Criminal qualification of bounced commercial checks: Exclusion of fraud when beneficiaries knew of insolvency and dismissal of civil action attached to Check Law offenses as inadmissible due to executive title nature

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 4360/118/2009, s-a respins, ca nefondată, cererea de schimbarea a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3),( 4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și în baza art. 65 rap. art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și în baza art. 65 rap. art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore de la 04 martie 2009 ora 12.00 la 05 martie 2009 ora 12.00.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume către părțile civile cu titlul de despăgubiri civile către D.G.F.P. Constanța, suma de 61.857,86 RON, la care se adaugă majorări de întârziere stabilite la suma de 6.287,29 RON; către SC M. SRL, suma de 100.820,66 RON la care se adaugă penalități de întârziere; către SC I.M.&D. SA București, suma de 3.435,74 RON la care se adaugă plata dobânzilor legale de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală; către SC A.C. SRL Lumina, suma de 45.847,50 RON la care se adaugă plata dobânzilor legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală; către partea civilă SC S.S. SRL Năvodari, suma de 2.249 RON la care se adaugă plata dobânzilor legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală; către SC C.M. SRL Constanța, suma de 19.680 euro în echivalent RON la data plății, care reprezintă diferența dintre valoarea de vânzare a autoturismului Audi A8 de 48.300 euro și valoarea de piață a acestuia stabilită după sechestrarea autoturismului și evaluarea acestuia de către un expert; către SC S. SRL Constanța suma de 6.505 RON; către SC D.V. SRL Ovidiu, suma de 19.081,17 RON la care se adaugă penalități de întârziere; către SC A. SRL Galați, suma de 281.708,43 RON, la care se adaugă penalități de întârziere; către SC L.N. SRL Constanța, suma de 1.606,50 RON la care se adaugă plata dobânzilor legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 756/P/2008 din 29 aprilie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. și de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

S-a reținut în actul de inculpare că SC Z.S. SRL Ovidiu a fost înființată în data de 27 septembrie 2007 de către doi asociați inculpatul Z.C. și numitul O.S., ambii asociați deținând la înființare calitate de administratori și specimene de semnătură la R. Bank - Agenția Ovidiu.

Prin Hotărârea nr. 1 din 09 mai 2008 s-a dispus retragerea din societate a numitului O.S., inculpatul devenind asociat și administrator unic al societății.

În perioada aprilie-iulie 2008, în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu, inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus în eroare, în mod repetat, un număr de 9 societăți comerciale, respectiv SC M. SRL Constanța, SC I.M.&D. SA București, SC A.C. SRL Lumina, SC S.A.S. SRL Năvodari, SC S. SRL Constanța, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SA Galați, SC L.N. SRL Constanța și SC C.M. SRL Constanța, atât la încheierea unor contracte comerciale de vânzare-cumpărare mărfuri, pe parcursul derulării tranzacțiilor comerciale cât și cu ocazia executării acestora, emițând 11 file C.E.C., parte din ele necompletate cu elementele esențiale prevăzute de lege, știind că, pentru valorificarea lor nu există disponibil în contul bancar și folosind mijloace frauduloase, respectiv facturi fiscale, chitanțe cu conținut nereal-fictive.

În aceste împrejurări, inculpatul a acționat în sensul neînregistrării în totalitate a facturilor fiscale de cumpărare sau de vânzare mărfuri și a atestat în mod fictiv persoane fizice pe aceste documente precum și valorificarea unor cantități de mărfuri către persoane fizice, folosind în interes personal sumele obținute și neachitând debitele restante societăților comerciale în cauză, cauzând un prejudiciu total acestora în cuantum de 629.889,48 RON.

Prin neînregistrarea în totalitate de facturilor de cumpărare marfă de la cele 9 societăți comerciale în documentele contabile ale societății comerciale SC Z.S. SRL Ovidiu s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat în sumă de 61.857,86 RON, a întocmit facturi fiscale fictive pentru a justifica vânzarea și neîncasarea mărfii achiziționate și a utilizat sumele provenite care aparțineau patrimoniului societății în baza tranzacțiilor comerciale efectuate în interes personal precum și bunuri ale societății (un autoturism achiziționat pentru societate) în scop personal.

1. R. Bank - Agenția Ovidiu a sesizat organele de urmărire penală despre faptul că în datele de 24 iunie 2008 respectiv 09 iulie 2008 SC Z.S. SRL Ovidiu a emis 2 file de cec în favoarea SC M. SRL Constanța pentru suma de 36.631,14 RON, respectiv 69.481,42 RON, file cec care au fost refuzate la decontare din lipsă totală de disponibil în contul bancar al emitentului și existența interdicției bancare.

Se reține în fapt, că între SC M. SRL Constanța, în calitate de vânzător și SC Z.S. SRL Ovidiu, în calitate de cumpărător, a fost încheiat la data de 09 iunie 2008, contractul de vânzare - cumpărare comercială nr. 160 având ca obiect vânzarea-cumpărarea de materiale de construcții, respectiv ciment, BCA, plasă de sârmă, oțel beton.

La aceeași dată, inculpatul, în calitate de administrator la societății, a emis un număr de 2 file de cec.

Prima filă de cec a fost completată de către inculpat la toate rubricile iar cea de-a doua a fost emisă "în alb" în sensul că a fost semnată și ștampilată de către inculpat urmând ca reprezentantul societății furnizoare să o completeze cu suma totală reprezentând contravaloarea mărfii după preluarea în întregime a acesteia.

Conform declarațiilor reprezentantului legal al SC M. SRL Constanța, inculpatul l-a asigurat atât la momentul încheierii contractului cât și pe parcursul executării acestuia că dispune de lichidități în contul bancar, având în vedere valoarea considerabilă a mărfii solicitate, susținând că marfa îi este necesară pentru construirea unui cartier de vile pe raza comunei C.

Marfa a fost achiziționată de către inculpat în perioada 09 iunie 2008-20 iunie 2008 pe baza de 27 facturi fiscale cu valoarea totală de 111.108,90 RON (inclusiv T.V.A.), reprezentând BCA, ciment, oțel beton, cuie, sârmă, polistiren, plasă, lavabil, efectuând 2 plăți parțiale la datele de 13 iunie 2008 și 16 iunie 2008, respectiv suma totală de 5.288,24 RON.

După data de 16 iunie 2008, inculpatul nu a mai achitat din contravaloarea mărfii achiziționate, astfel că vânzătorul a procedat la introducerea la bancă pentru decontare a celor 2 file de cec lăsate de inculpat, după cum urmează: fila de cec completată de către inculpat pentru suma de 36.631,14 RON la data de 20 iunie 2008 și fila de cec lăsată de inculpat "în alb" a fost completată de către angajații firmei vânzătoare pentru suma de 69.481,42 RON la data de 08 iulie 2008.

La data de 24 iunie 2008, deoarece în contul bancar al emitentului nu exista disponibil, banca a refuzat la decontare fila de cec.

Conform cererii de înscriere a refuzului bancar în FNC SC Z.S. SRL Ovidiu a intrat în interdicție bancară de a mai emite file de cec pe o perioadă de 1 an de zile, pe o perioada de la 24 iunie 2008 -24 iunie 2009.

La data de 18 iulie 2008, inculpatul a mai efectuat o plată parțială a mărfii, pe bază de numerar, în sumă de 5.000 RON iar de la această dată nu a mai achitat nici o sumă de bani.

Conform raportului de expertiză contabilă judiciară s-a stabilit că cele 27 facturi fiscale au fost înregistrate în patrimoniul societății cumpărătoare în luna iunie 2008, acest fapt rezultând din balanța de verificare a lunii iunie 2008.

Raportat la faptul că aceste facturi au fost înregistrate în luna iunie 2008 deși au fost predate de furnizor în luna decembrie 2008, relevă că operațiunile contabile ale lunii iunie 2008 au fost întocmite ulterior, dar înainte ca evidența contabilă să fie pusă la dispoziția expertului contabil.

Conform concluziilor expertului contabil din cele 27 facturi fiscale, doar 2 sunt originale restul fiind copii, ceea ce se coroborează cu procesul-verbal de predare a acestor 25 facturi fiscale în copie, la data de 10 decembrie 2008 de către vânzător.

Conform acelorași concluzii ale raportului de expertiză contabilă se reține că SC Z.S. SRL Ovidiu administrată de inculpat nu a întocmit și depus la organele fiscale situațiile financiare simplificate (bilanțul contabil) la data de 30 iunie 2008 și nici bilanțul la data de 31 decembrie 2008.

Pentru mărfurile achiziționate de către SC Z.S. SRL Ovidiu de la SC M. SRL Constanța inculpatul a prezentat un număr de 4 facturi fiscale în valoare totală de 175.361,RON (inclusiv T.V.A.), facturi care atestă vânzarea mărfii către persoana fizică V.S.

Din verificarea evidenței contabile a SC Z.S. SRL Ovidiu a rezultat faptul că beneficiarul căruia i s-au vândut mărfurile achiziționate de la SC M. SRL Constanța prin cele 4 facturi fiscale nu achitase valoarea acestora precum și faptul că nu au fost evidențiate cele 3 plăți parțiale făcute către SC M. SRL Constanța în perioada iunie-iulie 2008 în sumă totală de 10.288,24 RON, evidența prezentând în continuare un debit restant de 111.108,90 RON (valoarea totală a celor 27 facturi fiscale).

Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale reprezentantul legal al SC M. SRL Constanța a precizat că inculpatul Z.C. l-a indus în eroare încă de la încheierea contractului de vânzare - cumpărare și ulterior pe parcursul derulării acestuia având în vedere faptul că i-a creat convingerea că dispune de lichidități a emis cele 2 instrumente bancare care conform contractului reprezentau instrumente de plată deși nu avea disponibil bancar și având în vedere faptul că nu a înregistrat la acel moment facturile de cumpărare care să ateste în mod cert vânzarea și predarea mărfii.

2. La data de 24 iunie 2008, R. Bank - Agenția Ovidiu a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că la data de 24 iunie 2008 SC Z.S. SRL Ovidiu a emis fila de cec pentru suma de 3.453,74 RON în favoarea SC I.M.&D. SA București, filă de cec care nu a fost decontată deoarece societatea emitentă se afla în interdicție bancară.

Între SC Z.S. SRL Ovidiu și SC I.M.&D. SA București, nu s-a derulat un contract comercial în formă scrisă.

La data de 13 iunie 2008, inculpatul, în calitate de reprezentant legal al SC Z. SRL Ovidiu, a achiziționat de la SC I.M.&D. SA, țigări, conform facturii fiscale nr. 406800113 în valoare totală de 4.435,74 RON, marfă ce a fost livrată de către angajatul firmei vânzătoare, martorul C.C., agent comercial.

Conform facturii fiscale s-a stabilit un termen de efectuare a plății mărfii la 7 zile de la data livrării, termen la care numitul C.C. s-a deplasat în localitatea O., la sediul societății, pentru a încasa contravaloarea facturii ocazie cu care inculpatul a emis fila de cec pe care a completat-o la toate rubricile și i-a înmânat-o agentului firmei vânzătoare pentru a fi introdus la bancă.

Este de remarcat faptul că, marfa a fost achiziționată de către SC Z. SRL Ovidiu însă inculpatul a emis pentru plata acesteia o filă de cec aparținând SC Z.S. SRL Ovidiu, ambele societăți fiind administrate de acesta.

La data de 24 iunie 2008 fila cec a fost introdusă la bancă pentru decontare și întrucât SC Z.S. SRL Ovidiu intrase în interdicție bancară fila a fost refuzată în totalitate la plată.

Conform cererii de înscriere a refuzului bancar în FNC nr. 6745 din 24 iunie 2008 SC Z.S. SRL Constanța figura în interdicție bancară pe o perioadă de 1 an de zile, aspect comunicat de bancă inculpatului prin somația întocmită.

S-a reținut că, fila CEC a fost completată de inculpat, reprezentând efectiv un instrument de plată și nu o garanție.

În declarația dată în fața lucrătorilor de poliție reprezentantul legal al SC I.M.&D. SA București a precizat că prin modalitatea în care inculpatul a acționat acesta a avut intenția de a induce în eroare pe reprezentanții societății furnizoare, întrucât fila CEC instrument de plată a fost emisă în numele unei societăți aflată în interdicție bancară și, de asemenea, a menținut această inducere în eroare și la momentul executării contractului neachitând marfa remisă.

Conform raportului de expertiză contabilă a rezultat că în evidența contabilă a SC Z.S. SRL Ovidiu nu a înregistrat factura fiscală mai sus menționată și nici nu figurează ca vândută, după cum nu rezultă că SC Z.S. SRL Ovidiu să fi achitat până în prezent suma de 3.435,74 RON societății furnizoare.

3. La data de 02 iulie 2008 R. Bank - Agenția Ovidiu a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că la datele de 24 iunie 2008 și 25 iunie 2008 inculpatul a emis 2 file CEC pentru suma de 25.055 RON și pentru suma de 20.792,50 RON în favoarea SC A.C. SRL Lumina care au fost refuzate în totalitate la plată deoarece societatea emitentă se afla în interdicție bancară.

La data de 07 iunie 2008 între cele două societăți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 5, având ca obiect comercializarea de produse.

Cu ocazia încheierii contractului, inculpatul a asigurat-o pe numita O.A. că are posibilități financiare de a achita contravaloarea mărfii, respectiv deține în contul bancar provizia necesară și a emis 2 file cec „în alb", acesta dând asigurări reprezentantului legal al societății furnizoare că va achita contravaloarea mărfii pe bază de ordine de plată, la termenele scadente stabilite.

Inculpatul a achiziționat marfă de la SC A.C. SRL în perioada 07 iunie 2008-11 iunie 2008 pe bază a 5 facturi fiscale cu suma totală de 45.847,50 RON (inclusiv T.V.A.) și întrucât inculpatul nu a achitat contravaloarea mărfii la termenele stabilite, la datele de 24 iunie 2008 și 25 iunie 2008 numita O.A. a procedat la completarea celor 2 file CEC, care fuseseră semnate și ștampilate de către inculpat la momentul predării cu sumele de 25.055 RON și 20.792,50 RON, introducându-le la bancă pentru decontare.

Întrucât SC Z.S. SRL Ovidiu se afla în interdicție bancară, cele 2 file CEC au fost refuzate în totalitate la plată, conform cererilor de înscriere a refuzului bancar în FNC din datele de 24 iunie 2008 și 25 iunie 2008.

Prin declarația dată în data de 12 februarie 2009 reprezentantul legal al societății furnizoare SC A.C. SRL a precizat că la momentul încheierii contractului inculpatul a asigurat-o că dispune de bani în contul bancar și că nu există nici o problemă pentru achitarea mărfii la scadență întrucât a construit 4 case în comuna C. iar marfa o achiziționa pentru aceste construcții, astfel inculpatul menținând inducerea în eroare și la momentul executării contractului raportat la asigurările date cu privire la lichiditățile de care dispune pentru plata mărfii predate.

Conform contractului de vânzare - cumpărare încheiat în cauză fila CEC emisă în condițiile descrise mai sus reprezenta un instrument de plată.

Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, din verificările efectuate, a rezultat că cele 5 facturi au fost înregistrate în patrimoniul societății în luna iunie 2008, că au fost vândute în aceeași lună persoanei fizice S.V. pe numele căruia s-au întocmit 4 facturi fiscale în valoare totală de 175.361,96 RON, facturi care includ șl marfa achiziționată de la SC A.C. SRL, precum și faptul că beneficiarul acestor mărfuri, nu a achitat contravaloarea mărfii ridicată de la SC Z.S. SRL Ovidiu în luna iunie 2008, după cum nici inculpatul nu a procedat la achitarea debitului de 45.847,50 RON către SC A.C. SRL.

4. La data de 24 iunie 2008 R. Bank - Agenția Ovidiu a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că inculpatul, în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu la data de 27 iunie 2008 a emis fila de cec pentru suma de 6.340 RON în favoarea SC S.A.S. SRL Năvodari care a fost refuzată în totalitate la decontare deoarece emitentul se afla în interdicție bancară.

Între cele două societăți comerciale nu s-a derulat un contract comercial în formă scrisă.

La data de 06 iunie 2008 inculpatul a cumpărat de la SC S.A.S. SRL Năvodari țiglă ceramică în valoare de 6.340 RON pentru care s-a emis factura fiscală nr. 0002175 iar pentru plata mărfii inculpatul a emis la data de 06 iunie 2008 fila de cec „în alb”, semnată și ștampilată de către inculpat, fără a completa celelalte rubrici.

Conform declarației martorului T.G.C., în calitate de gestionar al punctului de lucru aparținând societății s-a stabilit termen scadent de plată a mărfii pentru data de 25 iunie 2008 iar inculpatul i-a dat asigurări acestuia că va achita suma chiar înainte de acest termen deoarece era interesat de a încheia chiar un contract de vânzare-cumpărare.

Deoarece contravaloarea mărfii nu s-a achitat până la termenul scadent din 25 iunie 2008, gestionarul a procedat la completarea filei CEC mai sus menționată pe care i-a înmânat-o numitei S.E., în calitate de administrator, pentru a fi introdusă la bancă în vederea decontării, însă, la data de 27 iunie 2008, fila de cec a fost refuzată în totalitate, întrucât societatea administrată de inculpat se afla în interdicție bancară conform cererii de înscriere a refuzului bancar în FNC.

Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, rezultă că factura fiscală de cumpărare de la SC S.A.S. SRL a fost înregistrată în patrimoniul SC Z.S. SRL Ovidiu în luna iunie 2008. Marfa achiziționată de la acest furnizor a fost vândută în aceeași lună persoanei fizice V.S. prin factura fiscală nr. 9 din 09 iunie 2008 rezultând totodată că beneficiarul mărfii nu a achitat contravaloarea mărfii, după cum nici SC Z.S. SRL nu a procedat la achitarea mărfii către vânzător.

5. La data de 30 iunie 2008, R. Bank - Agenția Ovidiu a sesizat organele de urmărire penală, că la data de 30 iunie 2008 a emis fila CEC pentru suma de 176.778 RON în favoarea SC C.M. SRL Constanța care nu a fost decontată deoarece emitentul se afla în interdicție bancară.

S-a stabilit că la data de 16 aprilie 2008 între SC C.M. Constanța, în calitate de vânzător și SC Z.S. SRL Ovidiu - cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 14, având ca obiect achiziționarea de către cumpărător a unui autovehicul model Audi A8 la prețul de 48.300 Euro.

Conform contractului încheiat, autoturismul a fost ridicat de către inculpat la data de 16 aprilie 2008 cu condiția ca în termen de 30 zile să fie achiziționat prin sistem leasing sau să se achite prețul integral, factura fiind emisă la data de 30 aprilie 2008 pentru prețul de 176,778 RON.

La momentul predării autoturismului, inculpatul a primit certificatul de înmatriculare și o singură cheie urmând ca restul de documente, în original să fie predate după achitarea integrală a prețului sau încheierea contractului de leasing.

