vedere că cele stabilite pe baza denunțului susmenționatului M.M.N. se coroborează esențialmente cu declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, B.M., C.M., P.R. și F.A.M. și a celorlalți martori audiați și, de asemenea, prin înscrisurile, fotografiile și înregistrările audio și video din volumele de urmărire penală.

Astfel, în esență prin declarațiile și denunțul formulat, numitul M.M. a precizat că urmare unei discuții cu inculpatul B.I., care i-a fost prezentat de martorul Z.N., acesta i-a adus la cunoștință problemele sale, inculpatul solicitând o sumă de bani. Inițial această sumă a fost de 50.000 Euro pentru a-i soluționa favorabil cererea, având în vedere influența de care se bucură asupra unor judecători și procurori, discuțiile având loc la vila inculpatului unde a mers împreună cu martorul B.I.

De asemenea, din aceste declarații rezultă că denunțătorul susmenționat a făcut referire la discuțiile avute cu inculpatul B.I., legat de modul de soluționare de acele persoane cu care urmează acesta să discute în acest sens, relatările inculpatului privind persoanele cu care a discutat pentru soluționarea favorabilă a cererilor sale sau cu care putea să discute în vederea declarării sau neformulării căii de atac, respectiv cu martora F.A., care avea calitatea de procuror la acel moment.

De asemenea, din declarațiile martorului denunțător rezultă că acesta a făcut referire la modul de remitere a sumelor de bani, locul unde au fost remise și respectiv a primei tranșe de 5.000 euro, ulterior 15.000 euro și solicitarea ca o garanție a sumei de bani, a unei file cec către inculpatul nominalizat.

Depozițiile și declarațiile denunțătorului M.M. au fost menținute și cu ocazia cercetării judecătorești care se coroborează și cu declarațiile martorului B.I., în care acesta a precizat că în discuțiile pe care le-a avut cu denunțătorul M.M., acesta i-a relatat discuțiile avute cu inculpatul, cu privire la modul de soluționare a cererii sale cu privire la suma care i-a fost pretinsă inițial și, de asemenea, modul în care au fost remise ulterior sumele la care s-a făcut referire.

De asemenea, martorul B.I. a recunoscut că a avut discuții și cu inculpatul, așa cum rezultă din declarația pe care acesta a dat-o, a discutat în prealabil când cu inculpatul B.I., când cu martorul denunțător; fiind practic ca un intermediar, întrucât aceștia precizau de fiecare dată că nu reușeau să se întâlnească sau să discute la telefon.

De asemenea, martorul B.I. a precizat că denunțătorul i-a spus într-una din discuțiile purtate că dacă îl ajută să-și recupereze suma de la inculpat îi va da jumătate. Declarația acestui martor se coroborează cu conținutul convorbirilor din care reiese cum martorul indicat deja îl învață pe denunțător ce să declare, având în vedere discuția din ianuarie 2006 și 15 iunie 2006. Din aceste convorbiri rezultă că același martor cunoștea de solicitarea inculpatului și că a fost învățat să precizeze că este vorba de un împrumut.

În faza cercetării judecătorești, martorul B.I. a menținut declarația pe care a dat-o în cursul urmăririi penale și a precizat că este prieten cu inculpatul, că se întâlnesc și au relații de prietenie și că l-a ajutat pe acesta cu anumite aspecte, raportat la firma pe care martorul o avea.

Referitor la declarațiile martorilor magistrați, F.A.M. și B.M. la urmărirea penală și menținute cu ocazia cercetării judecătorești, se reține că aceștia au precizat faptul că au discutat cu inculpatul și au purtat, de asemenea, toate acele convorbiri pe care le-au avut și care sunt redate conform notelor de redare în cursul urmăririi penale și aflate la dosarul cauzei.

Martora F.A.M. a precizat că inculpatul B.I. se interesa de dosar și de faptul că îi era milă de denunțător, aflând situația medicală a acestuia, că era normal ca inculpatul să se intereseze de compunerea completului de judecată.

Susținerile sale sunt infirmate de notele de redare, convorbirile telefonice avute între martorii susindicați și inculpat, din care rezultă că acesta se interesa de modul în care a fost soluționată cererea formulată de denunțător, componența completului de judecată și de asemenea, pe ce perioadă a fost dispusă sau admisă cererea formulată. Totodată, rezultă că inculpatul a întrebat dacă martora F.A.. a discutat cu șefa Secției judiciare a D.N.A. legat de declararea sau nu a apelului.

Martora F.A.M. a spus că, deși s-a adus la cunoștința conducerii secției faptul că martorul este bolnav și a depus acte medicale, totuși solicitarea sa de a nu se declara apel nu a avut succes, trebuind să formuleze calea de atac împotriva hotărârii de primă instanță pronunțată de Tribunalul Alba.

Martora P.M. fost președinte al Tribunalului Alba a menținut declarația pe care a dat-o la urmărirea penală, a precizat că discuțiile pe care le-a avut cu inculpatul erau legate de teza sa de doctorat pe care urma să o susțină. Aceste aspecte sunt infirmate de convorbirile telefonice din care rezultă că martora F.A.M. a arătat inculpatului B.I. că problema nu s-a rezolvat și că trebuie să se declare calea de atac și a discutat cu aceasta să motiveze mai repede apelul.

Aceeași martoră Potra, fost judecător la Tribunalul Alba în discuțiile purtate a spus că a discutat cu A.F. și că totul este altfel decât a precizat ea.

Martora I.G. a declarat că după pronunțarea hotărârii, numita P.M. care era președinta instanței, i-a solicitat redactarea cu urgență a unei sentințe penale anterior ca acesteia să-i parvină cererea formulată de petent.

Din toate aceste declarații, din interceptările ambientale, telefonice, dar și din discuțiile purtate între martorul B.I. și denunțătorul M.M. rezultă clar interesul inculpatului B.I. pentru modul în care s-a soluționat dosarul privindu-l pe denunțător, concretizat în aceea ca să nu se declare apel împotriva soluției în cazul în care aceasta s-ar fi admis.

