Drug trafficking convictions invalidated for failure to address evidentiary defenses and admit expert evidence

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 126 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului A.M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de cultivarea, producerea, fabricarea, prepararea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) și pct. 2 C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. la 2 (două) luni închisoare; cultivarea, prepararea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea, transportul, cumpărarea, deținerea de droguri de mare risc fără drept, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) pct. 2, art. 76 lit. a) C. pen. la 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A.M.I. pentru infracțiunea de cultivare, fabricare, preparare, cumpărare sau deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A.M.I. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

În condițiile art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. și art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 (șase) ani.

În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen. s-a dispus pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 350 C. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A.M.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 12 din 13 aprilie 2007 emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la data de 10 noiembrie 2009 (când a fost arestat în Italia) și până la data punerii efective în libertate a inculpatului.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere stabilite.

S-a dispus condamnarea inculpatei S.L., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și vânzare fără drept a drogurilor de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. la 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 și art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani și s-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare a obligat-o pe inculpata S.L. să se supună măsurilor de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că inculpata S.L. a fost reținută și arestată preventiv în perioada 13 aprilie 2007 - 11 mai 2007.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată s-a dispus confiscarea specială a sumei de 700 RON de la inculpatul A.M.I. și a sumei de 350 RON de la inculpata S.L.

S-a constatat că toată cantitatea de droguri ce face obiectul prezentei cauze a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea nr. 7/D/P din 22 iunie 2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A.M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada decembrie 2006 - aprilie 2007, în baza unei singure hotărâri infracționale și-n mod repetat, a deținut cantități diverse de droguri de risc - cannabis și rezină de cannabis, în vederea consumului propriu, cât și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (2) din aceeași lege, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada ianuarie - aprilie 2007, în baza unei unice hotărâri infracționale și-n mod repetat, a deținut diverse cantități de droguri de mare risc - cocaină și părțile ecstasy - pentru comercializare și consum propriu.

Prin același rechizitoriu a fost trimisă în judecată și inculpata S.L., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 03 februarie 2007, a vândut cantitatea de 0,31 gr. cocaină, colaboratorului investigatorului sub acoperire.

Prin sentința penală nr. 102 din 09 martie 2009, Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului A.M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor:

- deținere și vânzare fără drept a drogurilor de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

- deținere, fără drept, în vederea consumului propriu a drogurilor de risc, în formă continuată, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 - modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A.M.I. pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.M.I., dispusă prin încheierea din 13 aprilie 2007 și neexecutată.

Prin aceiași sentință penală a fost condamnată inculpata S.L. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și vânzare, fără drept a drogurilor de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 142/2000 - modificată, cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen.

În baza art. 861 și art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata S.L. a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

- să anunțe în prealabil orice, schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcere:

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 863 C. pen., inculpata S.L., pe durata termenului de încercare a fost obligată să nu intre în legătură cu martorii M.N.I. și P.V. ori cu persoane cunoscute ca fiind traficanții sau consumatori de droguri și să nu întreprindă acțiuni pentru identificarea ori contactarea martorilor cu identitate protejată.

S-a stabilit ca organ de supraveghere a inculpatei S.L., Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea și s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei cu închisoare.

S-a constatat că, inculpata S.L. a fost reținută și arestată preventiv în perioada 12 aprilie 2007 - 11 mai 2007.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - modificată, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 700 RON de la inculpatul A.M.I. și a sumei de 350 RON, de la inculpata S.L.

S-a constatat că, întreaga cantitate de droguri ce a făcut obiectul cauzei a fost consemnată în procesul analizelor de laborator.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, și inculpații A.M.I., S.L.

Prin decizia penală nr. 125/A din 08 decembrie 2009 Curtea de Apel Galați a admis apelurile declarate, a desființat sentința penală nr. 102 din 09 martie 2009 a Tribunalului Vrancea și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 386/91/2010.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, că la fond, judecătorul a omis a se pronunța cu privire la o infracțiune reținută în rechizitoriu și cu care instanța a fost sesizată.

S-a dispus, ca în rejudecare, instanța de fond să aibă în vedere și celelalte motive de apel invocate, respectiv apărările formulate de inculpați pe fondul cauzei.

Pe linia deciziei de casare, au fost audiați martorii din acte, iar pentru cei plecați din țară, fără a li se cunoaște adresa, s-a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., de asemenea s-au admis probele propuse în apărare de inculpați, sens în care au fost audiați martori, s-au depus acte.

Din ansamblul materialului probator aflat la dosar, probe ce au fost administrate atât la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În anumite medii frecventate de unii tineri din municipiul Focșani, se discuta de faptul că, numitul H.C.S., în perioada martie-iunie 2006 ar fi desfășurat activități ilicite de trafic și consum de droguri, împreună cu alte persoane.

Pe parcursul cercetărilor privind pe H.C. s-a constatat faptul că și numita S.L. ar fi participat în cadrul acestor activități, astfel că, prin Ordonanța din 21 decembrie 2006 s-a dispus extinderea cercetărilor și față de aceasta.

Întrucât s-a apreciat că, efectuarea de activități de urmărire penală față de învinuita S.L. în cadrul Dosarului penal cu nr. 23/A/P/2006, ar conduce la tergiversarea soluționării cauzei privind pe făptuitorul H.C.S., prin Ordonanța din 23 ianuarie 2007 s-a dispus disjungerea cauzei față de S.L., cercetările efectuându-se într-un dosar nou format și înregistrat sub nr. 7/D/P/2007.

În acest dosar, prin rezoluția din 05 februarie 2007 s-a dispus începerea urmăririi penale față de cei doi inculpați, respectiv S.L. și A.M.I. din prezenta cauză penală.

Pentru descoperirea faptelor și obținerea mijloacelor de probă, organul de urmărire penală s-a folosit de investigatorul sub acoperire cu nume de cod „S. " și de colaboratorul acestuia cu nume de cod „D.".

La data de 26 ianuarie 2007, în jurul orelor 18,00 colaboratorul „D." a luat legătura telefonică cu inculpatul A.M.I. pentru a procura o cantitate de drog stabilind să se întâlnească în fața B.R.D. - Sucursala Focșani.

După aproximativ 15 minute inculpatul a venit la locul stabilit cu numitul L.I.C., care după ce l-a lăsat pe inculpat, a plecat din zonă cu autoturismul.

Inculpatul l-a asigurat pe colaboratorul „D." că poate să-i procure drog și după ce a purtat o convorbire telefonică cu o persoană, pe nume L., împreună s-au deplasat cu un taxi în zona Cartier Sud din mun. Focșani. Colaboratorul a rămas la sala de internet „V. " din acea zonă, pe durata de timp cât inculpatul s-a deplasat în vederea procurării drogului.