La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul a emis fila CEC semnată și ștampilată de către inculpat cu scopul de a garanta plata contravalorii autoturismului dacă nu s-ar fi apelat la încheierea unui contract de leasing.

Conform declarației reprezentantului legal al C.M. Constanța, respectiv A.M., timp de o lună i-au făcut mai multe propuneri pentru încheierea contractului de leasing, propuneri pe care inculpatul Ie-a refuzat de fiecare dată.

La data de 24 iunie 2008 inculpatul s-a prezentat la sediul societății unde a fost anunțat de către angajați că fila cec va fi completată și introdusă la bancă pentru decontare.

Reprezentantul legal al societății a susținut că la data de 24 iunie 2008 inculpatul a dat asigurări despre existența proviziei necesare în contul bancar pentru plata filei CEC.

Fila CEC a fost depusă la bancă în vederea decontării de către societate și la data de 30 iunie 2008, deoarece emitentul se afla în interdicție bancară, a fost refuzată în totalitate.

Ulterior acestei date, inculpatul nu a procedat la achitarea contravaloarea autoturismului cu toate că i s-a solicitat de către vânzător restituirea acestuia, evaluarea și solicitarea de a achita diferența de preț numai că inculpatul a refuzat acest lucru.

Conform adresei nr. 40243 din 19 ianuarie 2009 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor Constanța, autoturismul marca Audi A8 figurează înmatriculat pe numele SC A.I. SRL Constanța.

În conținutul raportului de expertiză contabilă judiciară, se consemnează că factura fiscală emisă de SC C.M. Constanța către SC Z.S. SRL Ovidiu la data de 30 aprilie 2008 privind vânzarea-cumpărarea autoturismului nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale societății cumpărătoare și nici autoturismul nu a fost înregistrat în patrimoniul societății ca activ, după cum autoturismul nu figurează achitat vânzătorului în evidențele contabile ale societății.

Inculpatul a emis un număr de 2 facturi fiscale de vânzare a autoturismului Audi A8 către aceeași persoană fizică, respectiv, factura fiscală nr. 1 din 15 mai 2008 pentru numitul B.C. din Constanța cu suma de 35.700 RON și factura fiscală nr. 4 din 15 mai 2008 de vânzare autoturism Audi A8 pentru numitul B.C. din Constanța, cu suma de 35.700 RON, fiind evident că inculpatul avea intenția de a valorifica acest autoturism fără drept, în condițiile în care nu îl achitase, nu deținea actele originale ale acestuia (carte de identitate) și nici nu înștiințase societatea.

SC C.M. SRL Constanța a procedat la evaluarea autoturismului Audi A8 și conform raportului de expertiză tehnică, s-a determinat o valoare de 28.620 Euro (valoare de piață).

Conform declarației numitului A.M. reprezentant legal al societății Constanța, inculpatul a manifestat rea credință inducând în eroare reprezentanții societății părții civile atât la încheierea contractului cât și pe parcursul executării acestuia nedispunând în nici un moment de lichidități pentru achitarea autoturismului contractat și intenționând să-l valorifice fraudulos în interes propriu.

6. La data de 02 iulie 2008 R. Bank - Agenția Ovidiu a sesizat organele de urmărire penală că la data de 02 iulie 2008 inculpatul a emis fila de cec pentru suma de 6.505 RON în favoarea SC S. SRL Constanța, filă CEC care a fost refuzată în totalitate deoarece emitentul se afla în interdicție bancară.

Între cele 2 societăți comerciale nu a existat un contract comercial în formă scrisă, derulându-se doar operațiuni comerciale pe bază de facturi fiscale.

La data de 24 iunie 2008 inculpatul a achiziționat marfă de la această societate, conform facturii fiscale nr. 0000340 cu suma totală de 6.505 RON, fiind emisă, de inculpat, la aceiași dată, fila de cec „în alb" semnată și ștampilată de către inculpat, fără a fi completate rubricile referitoare la sumă și data emiterii.

Conform înțelegerii între reprezentanții celor două societăți, la data de 27 iunie 2008 fila de cec a fost completată de către reprezentantul legal al vânzătorului cu suma de 6.505 RON și introdusă la bancă pentru decontare, însă, la data de 02 iulie 2008 deoarece emitentul se afla în interdicție bancară, fila de cec a fost refuzată în totalitate.

S-a susținut de numita G.D., reprezentant legal al societății, că la momentul predării de către inculpat a filei CEC semnată și ștampilată de acesta i s-a precizat în mod expres că la data de 27 iunie 2008 o poate introduce la plată în bancă întrucât vor exista lichidități în contul bancar, și că ulterior, introducerii la plată și a refuzului de decontare pentru lipsă totală de disponibil l-a contactat pe inculpat care a amenințat-o și care refuza să mai discute după preluarea mărfii.

Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, a rezultat că în evidența contabilă a SC Z.S. SRL Ovidiu a fost înregistrată factura fiscală emisă de SC S. SRL Constanța, marfa fiind revândută în totalitate în luna iunie 2008 persoanei fizice V.S. cu factura fiscală nr. 11 din 25 iunie 2008 și nu figura ca încasată de la această persoană, după cum nu figura achitată la SC S. SRL Constanța.

7. La data de 09 iulie 2008, R. Bank - Agenția Ovidiu a sesizat organele de urmărire penală de emiterea la data de 09 iulie 2008 a filei de cec pentru suma de 9.632,09 RON în favoarea SC D.V. SRL Ovidiu, filă de cec care a fost refuzată în totalitate la decontare deoarece emitentul se afla în interdicție bancară.

În cursul anului 2008 inculpatul, în numele SC Z.S. SRL Ovidiu a achiziționat marfă de la SC D.V. SRL, respectiv țiglă.

La data de 24 iunie 2008 inculpatul a lansat o comandă de marfă, respectiv tablă tip țiglă și șuruburi, marfa fiind facturată și livrată a doua zi, respectiv 25 iunie 2008 conform facturii fiscale nr. 081760 pentru suma totală de 9,632,09 RON.

Pentru plata mărfii, s-a stabilit termenul de 09 iulie 2008 iar inculpatul a emis „în alb”, semnând și ștampilând fila CEC.

La termenul stabilit între părți, respectiv 09 iulie 2008, după predarea mărfii, fila CEC a fost completată la rubricile privind suma totală și data emiterii de către reprezentantul legal al firmei vânzătoare fiind introdusă la bancă pentru decontare.

La data de 09 iulie 2008, deoarece societatea emitentă se afla în interdicție bancară, fila de cec a fost refuzată în totalitate la plată.

Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, a rezultat că factura fiscală emisă de SC D.V. SRL Ovidiu a fost înregistrată în evidența contabilă a SC Z.S. SRL Ovidiu, mărfurile respective fiind vândute prin factura fiscală nr. 11 din 25 iunie 2008 persoanei fizice V.S. cu o reducere de preț în valoare de 647,55 RON, sumă care nu s-a înregistrat ca venit în patrimoniul societății conform dispozițiilor legale.

De asemenea, în evidența contabilă a SC Z.S. SRL Ovidiu nu figurează încasată contravaloarea mărfii de la cumpărător și nici inculpatul nu a achitat debitul la rândul său către vânzător.

8. La data de 15 iulie 2008, R. Bank - Agenția Ovidiu s-a adresat cu o plângere penală organelor de urmărire penală, arătând că, inculpatul în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu, la data de 15 iulie 2008 a emis fila de cec pentru suma de 277.992,07 RON emisă în favoarea SC A. SRL Galați, filă de cec care a fost refuzată în totalitate la plată deoarece emitentul se afla în interdicție bancară.

La data de 08 aprilie 2008 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 423 între SC A. SRL Galați, în calitate de vânzător și SC Z.S. SRL Ovidiu, în calitate de cumpărător, având ca obiect comercializarea de produse distribuite de vânzător cum ar fi: pal șl feronerie, parchet laminat și OSB, gips carton, tavan fals și electrice, adeziv și sisteme termo, materiale pulverulente și produse metalurgice, instalații termice și sanitare, membrane, acoperișuri și hidroizolații.

La data încheierii contractului inculpatul a emis „în alb” în sensul că a semnat și ștampilat instrumentul bancar fără a completa suma totală reprezentând contravaloarea mărfii, fila cec, stabilindu-se de comun acord ca aceasta să fie introdusă la plată la o dată ulterioară după predarea în întregime a mărfii, cu scopul de a garanta plata mărfii ce urma a fi achiziționată.

SC Z.S. SRL Ovidiu a cumpărat marfă de la SC A. SRL Galați, în perioada 29 aprilie 2008-03 iunie 2008 în baza a 29 facturi fiscale, cu valoarea totală de 278.024,09 RON (în luna aprilie în sumă de 1.188,81 RON, în luna mai 2008 în sumă de 232.529,01 RON și în luna iunie 2008 în sumă de 44.306,27 RON).

Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, a rezultat că în luna aprilie 2008 SC Z.S. SRL a achiziționat marfă de la SC A. SRL în valoare totală de 1.188,81 RON, factura fiind înregistrată în evidența contabilă a cumpărătorului în luna aprilie 2008.

Marfa a fost vândută la data de 29 aprilie 2008 cu factura nr. 4 persoanei fizice A.I. din Constanța cu valoarea totală de 1.224,03 RON, nerezultând din evidența contabilă că suma respectivă ar fi fost încasată de către inculpat în luna mai 2008, și că, din totalul celor 24 facturi fiscale emise de către SC A. SRL au fost înregistrate doar un număr de 9 facturi fiscale, valoarea facturilor neînregistrate ridicându-se la suma de 73.657,73 RON.