La cercetarea judecătorească, inculpatul B.I. a solicitat audierea unor martori legat de discuțiile pe care acesta le-ar fi avut cu denunțătorul, dar depozițiile martorilor N.O., L.D., P.I. și chiar ale soției sa B.L.G. nu au modificat sau anihilat cu nimic situația de fapt, așa cum a rezultat din audierea martorilor ce au fost propuși prin rechizitoriu, în sensul că martorii audiați în apărare pentru inculpat au precizat că tot ceea ce știu au aflat de la inculpat, că acesta le-a adus la cunoștință ce a vorbit cu denunțătorul, că acesta din urmă ar fi avut o situație delicată prin raportare la starea sa de sănătate.

Așa fiind, apar ca netemeinice și criticile iterate prin concluziile orale și scrise pe fondul cauzei de față ale apărătorului ales M.G. indicate la pct. 1 sbpct 3 (nelegalitatea declarației dată de martorul B.I. în faza urmăririi penale la data de 24 ianuarie 2008) și sbpct 4 (nelegalitatea denunțătorului M.M.N.), din concluziile scrise depuse pe fondul cauzei.

Astfel, critica de la subpct. 3 descris mai sus este nefondată, deoarece cum chiar a observat cel ce a ridicat-o, sancțiunea îndeplinirii actului procedural al ascultării martorului B.I. în absența apărătorului ales al inculpatului este nulitatea relativă, în condițiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen., ceea ce generează consecința existenței condiției prevăzută prin prevederile alin. (1) al aceluiași text de lege, așadar numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act; ceea ce nu este cazul în speță, întrucât martorul nominalizat și-a menținut în totalitate, cele relatate în acea depoziție prin declarația dată în fața instanței Înalta Curte de Casație și Justiție.

Nu este justificată nici cererea de la subpct. 4 prin care se tinde de către redactorul concluziilor scrise la înlăturarea declarațiilor denunțătorului M.M.N., întrucât se pretinde că utilizarea sa în calitate de martor contravine prevederilor cuprinse în art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil concluzionându-se că raportat la exigențele acestui text procedural, numitul M.M.N. nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru a fi martor în procesul penal, întrucât este implicat el însuși în săvârșirea faptei prevăzute de legea penală în calitate de cumpărător de influență, recompensat de către procuror prin neînceperea urmăririi penale, în schimbul colaborării, atestate prin legăturile acestuia cu Ministerul Public, inclusiv prin purtarea asupra sa de „tehnică de ascultare”.

Or, întrucât susnumitul M.M.N. a denunțat faptele mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru această faptă, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 61 alin. (4) raportat la alin. (2) din același articol al Legii nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare rezultă că în mod judicios, datorat incidenței cauzei de nepedepsire prevăzută de alin. (2) al textului de lege suscitat, procurorul a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. i)1 C. proc. pen.

Tot în acest punct, Înalta Curte, față de toată analiza prezentată mai sus și având convingerea structurată că declarațiile denunțătorului M.M.N. au fost corect apreciate și coroborate cu restul probelor administrate în cauză, văzând și ca inexistentă premisa cu care a operaționalizat apărătorul ales M.G. la pct. II al acelorași concluzii scrise, în sensul că declarațiile susnumitului denunțător M.M.N. conțin mai multe inadvertențe cu privire la chestiuni esențiale pentru calificarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul B.I., pe calea unui silogism logico-juridic și formal, va concluziona că cele incriminate de procuror prin rechizitoriul scris de trimitere în judecată sunt validate pe deplin prin examinarea deja arătat coroborată a acestora cu totalitatea declarațiilor martorilor audiați în cauză.

V.Nefondată este și critica expusă la subpct. 2 al pct. din susmenționatele concluzii scrise ale apărătorului ales al inculpatului B.I., avocat M.G., prin care se pretinde nelegalitatea interceptărilor și înregistrărilor audio din perioada mai-iunie 2006 pentru lipsa caracterului original al suporților tehnici și al caracterului autentic al înregistrărilor.

Astfel, cu titlu de premisă, instanța Înaltei Curți de Casație și Justiție are în vedere, în consens cu apărarea inculpatului, că regula procesului penal stabilită în cuprinsul art. 97 alin. (1) C. proc. pen. este că mijloacele de probă trebuie să fie predate, în original, pentru a putea fi utilizate cu titlu de mijloace de probă în procesul penal, sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanței de judecată, (doar cu caracter de excepție, în privința înscrisurilor, se prevede în cuprinsul art. 97 alin. (2), că dacă organul de urmărire penală sau instanța de judecată apreciază că și o copie de pe înscris poate servi ca mijloc de probă reține, numai copia).

Plecând însă de la această premiză, cererea apărătorului ales că în condițiile în care potrivit art. 913 alin. (3) C. proc. pen. se arată că suportul original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat și va fi pus la dispoziția instanței la solicitarea acesteia, întrucât s-a stabilit științific că suporturile ce se găsesc la sediul parchetului nu sunt originale urmează ca în cursul procesului penal înregistrările audio de pe aceste suporturi să nu poate fi folosite ca mijloc de probă în condițiile art. 64 alin. (1) C. proc. pen. și să nu fie avute în vedere de către instanță la pronunțarea hotărârii, în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. și art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. – nu este fondată.

Pentru stabilirea caracterului nefondat al cererii apărării cu obiectivul de mai sus, ceea ce ar determina cu aplicarea principiului « dominoului » anihilarea concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 27 din 20 februarie 2012, Înalta Curte are în vedere, cu titlu de premisă, o necesară stabilire a termenilor comuni cu care se operează în materie, având în vedere că în contextul verificării autenticității înregistrărilor digitale sunt folosiți adesea termeni precum „înregistrare originală", „copie", „duplicat" și alți termeni, fiind utilizate în practică accepțiuni insuficient de clare ale acestora.

Din acest punct de vedere se reține că International Organisation on Computer Evidence (IOCE) a recomandat în raportul G8 Proposed Principles for the Procedures Relating to Digital Evidence din martie 2000, următoarele definiții, utilizate și în Raportul de expertiză criminalistică întocmit de expertul criminalist autorizat G.P. de la INEC și anume:

Probă digitală - informație stocată sau transmisă în formă binară, prezentată în instanță ca probă;

Probă digitală originală - suportul fizic și acele date care au fost create pe acesta la momentul obținerii lor;

Probă digitală duplicat - reproducere digitală cu acuratețe a tuturor datelor și informațiilor conținute în suportul fizic original;

Copie - reproducere cu acuratețe a informației conținute pe suportul fizic sursă în datele independente de acesta.