După ce l-a așteptat pe inculpat aproximativ 45 minute, timp în care acesta nu s-a întors, colaboratorul „D." a plecat acasă.

În jurul orelor 20,00 inculpatul A.M.I. l-a sunat pe colaborator la postul telefonic, stabilind a se întâlni în aceeași seară la orele 20,30 la sala de internet „V. ".

După ce se plimbă puțin prin zonă, cei doi intră în scara unui bloc, unde colaboratorul „D. " îi înmânează inculpatului suma de 350 RON, în schimbul drogului, care era ambalat într-o bucată de plastic, precizând că este cocaină.

În aceste împrejurări, inculpatul i-a dat colaboratorului D. și numărul de telefon xxx, precizându-i că aparține mătușii sale, S.L. și dacă mai are nevoie de droguri să sune la acest număr.

Drogul astfel obținut a fost sigilat cu sigiliu tip M.I. cu nr. 51289, fiind apoi supus unei constatări tehnico-științifice.

S-a reținut că din raportul de constatate tehnico-științifică întocmit de Laboratorul Central de Analiză și profil al Drogurilor Precursori din cadrul I.G.P.R. cu nr. 331446 din 30 ianuarie 2007, rezultă că proba supusă analizei conține 0,28 gr. cocaină în amestec cu fenocetină și lidocaină, că în tabelul II, anexă la Legea nr. 143/2000 se regăsește cocaină și că această cantitate de drog a fost consumată în întregime în procesul analizei de laborator.

La data de 03 februarie 2007 s-a procedat la o nouă achiziție de drog, în acest sens, în jurul orelor 20,30 colaboratorul „D." a luat legătura telefonică cu mătușa inculpatului A.M.I., respectiv cu inculpata S.L., solicitând să se întâlnească în fața Școlii nr. x din Municipiul Focșani. La locul stabilit, inculpata a venit cu un autoturism și după ce colaboratorul „D." a urcat pe locul din față dreapta, inculpata a pus în mișcare autovehiculul, apoi i-a dat colaboratorului drogul ambalat într-o pungă de plastic, primind de la aceasta suma de 350 RON.

La scurt timp, colaboratorul a părăsit autoturismul condus de inculpată.

S-a procedat la sigilarea drogului cu sigiliul tip M.I. nr. 51289 și apoi la efectuarea unei constatări tehnico-științifice.

S-a reținut că din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de același laborator de specialitate, cu nr. 331494 din 06 februarie 2007 rezultă că proba supusă examinării conține 0,31 gr. cocaină în amestec cu fenocetină și lidocaină și că, în tabelul II, anexă la Legea nr. 143/2000 se află înscrisă și cocaina.

La data de 13 februarie 2007, investigatorul sub acoperire împreună cu colaboratorul său, a efectuat a treia achiziție de drog.

În jurul orelor 20,00 colaboratorul „D." l-a contactat telefonic pe inculpatul A.M.I., stabilind să se întâlnească în 15 minute în zona Cartier Sud Focșani, în fața sălii de internet „V.".

Inculpatul a venit la locul stabilit cu un autoturism marca W. Passat, fiind însoțit de încă două persoane, un bărbat și o femeie.

După ce a coborât din autoturism, inculpatul împreună cu investigatorul și colaboratorul său, s-au deplasat într-o parcare din apropiere, unde inculpatul A.M.I. i-a dat investigatorului sub acoperire drogul ambalat într-o folie de plastic și a primit de la acesta suma de 350 RON.

Inculpatul a precizat că în viitor le mai poate vinde cantitatea de 17 gr. de cocaină la un preț de 80 euro gramul, cu condiția de a-i cumpăra întreaga cantitate.

În urma analizei de laborator efectuate asupra conținutului din plicul sigilat, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico -științifică nr. 331561 din 15 februarie 2007 că, produsul expertizat are o greutate de 0,47 gr. și conține cocaină în amestec cu fenocetină, lidocaină, dicteozem și că, în tabelul II - anexă la Legea nr. 143/2000 se regăsește și cocaina.

La data de 12 aprilie 2007, organul de urmărire penală a efectuat o percheziție domiciliară inculpatului A.M.I., unde s-a descoperit sub pat, într-o cutie două resturi de țigarete confecționate artizanal, cu filtru de carton.

În urma analizei efectuată de către același laborator de specialitate, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 331885 din 16 aprilie 2007 că, cele două resturi din țigările găsite în dormitorul inculpatului conțin tetrahidrocannabinol (THC), care este un compus cu acțiune psihotropă, biosintetizat din planta cannabis.

Coroborând declarațiile martorilor C.A., M.N.I. și P.R.V. cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică privind analiza celor două resturi de țigări confecționate artizanal, găsite în dormitorul inculpatului, instanța a reținut că, în perioada decembrie 2006 - aprilie 2007, inculpatul a procurat, a deținut și a consumat ocazional țigări pe care le-a confecționat singur din cannabis și rezină de cannabis, cunoscute de către inculpat și martori ca țigări cu „hașiș".

S-a apreciat că în cauză, nu sunt probe suficient de convingătoare, în sensul că, în aceeași perioadă inculpatul A.M.I. ar fi consumat și droguri de mare risc, respectiv - cocaină și pastile ecstasy și există doar declarația lui M.N.I. care arată că inculpatul i-ar fi povestit că a consumat și alte droguri, cum ar fi cocaină sau ecstasy, însă această declarație este singulară și nu se coroborează cu nicio probă din cele administrate.

S-a mai reținut că la dosar nu sunt probe care să dovedească cu certitudine că inculpatul A.M.I. a consumat droguri de mare risc pe care le-a deținut în vederea comercializării.

De asemenea s-a reținut că martorul M.N.I. nu i-a vândut inculpatului și droguri de mare risc și nu l-a văzut vreodată pe inculpat consumând asemenea droguri, iar ceilalți martori care au fost în preajma inculpatului, toți au susținut că, nu l-au văzut consumând droguri de mare risc.

În aceste condiții, instanța nu a reținut în sarcina inculpatului și forma agravantă a infracțiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 522/2004.

S-a apreciat că situația de fapt așa cum a fost reținută cât și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite și rezultă din următoarele probe: declarațiile martorului M.N.I. din care rezultă că începând cu toamna anului 2006 și până în luna martie 2007, i-a vândut inculpatului diferite cantități de drog de risc (cannabis sau hașiș), pentru consum propriu, declarațiile martorului P.R.V., în care se precizează că, în toamna anului 2006, la o dată neprecizată, fiind împreună cu inculpatul A.M.I. la clubul „T. " din mun. Focșani, a confecționat cu materiale puse la dispoziție de către inculpat, două țigări cu hașiș, pe care le-au fumat împreună; declarația martorei C.A.A., susține la urmărirea penală că l-a văzut pe inculpat când și-a confecționat o țigară cu hașiș, că acesta a recunoscut că a fumat de mai multe ori hașiș și că de mai multe ori, în diverse locuri l-a văzut fumând țigări cu hașiș.