Mărfurile achiziționate de la SC A. SRL în luna mai 2008 au fost vândute în aceeași lună la patru persoane fizice, respectiv factura nr. 5 din 04 mai 2008 pe numele de M.G. pentru suma de 31.454,61 RON; factura nr. 6 din 05 mai 2008 pe numele Ț.D. pentru suma de 33.088,89 RON; factura fiscală nr. 7 din 19 mai 2008 pe numele de M.N. pentru suma de 39.338,86 RON; factura fiscală nr. 8 din 30 mai 2008 pe numele de V.S. pentru suma de 159.982,15 RON, deci un total de 263.864,51 RON.

Este de remarcat faptul că din analiza evidențelor contabile, respectiv a „situației centralizate a contului 411 „clienți" pe luna mai 2008 a rezultat că de exemplu, persoanei fizice Ț.D. i s-ar fi vândut mărfuri în valoare de 232.409 RON dar s-a întocmit doar factura fiscală nr. 6 din 05 mai 2008 numai pentru mărfuri în valoare de 33.088,89 RON.

De asemenea, în evidențele contabile ale SC Z.S. SRL Ovidiu nu s-au înregistrat, pe bază de documente legale, încasarea contravalorii mărfii vândute către cele 4 persoane fizice mai sus menționate.

Totodată, inculpatul nu a achitat furnizorului SC A. SRL contravaloarea mărfii achiziționate în luna mai 2008 conform celor 25 facturi fiscale.

În luna iunie 2008 SC Z.S. SRL Ovidiu a achiziționat marfă de la SC A. SRL pe bază a 4 facturi fiscale aferente perioadei 03.06-06 iunie 2008 cu suma totală de 44.306,27 RON, care nu au fost înregistrate în patrimoniul cumpărătorului și pe cale de consecință nu s-au achitat vânzătorului.

Deoarece inculpatul nu a procedat la achitarea nici măcar parțială a contravalorii mărfii la data de 14 iulie 2008 reprezentanții SC A. SRL au procedat la completarea filei cec lăsată de către acesta cu suma datorată de 277.992,07 RON și la introducerea acesteia la bancă pentru decontare, însă, emitentul se afla în interdicție bancară, fapt pentru care fila cec a fost refuzată în totalitate.

9. La data de 17 iulie 2008 R. Bank - Agenția Ovidiu s-a adresat cu o plângere penală organelor de urmărire penală, arătând că, la data de 17 iulie 2008 inculpatul a emis fila cec pentru suma de 1.606,50 RON în favoarea SC L.N. SRL Constanța, filă CEC care a fost refuzată în totalitate la decontare de către bancă deoarece emitentul se afla în interdicție bancară.

La data de 01 iulie 2008 SC L.N. SRL Constanța în calitate de vânzător a emis factura fiscală nr. 002452 pentru suma totală de 1.606,50 RON reprezentând contravaloarea a 45 tone nisip vândut către SC Z.S. SRL Ovidiu. Anterior acestei date, respectiv în intervalul 10.06-28 iunie 2008 marfa fusese ridicată în 3 tranșe de către cumpărător, conform celor 3 avize de însoțire.

Pentru plata mărfii, la data primei ridicări a mărfii, respectiv 10 iunie 2008 inculpatul a emis „în alb” fila de cec seria BD.

La data de 17 iulie 2008 reprezentanții SC L.N. SRL Constanța au procedat la completarea filei cec și la introducerea acesteia la bancă și deoarece emitentul se afla în interdicție bancară, fila cec a fost refuzată în totalitate la plată.

Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, a rezultat că factura emisă de SC L.N. SRL Constanța a fost înregistrată în contabilitatea SC Z.S. SRL Ovidiu.

În aceeași lună, SC Z.S. SRL Ovidiu a vândut cele 45 tone de nisip împreună cu alte mărfuri și a emis factura fiscală nr. 13 din 05 iulie 2008 pe numele persoanei fizice V.S., factură care nu figurează încasată de la client dar nici achitată de către SC Z.S. SRL Ovidiu către SC L.N. SRL Constanța.

Audiat inculpatul nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa precizând că a avut relații comerciale cu cele nouă societăți indicate și a emis file cec în condițiile în care nu avea disponibil în cont cu motivația de a alimenta conturile din banii obținuți în urma valorificării mărfurilor achiziționate.

Inculpatul a declarat că nu a folosit mijloace frauduloase concretizate prin facturi fiscale cu conținut nereal explicând reținerea acestor aspecte prin faptul că multe dintre facturile emise în cauză au rămas la societățile cu care derula activități comerciale și nerecuperându-le nu Ie-a putut înregistra în contabilitate.

Inculpatul a declarat că nu este adevărat că a folosit sumele obținute prin valorificarea mărfurilor în interes personal ci a depus aceste sume la R. Bank - Agenția Ovidiu.

În același context inculpatul explică faptul că nu achitat debitele restante deoarece nu a încasat în termen banii de la beneficiarii mărfurilor existând disfuncționalități în afaceri.

În ceea ce privește neînregistrarea autoturismului Audi A8 în activele societății inculpatul declară că se afla în termenul legal de înregistrare însă societatea de leasing a operat introducerea cec-ului înainte de termenul limită dar și mai mult inculpatul se afla în termenul impus de lege pentru înregistrarea acestuia în active.

În ceea ce privește emiterea de facturi fiscale fictive pe numele lui V.S. inculpatul a declarat că acesta există în realitate.

Inculpatul a recunoscut că nu a depus în termen situațiile financiare obligatorii însă acest aspect se explică prin faptul că întâmpina un blocaj financiar major.

Pentru a se stabili unde și în ce condiții inculpatul a valorificat cantitățile mari și variate de marfă achiziționate într-un interval scurt de timp de la societățile comerciale mai sus enunțate s-a procedat la identificarea și audierea conducătorilor auto care au efectuat transportul mărfii astfel cum sunt menționați în conținutul facturilor fiscale existente la dosar.

Conform declarațiilor martorilor V.T.C., T.S.M.N. și B.C. angajați ai SC M. SRL Constanța, aceștia au efectuat curse în cursul lunii iulie 2008 solicitate de inculpat transportându-se marfa achiziționată de la societatea parte civilă, în următoarele zone: respectiv Constanța, la numitul P.M. și pe raza comunei C. în zona fostului sediu A. unde era un șantier.

Martorul P.M. a susținut că în luna iulie 2008 a cumpărat BCA de la inculpat i-a achitat numerar suma de 6074,98 RON fără a primi chitanță în acest sens și doar o factură fiscală, emisă de SC M. SRL Constanța pentru SC Z.S. SRL nr. 0007393 din 11 iunie 2008, suma obținută nefiind înregistrată în contabilitatea SC Z.S. Ovidiu.

Conform declarației martorului D.M. acesta a susținut că prin intermediul martorului C.V. l-a cunoscut pe numitul S.G. care i-a oferit spre vânzare materiale de construcții cu reducere de circa 15 % față de prețul pieței, marfă ce urma să fie vândută de inculpatul Z.C., sens în care martorul D.M. prin intermediul Iui S.G. i-a achitat inculpatului suma de 35.000 RON fără a i se elibera documente pentru marfa ce urma să fie achiziționată și care nu i-a mai fost livrată niciodată fiind chiar amenințat de inculpat.

Martorul C.V. a susținut declarația martorului D.M., afirmând că nu au depus plângere penală împotriva inculpatului întrucât nu s-au întocmit documente în acest sens.

Numitul S.G. nu a putut fi audiat în calitate de martor deoarece conform adresei nr. 89180 din 23 februarie 2009 a Serviciului Investigații Criminale, acesta figurează urmărit pe plan național ca și persoană dispărută de la domiciliu, fapt petrecut în luna noiembrie 2008 și reclamat de fratele acestuia, S.D.

În cazul SC A.C. SRL Lumina, pe cele 6 facturi fiscale emise de societate către SC Z.S. SRL Ovidiu este menționat ca transportator numitul M.S., care a declarat că, marfa a transportat-o la indicația inculpatului atât pe raza comunei C., în zona fostului complex avicola, pe raza comunei M.K. (fără a putea indica vreo adresă sau nume de persoană unde a livrat-o) dar și pe raza satului N., la domiciliul numitului B.D., care a declarat că personal nu l-a cunoscut pe inculpat, iar marfa i-a fost oferită spre vânzare în luna iunie 2008 de către o persoană necunoscută (care s-a prezentat S.) care s-a oferit să asigure și transportul, marfă ce a fost achitată în numerar fără eliberarea vreunui document doveditor.

În cazul SC S. SRL Constanța, transportul de cherestea a fost efectuat de către numitul R.S., care a declarat că marfa a fost transportată la indicația inculpatului Z.C. la intrarea în comuna C., unde se construia un imobil.

În cazul SC A. SRL Galați s-a procedat la audierea în calitate de martori a persoanelor menționate pe facturi, în calitate de transportatori, respectiv numiții D.D., P.M., F.M., M.P., P.V., C.F., T.D. și C.T.

Conform declarației numitei P.M., s-a consemnat că acesta l-a cunoscut pe inculpatul Z.C. deoarece a lucrat în anul 2007 circa 6 luni în calitate de barman la SC Z.P. SRL Ovidiu administrată de acesta, și că în luna mai 2008 a efectuat la imobilul unde domiciliază unele lucrări de renovare și a apelat la serviciile inculpatului care a ajuta-o cu o echipă de meseriași.

Acesta s-a oferit să cumpere tot de la el și materialele de construcții, respectiv colțuri, folii, parchet deoarece derula un contrat cu SC A. SRL și prețul de achiziționare era mult mai mic precum și faptul că, pe factura fiscală nr. 0085833 din 27 mai 2008 este menționată ea ca transportator cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare xxx (condus de tatăl acesteia F.T.) deoarece inculpatul i-a solicitat un autovehicul pentru a transporta marfa și aceasta a apelat la tatăl său și că a achitat contravaloarea mărfii însă nu a primit nici un înscris în acest sens.