Expertul criminalist autorizat a arătat că abordarea problemei verificării autenticității își are izvorul atât în definițiile de mai sus, cât și în practica de examinare a înregistrărilor pe suport magnetic, fie acestea analogice sau digitale. Potrivit standardului internațional AES27-1996 (r2007) [4], o înregistrare audio pe suport magnetic este autentică dacă:

-a fost realizată simultan cu evenimentele acustice conținute de aceasta (este originală);

-nu conține intervenții sub formă de decupări, inserări, sau alte elemente de contrafacere;

-a fost realizată cu echipamentul tehnic prezentat de parte.

În cazul neîndeplinirii cumulative a celor trei cerințe, aprecierea privind relevanța măsurii în care este îndeplinită fiecare din cerințe în parte rămâne la latitudinea beneficiarului expertizei.

Verificarea cerinței privind simultaneitatea efectuării unei înregistrări cu evenimentele pe care le conține se face numai în scopul evidențierii înregistrărilor originale, a copiilor și a transferărilor. O înregistrare audio sau audio-video digitală, prezentată spre examinare sub formă de copie sau transferare realizată cu acuratețe, deși este evident că nu poate fi originală, are exact același conținut ca și înregistrarea originală, constituindu-se în acest caz într-o dovadă că evenimentele conținute au avut loc în realitate.

Probabilitatea ca înregistrările digitale copiate să aibă același conținut cu cele originale este augmentată de faptul că la copierea fișierelor cu sisteme informatice se folosesc algoritmi informatici care împiedică apariția de diferențe între fișierul-copie și fișierul original.

Același expert a relatat că întrucât nu a realizat personal înregistrările, având astfel posibilitatea de a cunoaște fiecare detaliu al acestora și fiind astfel competent să garanteze originalitatea acestora, sarcina lui rămâne verificarea îndeplinirii cerințelor a doua și a treia.

Actualmente singura autoritate care poate certifica modul în care s-a realizat transferul înregistrărilor originale pe un alt suport sau faptul că fișierele care le conțin reprezintă copii fidele ale fișierelor originale, realizate cu echipamentul din dotare, este cea care a pus în aplicare mandatele de autorizare a înregistrărilor, respectiv D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov, fiind cunoscut că:

-activitatea acestor instituții presupune cunoștințe specializate și acces la informații clasificate, reglementate prin lege;

-cunoașterea și utilizarea unor echipamente și mijloace tehnice complexe, specifice fiecărei instituții în parte, este accesibilă unui număr restrâns de persoane;

-unele autorități utilizează sisteme de înregistrare verificate prin audit, care exclud orice posibilitate de intervenție neautorizată, inclusiv din partea operatorilor care le deservesc;

-salvarea înregistrărilor originale pe diverse tipuri de suporturi sau în diferite formate, de către instituțiile care le realizează, este motivată frecvent de necesitatea ascultării/ vizionării ulterioare, repetate, a acestora.

La examinarea înregistrărilor audio și audio-video în vederea verificării autenticității, sarcina expertului criminalist constă așadar în descoperirea unor eventuale elemente de copiere sau modificare a înregistrării prin verificarea integrității fizice a acesteia precum și a formelor de undă și a spectrogramelor semnatelor înregistrate.

În situațiile când echipamentele tehnice originale sunt puse la dispoziția expertului, acesta va verifica și proveniența din echipamentele respective a înregistrărilor, prin examinarea unor caracteristici tehnice ale înregistrărilor și ale echipamentelor utilizate la realizarea înregistrărilor.

Expertul nominalizat autorizat G.P. a indicat că verificarea îndeplinirii cerinței a doua pentru înregistrări audio digitale, respectiv a absenței urmelor de intervenție tehnică sub formă de decupări, inserări sau alte elemente de contrafacere, se realizează prin examinarea formelor de undă și a spectrogramelor înregistrărilor de expertizat, într-o abordare manuală și/sau semiautomată cu precizarea că abordarea manuală înseamnă analiza înregistrărilor în domeniul timp (formele de undă) și în domeniul frecvență (spectrogramele) și că nu poate fi imaginat un sistem de examinare automată, întrucât decizia cu privire la modul în care se modelează matematic fiecare tip cunoscut de intervenție tehnică rămâne la latitudinea expertului.

Examinarea manuală sau semiautomată a continuității înregistrării poate atinge un nivel de detaliere teoretic infinit, însă de la un anumit nivel de detaliere, dependent de înregistrarea audio examinată, nu mai pot fi descoperite detalii utile și procesul de examinare se încheie.

Pe de altă parte, se are în vedere că pentru stabilirea continuității înregistrărilor, este posibil să fie detectate în conținutul acestora semnale tehnice stabile. Aceste semnale tehnice sunt predictibile, fiind create în mediul în care se realizează înregistrarea de către surse care funcționează potrivit unor standarde, cum este cazul semnalului creat de rețeaua publică de distribuție a energiei electrice, al zgomotului electric sau mecanic al unor aparate sau instalații aflate în funcționare staționară, continuă etc, care ajung pe diferite căi să se manifeste în înregistrările contestate. Examinarea comportamentului acestor semnale pe durata înregistrării poate conduce la obținerea unor indicii utile la stabilirea unor eventuale intervenții tehnice.

Procesarea cu "softuri audio-video speciale" a unei voci dintr-o înregistrare presupune intervenția asupra înregistrării respective. Depistarea unor astfel de procesări are loc, în general, odată cu identificarea unor intervenții tehnice.

Fundamentul științific al metodelor de identificare a persoanelor după voce și vorbire este stabilitatea relativă a unor parametri fiziologici și ai deprinderii de a vorbi, având în vedere că vorbitorul este caracterizat de trăsături ce țin de individualitatea anatomică (dimensiuni orofaringiene, dentiție, curbura bolții palatale, grosimea corzilor vocale, etc.) individualitatea comportamentelor necontrolabile (gradul de apropiere a corzilor vocale în timpul fonației, vorbire denazalizată, mod de poziționare involuntară a articulatorilor, etc), educație (modul în care a dobândit deprinderea de a vorbi și de a recunoaște vorbirea, frecvența și contextul situațiilor în care persoana recurge la vorbire pentru a comunica), deprinderi de vorbire care se formează în timp și se stabilizează în afara controlului auditiv, și altele.

