Contractual debt enforcement: penalties accrual, post-trial payment deduction, and material date error
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the debtor's appeal, leaving in force the lower courts' judgment ordering the payment of a debt of 755,971,666 lei plus penalties under a contract dated 1997. The dispute concerned a claim for breach of a contractual payment schedule where the debtor argued that post-trial payments should reduce the principal, that penalties were improperly calculated without a cap, and that the appellate decision suffered from absolute nullity due to alleged missing signatures and a date discrepancy. The Court held that the expert report already accounted for payments up to a specific date, that contractual penalties are owed from the due date of each installment until full payment, that the signature claim lacked evidentiary support, and that the date error was a material mistake under Article 281 of the Civil Procedure Code rather than a ground for nullity.
Legislator headnote
AI generatedart. 281 C. proc. civ; Contractual debt enforcement: penalties accrual, post-trial payment deduction, and material date error: Faptul că în preambulul deciziei este trecută data de 18 octombrie în loc de 1 noiembrie când s-a pronunțat decizia și care este menționată în minuta acesteia inclusiv în partea finală a deciziei nu poate constitui motiv de nulitate fiind vorba de o greșeală materială care se încadrează în prevederile art. 281 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului se rețin următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Caraș Severin sub nr. 5984/C/2000 AVAB a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu V.V. să-l oblige pe pârât la plata sumei de 455.826.997 lei, reprezentând debite conform contractului nr. 1256/1997.
La termenul din 17 noiembrie 2000 reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 755.971.666 lei.
Tribunalul Caraș Severin prin sentința civilă nr. 1518 din 5 decembrie 2000, a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât la plata sumei mai sus menționate, reținând din actele dosarului că prima rată a fost doar parțial achitată iar în contul ratelor doi și trei scadente nu s-a achitat nici o sumă de bani, conform contractului se datorează și penalități.
Curtea de apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 838/A din 18 decembrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței mai sus menționate.
V.V. a declarat recurs împotriva deciziei arătând în esență că nu s-a avut în vedere dovezile administrate din care rezultă că în timpul procesului a achitat suma de 140.000.000 lei în contul debitului.
În contract nu este prevăzută o dată limită până la care se plătesc penalitățile.
Decizia este nulă absolut pentru că nu e semnată de judecătorii ce au făcut parte din complet.
În decizie se prevede că s-a pronunțat în ședința publică de la 18 octombrie 2001, iar pronunțarea, respectiv dispozitivul este din 1 noiembrie 2001.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele motive:
Din raportul de expertiză efectuat în cauză la data de 8 octombrie 2001 rezultă că expertul a dedus din suma reținută ca fiind datorată de pârât toate sumele pentru care s-au prezentat chitanțe achitate până la data respectivă. Dacă după data respectivă recurentul a mai achitat, astfel cum pretinde, parte din datorie, deși acte în acest sens nu s-au depus la executare va face uz de chitanțele ce le deține.
În contract și actul adițional încheiat între părți, s-a prevăzut termenul la care devin scadente sumele datorate cu titlu de rate, penalitățile se plătesc pentru aceste sume și ele curg de la data când trebuie plătită rata până la cea a achitării acesteia.
Este lipsită de suport probator afirmația recurentului în sensul că decizia nu a fost semnată de judecătorii cauzei.
Faptul că în preambulul deciziei este trecută data de 18 octombrie în loc de 1 noiembrie când s-a pronunțat decizia și care este menționată în minuta acesteia inclusiv în partea finală a deciziei nu poate constitui motiv de nulitate fiind vorba de o greșeală materială care se încadrează în prevederile art. 281 C. proc. civ.
Reținând că decizia pronunțată în cauză este legală și temeinică s-a respins ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta V.V. împotriva deciziei nr. 838 din 18 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2003.