Numiții C.T., P.V., T.D., P.M., D.D., F.M. și C.F., au declarat că au efectuat transporturi de marfă de la SC A. SRL Galați, fiind închiriați de către inculpat, marfa fiind transportată în cea mai mare parte pe raza comunei C., în zona fostului complex avicola, în județul Tulcea (la o rudă a inculpatului), în orașul Ovidiu dar și pe raza Municipiului Constanța, la niște familii de rromi.

Au fost identificate astfel 2 persoane destinatare ale mărfii achiziționate de către inculpat de la SC A. SRL , respectiv numiții A.B. și A.I.

Conform declarației martorului A.B., acesta îl cunoștea pe inculpat de circa 2 ani de zile iar în luna iunie 2008 când l-a reîntâlnit i-a oferit spre vânzare BCA la un preț mai mic decât cel de pe piața, spunându-i că marfa a cumpărat-o la rândul său de la SC A. SRL și că a cumpărat circa 2 paleți, transportul fiind asigurat de inculpat în 2 tranșe, achitând marfa în numerar fără a primi nici un înscris doveditor.

Numitul A.I. a declarat că a cumpărat de la inculpat, pe care îl cunoștea de circa 2 ani de zile, oțel beton, inculpatul eliberând factura fiscală nr. 4 din 29 aprilie 2008 pentru suma de 19.362,19 RON și deoarece prețul a fost achitat în numerar i s-a eliberat și chitanța fiscală nr. 1 din 29 aprilie 2008, pe care Ie-a prezentat organelor judiciare.

În cazul SC L.N. SRL Constanța, pe avizul de însoțire a mărfii nr. 00366 din 10 iunie 2008 a fost menționat ca transportator numitul C.I., care a declarat că a efectuat transportul cantității de 15 tone nisip încărcat din Portul Ovidiu, la cererea inculpatului cu destinația comuna C., în zona fostei unități I.C.I.L.

Având în vedere constatările efectuate de către expertul contabil în raportul de expertiză contabilă judiciară referitoare la identificarea în evidențele contabile ale SC Z.S. SRL Ovidiu a unor facturi fiscale emise pe numele unor persoane fizice la care s-ar fi valorificat în perioada aprilie-iunie 2008 marfa achiziționată de la cele 9 societăți comerciale prejudiciate, facturi care figurau neîncasate la data efectuării expertizei, s-a procedat la identificarea și audierea persoanelor fizice în cauză pentru a se verifica de ce nu au achitat contravaloarea mărfii pe care au cumpărat-o.

Astfel, în cazul SC A. SRL Galați, în evidența contabilă a SC Z.S. SRL Ovidiu pentru luna aprilie 2008 a fost găsită înregistrată factura fiscală nr. 4 din 29 aprilie 2008 pe numele persoanei fizice A.I. cu valoarea totală de 1.224,03 RON (370 kg x 2,78 x 19%), care fiind audiat, a prezentat însă factura nr. 4 din 29 aprilie 2008 emisă de către inculpat dar nu doar pentru cantitatea de 370 kg oțel beton, așa cum figurează în contabilitatea societății ci și pentru cantitatea de 5.885 kg oțel beton, valoarea totală a facturii fiind de 19.362 RON și nu de 1.224,03 RON așa cum fals s-a înregistrat în contabilitatea SC Z.S. SRL Ovidiu.

De asemenea, numitul A.I. a făcut dovada cu chitanță fiscală emisă de către inculpat, că a achitat în numerar suma de 19.362 RON la data de 29 aprilie 2008, suma nefiind înregistrată în contabilitatea SC Z.S. SRL Ovidiu.

Au fost audiați în calitate de martori numiții M.G. și M.N. pentru care în evidențele contabile ale SC Z.S. SRL Ovidiu au fost înregistrate facturi fiscale care atestau că acestora inculpatul Ie-a vândut marfă în luna mai 2008 pe baza facturilor fiscale nr. 5 din 04 mai 2008 și 7 din 19 mai 2008 în sumă totală de 70.793,47 RON iar pentru încasarea contravaloarea mărfii nu au fost identificate chitanțe fiscale.

Conform declarațiilor acestora, la momentul la care au cumpărat marfa, respectiv 19 mai 2008 și 04 mai 2008 au achitat în numerar contravaloarea acesteia iar inculpatul a emis chitanțele fiscale nr. 4 din 19 mai 2008 și 2 din 04 mai 2008 pe care le-au prezentat în original organelor judiciare.

Expertul contabil a mai identificat în luna mai 2008 factura nr. 6 din 05 mai 2008 emisă pe numele persoanei fizice Ț.D., pentru suma totală de 33.088,89 RON (oțel beton), însă nu s-a putut verifica realitatea celor cuprinse în factură întrucât, conform procesului-verbal din 04 februarie 2008, rezultă că la adresa la care acesta figurează cu domiciliul stabil la evidența populației, a fost identificată o altă familie iar numita E.R. a declarat că numitul Ț.D. nu mai domiciliază acolo de circa 1,6 ani.

Conform raportului de expertiză contabilă judiciară, din verificarea documentelor contabile a SC Z.S. SRL Ovidiu, respectiv a „situației centralizate a contului 411 „clienți" pe luna mai 2008 a rezultat că persoanei fizice Ț.D. i s-au vândut mărfuri în valoare de 232.409 RON dar s-a întocmit factura nr. 6 din 05 mai 2008 numai pentru mărfuri în valoare de 33.088,89 RON.

Expertul contabil a constatat că în evidența contabilă a SC Z.S. SRL Ovidiu, restul de marfă achiziționată de la celelalte societăți comerciale mai sus prezentate a fost valorificată persoanei fizice V.S., pe numele acestuia fiind emise de către inculpat un număr de 6 facturi pe care Ie-a înregistrat în contabilitate dar care figurau neîncasate.

În scopul verificării realității operațiunilor de vânzare către această persoană fizică, au fost solicitate relații Oficiului Județean pentru Imigrări Constanța.

Conform adresei nr. 3165334 din 16 februarie 2009 a acestei instituții, s-a comunicat că numitul V.S., cetățean moldovean, nu figurează în evidențele cetățenilor străini având domiciliul sau reședința în România și că în cursul anului 2008 a intrat și a ieșit din România, după cum urmează: intrat 24 ianuarie 2008 prin PTF Galați-rutier și ieșit la data de 23 februarie 2008 prin PTF Oancea; intrat la data de 02 martie 2008 prin PTF Galați-rutier și ieșit la data de 02 aprilie 2008 prin PTF Oancea; intrat la data de 13 aprilie 2008 prin PTF Galați-rutier și ieșit la data de 11 mai 2008 prin PTF Oancea, rezultând că, la data emiterii de către inculpat a celor 6 facturi fiscale pe numele persoanei fizice V.S., susnumitul nu se afla în România, deci nu avea cum să fie cumpărătorul mărfurilor menționate în aceste înscrisuri: factura fiscală nr. 8 din 30 mai 2008 pentru suma de 159.982,15 RON (oțel beton, PS, șuruburi, placă, BCA, tencuială), produse cumpărate de la SC A. SRL, SC M., factura fiscală nr. 10 din 15 iunie 2008 pentru suma de 16.813,81 RON (ciment, celco, BCA, PC, plasă, lopeți, sfoară, cuie, ruletă), marfă achiziționată de la SC A. SRL, SC M., factura fiscală nr. 9 din 09 iunie 2008 pentru suma de 56.460,91 RON (ciocan, ciment, roabă, tablă, coame, BCA, ciment), achiziționate de la SC A. SRL, SA M., SC D.V. Ovidiu, SC S.A.S., factura fiscală nr. 11 din 25 iunie 2008 pentru suma de 62.192,26 RON (oțel beton, BCA, cherestea rășinoase, tablă, șuruburi, ciment, etc.) achiziționate de la SC A. SRL, SA M., SC D.V. și S.A., factura fiscală nr. 12 din 30 iunie 2008 pentru suma de 39.894,98 RON (dreptar, roabă, BCA, cuie, sârmă, polistiren, ciment, oțel beton) achiziționate de la SC A. SRL, SC M., SC D.V.; factura fiscală nr. 13 din 05 iulie 2008 pentru suma de 31.319,63 RON (BCA, ciment, polistiren, lavabil, nisip, plasă), achiziționate de la SC A. SRL, SC M., SC L.N., etc;

Cele 6 facturi fiscale mai sus prezentate însumează 366.664,08 RON, sumă din care nu s-ar fi încasat până în prezent nimic, cu toate că pe aceste facturi fiscale s-a precizat de către inculpat: plata la 30 zile;

Raportat la apărarea formulată de inculpat pe parcursul urmăririi penale în cuprinsul unor declarații contradictorii privind persoana fizică V.S., acesta pretinzând că l-ar fi cunoscut pe sus-numit, că ar fi fost angajat fără forme legale în Ovidiu să-i păzească marfa, ori TIR-urile,etc. s-a procedat la audierea în calitate de martor, prin comisie rogatorie la I.P.J. Galați, a numitei S.Z., fostă V., sora numitului V.S. care l-a găzduit de fiecare dată când a venit în România.

Conform declarației susnumitei a rezultat că numitul V.S. a locuit inclusiv la domiciliul acesteia, nu a cumpărat niciodată produsele menționate în cele 6 facturi fiscale prezentate, semnătura executată la „primitor”, pe aceste înscrisuri nu îi aparține acestuia și nici nu a auzit de vreo societate comercială din orașul Ovidiu-județul Constanța.