O parte din aceste caracteristici au valoare de aptitudini, nefiind accesibile unor persoane aflate în anumite contexte, iar o altă parte nu pot fi controlate de către vorbitor.

Stabilitatea relativă a caracteristicilor individuale presupune că persoana examinată nu a suferit modificări morfologice intenționate (piercinguri, proteze etc.) sau accidentale și nu și-a pierdut deprinderile neuromotoare ale organelor implicate în producerea vorbirii.

Cu trecerea timpului poate apărea osificarea cartilagiilor laringeale și pot apărea afecțiuni (de ex. cauzate de fumat), dar și disfluențe în vorbire, migrare dialectală, în limita gradului de libertate asupra modului de vorbire.

În vederea identificării persoanelor după voce și vorbire, eșantioanele de voce și vorbire necunoscute (în litigiu) sunt analizate comparativ în raport cu eșantioanele unei voci cunoscute, pe care se susține că o reprezintă, după un set de parametri semnificativi, urmărindu-se atât compararea valorilor, cât și a dinamicii acestora.

Compararea se poate face manual, metodă expusă deprinderilor subiectivității examinatorului, în care nu sunt accesibili mulți parametri, iar accesibili nu au capacitate foarte mare de diferențiere, sau (semi)automat, folosind pentru comparare programe de calculator care permit obținerea combinarea rezultatelor comparărilor după mai mulți parametri, obținându-astfel o capacitate destul de importantă de a discrimina între voci.

Totodată, același expert criminalizat autorizat a indicat că în situația sistemelor de recunoaștere a vorbitorului compararea unei voci de identificat cu o voce cunoscută, pe care se susține că o reprezintă, are ca finalitate o concluzie de recunoaștere certă, celelalte variante fiind reunite în concluzia de nerecunoaștere.

Pentru identificarea criminalistică a vorbitorului, se utilizează aceleași procedee ca și la recunoașterea vorbitorului, însă la partea de interpretare a rezultatelor și concluzii utilizează o abordare statistică bayesiană, care furnizează într-o formă directă sau elaborată probabilitatea aposteriori ca vocile comparate să provină de la aceeași persoană și probabilitate aposteriori ca vocile comparate să provină de la persoane diferite, de regulă sub forma unui raport, LR, sau a unui procentaj de identificare/recunoaștere unde se folosește formula:

P acuzare

LR = ———

P apărare

În care P acuzare este probabilitatea probei în ipoteza acuzării (aceea că eșantioanele de voce comparate provin de la același vorbitor), iar P apărare este probabilitatea probei în ipoteza apărării (că eșantioanele de voce comparate nu provin de la același vorbitor).

LR are relevanță relativ la forța probei puse la dispoziție, el devenind, prin valorile sale diferite de 1, un sprijin în favoarea ipotezei că vocile au origine comună (ipoteza acuzării, susținută dacă LR este mai mare decât 1) sau în favoarea ipotezei că vocile provin de la persoane diferite (ipoteza apărării, susținută dacă LR ia valori mai mici decât 1). O valoare LR ≈ 1 arată irelevanța probei, în raport cu ambele ipoteze.

Cu referire la recunoașterea criminalistică a vorbitorului, expertul autorizat G.P. a evidențiat că organismele criminalistice și de specialitate (AES, IAFPA, ENFSI etc.) recomandă ca în rapoartele de expertiză să precizeze limitele analizelor audio și să comunice beneficiarilor următoarele:

•se expertizează vocea și vorbirea normală, nu șoapte, strigăte etc;

•analiza vocilor se efectuează pe înregistrări originale;

•semnalul vocal are o variabilitate ridicată, fiind dependent de starea emoțională, starea de sănătate, vârsta subiectului, condițiile contextuale la momentul efectuării înregistrării ș.a., iar probele în litigiu și cele de comparație trebuie să fie contemporane;

•probele de comparație trebuie să se preleveze pe cât posibil în aceleași condiții sau în condiții similare celor din înregistrările în litigiu și utilizând aceleași echipamente tehnice prin intermediul cărora au fost obținute probele contestate;

•se recomandă organelor judiciare să nu procedeze la compresia distructivă și ireversibilă a înregistrărilor audio, iar pentru înregistrările obținute prin interceptarea convorbirilor telefonice se recomandă punerea probelor la dispoziția expertului în formatul nativ .RAW al sistemelor de interceptare sau .WAV PCM 8kHz, 16 bit;

•semnalul vocal înregistrat pe suport magnetic sau digital poate fi alterat de zgomote, distorsiuni introduse de echipamentele tehnice de înregistrare și alte fenomene acustice și electrice;

•concluziile unui raport de expertiză reprezintă opinia (respectiv părerea) expertului, argumentată științific pe baza pregătirii sale de specialitate, a experienței proprii și a rezultatelor obținute în urma analizei probelor.

În cuprinsul raportului de expertiză criminalistică efectuată, expertul autorizat a indicat că pentru vocea de analizat s-au selectat expresii rostite clar, distinct, fără suprapuneri de voci, zgomote sau distorsiuni evidente pe baza cărora a fost posibilă obținerea prin analiză a următoarelor tipuri de rezultate:

°comparația înălțimii vocii (engleză: pitch);

° comparația distribuțiilor formanților; și

°comparația modelelor de reprezentare statistică a vocilor prin mixturi de variabile gaussiene (numită în continuare metoda „gauss”).

Sistemul VoiceNet, utilizat la recunoașterea automată a vorbitorului permite folosirea simultană a mai multor metode de comparare exprimând rezultatele fuzionate în formă procentuală.

Concomitent același expert criminalist autorizat a mai arătat că potrivit literaturii de specialitate și a practicii membrilor ENFSI (European Network of Forensic Science Institutes), în analizele criminalistice audio obiective de gen forensic audio sau automatic speaker recognition (recunoașterea automată a vorbitorului) se utilizează probabilități și metode statistice, iar expertul exprimă o opinie științifică bazată pe interpretarea și eventual conversia valorilor numerice ale indicatorilor de probabilitate (LR, P) în nivele aparținând unor scale verbale, similar celor din analizele ADN.