S-a reținut că în fața instanței, în primul ciclu de judecată, această martoră nu a mai susținut cele relatate la urmărire penală, astfel că la aprecierea valorii probante a declarațiilor date de martora C.A.A. instanța a avut în vedere situația specială pe care o are această martoră față de inculpat, în sensul că, este concubina acestuia, iar din relațiile de concubinaj a rezultat un minor.

S-a mai reținut că declarațiile martorilor se coroborează cu procesul verbal întocmit la data de 12 aprilie 2007 cu prilejul percheziției efectuate la domiciliul inculpatului A.M.I., în care se consemnează că, în domiciliul acestuia s-au descoperit două resturi din țigară confecționate artizanal cât și foițe pentru confecționat țigări; raport de constatare tehnico-științifică nr. 331885 din 16 aprilie 2007, întocmit de laboratorul de specialitate menționat mai sus din care rezultă că, cele două resturi de țigarete găsite în dormitorul inculpatului conțin tetrahidropconnabinol (THC) care este un compus cu acțiune psihotropă, biosintetizat din planta Cannabis și că, atât cannabisul cât și lezina de cannabis sunt droguri care fac parte din tabelul anexa III la Legea nr. 143/2000.

S-a apreciat că toate aceste probe se coroborează cu restul probelor administrate în cauză și anume: procesele verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire „S." în data de 26 ianuarie 2007; 03 februarie 2007 și 13 februarie 2007, în care sunt prezentate împrejurările în care acesta, prin intermediul colaboratorului său „D. " a contactat pe inculpați și a procurat de la aceștia contra unor sume de bani diferite cantități de drog; procesul verbal din 12 aprilie 2007 în care s-a consemnat declarația colaboratorului „D.", în care sunt prezentate acțiunile acestui martor în 26 ianuarie 2007; 03 februarie 2007 și 13 februarie 2007, împrejurările în care a contactat pe inculpați, a procurării drogurilor de la aceștia și achitării sumelor de bani; declarația investigatorului sub acoperire „S. " audiat de instanță în condițiile art. 861 și următ. C. proc. pen.; rapoartele de constatare tehnico-științifică cu nr. 331446 din 30 ianuarie 2007, nr. 331494 din 06 februarie 2007 și nr. 331561 din 15 februarie 2007, întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor Precursori din care rezultă că drogurile procurate de la inculpați în 26 ianuarie 2007 și 03 februarie 2007, conțin cocaină în amestec cu fenocetină și lidocaină, iar cel procurat în data de 13 februarie 2007 conține și cocaină în amestec cu fenocetină, lidocaină și diltiazem, că aceste droguri fac parte din tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000 și că, toate cantitățile de drog au fost consumate în procesul analizelor de laborator; înregistrările convorbirilor telefonice efectuate de către inculpat, cu diferite persoane, în perioada 07 martie 2007 - 12 aprilie 2007, transcrise în procesele verbale, în care, prin intermediul unui limbaj codificat, sunt referiri clare la droguri, denumite „bluze, tricouri, sticle de Whisky, jaluzele, pantofi, adidași", ori la felul drogurilor prin cuvintele „albe, maro, verzi" sau la cantitatea drogurilor prin cuvintele „un băț, mare, mic, etc.

S-a apreciat că, acest limbaj specific folosit de către inculpați în convorbirile cu alte persoane este explicat de către martorul M.N.I., în declarațiile date în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești.

În aceste condiții s-a reținut că faptele inculpatului A.M.I. care în perioada ianuarie 2007 - aprilie 2007, în mod repetat, dar în baza unei singure hotărâri infracționale, a deținut și a vândut, fără drept, diferite cantități de droguri de mare risc (cocaină în combinație cu alte substanțe) și totodată a deținut, fără drept, pentru consum propriu diferite cantități de droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a reținut că fapta aceluiași inculpat care în perioada decembrie 2006 - aprilie 2007, în mod repetat și-n baza unei singure hotărâri infracționale a deținut, fără drept în vederea consumului propriu, diferite cantități de droguri de risc -cannabis și rezină de cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Cum pentru niciuna din cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului A.M.I. nu a intervenit vreo condamnare definitivă, instanța a făcut aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracțiuni.

S-a reținut că fapta inculpatei S.L. care, în data de 3 februarie 2007 a deținut și a vândut, fără drept, cantitatea de 0,31 gr. drog de mare risc (cocaină în amestec cu alte substanțe), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - modificată.

Pentru comiterea acestor infracțiuni, s-a apreciat că se impune ca inculpații să fie condamnați.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A.M.I. s-a avut în vedere faptul că, anterior acesta nu a mai comis fapte penale, că acțiunea sa antisocială s-a rezumat numai la două acte materiale de vânzare a drogurilor în cantități mici însă nu către tineri din anturajul său ci către angajați ai M.A.I. în condițiile mai sus arătate.

S-a avut în vedere atitudinea sinceră și de regret pe care inculpatul a manifestat-o pe parcursul cercetării judecătorești, în rejudecare, dorința acestuia de a se stabili în mod corect împrejurările în care a fost convins să vândă drogurile, starea civilă a inculpatului, faptul că din relația de concubinaj cu numita C.A.A. a rezultat un minor aflat în grija și întreținerea acestora, fiind deci întreținător de familie, situație pe care inculpatul a luat-o în mod serios, fapt ce rezultă din activitatea Societății Comerciale L. S.R.L. al cărui administrator este.

Instanța a apreciat că, scopul coercitiv și preventiv al pedepsei poate fi realizat aplicând inculpatului A.M.I. circumstanțele atenuante în condițiile prev. de art. 74, 76 C. pen., iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În alegerea ca modalitate de executare, s-a avut în vedere suspendarea condiționată sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen., sens în care instanța a ținut seama, atât de elementele de individualizare prezentate, dar și de faptul că, stabilind ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, această instituție se va preocupa de reeducarea inculpatului care este tânăr (23 ani) prin obligarea acestuia să urmeze un program educativ specific, modalitate de executare pe care a apreciat-o că ar fi mai eficientă în reeducarea inculpatului decât executarea pedepsei în regim de detenție.

Reținându-se că, inculpatul A.M.I., nu a consumat și droguri de mare risc, respectiv cocaină și pastile ecstasy, pentru această faptă s-a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pentru celelalte două infracțiuni prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, inculpatul A.M.I. a fot condamnat, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. și art. 76 C. pen.

În condițiile art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A.M.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 12 din 13 aprilie 2007, emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestat în altă cauză.