Conform raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, a rezultat că SC Z.S. SRL Ovidiu are prevăzut distinct în obiectul de activitate practicarea comerțului cu materiale de construcții.

Din documentele contabile puse la dispoziția expertului de către inculpatul Z.C. a rezultat că societatea nu a avut angajat un contabil autorizat, acesta apelând la persoane neatestate dar și fără a fi angajate pentru a ține evidența contabilă. De asemenea, expertul a constatat că în perioada supusă verificării, respectiv aprilie-iulie 2008 societatea nu a înregistrat în patrimoniu obligațiile bugetare (impozit pe profit, TVA, etc.) și nu a reflectat corect în patrimoniu veniturile și cheltuielile realizate, după cum nu a întocmit și nici nu a depus la organele fiscale situațiile financiare simplificate (bilanțul contabil) la data de 30 iunie 2008 dar nici la data de 31 decembrie 2008.

Suplimentul de expertiză contabilă judiciară pentru determinarea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat de către SC Z.S. SRL Ovidiu având în vedere situația facturilor înregistrate și neînregistrate evidența contabilă a societății, în relațiile comerciale cu cele 9 societăți comerciale prezentate a stabilit că obligațiile bugetare datorate de SC Z.S. SRL Ovidiu pentru activitatea desfășurată în perioada aprilie-iulle 2008 sunt în sumă de 61.857,86 RON, respectiv: impozit pe profit în sumă de 2.543 RON (necalculat, neînregistrat și nevirat); 311 RON impozit pe profit pentru facturile fiscale neînregistrate în evidențe; 46.694,84 RON TVA de plată; 12.309,02 RON TVA de plată pentru mărfurile neînregistrate.

Un exemplar al raportului de expertiză contabilă judiciară a fost înaintat Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța, solicitându-se totodată efectuarea unui control din partea organelor fiscale care să cuprindă perioada de la înființarea societății la zi.

Conform concluziilor raportului de expertiză contabilă existent la dosar s-a stabilit în urma verificării documentelor contabile ale SC Z.S. SRL Ovidiu că în perioada aprilie - iulie 2008 societatea nu a înregistrat în patrimoniu obligațiile bugetare nereflectând veniturile și cheltuielile realizate, stabilindu-se un prejudiciu cauzat bugetului de stat în sumă de 61.857,86 RON, care reprezintă impozit pe venit și TVA.

De asemenea, prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit, s-a stabilit că pentru prejudiciu creat bugetului de stat societatea datorează majorări de întârziere în valoare de 6.287,29 RON.

S-a reținut că întocmirea facturilor fiscale pe numele persoanei fizice V.S. s-a realizat fraudulos în realitate marfa nefiind vândută acestei persoane fizice, operațiunile financiare fiind astfel nereale în maniera prezentată anterior.

Conform concluziilor aceluiași act pentru mărfurile vândute persoanei fizice V.S. nu s-au identificat documente din care să rezulte încasarea sumelor de bani.

S-a stabilit că inculpatul, în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu a folosit în interes personal sumele de bani provenite din vânzarea mărfurilor cumpărate pentru societate folosind în interes personal și autoturismul achiziționat pentru societate de la SC C.M. Constanța pe care nu l-a înregistrat ca activ în patrimoniul societății, raportat la contractul încheiat cu societatea furnizoare, folosind astfel cu rea credință creditul cât și bunurile societății în perioada de timp ce face obiectul cauzei.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, avându-se în vedere materialul probator administrat în cauză respectiv din conținutul declarațiilor reprezentanților și celor nouă societăți comerciale rezultă că atât la momentul încheierii tranzacțiilor comerciale cât și pe parcursul executării acestora, inculpatul nu Ie-a adus la cunoștință și nici nu Ie-a prezentat în vreun moment situația reală a situației comerciale, lipsa disponibilului din contul bancar (rulajul contului) dând aparența obținerii unor sume mari de bani la momentul introducerii filelor CEC.

Acestea constituie instrumente de plată și nu mijloace de garanție raportat la conținutul contractelor ferme existente și a termenelor de scadență fixată, intervalele de timp fiind foarte scurte pentru achitarea mărfii achiziționate în mod succesiv.

Conform declarațiilor acelorași reprezentanți, în unele situații inculpatul achita în numerar sume mici la începutul derulării tranzacțiilor comerciale în același scop de a crea aparența solvabilității sale la termenele de scadență fixate.

Raportat la condițiile de derulare a acestor tranzacții comerciale, la modul de predare a mărfurilor (variate și considerabile) către inculpat, la faptul că acesta în perioada imediat următoare erau vândute de inculpat la diferite persoane fizice, sumele de bani nefiind achitate ca debite furnizorilor conform înțelegerii, ci erau folosite în interes personal, rezultă atât sub aspect subiectiv cât și obiectiv și intenția de inducere în eroare a inculpatului conturată și pe parcursul derulării și executării înțelegerilor contractuale.

Apărarea inculpatului precizată în declarația consemnată la urmărire penală în sensul că sumele de bani obținute prin vânzarea mărfurilor achiziționate au fost folosite în scopul încheierii unor „eventuale" tranzacții în: Bulgaria cu persoane necunoscute neconcretizate în vreun înscris sau contract, față de motivarea că urma să primească tone de fier beton fără o bază legală pe care urma să o vândă și să obțină bani de plată a datoriilor este lipsită de suport probator și nu poate fi luată în considerare în analiza elementului subiectiv de înșelăciune care se reține.

Din actele dosarului rezultă că marfa achiziționată de la societățile comerciale care au formulat plângeri penale a fost vândută în baza unor facturi fictive în luna iunie 2008 către o persoană fizică - S.V. cetățean moldovean despre care s-a stabilit că în aceea perioadă nu se afla în țară.

De altfel faptul că în mod nereal s-a consemnat în facturi că marfa s-a predat unei asemenea persoane rezultă chiar din explicațiile formulate în apărare de inculpat care nu a putut da foarte multe referințe precise despre această persoană și care a susținut că ea a fost intermediarul legăturii lui cu alte persoane necunoscute din Bulgaria care în realitate ar fi fost beneficiarii mărfii.

Tot inculpatul a susținut că aceste persoane necunoscute care sunt de fapt cele reale primitoare ale mărfii ar fi dat în compensare fier beton în cantități mari, fără acte legale, pentru că s-ar fi impus condiții de declarare stricte.

S-a mai reținut de către instanța de fond că în mare parte din facturile existente la dosar în baza relațiilor comerciale încheiate s-a prevăzut expres „se achită cu CEC" ceea ce înseamnă că acele file CEC ce fac obiectul cauzei au constituit instrumente bancare de plată și nu simple garanții în derularea relațiilor comerciale.

Trebuie menționat și faptul că deși inculpatul, din anul 2007, până la momentul efectuării acestor tranzacții comerciale, nu a derulat activități comerciale care să asigure un profit societății el a încheiat aceste contracte comerciale într-un interval forte scurt de timp fără ca la rândul lui să dețină contracte ferme ale societății de vânzarea a mărfii către clienți cerți de și a dat impresia a că va valorifica marfa în condiții foarte bune și că-și va achita debitele.

Astfel, marfa achiziționată de inculpat în numele societății a fost „vândută" fictiv către persoana fizică S.V., sau către alte persoane (sub prețul de achiziție) aspect ce nu justifică scopul susținut de către inculpat în derularea tranzacțiilor comerciale de a realiza un profit pentru societatea lui și de a acoperi sumele datorate.

Din conținutul probelor existente la dosar a rezultat că marfa achiziționată pe numele societății a fost vândută în mod direct de inculpat banii obținuții fiind folosiți în interes personal și nu în beneficiul societății.

Autoturismul achiziționat de la SC C.M. SRL Constanța cu titlu de bun activ al societății nu a fost înregistrat nici un moment în patrimoniul acesteia deși exista o factură de vânzare - cumpărare, fiind folosit în interes personal de inculpat.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, raportul de expertiză contabilă întocmit și suplimentele acestuia sunt concludente în reținerea prejudiciului cauzat neconstatat de către inculpat și de către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța.

Din această perspectivă s-a considerat că, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor este nefondată.

În raport de situația de fapt reținută, s-a stabilit că fapta inculpatului Z.C., care în perioada aprilie-iulie 2008, în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare, în mod repetat, pe reprezentanții a 9 societăți comerciale, atât la încheierea unor contracte comerciale de vânzare - cumpărare mărfuri pe parcursul derulării tranzacțiilor comerciale cât și cu ocazia executării acestora, emițând 11 file cec, parte din ele necompletate cu elementele esențiale prevăzute de lege, știind că, pentru valorificarea lor nu există disponibil în contul bancar și folosind mijloace frauduloase (facturi fiscale, chitanțe cu conținut nereal, fictive) cât și prin neînregistrarea în totalitate a facturilor fiscale de cumpărare sau de vânzare mărfuri, atestarea, în mod fictiv, de persoane fizice pe aceste documente precum și valorificarea unor cantități de mărfuri către persoane fizice, folosind în interes personal sumele obținute și neachitând debitele restante societăților comerciale în cauză, cu consecința producerii unui prejudiciu total acestora în cuantum de 629.889,48 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului Z.C. în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu de a folosi, în mod repetat, și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în interes personal sumele de bani provenite din vânzarea mărfurilor cumpărate pentru societate de la cele 9 societăți comerciale cât și de a folosi în interes personal un autoturism achiziționat pentru societate (Audi A8), de la SC C.M. SRL Constanța neînregistrat ca activ în patrimonial societății, deși contractul și factura fiscală încheiate atestau această calitate a bunului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea credință, în interes personal, ori contrar acestuia, a creditului și bunurilor societății, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului Z.C. care în perioada aprilie - iulie 2008 a întocmit, în mod repetat, și în baza aceleiași rezoluții infracționale, facturi fiscale și chitanțe fiscale fictive, pe numele unei persoane fizice (V.S.), prezentând operațiuni nereale, cu scopul de a ascunde valorificarea mărfurilor aparținând societății și implicit încasarea sumelor de bani fără a mai le evidenția în contabilitatea societății, pentru a le însuși în interes personal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului Z.C. care în perioada aprilie - iulie 2008, în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat prin neînregistrarea în totalitate a activităților desfășurate (rezultate din operațiunile comerciale desfășurate cu cele 9 societăți comerciale, prin neîntocmirea și nedepunerea în termen a situațiilor financiare obligatorii dar și prin neluarea măsurilor legale de organizare și ținere a evidenței contabile a societății, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

