Inadmissibility of appeal against order on material error correction following final criminal judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the convicted person against the Court of Appeal’s decision, which had previously rejected a request to correct a material error, thereby leaving the original 2001 criminal judgment and the 2011 procedural decision in force; the appellant was ordered to pay 200 RON in court costs to the state. The dispute arose from a challenge to a 2011 court order that refused to rectify a discrepancy between the stated month of an 1997 theft (June vs. July) in the operative part of a final criminal judgment, which the appellant initially framed as a material error correction but later recharacterized during the appeal as a contestation on execution. The High Court held the appeal inadmissible under Article 385^15^, paragraph 1, letter a) of the Code of Criminal Procedure, reasoning that under Article 195, orders regarding material errors are integral parts of the final judgment and cannot be appealed separately once the underlying criminal decision is definitive; furthermore, the court determined that the substantive discrepancy regarding the date of the offense constituted a criticism of the facts rather than a mere clerical material error, and prohibited the modification of the action's object at the appellate stage.
Legislator headnote
AI generatedart. 461 lit. d) C. proc. pen, art. 195 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of appeal against order on material error correction following final criminal judgment: The dispute arose from a challenge to a 2011 court order that refused to rectify a discrepancy between the stated month of an 1997 theft (June vs. July) in the operative part of a final criminal judgment, which the appellant initially framed as a material error correction but later recharacterized during the appeal as a contestation on execution. The High Court held the appeal inadmissible under Article 385^15^, paragraph 1, letter a) of the Code of Criminal Procedure, reasoning that under Article 195, orders regarding material errors are integral parts of the final judgment and cannot be appealed separately once the underlying criminal decision is definitive; furthermore, the court determined that the substantive discrepancy regarding the date of the offense constituted a criticism of the facts rather than a mere clerical material error, and prohibited the modification of the action's object at the appellate stage.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as inadmissible because the appeal was filed against an order that is integral to the final judgment.
Basis for imposing the obligation on the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin închierea din 12 iulie 2011, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de condamnatul T.M. privind îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei penale nr. 742 din 9 mai 2001.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin cererea formulată, condamnatul a solicitat îndreptarea erorii materiale din cuprinsul deciziei penale nr. 742 din 9 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel București în sensul că, în considerentele hotărârii, s-a menționat greșit luna iunie 1997, corect fiind luna iulie 1997. Curtea a reținut că cererea condamnatului reprezintă de fapt o critică asupra modului în care s-a reținut starea de fapt, nemulțumirile sale putând fi valorificate prin promovarea căilor de atac ordinare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs condamnatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii în sensul rectificării datei la care a fost săvârșită infracțiunea de furt din iunie 1997 în iulie 1997.
În susținerea recursului, apărătorul ales al recurentului condamnat a modificat obiectul acțiunii principale, în sensul că a precizat că e vorba despre o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 lit. d) C. proc. pen. Ori, în cadrul căii de atac nu se poate modifica obiectul acțiunii întrucât controlul judiciar nu se poate exercita decât cu privire la hotărârea dată de prima instanță, instanță care a fost învestită cu o cerere de îndreptare a erorii materiale conform dispozițiilor art. 195 C. proc. pen.
Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității recursului promovat de condamnatul T.M., având în vedere faptul că Înalta Curte a fost învestită cu un recurs promovat împotriva încheierii.
Cum excepția este imperativă, admiterea ei făcând de prisos analizarea fondului cauzei, Înalta Curte va examina recursul prin prisma excepției inadmisibilității.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele motive:
Potrivit art. 195 C. proc. pen. prin erori materiale se înțeleg greșeli existente în acte procedurale întocmite de organul de urmărire penală sau instanța de judecată. Încheierile prin care se dispune cu privire la îndreptarea erorilor materiale fac parte integrantă din hotărârea penală.
În consecință, aceste încheieri pot fi atacate doar dacă împotriva hotărârii judecătorești se promovează o cale de atac.
Cum în situația de față, decizia penală nr. 742 din 2001 a Curții de Apel București este definitivă, nici încheierea de ședință din 12 iulie 2011 nu poate fi desființată întrucât și aceasta, din urmă, poartă mențiunea definitivă.
De altfel se constată că cele solicitate de recurent nu se înscriu în categoria erorilor materiale ci vizează chestiuni ce pot fi invocate în căile de atac.
Față de cele arătate, Înalta Curte constată că recursul condamnatului T.M. este inadmisibil, urmând a-l respinge în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul T.M. împotriva încheierii din 12 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 844/2001.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 14 februarie 2012.