În conformitate cu disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa prevenția de la data de 10 noiembrie 2009 - când a fost arestat în Italia și până la data punerii efective în libertate a inculpatului.

S-a pus în vedere, conform art. 863 alin. (1) C. pen., ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere dispuse.

Pentru inculpata S.L. la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere activitatea infracțională a acesteia dovedită și care constă într-un singur act material, respectiv fapta săvârșită în data de 03 februarie 2007, precum și faptul că inculpata nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut în general o atitudine cooperantă.

Pentru faptul că anterior comiterii faptei inculpata S.L. a avut o bună conduită în sensul că nu a suferit condamnări penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, s-a apreciat că în favoarea acesteia se pot reține circumstanțe atenuante în condițiile art. 74, 76 C. pen., pedeapsa aplicată fiind stabilită sub minimul prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că inculpata S.L. a fost arestată preventiv în perioada 12 aprilie 2007 - 11 mai 2007 - când, prin încheierea din 11 mai 2007 Curtea de Apel Galați a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Instanța a dispus în baza art. 863 alin. (1) C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare, ce va fi stabilit conform art. 862 C. pen.

Potrivit disp. art. 863 alin. (1) C. pen., instanța a dispus ca pe durata termenului de încercare stabilit, inculpata să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de același aliniat la lit. a) - d) C. pen.

Totodată, s-a dispus, în conformitate cu disp. art. 863 alin. (1) C. pen., ca inculpata, pe durata termenului de încercare să se supună unor măsuri de siguranță ca să nu intre în legătură cu persoane cunoscute a fi consumatoare de droguri și să urmeze un program specific organizat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea,

S-a constatat că, întreaga cantitate de drog confiscată în cauză, a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

S-a apreciat că apărările inculpaților nu pot fi reținute, și pe cale de consecință, achitarea acestora nu poate fi dispusă, pentru următoarele considerente:

În vederea descoperirii activităților infracționale, a preluării acestora și a identificării persoanelor implicate în săvârșirea faptelor care privesc traficul și cursul ilicit de droguri, în cauză au fost folosite în condițiile prevăzute de art. 21 și 22 din Legea nr. 143/2000, un investigator acoperit și un colaborator al acestuia.

S-a avut în vedere că în cauză a fost emisă Ordonanța din data de 26 ianuarie 2007 prin care procurorul a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire „S." și a colaboratorului acestuia „D.", în vederea cumpărării de droguri de la persoanele cercetate.

Instanța a constatat că investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia și-au desfășurat activitatea în limitele autorizației emisă de procuror.

S-a apreciat că acuzațiile aduse celor doi inculpați nu se sprijină numai pe actele întocmite de investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia, ci la dosar, sunt și alte probe, care, coroborate cu actele investigatorului și a colaboratorului dovedesc vinovăția inculpaților.

Cu privire la faptul că în rapoartele de constatare tehnico-științifică nu s-a precizat cantitatea de drog din cantitatea totală fapt ce era esențial pentru punerea în evidență a drogurilor de mare risc ori a drogurilor de risc, instanța a reținut că în cauză s-a analizat acest aspect, chiar în considerentele sentinței.

S-a apreciat că susținerile apărătorilor inculpaților în sensul că faptele din 26 ianuarie 2007, 03 februarie 2007 și din 13.02.2007, nu ar fi dovedite, nu pot fi reținute întrucât starea de fapt și vinovăția inculpaților nu se bazează numai pe actele întocmite de către investigatorul sub acoperire și de colaboratorul acestuia, ci pe ansamblu material probator administrat în cauză.

Cu privire la neconcordanțele invocate de către apărătorii inculpaților referitor la declarația martorului L.I.C., în legătură cu fapta din 21 iunie 2007 și la declarația colaboratorului „D." instanța a apreciat că motivele invocate nu privesc aspecte esențiale în stabilirea stării de fapt.

S-a apreciat că probatoriul cauzei este suficient și convingător, chiar dacă în cauză nu s-a realizat un flagrant, nu s-a făcut analiza ADN-ului de pe cele două resturi de țigări găsite la percheziție în dormitorul inculpatului A.M.I., nu s-au înregistrat convorbirile dintre investigator și colaboratorul său, sau dintre colaborator și inculpat.

S-a apreciat că important în cauză, era faptul de a se pune în evidență felul drogului din cele două resturi de țigări, ceea ce s-a și realizat; în ceea ce privește faptul că inculpatul a fumat, s-a apreciat că probele sunt evidente și prin împrejurarea că inculpatul A.M.I. nu a negat acest aspect.

S-a reținut că există convingerea că s-au cumpărat droguri de la inculpați, prin intermediul colaboratorului și că nu există incertitudine cu privire la acest aspect, deoarece colaboratorul s-a supus procedurii standard specifice acestor genuri de infracțiuni, în sensul că, înainte de a pleca în executarea acțiunii de cumpărare cât și după predarea cantității de droguri cumpărate era percheziționat, iar pe întreaga durată a executării acestei acțiuni era supravegheat de către investigator atât la „vedere" cât și prin telefon.

S-a mai reținut că după ce drogurile erau cumpărate și predate investigatorului sub acoperire, acestea erau conservate în plicuri speciale, sigilate și înaintate spre analiză către laboratorul de specialitate, în acest sens fiind rezoluțiile organului de urmărire penală, adresele de înaintare și rapoartele de constatare tehnico-științifică.

În ceea ce privește vinovăția inculpatei S.L. în săvârșirea faptei din 03 februarie 2007, s-a reținut că aceasta a cunoscut exact motivul pentru care trebuia să se deplaseze în oraș și să se întâlnească cu colaboratorul „D." și de asemenea cunoștea cu exactitate ce conținea pachețelul pe care l-a înmânat colaboratorului.

Instanța a avut în vedere faptul că, inculpatul A.M.I. i-a pus la dispoziția colaboratorului „D." numărul de telefon al inculpatei S.L., pentru o viitoare achiziție de droguri; împrejurarea că, „D." a contactat-o telefonic pe S.L. înainte de a se întâlni cu aceasta precum și declarația colaboratorului „D." - care, audiat de instanță ca martor cu identitate protejată, susține că, inculpata a venit la locul stabilit, singură, i-a înmânat pliculețul cu drog și că aceasta cunoștea foarte bine ce conține pliculețul pe care-l avea asupra sa, dovedesc neîndoios activitatea infracțională a acestuia.

Instanța de fond a reținut și faptul că, inculpata S.L. și-a luat anumite măsuri de siguranță, în sensul că a schimbat puțin locul întâlnirii, după ce colaboratorul a intrat în mașină, aceasta a pus imediat autoturismul în mișcare, i-a înmânat pliculețul cu drog colaboratorului după care l-a lăsat pe acesta în zonă, părăsind repede locul faptei.