De asemenea, conform literaturii de specialitate, recomandărilor producătorilor de software de analiză a vocilor precum și testelor efectuate în timp de experții INEC, condițiile optime pentru o analiză judiciară corespunzătoare a vocilor sunt următoarele:

1.probele în litigiu și cele de comparație să conțină eșantioane de voce normală;

2.raportul semnal/zgomot al înregistrărilor de cel puțin 10dB;

3.durata minimă a semnalului vocal net de 16s;

4.probele în litigiu și cele de comparație să fie prelevate cu aceleași echipamente tehnice sau echipamente tehnice similare;

5.probele în litigiu și cele de comparație să fie cât mai contemporane.

În acest punct de expertiză, expertul criminalist G.P. a evidențiat că în cazul neîndeplinirii condițiilor 1-3, nu se pot efectua anumite analize complexe ale vocilor, iar în cazul neîndeplinirii condițiilor 4 sau 5, la compararea a două eșantioane de voce provenind de la aceeași persoană, necontemporane sau înregistrate cu echipamente diferite, rezultatele obținute în urma comparației pot fi:

-inferioare celor obținute în condițiile optime prezentate mai sus;

-neconcludente; sau

-pot să indice că probele ar proveni de la vorbitori diferiți.

Cu o altă premisă, același expert a susținut că în funcție de metodele și programele utilizate, limitele în care se încadrează o concluzie, respectiv opinia științifică a expertului, pot fi de exemplu următoarele:

■LR ~ 1 - nu se poate stabili dacă vocea aparține sau nu suspectului;

■1 < LR < 10 - este probabil (o probabilitate predominantă) ca vocea să aparțină suspectului;

■0,1 < LR < 1 - este probabil (o probabilitate predominantă) ca vocea să NU aparțină suspectului;

■10 < LR <100 - este o probabilitate mare ca vocea să aparțină suspectului;

■0.01 < LR < 0,1 - este o probabilitate mare ca vocea să NU aparțină suspectului;

■LR > 100 - este foarte probabil ca vocea să aparțină suspectului;

■LR < 0.01 - este foarte probabil ca vocea să NU aparțină suspectului.

Pe baza analizei cantitative și calitative a probelor, programele software de identificare automată a vocii pot exprima sub formă procentuală probabilitatea ca eșantioanele de voce comparate să provină de la același vorbitor, valoarea probabilității de identificare falsă, FA, și a probabilității de eliminare falsă, FR. Aceste valori, asociate cu un raport de asemănare, se pot exprima într-o scală verbală astfel:

■40% < P < 60% (LR ~ 1) - nu se poate stabili dacă vocea aparține sau nu suspectului;

■60% ≤ P < 80% (1 < LR < 4) - este probabil (o probabilitate predominantă) ca vocea să aparțină suspectului;

■20% < P ≤ 40% (0,25 < LR < 1) - este probabil (o probabilitate predominantă) ca vocea să NU aparțină suspectului;

■80% ≤, P < 90% (4 < LR <10) - este o probabilitate ridicată ca vocea să aparțină suspectului;

■10% < P ≤ 20% (0.1 < LR < 0,25) - este o probabilitate ridicată ca vocea să NU aparțină suspectului;

■P ≥ 90% (LR > 10) - este o probabilitate foarte ridicată ca vocea să aparțină suspectului;

■P ≤ 10% (LR < 0.1) - este o probabilitate foarte ridicată ca vocea să NU aparțină suspectului.

Aceste limite, scheme și interpretări similare sunt prezentate în literatura de specialitate și de către producătorii de programe cu aplicație în domeniul examinării vocii în vederea identificării persoanei după această caracteristică (toate cele arătate în cuprinsul raportului de expertiză criminalistică al INEC au fost reiterate cu ocazia ascultării expertului criminalist autorizat P.G. la termenul de judecată din 09 aprilie 2012).

De altfel, expertul criminalist autorizat susindicat a menționat că la efectuarea expertizei criminalistice s-a ținut cont de principiile și metodele descrise în următoarele lucrări de specialitate:

[1] International Organisation on Computer Evidence, G8 Proposed Principles for the Procedures Relating to Digital Evidence, raport martie 2000;

[2] International Organisation on Computer Evidence, Video and Audio Systems Principles, Practices and Procedures, Conferința IOCE 2000, Rosny-sous-Bois - Franța, 13 - 15 decembrie 2000;

[3] Koenig, Bruce E., Lacey, Douglas S., Forensic Authentication of Digital Recordings, Jurnalul AES, numărul 9, vol. 57, pag. 662-695, sept. 2009;

[4] AES27-1996 (r2007), AES Recommended Practices for Forensic Purposes - Managing Recorded Audio Materials Intended for Examination, Audio Engineering Society, SUA;

[5] Koenig Bruce E. (1990) Authentication of Forensic Audio Tape Recordings, J. Audio Eng. Soc. Vol. 38 No. 1-2 January-February;

[6] SFA, GFCP (1999), Pétition pour l'arêt des expertises vocaux tant qu'elles n'auront pas été validées scientifiquement, Franța;

[7] AFCP (Association Francophone de la Communication Parleé) (2002), Communiqué du 3 Décembre 2002 concernant l'identification des individus par leur voix;

[8] Koenig, Bruce E., Lacey, Douglas S., Forensic Authentication of Digital Recordings, Jurnalul AES, numărul 9, vol. 57, pag. 662-695, sept. 2009;

[9] ENFSI-FSAAWG (2008), Terms of Reference for Forensic Speaker Analysis;

[10] Drygajlo, A. (2009), Statistical Evaluation of Biometrical Evidence in Forensic Automatic Speaker Recognition, International Workshop on Computațional Forensics, HAGA 2009, Olanda;

[11] STC (2009), Automatic Speaker Identitication System - VoiceNet -User Manual;

[12] Broeder, A., (2001), Forensic Linguistics, INTERPOL, Lyon;

[13] Rose, P. (2002) - Forensic Speaker Identification, editura Taylor&Francis;

[14] Gallou, G., Chollet, G., Synthetic Voice Forgery in the Forensic Context: A Short Tutorial, 13-th FSAAWG, 5-16 septembrie 2011, Roma, Italia.