S-a apreciat că susținerea inculpatei că a făcut doar simplu serviciu inculpatului A.M.I. este neverosimilă, și nici declarația martorei C.A.A. dată în acest sens, în fața instanței, având în vedere relațiile acesteia cu inculpații (concubina inculpatului A.M.).

S-a apreciat că nicio probă aflată la dosar nu se coroborează cu această ultimă declarație dată de martora C.A.A., scopul întâlnirii, fiind acela de a vinde cantitatea de drog pentru care cei doi s-au înțeles anterior din modul cum s-a acționat de către inculpați, s-a apreciat că nu se poate reține faptul că, vânzarea drogurilor s-a făcut, ca urmare a provocării din partea investigatorului și a colaboratorului acestuia.

În ceea ce privește faptul că inculpatul A.M.I. i-a dat colaboratorului numărul de telefon al inculpatei S.L., că s-au prezentat la locul și ora stabilită pentru a preda drogurile primind sumele de bani stabilite, s-a reținut că aceste aspecte nu evidențiază o insistență din partea colaboratorului.

În termen legal, împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea și inculpații A.M.I. și S.L.

În cuprinsul motivelor de apel formulate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea a invocat nelegalitatea sentinței instanței de fond, susținând că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului A.M.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică atât sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, cât și al modalității de executare a pedepselor, susținând că în cauză se impunea ca pedepsele stabilite pentru cei doi inculpați să fie executate efectiv în regim de detenție.

Inculpații apelanți A.M.I. și S.L. au criticat sentința atacată, în esență, sub următoarele aspecte:

- actele premergătoare și de urmărire penală efectuate de investigatorul sub acoperire și de colaboratorul acestuia, sunt lovite de nulitate întrucât nu au fost autorizate de procuror;

- în cauză nu există probe certe din care să rezulte vinovăția lor susținând că nu au comis infracțiunile pentru care au fost condamnați.

Suplimentar pentru inculpatul apelant A.M.I. s-au invocat următoarele aspecte:

- nulitatea absolută a urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței pentru încălcarea dispozițiilor imperative privind asistarea obligatorie a inculpatului de către apărător, câtă vreme inculpatul era arestat în lipsă.

- greșita condamnarea pentru toate modalitățile alternative ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin decizia penală nr. 102/A pronunțată la 8 aprilie 2011 în Dosarul penal nr. 1001/44/2010, Curtea Apel Galați a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea și de inculpatul A.M.I. împotriva sentinței penale nr. 126 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în Dosarul penal nr. 386/91/2010 și în consecință:

A desființat în parte sentința de fond și în rejudecare:

A modificat dispozițiile privind condamnarea inculpatului A.M.I. în sensul că în sarcina acestuia se reține săvârșirea infracțiunilor de:

- deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., menținând pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată de instanța de fond pentru această infracțiune;

- deținere și vânzare de droguri de mare risc fără drept prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., menținând pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate de instanța de fond.

A menținut dispozițiile privind contopirea pedepselor aplicate inculpatului A.M.I., pedeapsa rezultantă stabilită și modalitatea de executare.

A menținut dispozițiile privind contopirea pedepselor aplicate inculpatului A.M.I., pedeapsa rezultantă stabilită și modalitatea de executare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpata S.L. împotriva sentinței penale nr. 126 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Vrancea.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. instanța de apel a obligat pe apelanta S.L. la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut, în esență, următoarele:

Inculpatul A.M.I. a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de:

- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada decembrie 2006 - aprilie 2007, în baza unei singure hotărâri infracționale dar în mod repetat, a deținut diverse cantități de droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis), în vederea consumului propriu;

- art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada ianuarie - aprilie 2007, în baza unei singure hotărâri infracționale dar în mod repetat, a deținut și vândut diverse cantități de droguri de mare risc (cocaină);

- art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada ianuarie - aprilie 2007, în baza unei singure hotărâri infracționale dar în mod repetat, a deținut diverse cantități de droguri de mare risc (ecstasy) în vederea consumului propriu.

Reținând că inculpatul se face vinovat de comiterea primelor două infracțiuni instanța de fond a dispus condamnarea acestuia menționând în dispozitiv că acestea constau în „cultivarea, producerea, fabricarea, prepararea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept" (art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), respectiv în „cultivarea, prepararea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea, transportul, cumpărarea, deținerea de droguri de mare risc, fără drept" (art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.).

Curtea a constatat că nu toate modalitățile alternative precizate în dispozitivul sentinței penale apelate au făcut obiectul trimiterii în judecată și nici pe parcursul cercetării judecătorești nu s-a constatat incidența acestora, motiv pentru care, a apreciat că, în sarcina inculpatului A.M.I. în mod corect trebuie reținute infracțiunile de:

- „deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept" prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

- „deținere și vânzare de droguri de mare risc, fără drept" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru acest motiv, instanța a constatat că apelul inculpatului A.M.I. este fondat admițându-l cu consecința modificării dispozițiilor privind condamnarea sa conform celor arătate.

Referitor la celelalte motive de apel invocate de inculpații A.M.I. și S.L. instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, instanța de apel a constatat că din eroare s-a menționat în cuprinsul actului de sesizare că autorizația a fost emisă la data de 23 martie 2007, deși la această dată fusese dispusă prelungirea autorizației emisă la 26 ianuarie 2007, ceea ce a ridicat suspiciuni cu privire la valabilitatea actelor efectuate de investigator și colaborator în perioada 26.01 - 13 februarie 2007.

În ceea ce privește vinovăția inculpaților A.M.I. și S.L. sub aspectul infracțiunilor pentru care au fost condamnați, s-a arătat că aceasta a fost în mod justificat reținută de instanța de fond, pe baza unei ample și pertinente analize a materialului probator administrat în cauză.

S-a reținut că inculpatul, la data de 26 ianuarie 2007, s-a întâlnit cu numitul C.M., despre care bănuiește că este colaboratorul „D. ", dar nu i-a vândut droguri iar în ziua de 03. 02.2007 s-a întâlnit cu aceeași persoană cu care a discutat însă despre vânzarea unui „play-station", rugând-o în seara aceleiași zile pe mătușa sa, inculpata S.L., să meargă cu mașina mamei lui să ia banii de la acea persoană. Dimineața, susține inculpatul, mătușa sa i-ar fi spus că s-a întâlnit cu susnumitul C.M., că acesta s-a urcat în mașină pe scaunul din dreapta șoferului și i-a înmânat suma de 300 RON dar că a umblat și la parasolarul din dreptul locului său, fără însă ca inculpata S.L. să vadă dacă acesta a luat ceva de acolo.

Instanța de prim control judiciar a reținut că afirmațiile inculpatului sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză și anume: procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire și procesul verbal de audiere a martorului cu identitate protejată, coroborate cu declarațiile date de investigatorul și colaboratorul sub acoperire atât la Tribunalul București cât și la Tribunalul Vrancea, în condiții de contradictorialitate. Din cuprinsul acestora rezultă cu certitudine că la datele de 26 ianuarie 2007 și respectiv 13 februarie 2007 inculpatul A.M.I. a vândut colaboratorului „D. " două doze de cocaină, în greutate de 0,31 g. respectiv 0,47 g.

Referitor la infracțiunea de „deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept" prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a reținut că aceasta este dovedită, la dosarul cauzei existând probe de vinovăție și anume: declarațiile martorului M.N.I. care a arătat cum în perioada decembrie 2006 - martie 2007 i-a vândut în mai multe rânduri droguri de risc (hașiș) despre care știa că inculpatul o consumă singur sau împreună cu prietenii, declarația martorului P.R.V. care a arătat că, în iarna anului 2006, inculpatul A.M.I. i-a oferit hașiș cu care a preparat două țigări pe care le-au fumat împreună în clubul „T. " din Focșani, declarația martorei C.A.A. care a arătat că l-a văzut pe inculpat confecționându-și țigări în care punea o substanță vegetală despre care acesta i-a spus că este hașiș și că l-a văzut în mai multe rânduri pe inculpat consumând țigări cu hașiș în diverse locuri și ocazii, declarația martorei D.O. care a arătat că inculpatul A.M.I. i-a povestit cum a consumat „marijuana" în Germania și că acesta i-a propus și ei să consume o țigară cu cannabis.

Curtea a mai reținut că percheziția efectuată în camera inculpatului la data de 12 aprilie 2007 a dus la descoperirea, într-o cutie cu resturi aflată sub pat, a două bucăți de țigară ce conțineau cannabis iar în condițiile în care camera era folosită exclusiv de inculpat nu se poate trage decât concluzia că aceste țigări aparțineau inculpatului A.M.I. Declarația martorului M.P.I., prin care s-a încercat să se acrediteze ideea că martorul a fumat țigările a fost înlăturată întrucât a fost făcută la peste 3 ani de la data faptelor, martorul fiind deținut în Penitenciarul Focșani unde era arestat la acea dată și inculpatul, fiind vădită intenția martorului de a-l ajuta pe inculpat.

Referitor la vinovăția inculpatei S.L., față de care s-a dispus condamnarea pentru infracțiunea de „deținere și vânzare fără drept a drogurilor de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a reținut că aceasta este pe deplin dovedită.

În acest sens, s-a arătat că apărările inculpatei au fost în mod justificat înlăturate de instanța de fond pe baza proceselor verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, a procesului verbal de audiere a martorului cu identitate protejată, coroborate cu declarațiile date de investigatorul și colaboratorul sub acoperire atât la Tribunalul București cât și la Tribunalul Vrancea.

S-a reținut că inculpata a recunoscut că s-a întâlnit cu colaboratorul sub acoperire și că a primit de la acesta o sumă de bani însă susținerea ei că a făcut doar un serviciu inculpatului A.M.I. și că persoana cu care s-a întâlnit a luat ceva de după oglinda de la parasolar, este neverosimilă, fiind contrazisă de relatările colaboratului și ale investigatorului sub acoperire.

Implicarea inculpatei în traficul de droguri este dovedită și de mesajul trimis inculpatului A.M.I. la data de 12 aprilie 2007 și de declarația martorei S.L., care în momentul reținerii inculpatei și-a sunat fiul, pe inculpatul A.M.I., iar când acesta a întrebat de ce a fost arestată mătușa sa martora i-a spus că „știe el de ce" referindu-se la faptul că și fiul său avea cunoștință despre implicarea surorii sale în traficul de droguri, spunându-i acestuia să arunce telefoanele și să se ascundă.

Referitor la motivul de apel invocat de inculpatul A.M.I. privind nulitatea absolută a urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței pentru încălcarea dispozițiilor imperative privind asistarea obligatorie a inculpatului de către apărător, având în vedere că acesta era arestat în lipsă.

Instanța de prim control judiciar a reținut că dispozițiile art. 171 alin. (2) C. proc. pen., care stabilesc că asistența juridică a inculpatului reținut sau arestat este obligatorie, nu pot fi interpretate decât în sensul că se referă la persoana care este efectiv privată de libertate și care, datorită limitării libertăți de mișcare, nu își poate face singură apărarea ori nu poate face demersuri pentru angajarea unui avocat ales.

Chiar dacă față de inculpatul apelant s-a dispus măsura arestării preventive în lipsă, la data efectuării urmăririi penale și trimiterii în judecată măsura nu fusese pusă în executare, deoarece inculpatul fugise în Italia, situație în care avea posibilitatea să își angajeze un apărător, fie singur fie prin intermediul familiei, care cunoștea situația sa, astfel încât organele judiciare nu aveau obligația să îi desemneze un apărător din oficiu.

Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT -Biroul Teritorial Vrancea, instanța a constatat că motivul de apel vizând achitarea inculpatului A.M.I. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este nefondat.

S-a reținut că prin actul de sesizare al instanței s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.M.I. pentru infracțiunea mai sus arătată, constând în aceea că în perioada ianuarie - aprilie 2007, în baza unei singure hotărâri infracționale dar în mod repetat, a deținut diverse cantități de droguri de mare risc (ecstasy) în vederea consumului propriu și că în susținerea acuzației aduse s-au invocat declarația martorului M.N.I., căruia inculpatul i-a spus că a consumat pastile cu ecstasy „Steaua lui David" și „Love* precum și cocaină în cluburile din București, precum și înregistrarea convorbirilor telefonice dintre inculpat și numitul „L.".

Instanța de apel a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 incriminează cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept și că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul a săvârșit această infracțiune în vreuna dintre modalitățile alternative arătate în textul de lege mai sus menționat.

Faptul că inculpatul a consumat droguri de mare risc, fără a se face dovada că inculpatul le-a cumpărat ori le-a deținut anterior în vederea consumului propriu, nu este suficient pentru condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, existând posibilitatea ca acele droguri să îi fie oferite spre consum de alte persoane.

S-a reținut că deținerea de droguri în sensul acestei infracțiuni implică o posesie anterioară consumului, care să aibă o anumită întindere în timp, simpla primire urmată de consumul imediat al drogurilor neconstituind deținere pentru consum de droguri ci consum de droguri, activitate care nu este incriminată distinct în legislația penală.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate în cauza celor doi inculpați s-a constatat că instanța de fond a făcut o corectă transpunere în practică a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., atât în ceea ce privește pedepsele aplicate cât și în ceea ce privește modalitatea de executare.