Or, în raport de toate cele deja arătate prin raportul de expertiză criminalistică nr. 27 din 20 februarie 2012 al INEC s-a concluzionat că înregistrările audio de pe suporturile optice puse la dispoziție, indicate în tabelul 2, nu sunt originale, întrucât nu reprezintă prima materializare a evenimentelor acustice conținute. Aceasta nu înseamnă nicidecum că evenimentele acustice conținute în înregistrările de expertizat nu au avut loc în realitate, ci numai că foarte probabil înregistrările puse la dispoziție se prezintă sub formă de copii fidele sau transferări realizate cu acuratețe ale înregistrărilor originale. În condițiile acestea și în absența echipamentelor tehnice originale, înregistrările contestate nu îndeplinesc cele trei cerințe pentru a fi declarate cert autentice.

În urma examinării înregistrărilor în litigiu cu sistemele și echipamentele aflate în dotarea INEC, s-a conchis că înregistrările audio expertizate nu au suferit intervenții tehnice de natură să le modifice conținutul (ștergeri, inserări etc).

Pe de altă parte, s-a mai concluzionat că:

◘este o probabilitate foarte ridicată că vocea atribuită numitului B.I. în înregistrarea 21.58.38 o7.o6.o6.wav de pe suportul optic 04 (00281) să-i aparțină acestuia.

◘este o probabilitate ridicată ca vocile atribuite numitului B.I. în înregistrările:

-20.53.47 07 iunie 06.wav și 21 aprilie 49 07 iunie 06.wav de pe suportul optic 01 (00273);

-08.49.08 01 iunie 2006.wav de pe suportul optic 03 (00280); și

-19.18.56 24.12 iunie wav,să-i aparțină acestuia.

◘ste probabil (o probabilitate predominantă) ca vocea din înregistrările:-13.21.29 30 mai 06.wav, 13.38.33 01 iunie 06.wav, 20.43.38 07 iunie 06.wav și 07 iulie 27 08 iunie 06.wav de pe suportul optic 01 (00273); și -11.24.40 O8 iunie 2006.wav de pe suportul optic 04 (00281); atribuite numitului B.I. să-i aparțină acestuia.

În fine, expertul criminalist a mai conchis că în condițiile necontemporaneității eșantioanelor de voce comparate, a imposibilității de a se realiza înregistrarea eșantioanelor de voce pentru comparație în aceleași condiții tehnice ca și înregistrările contestate, dar și ale cantităților reduse de voce netă admisibile pentru comparația vocilor, problema identificării persoanelor după voce și vorbire în celelalte înregistrări contestate nu poate fi rezolvată la laboratorul INEC.

VI.a)Nu este pertinentă nicio altă cerere iterată de apărătorul ales al inculpatului B.I., avocat M.G., la subpct. 1 lit. a) din pct. 1 al acelorași concluzii scrise și reluată și la pct. 1 al concluziilor scrise depuse și de avocat ales M.L., prin care se pretinde nelegalitatea interceptărilor și înregistrărilor audio din perioada mai-iunie 2006 pentru nelegala autorizare, solicitându-se în consecință, în baza dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., a se dispune înlăturarea integrală a acestui mijloc de probă ca obținut în mod nelegal, pretinzându-se că autorizarea interceptărilor și înregistrărilor a fost emisă de către o instanță necompetentă, fapt sancționat de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. cu nulitatea absolută.

În examinarea acestei critici, Înalta Curte are în vedere, cu titlu de premisă că în Dosarul nr. 25/P/2006, având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov a solicitat instanței Judecătoriei Brașov, în temeiul dispozițiilor art. 911 C. proc. pen., autorizarea interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor purtate de către „N.” cu alte persoane.

Urmare verificărilor efectuate, s-a constatat că persoana care folosește denumirea de „N.” este numitul B.I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia.

Având în vedere că, potrivit prevederilor art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., infracțiunile săvârșite de către procurori din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel erau de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; la data de 8 iunie 2006, procurorul a formulat o cerere de ridicare a măsurilor de interceptare. Prin încheierea nr. 25 din 8 iunie 2006, Judecătoria Brașov a admis cererea procurorului și a dispus ridicarea măsurilor de interceptare.

Pe de altă parte, cu tilu de premisă se are în vedere că art. 912 alin. (5) C. proc. pen. prevede: „convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate pot fi folosite și în altă cauză dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. (1) și (2)”.

Acest text a fost introdus prin Legea nr. 356/2006, publicată în M. Of. din 7 august 2006, legea intrând în vigoare la data de 7 septembrie 2006.

Așadar, Înalta Curte are în vedere că la data emiterii autorizației nr. 25/2006 din 25 mai 2006 de către Judecătoria Brașov nu s-a cunoscut faptul că persoana căreia defunctul C.S. i se adresa cu apelativul „ N.” este procurorul B.I., iar atunci când s-a aflat s-a solicitat de îndată încetarea autorizației. Acest aspect a fost de altfel verificat la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu ocazia prezentării dosarului pentru emiterea autorizațiilor de interceptare a comunicațiilor – Dosar nr. 14/2006, în referatul procurorului din 20 noiembrie 2006 precizându-se:

”… la data de 25 mai 2006 Judecătoria Brașov a emis Autorizația nr. 25/2006 prin care autoriza interceptarea și înregistrarea pe bandă magnetică sau pe orice tip de suport a convorbirilor telefonice purtate de către „N.” de la nr. 0788332801 și nr. 0745244910 pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 26 mai 2006 până la 24 iunie 2006. Măsura de interceptare a fost luată ca urmare a referatului în care arătam că acest bărbat este contactat în mod constant de persoanele implicate în circuitul evazionist cercetat, persoane ce i se adresează cu apelativul de „N.e” fiind astfel elaborată versiunea potrivit căreia bărbatul are cunoștință de faptele penale săvârșite și astfel este necesară identificarea sa.

Deși autorizația era valabilă până la data de 24 iunie 2006, la data de 08 iunie 2006 JUDECĂTORIA BRAȘOV a admis solicitarea procurorului și a dispus ridicarea de îndată a măsurilor de interceptare, în perioada următoare trecând de îndată la o analiză detaliată a tuturor informațiilor obținute. Măsura a fost luată deoarece toate datele obținute ca urmare a exploatării autorizațiilor de interceptare conduceau la ideea că persoana cunoscută ca fiind „N.” are calitatea de magistrat, respectiv procuror, situație față de care era necesară verificarea competenței legale – în ce privește instanța de fond competentă.

Identificarea magistratului s-a realizat cu dificultate, întrucât, de la data când procurorul anticorupție a luat la cunoștință de datele referitoare la existență sa, au fost analizate toate informațiile obținute în urma exploatării autorizațiilor de interceptare, pentru o identificare sigură a persoanei - în ce privește calitatea și funcția deținută, activități procedurale realizate și prin deplasări în teritoriu cu asigurarea confidențialității activităților desfășurate și stabilirea legăturilor dintre această persoană și persoanele implicate în dosarul instrumentat, toate pentru a verifica cerința legală că în privința sa există presupunerea rezonabilă că săvârșește fapte de corupție ori alte fapte ce sunt date în competența de cercetare a D.N.A..

Analiza realizată a condus la identificarea persoanei vizate de către autorizația nr. 25/2006, respectiv a numitului B.I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, față de care procurorul anticorupție s-a sesizat din oficiu la data de 10 noiembrie 2006 cu privire la faptul că săvârșește infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare.

Așa fiind, prin prisma celor expuse, Înalta Curte va avea în vedere că într-adevăr cele rezultate din Autorizația nr. 25 din 25 mai 2006 de autorizare de interceptare a comunicațiilor de către Judecătoria Brașov și până la data de 08 iunie 2006, când aceeași instanță a dispus ridicarea de îndată a măsurilor de interceptare – având în vedere că încă nu intrase în vigoare textul dispozițiilor art. 912 alin. (5) C. proc. pen. reprodus mai sus, această dată a intrării în vigoare fiind cea ulterioară în timp, de 07 septembrie 2006 – nu au caracter de probă, în sensul art. 62 C. pen., ci doar de indicii temeinice în accepțiunea prevederilor art. 681 C. proc. pen., așadar de date care configurează presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuau acte premergătoare, ulterior inculpatul B.I. a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

Întrucât, ele nu au fost obținute în mod ilegal, pe cale de consecință a faptului că au fost obținute în condițiile legii prin autorizarea dată de judecător într-un alt dosar penal, nu se va proceda la înlăturarea și nereținerea acestora spre a nu fi folosite în procesul penal de față în sensul dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

b)Concomitent, nu este întemeiată nici cererea secundă a aceluiași apărător ales al inculpatului B.I., avocat M.G., prin care se pretinde la subpct. 1 lit. b) din pct. 1 al deja menționatelor concluzii scrise că interceptările și înregistrările de convorbiri purtate în mediu ambiental audio și video autorizate provizoriu prin ordonanța procurorului din 8 ianuarie 2008 și confirmate ulterior de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din 10 ianuarie 2008 contravin prevederilor art. 68 alin. (1) C. proc. pen., deoarece convorbirile purtate au la bază îndemnul din partea organului de urmărire penală prin intermediul denunțătorului în scopul obținerii de probe, acestea fiind interzise potrivit dispozițiilor legale și ca urmare, se impune a se da eficiență prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., privind inadmisibilitatea utilizării în procesul penal a mijloacelor de probă obținute cu încălcarea dispozițiilor legale.

Aceasta, deoarece în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 68 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal.

Astfel, denunțătorul M.M. s-a întâlnit cu inculpatul B.I. la vila acestuia, au discutat despre problemele judiciare ale martorului, inculpatul solicitându-i pentru ajutorul său suma de 50.000 Euro. Acțiunile ulterioare ale inculpatului B.I. (demersurile angajarea unui apărător pentru denunțător, discuțiile cu magistrații care aveau spre soluționare cauza acestuia, convorbirile telefonice cu procurorul care a participat în ședința de judecată pentru ca acesta să nu declare calea de atac, interesul acestuia pentru modul de soluționare a cererii - discuția cu procurorul de ședință F.A. pentru ce perioadă s-a admis cererea formulată de inculpat) toate aceste aspecte duc la concluzia că susținerea inculpatului în sensul că ar fi fost provocat de denunțător nu este întemeiată.

VII.Cu referire la încadrarea juridică dată faptei inculpatului B.I..

Având în vedere situația de fapt imputată inculpatului B.I., ce a fost analizată pe larg la pct. III din considerentele de față, analizându-se în totalitate toate probele administrate în cauză la pct. IV de față, inclusiv validarea opiniei științifice a expertului criminalist autorizat al INEC, ce a formulat convingător concluziile finale ale expertizei criminalistice a vocii și vorbirii efectuate în cauză la pct. V, rezultând concluziv statuarea vinovăției inculpatului B.I. în forma intenției directe, Înalta Curte are în vedere că fapta acestuia care în perioada mai-iunie 2006, în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, pe fondul demersurilor judiciare efectuate de M.M.N. pentru aprobarea cererii de suspendare temporară a măsurii limitării dreptului la liberă circulație în străinătate, ce formau obiectul unui dosar al Tribunalului Alba, având influență și/sau lăsând să se creadă că are influență asupra mai multor magistrați – judecători și procurori - a pretins suma de 40.000 euro și primit, în mod eșalonat, sumă totală de 20.000 (douăzeci mii) euro de la M.M.N. pentru a-și trafica influența necesară pronunțării unei decizii judecătorești de admiterea a cererii formulate, întrucât deși inculpatul B.I. a cerut o asigurare suplimentară că va primi și restul sumei de 20.000 Euro, situație în care denunțătorul M.M.N. i-a încredințat o filă cec cu scadență la 30 de zile în care s-a menționat echivalentul în RON a celor 20.000 de euro, totuși din aceleași probe nu a rezultat în mod categoric că la data scadenței acelei file cec a fost trasă suma corespunzătoare în RON pentru echivalentul celei de 20.000 Euro, pretinsă de către inculpatul B.I. denunțătorului M.M.N. atât în planul laturii obiective, cât și al celei subiective, realizează conținutul unei infracțiunii unice de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare

VIII.Prin prisma celor de mai sus și analizate la pct. III – VII inclusiv rezultă nepertinența cererii apărătorilor aleși ai inculpatului B.I. de achitare a acestuia în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), ce a fost iterată la pct. III al concluziilor scrise ale avocatului M.G. și respectiv la pct. IV al concluziilor scrise ale avocatului M.L.