S-a avut astfel în vedere faptul că, deși infracțiunile comise prezintă o gravitate ridicată, cantitățile de droguri traficate sunt mici iar inculpații, deși nu au recunoscut comiterea faptelor, se află la primul impact cu legea penală iar de la data comiterii faptelor nu au mai săvârșit alte fapte prevăzute de legea penală, situație în care se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Galați precum și inculpații A.M.I. și S.L. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Parchetul a considerat hotărârea recurată ca fiind nelegală în ceea ce privește soluția de achitare dispusă pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., învederând că la pronunțarea acestei soluții instanța de control nu a evaluat corespunzător probele și nu s-a pronunțat asupra lor în sensul reținerii unora și înlăturării sau interpretării celorlalte, care reprezintă o nemotivare a hotărârii date.

S-a mai susținut că din probele administrate în faza de urmărire penală, în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond și în fața instanței de prim control judiciar rezultă că în perioada ianuarie 2007- aprilie 2007, în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut diferite cantități de droguri de mare risc cocaină și pastile ecstasy pentru comercializare și consum propriu fapt ce rezultă din declarațiile martorilor C.A. și M.I.N.

S-a mai arătat că instanța de apel în mod greșit a reținut în motivare că în cauză s-a dovedit numai consumul de droguri de mare risc nu și deținerea lor în vederea consumului și că deținerea presupune o posesie anterioară cu o întindere în timp.

Din datele dosarului rezultă că inculpatul A.M.I. a primit în vederea consumului de droguri de mare risc pastile ecstasy și cocaină iar acceptul primirii lor a devenit deținere în sensul textului de lege susmenționat.

Instanța de control a ignorat vânzările de cocaină efectuate de inculpatul A.M.I. la 26 ianuarie 2007, 3 februarie 2007 și respectiv, 13 februarie 2007, colaboratorului D. - dovedindu-se că inculpatul deține acest drog de mare risc.

Coroborând aceste vânzări de cocaină cu declarațiile martorilor menționați și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul A.M.I. în perioada menționată rezultă suficiente dovezi privind deținerea de droguri de mare risc: cocaină și pastile ecstasy - în vederea vânzării dar și a consumului propriu pentru perioada ianuarie 2007- aprilie 2007.

Parchetul a considerat hotărârea instanței de apel ca fiind netemeinică în ce privește cuantumul pedepsei aplicate, modalitatea de executare precum și acordarea nejustificată a circumstanțelor atenuante, față de datele dosarului, împrejurările concrete în care a acționat, perioada mare infracțională, perseverența infracțională, conlucrarea cu cealaltă inculpată.

În temeiul art. 385 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 102/A din 8 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul penal nr. 1001/44/ 2010 și, în rejudecare, soluționarea cauzei conform motivelor de recurs învederate.

Inculpatul A.M.I. a criticat decizia atacată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 6, 171, pct. 9, pct. 18 C. proc. pen., învederând, în esență următoarele:

A învederat că atât urmărirea penală cât și actul de sesizare al instanței sunt lovite de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., deoarece în perioada 13 aprilie 2007 (momentul pronunțării încheierii de arestare în lipsă) - 22 iunie 2007 (momentul emiterii rechizitoriului, deși avea calitate de inculpat arestat nu a beneficiat de asistență juridică obligatorie, conform art. 171 alin. (2) din C. proc. pen.

A mai învederat că, deși în apel a solicitat în apărare, mai multe probatorii (audierea martorilor L.I.C. și C.M., expertiza ADN a resturilor de țigară găsite sub patul din dormitorul său, expertiza amprentelor de pe punguțele în care era ambalată cocaina presupus livrată la actele din 26 ianuarie 2007 și 13 februarie 2007, expertiza contraprobei de cocaină etc), instanța fără o motivare temeinică, a respins proba cu expertiză, cerere esențială pentru o corectă soluționare a cauzei încălcându-i astfel, dreptul la apărare și la un proces echitabil prev. de art. 6 din perspectiva principiului „Egalității de Arme".

A susținut recurentul că toate actele de urmărire penală întocmite de investigatorul sub acoperire „S." și de colaboratorul acestuia „D. " sunt probe ilegale, lovite de nulitate, deoarece nu au fost autorizate de procuror, fiind administrate cu încălcarea gravă a procedurii în materie.

A mai învederat inculpatul că hotărârea este nemotivată, întrucât nu răspunde criticilor formulate în conținutul motivelor de apel.

A mai susținut inculpatul că în raport de probatoriile administrate în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei greșite hotărâri de condamnare.

Față de aceste motive, recurentul inculpat A.M.I. a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei și a sentinței și trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, iar în subsidiar, trimiterea cauzei la prima instanță pentru administrarea probatoriilor sau achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Inculpata S.L. a criticat decizia recurată invocând, ca motive de recurs, cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10 și 171 C. proc. pen.

A învederat că instanța de apel a analizat doar criticile de la pct. 1 din motivele de apel suplimentare, pe care le-a găsit întemeiate admițând apelul inculpatului A.M.I., omițând a se pronunța asupra motivelor de apel suplimentare depuse la dosarul cauzei la data de 25 martie 2011.

A mai învederat că, deși a solicitat în apărare mai multe probatorii instanța, fără o motivare temeinică, a respins proba cu expertiza amprentelor și a contraprobei de cocaină deși acestea erau esențiale pentru soluționarea cauzei.

A arătat, de asemenea, că hotărârea este nemotivată, întrucât nu răspunde argumentelor invocate de apelanți și din care să rezulte transparența justiției.

Față de motivele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, în principal trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale sau trimiterea cauzei la instanța de apel pentru analizarea motivului de apel suplimentar formulat sau trimiterea cauzei la prima instanță pentru administrarea probatoriilor și, în subsidiar, achitarea sa conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Recursurile sunt întemeiate.

Examinând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu cauza, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că în cauză sunt incidente cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc. pen., cazuri ce vor fi analizate în mod prioritar, celorlalte critici formulate.

Cenzurând cauza sub acest aspect, se constată că instanța nu a analizat punctual criticile formulate de fiecare inculpat, cu trimitere la împrejurările arătate și la probele administrate în cauză.

Chiar dacă obligația impusă instanțelor naționale prin dispozițiile art. 6 din Convenție, de a-și motiva deciziile, nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis că trebuie să fie examinate în mod real și efectiv aspectele esențiale, care au fost supuse analizei instanței, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia.

Prin prisma exigențelor exprimate este de observat că instanța de prim control judiciar a analizat motivele de apel formulate de inculpați în mod formal, fără a răspunde tuturor criticilor exprimate în conținutul acestora.

Se constată că instanța de apel nu a argumentat apărările inculpaților, formulate atât în scris cât și susținute oral, referitoare la împrejurări esențiale pentru aflarea adevărului.