IX.Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica Înalta Curte are în vedere, cu titlu de premisă, că la stabilirea unei pedepse concrete nu poate face abstracție de elementele circumstanțiale care caracterizează pericolul social concret al infracțiunii comise: modul în care inculpatul a acționat, profesia avută - magistrat-procuror, consecințele extrem de grave produse – denaturarea procesului penal de la scopul sau principal, discreditarea actului de justiție și transformarea acestuia într-o afacere profitabilă ce a generat o puternică tulburare a întregii ordinii sociale și a mediului de administrare a justiției.

Mai mult decât atât, periculozitatea infracțiunilor de corupție săvârșite de persoane care aplică legea este dată și de calitatea persoanei asupra căreia există o prezumție de corupție suficient de rezonabilă încât faptele reținute în sarcina sa să impună aplicarea unei sancțiuni severe, deoarece infracțiunile de corupție afectează direct, prin percepția creată la nivelul opiniei publice, un întreg corp profesional.

Periculozitatea acestor fapte are efecte directe în rândul justiției, care nu poate fi dominată decât de supremația legii, iar aplicarea unei atari pedepse este întemeiată pe elementele substanțiale ce trebuie să asigure pedepsirea și descurajarea unor astfel de comportamente.

În această operațiune de individualizare judiciară, primordial este satisfacerea scopurilor și finalităților definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., ce statuează necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și de nevoia de reeducare a inculpatului, urmărind realizarea prevenției generale și speciale, a unei proporționalități reale între persoana inculpatului și așteptările societății față de combaterea fenomenului de corupție.

Deoarece primele două criterii prev.de art. 72 C. pen. referitoare la dispozițiile părții generale a C. pen. și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia vizează legalitatea operațiunilor de individualizare judiciară, respectiv limitele pedepsei, Înalta Curte va pune accent pe gravitatea faptei comise, persoana inculpatului B.I. și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din acest punct de vedere se reține că gravitatea faptelor săvârșite este evidențiată de inducerea în opinia publică a unei justiții negociate, de speculare a influenței pe care inculpatul a lăsat să se creadă că în calitatea sa de procuror o are asupra unor judecători, de creare a unei suspiciuni care discreditează buna funcționare a justiției profitând de relațiile pe care acesta le avea cu alți magistrați, procurori și/sau judecători.

Este real pe de altă parte, că în proiecția datelor care circumstanțiază persona inculpatului B.I. trebuie a fi reținute inexistența antecedentelor penale, titlul de doctor în drept, vechimea în profesii juridice din anul 1981, iar de la data de 01 mai 1984 de procuror, inclusiv calitatea de prim fost al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și de procuror inspector la Parchetul Curții de Apel Alba Iulia, faptul că are o familie organizată – fiind căsătorit din anul 1980 cu B.G.L., judecător la Tribunalul Sibiu, are o fiică majoră B.C.C.; însă, toate acestea coroborate inclusiv cu aspectele poziției procesuale esențial nesincere de negare a faptei imputate nu pot excede nevoii primordiale a asigurării scopurilor pedepsei ce se va stabili și gravității de amplitudine extremă a infracțiunii de trafic de influență comisă.

Față de toate cele sus expuse, Înalta Curte conchide a se stabili o pedeapsă cu închisoarea spre limita medie a textului de lege incriminator cu executare în regim de detenție, în sensul dispozițiilor art. 57 alin. (1) C. pen.; unica în măsură să restabilească prestigiul vătămat al justiției și să creeze premisele viitoarei reeducări a inculpatului B.I.

Urmează a se face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a a și lit. b) C. pen.

Întrucât, prin hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004 C.E.D.O. a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției deoarece nu există o legătură între interdicția votului și prevenirea infracțiunilor sau scopului reinserției sociale a infractorilor, Înalta Curte nu a stabilit ca în conținutul pedepsei accesorii și a celei complementare aplicate inculpatului se impune a se înlătura interzicerea dreptului de a vota prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., rămânând a produce efecte dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

X.Având în vedere că la examinarea situației de fapt imputată inculpatului B.I. cu ocazia analizei de la pct. III s-a arătat că deși inculpatul B.I. a pretins pentru a-și trafica influența necesară pronunțării unei decizii judecătorești favorabilă denunțătorului M.M.N. suma de 40.000 euro, probele administrate au atestat că secundul nominalizat a remis inculpatului doar suma de 20.000 euro, iar întrucât inculpatul

B.I. a cerut o asigurare suplimentară că va primi și restul sumei de 20.000 euro, situație în care denunțătorul M.M.N. i-a încredințat o filă cec cu scadență la 30 de zile în care s-a menționat echivalentul în RON a celor 20.000 de euro, iar din aceleași probe nu a rezultat în mod categoric că la data scadenței acelei file cec a fost trasă suma corespunzătoare în RON pentru echivalentul celei de 20.000 euro, pretinsă de către inculpatul B.I. denunțătorului M.M.N.

Așa fiind, urmează ca în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 să se dispună obligarea inculpatului B.I. la restituirea sumei de 20.000 Euro sau echivalentul în RON la data executării prezentei hotărâri rămasă definitivă către numitul M.M.N.

Având în vedere că procurorul, asupra imobilului proprietatea inculpatului B.I. de la adresa din municipiul Sibiu, menționat în adresa nr. 148313/2007 a Serviciului impozite și taxe persoane fizice din cadrul Direcției Fiscale Locale Sibiu a instituit măsura asigurătorie a inscripției ipotecare până la concurența sumei de 40.000 euro, echivalentul a 146.000 RON, urmează ca în baza art. 357 alin. (2) lit. c) combinat cu art. 163 alin. (1) teza a II-a, alin. (2), alin. (5) C. proc. pen. și art. 166 alin. (3) C. proc. pen. să se mențină măsura asigurătorie a inscripției ipotecare a imobilului susmenționat până la concurența sumei susmenționată de 20.000 euro.

Văzând și dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Condamnă pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sancționarea faptelor de corupție cu modificările și completările ulterioare.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 obligă pe inculpatul B.I. la restituirea sumei de 20.000 euro sau echivalentul în RON la data executării prezentei hotărâri rămasă definitivă către numitul M.M.N.

Menține măsura asigurătorie a inscripției ipotecare asupra imobilului situat în municipiul Sibiu, aparținând inculpatului B.I. până la concurența sumei de 20.000 euro.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpatul B.I. la plata sumei de 14.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8 mai 2012.