Criticile inculpatului A.M.I., referitoare la inexistența procesului verbal întocmit de procuror, conform art. 224 C. proc. pen. (prin care actele premergătoare devin probe), neconcordanța dintre declarațiile martorului L.I.C. pentru fapta din 26 ianuarie 2007 și ale colaboratorului „D. ",pentru fapta din 13 februarie 2007, lipsa dovezii gramajului cocainei în amestecul total de substanțe neinterzise, neînregistrarea convorbirilor dintre inculpați și colaborator pe de o parte și dintre colaborator și investigator pe de altă parte, nerealizarea unui flagrant, lipsa certitudinii că drogurile proveneau de la inculpați, în cauză sunt înlăturate de instanța de apel fără ca acesta să își argumenteze dispoziția în mod adecvat.

Instanța de control judiciar, fără o motivare temeinică, convingătoare, bazată pe argumente, a respins proba cu expertiza ADN, proba cu expertiza amprentelor și expertiza contraprobei de cocaină în condițiile în care apărările inculpaților A.M.I. și S.L. vizau împrejurări care erau de natură a fundamenta o soluție corectă de condamnare sau de achitare în cauza pendinte.

Inculpatul A.M.I. a arătat, în mod constant, că este nevinovat, că „D." (colaboratorul) era un consumator de droguri a cărui activitate nu era controlabilă de către investigatorul S., că acesta a acționat ca agent provocator condiții în care, deși era posibil în cauză nu s-a realizat flagrant, împrejurare care a creat incertitudine asupra faptului că substanțele livrate de colaborator investigatorului, proveneau de la A.M.I.

Inculpatul a învederat că expertizele solicitate ar fi dovedit în mod indubitabil faptul că punguțele pe care colaboratorul a pretins că i le-a înmânat inculpatul nu aveau amprentele sale iar cele două resturi de țigări nu conțineau ADN-ul său.

Referitor la aceste susțineri, considerentele deciziei sunt echivoce, nu cuprind argumente pertinente de natură a convinge cu privire la justețea soluției pronunțate.

În condițiile existenței unor contradicții evidente între declarațiile colaboratorului și ale investigatorului, a solicitării administrării probei cu expertiza ADN a urmelor de pe cele două țigarete găsite în imobilul proprietatea mamei inculpatului în vederea stabilirii identității autorului, a solicitării prelevării amprentelor de pe pungile conținând substanțe interzise, instanța era obligată să examineze împrejurările invocate de inculpați să rețină sau să înlăture motivat susținerile acestora.

Aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză motivată și coroborată a întregului material probator și apoi pe o sinteză rațională a evaluărilor făcute, pe examinarea probelor și a susținerilor apărărilor, în ansamblul lor.

Aspectele invocate de către inculpați, apreciate esențiale pentru aflarea adevărului și de natură să asigure realizarea scopului procesului penal, trebuiau analizate cu argumente pentru fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de aceștia.

Este cu valoare de principiu faptul că instanțele de control judiciar sunt datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii, fiind obligate să verifice ori să dea apreciere proprie întregului material probator administrat în cauză, prin înlăturarea motivată a unor probe și reținerea altora pe baza unor reguli de interpretare și a unor raționamente logice.

Nu poate constitui fundament al condamnării inculpaților o hotărâre care nu cuprinde o motivare completă și convingătoare cu referire la toate împrejurările învederate de părți.

Nu este suficient ca instanța de apel să expună în motivare de ce consideră că inculpatul este vinovat și pe baza căror probatorii, fără să se aplece asupra analizei punctuale a criticilor esențiale ale acestuia.

Procedând în acest mod, instanța a încălcat dreptul la apărare al inculpaților, precum și dreptul la un proces echitabil, îngrădind acestora posibilitatea de a observa care dintre argumentele lor au fost acceptate și motivele pentru care unele apărări le-au fost respinse (în acest sens cauza Burg și alții contra Franței, cauza Suominen contra Finlandei).

Recurenții au invocat în sprijinul argumentelor formulate cauza Bulfinsky contra României învederând că în practica C.E.D.O., relativ la art. 6 s-a conturat principiul „Egalității de Arme" ca o garanție implicită a desfășurării procedurii unui proces echitabil.

În jurisprudența europeană, acest principiu impune ca fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul ei.

Într-adevăr în această cauză, Curtea Europeană a reținut între altele că procesul reclamantului nu a întrunit exigențele art. 6 C.E.D.O. întrucât instanțele când i-au condamnat pe inculpați s-au bazat exclusiv pe probele obținute în cursul investigațiilor, adică rapoarte scrise ale agenților sub acoperire și că instanțele naționale nu au răspuns cererilor apărării privind admiterea unor probe, în special cele privind implicarea lui B. sau cererile privind amprentele.

Sub un alt aspect, verificând susținerile recurenților constată că instanța de prim control judiciar nu a analizat motivul de apel suplimentar formulat de inculpata S.L., depus în scris la dosarul cauzei, la termenul din 25 martie 2011.

Motivele de apel suplimentare au fost formulate de inculpați prin aceeași cerere, pct. 1 vizându-l pe A.M.I., iar pct. 2 pe S.L.

În exercitarea controlului judiciar, instanța de apel a examinat doar criticile exprimate la pct. 1 din motivele de apel suplimentare formulate de inculpatul A.M.I. omițând de la analiză criticile suplimentare formulate de inculpata S.L., încălcând astfel dispozițiile art. 378 alin. (3) C. proc. pen.

Motivele de apel constituie cereri esențiale de natură a garanta drepturile părților și de a influența soluția procesului și, prin urmare, omisiune a instanței de apel de a se pronunța asupra unui asemenea motiv atrage casarea deciziei în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Motivarea soluției pronunțată de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect din proces discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea părților și opiniei publice să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanței de control judiciar, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. Din această perspectivă, efectuând propriul examen, cu privire la modalitatea în care, în cauză, instanța de prim control judiciar a înțeles să rezolve motivele de apel, să motiveze soluția dispusă, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că motivarea hotărârii atacate nu întrunește condițiile de exigență cerute.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în cauză, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpați, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Curtea de Apel Galați.

În rejudecare, instanța de apel va da eficiență dispozițiilor art. 383 alin. (1) C. proc. pen. în raport de aspectele învederate în considerentele prezentei decizii în sensul examinării și motivării tuturor apărărilor formulate de inculpați. Totodată, se vor analiza și celelalte critici formulate de recurenții inculpați, critici pe care, instanța de recurs, din motive de ordin procedural nu le poate examina față de motivul de casare pentru care a dispus admiterea recursurilor declarate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT -Serviciul Teritorial Galați și de inculpații A.M.I. și S.L. împotriva deciziei penale nr. 102 din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Galați.

Onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 februarie 2012.