La individualizarea pedepsei, pentru fiecare infracțiune reținută, s-au avut în vedere criteriile generale și obligatorii prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile Părții Generale ale C. pen., normele care impun regimul sancționator și natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv, în mod continuu, înșelând astfel mai multe societăți comerciale cu sume considerabile, derulând operațiuni comerciale fictive apte să eludeze bugetul de stat dar și datele ce-I caracterizează pe inculpat - inculpatul Z.C. are 45 ani, studii medii, este căsătorit și conform fișei de cazier judiciar este cunoscut cu antecedente penale iar pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței - cu mențiunea că acesta s-a prezentat doar pentru a fi audiat, sustrăgându-se ulterior, acesta a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând faptele comise, raportat la existența materialului probator existent la dosar, s-a apreciat, în aceste condiții, că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea însă orientate în limitele prevăzute de lege.

S-a considerat că, varietatea operațiunilor derulate de inculpat, sumele cu care a prejudiciat atât bugetul de stat dar și societățile comerciale, continuitatea activității infracționale, antecedența penală, nu impun reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia și a determinat instanța să aprecieze că scopul educativ al pedepsei aplicate poate fi atins numai prin executarea pedepselor ce se vor aplica în regim de detenție.

S-a făcut de drept aplicarea art. 65 rap. art. 66 C. pen. și s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, în raport de calitatea pe care a avut-o acest inculpat și care a determinat activitatea infracțională numai pentru art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 dar și pentru rezultantă.

S-a dat eficiență disp. art. 71 alin. (1), (2) C. pen. și s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate pe durata executării pedepsei principale - din aceleași raționamente expuse.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore de la 04 martie 2009 ora 12:00 la 05 martie 2009 ora 12:00 în raport de faptul că la data 04 martie 2009 față de inculpat s-a luat măsura reținerii pentru o perioadă de 24 ore, începând cu orele 12:00, conform ordonanței de reținere aflate la dosarul cauzei.

S-a constatat că pentru toate părțile civile din cauză operează dispozițiile art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm C. civ. fapt pentru care a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume către părțile civile cu titlul de despăgubiri civile: către D.G.F.P. Constanța, suma de 61.857,86 RON și majorări de întârziere de 6.287,29 RON; către SC M. Constanța, suma de 100.820,66 RON și penalități de întârziere; către SC I.M.&D. București, suma de 3.435,74 RON și dobânzii legale conform O.G. nr. 9/200 calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală; către SC A.C. Lumina, suma de 45.847,50 RON și dobânzile legale conform O.G. nr. 9/200 calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală; către S.C. S.S. Năvodari, suma de 2249 RON și dobânzile legale conform O.G. nr. 9/200 calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală; către SC C.M. Constanța, suma de 19.680 euro în echivalent RON la data plății; către SC S. Constanța, suma de 6.505 RON; către partea civilă SC D.V. Ovidiu, suma de 19.081,17 RON și penalități de întârziere; către SC A. SRL Galați, suma de 281.708,43 RON și penalități de întârziere; către SC L.N. Constanța, suma de 1.606,50 RON și dobânzile legale conform O.G. nr. 9/200 calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală.

Împotriva susmenționatei sentințe a formulat apel inculpatul Z.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În mod greșit instanța de fond a respins cererea inculpatului de schimbarea a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea la legea CEC-ului prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și aceasta în raport de declarațiile părților vătămate, reprezentanți ai firmelor, ale inculpatului și ale martorilor care au relatat că între părți a intervenit o înțelegere în sensul achitării mărfii de către inculpat, după vânzarea acesteia.

S-a făcut trimitere la declarațiile reprezentanților părților vătămate care au relatat că au formulat plângere deoarece inculpatul nu Ie-a prezentat o situație a rulajului mărfii pentru a determina în ce măsură sunt reale susținerile inculpatului că nu a încasat prețul mărfii. S-a relevat că, fila CEC poate avea caracterul de mijloc fraudulos, prin care se realizează latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune în contracte numai în cazurile în care se dovedește reaua credință a emitentului.

La încheierea contractului de vânzare cumpărare cele două părți s-au informat reciproc cu privire la obligațiile ce le revin, inculpatul informându-l pe vânzător pentru situațiile în care nu plătește prețul fiind astfel de bună credință.

Se susține că, din conținutul plângerilor formulate de părțile vătămate rezultă buna credință a inculpatului având în vedere că au colaborat la executarea contractului, stabilind un termen la care să se efectueze plata mărfii, după ce inculpatul obținea vânzarea acesteia.

Fiind un titlu formal, pentru a fi valabil, CEC-ul trebuie să cuprindă mențiunile obligatorii prev. de art. 1 din Legea nr. 59/1934 respectiv: denumirea de cec trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu; Ordinul necondiționat de a plăti o anumită sumă de bani; Numele celui care trebuie să plătească (tras); arătarea locului unde plata trebuie făcută; arătarea datei și a locului emiterii; semnătura celui care emite cecul (trăgătorul); numele trăgătorului.

Potrivit art. 2 din același act normativ, „titlul căruia îi lipsește una din condițiunile arătate în art. precedent nu va fi socotit cec „ iar potrivit art. 14, „dacă un cec necompletat la emitere a fost completat fără a ține seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu poate fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cecul cu rea credință, sau dacă posesorul a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea cecului".

S-a apreciat că, având în vedere că fila CEC nu reprezintă mijloc fraudulos iar vânzătorul nu a fost indus în eroare cu ocazia încheierii contractelor de vânzare cumpărare, aceștia s-au înțeles de a efectua plata la un termen stabilit de ambele părți, termen la care inculpatul urma să vândă și să încaseze prețul, nu se poate reține infracțiunea de înșelăciune ci infracțiunea la Legea CEC-ului, respectiv art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3.

S-a relevat că, în cursul urmăririi penale s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiuni la Legea CEC-ului și ulterior s-au extins cercetările pentru art. 215 alin. (2) C. pen. după care s-a schimbat încadrarea juridică în art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen.

S-a arătat că, a existat înțelegere între părțile contractante și aceasta rezultă din declarațiile reprezentanților firmelor furnizoare, în sensul că, pe baza derulării contractelor, în urma vânzării mărfii de către inculpat, să se alimenteze conturile, pentru ca la data scadentă să existe disponibil în cont, să efectueze plata, acceptând un avans în momentul înțelegerii. Referitor la neînregistrarea în contabilitate a unor facturi de la SC M. Constanța și SC A. SRL Galați, se relevă că inculpatul nu a putut intra în posesia acestora și de aceea nu au putut fi înregistrate, cu toate că inculpatul a solicitat sprijinul organelor de poliție.

Faptul că a existat o înțelegere cu părțile contractante rezultă din declarațiile martorilor C.C., care a arătat că a livrat marfă în calitate de agent comercial la SC I.M.&D. București, pentru care mi-a plătit cu filă CEC și mi-am recuperat banii iar a doua oară mi-a dat filă CEC pentru că nu avea disponibil în cont, T.G.C., care a susținut că, a emis o factură pentru inculpat pentru niște țiglă și că inculpatul a lăsat drept garanție o filă CEC și când l-a introdus la plată nu avea disponibil, M.N., T.S., B.C., șoferi la SC M. Constanța, D.D., M.S., C.G., C.F., P.M., persoane care au transportat mărfuri pentru inculpat.

S-a făcut trimitere și la raportul de expertiză contabilă din care rezultă că, în perioada aprilie-iulie 2008, din balanțele lunare de verificare a rezultat că societatea a înregistrat următoarele creanțe și datorii: clienți de încasat 1.451.780 RON, T.V.A. de încasat 44.409 RON și furnizori neachitați de 721.281 RON.

Față de dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, respectiv „ dacă în cazurile prevăzute de alin. (2) și (3) de mai sus, emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă" cum inculpatul nu a încasat prețul mărfii pe care a vândut-o, acesta nu poate fi tras la răspundere, ceea ce impune achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a mai arătat că, în măsura în care se va aprecia că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni se solicită ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 81 C. pen.

În mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu a fost audiat numitul V.S. pentru a se stabili dacă acele operațiuni comerciale sunt reale, iar sora acestuia a confirmat susținerile inculpatului, cu atât mai mult cu cât inculpatul a livrat marfă către alte trei persoane, respectiv M.G., T.P., M.N., marfă în valoare de 263.864 RON, neîncasând contravaloarea acesteia.

În mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În acest sens s-a arătat că, A.N.A.F. Constanța nu a efectuat o constatare a obligațiilor fiscale datorate, însușindu-și prejudiciul stabilit de expert. S-a reținut în sarcina inculpatului că nu a înregistrat în contabilitate un număr de 9 facturi fiscale, facturi ce au fost emise în luna mai 2008, iar potrivit legii contabilității nr. 82/1991, obligația de a înregistra în contabilitate operațiunile comerciale există până la data de 25 ale lunii următoare, respectiv 25 iunie 2008, ori, în cauză, la începutul lunii iunie 2008 s-a început urmărirea penală față de inculpat, astfel încât, se impune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, lipsind latura subiectivă a infracțiunii.

În mod greșit s-a reținut de instanța de fond că inculpatul nu a întocmit și nu a depus la organele fiscale situațiile financiare simplificate, respectiv bilanțul contabil, la 30 iunie 2008, întrucât, la începutul lunii iunie s-au formulat plângeri împotriva inculpatului și s-au început cercetările împotriva acestuia.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, specific acestei infracțiuni este faptul că acțiunea ilicită cunoaște o singură modalitate de săvârșire, acțiunea de folosire, ca unul din cele trei atribute ale dreptului de proprietate, ceea ce înseamnă că inculpatul procedează la scoaterea temporară din patrimoniul societății a unor valori, timp în care societatea proprietară este lipsită de atributul folosinței, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

Infracțiunea este de rezultat iar urmarea materială imediată cerută de lege constă în producerea unei pagube, un dezavantaj patrimonial, societății comerciale ale cărei bunuri sau credit este folosit ilicit, concomitent cu un folos material, un avantaj ilicit, reflectat în patrimoniul făptuitorului, al unei societăți comerciale sau a altor persoane fizice sau juridice.

Urmarea și raportul de cauzalitate nu sunt prezumate de lege, ci trebuie stabilite și dovedite de organul judiciar, în cauză societatea nefiind prejudiciată, reținându-se doar faptul că, inculpatul nu a înregistrat un autoturism ce a fost achiziționat la 30 aprilie 2008.

S-a susținut că autoturismul a fost folosit în interesul societății, odată cu factura fiind întocmit și un proces verbal care îi dădea posibilitatea ca în termen de 60-90 zile să preia în leassing personal, astfel încât inculpatul era în termen până pe 25 august 2008, deoarece urma să depună la C.M. și bilanțul pe care nu l-a întocmit deoarece nu apăruse programul.

În consecință, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev. de C. proc. pen., Curtea de Apel Constanța a constatat că: în mod greșit instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea la legea CEC-ului prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În acest sens s-a făcut trimitere la următorul material probator:

Declarația reprezentantului legal al SC M., numitul S.M., potrivit cu care, între această societate și societatea inculpatului s-au derulat mai multe contracte comerciale de vânzare cumpărare de mărfuri.

Conform înțelegerii, plata mărfurilor către furnizor urma să se realizeze la vânzarea mărfurilor, iar filele CEC erau lăsate doar cu titlu de garanție, urmând să fie restituite după primirea sumelor de bani.

S-a specificat, că, în derularea activității comerciale, s-au emis mai multe file CEC care au fost onorate de către instituția bancară, cu excepția ultimelor două file CEC, care au fost refuzate la plată urmare a lipsei de disponibil, însă inculpatul, în derularea activității comerciale a achitat acestei societăți suma de 10.288,24 RON.

Având în vedere comportamentul inițial al inculpatului care și-a onorat obligațiile financiare față de această societate, neexistând incidente, ceea ce a condus și la încrederea furnizorului de a continua livrarea de mărfuri, și față de împrejurarea că nu s-a dovedit că inculpatul ar fi încasat contravaloarea mărfii vândute pentru a putea plăti furnizorul, s-a apreciat că există dubiu cu privire la intenția inculpatului de a induce în eroare S.C. M.

Declarația reprezentantului legal al SC A.C., numita O.A., potrivit cu care filele CEC au fost date cu titlu de garanție, și că plata urma să se realizeze cu ordin de plată.

Din aceiași declarație rezultă că plata urma să se facă de către inculpat după vânzarea mărfii, cu ordin de plată, filele CEC fiind introduse la plată numai după depășirea termenului scadent, și numai după ce inculpatul i-a încunoștiințat că nu are disponibil în cont. Mai mult, acestea fiind retrase inițial de reprezentantul societății de la plată după ce inculpatul i-a anunțat că nu are disponibil, plata urmând să se facă ulterior cu ordin de plată.

Declarația reprezentantului legal al SC S.A.S. Năvodari, numita S.E., potrivit cu care a livrat inculpatului marfă și a primit o filă CEC pentru efectuarea plății, filă care a fost refuzată la plată pentru lipsă de disponibil, la data de 25 iunie 2008, însă instanța de apel a reținut că, această lipsă de disponibil, s-a datorat problemelor financiare ale inculpatului, acesta luând măsuri de achitare a mărfii, fiind restituită furnizorului suma de 4.100 RON din suma totală de 6.340 RON, aspect ce demonstrează buna credință a inculpatului și lipsa intenției de inducere în eroare a societății.

Declarația reprezentantului legal al SC S. SRL, numita G.D., potrivit cu care, a derulat cu societatea inculpatului mai multe contracte comerciale și de fiecare dată inculpatul si-a achitat obligațiile financiare, neexistând incidente și numai ultima livrare nu a fost achitată, pentru care inculpatul a lăsat o filă CEC cu titlu de garanție.

Este de precizat că în declarația olografă, reprezentantul societății nu consideră ca a fost indus în eroare de către inculpat.

Declarația reprezentantului legal al SC P.V., numitul S.E., potrivit cu care, a derulat cu societatea inculpatului mai multe contracte comerciale și de fiecare dată inculpatul si-a achitat obligațiile financiare, neexistând incidente și numai ultima livrare nu a fost achitată, pentru care inculpatul a lăsat o filă CEC cu titlu de garanție.

Acest aspect rezultă din împrejurarea că fila CEC a fost lăsată în alb, s-a stabilit un termen scadent pentru plata mărfii, care, potrivit înțelegerii depindea și de vânzarea de către inculpat a mărfii.

Relevant este și faptul că, s-a putut lua legătura cu inculpatul care a dat asigurări că va achita marfa.

În ceea ce privește SC A. SRL, s-a reținut că s-au derulat mai multe contracte comerciale, în baza cărora inculpatul a achitat acestei societăți în perioada aprilie 2008 - iunie 2008, aproximativ 496.000 RON, deci o sumă foarte mare, achitată cu CEC - uri aspect care conduce la concluzia neechivocă că, prin emiterea filelor CEC nu s-a urmărit inducerea în eroare a acestei societăți, acestea fiind date cu titlu de garanție, plata urmând să se realizeze pe măsura vânzării mărfurilor, ceea ce s-a și întâmplat, dificultățile financiare fiind singurul motiv pentru care nu s-a achitat la scadență întreaga contravaloare a mărfurilor, societatea parte vătămată uzând de filele CEC lăsate cu titlu de garanție.

Declarația reprezentantului legal al SC L.N. SRL, numitul N.A. coroborată cu adresa emisă de SC L.N. SRL, potrivit cu care fila CEC a fost lăsată cu titlu de garanție, urmând ca plata să se realizeze prin ordin de plată și numai datorită lipsei de comunicare, un angajat al societății a introdus fila CEC la plată.

Relevant este și faptul că, se precizează că, în opinia societății, inculpatul nu a avut intenția de induce în eroare societatea.

Instanța de apel a reținut că, toate filele CEC au fost emise înainte ca societatea să intre în interdicție bancară, astfel încât, nu se poate reține că, inculpatul, cu rea credință, nu a adus la cunoștința societăților părți vătămate acest aspect.

Acceptarea, de către reprezentanții societăților parte civilă a filelor CEC cu titlu de garanție și înțelegerea intervenită între partenerii contractuali că plata se va face la un termen scadent, după vânzarea mărfii, precum și celelalte aspecte învederate, și în special, neîncasarea, în mare parte, de către inculpat a contravalorii mărfii vândute, conduce la concluzia că aceștia au cunoscut faptul că, la data emiterii filelor CEC, nu exista disponibil în cont, împrejurări care conduc la excluderea reținerii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că inculpatul a emis file CEC către societățile comerciale mai sus menționate fără a avea disponibil în cont la data emiterii lor și nu a completat, parte din aceste file CEC, cu datele esențiale prev. de art. 1 din Legea nr. 59/1934, apreciem că, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934.

În consecință, Curtea, Curtea de Apel Constanța, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul inculpat Z.C., împotriva sentinței penale nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4360/118/2009, a desființat, în parte, sentința penală nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4360/118/2009, și rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea la legea CEC-ului prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de Apel nu a putut primi apărarea inculpatului potrivit cu care s-ar impune achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pe considerentul că emiterea CEC-ului s-ar datora unui fapt scuzabil, întrucât nu s-a probat un asemenea fapt, mai mult s-a dovedit că, parte din mărfuri s-au vândut și s-a încasat și parte din preț constatându-se că se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale și obligatorii impuse de art. 72 C. pen., respectiv de dispozițiile Părții Generale a C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Totodată s-a reținut că fapta comisă prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, determinat de împrejurările și modalitatea de comitere, numărul mare de acte materiale comise, numărul mare de societăți comerciale a căror activitate a fost perturbată, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat și rămas în mare parte neacoperit.

Referitor la persoana inculpatului, s-a ținut seama de lipsa antecedentelor penale, de vârsta acestuia, și de neprezentarea în fața instanței de judecată.

În raport de toate aceste elemente, s-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare, orientată spre maximul special prevăzut de lege.

În mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, a întocmit facturi fiscale și chitanțe fiscale fictive pe numele unor persoane fizice, reprezentând operațiuni nereale, în scopul de a produce consecințe juridice, respectiv, transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfii, încasarea prețului și folosirea acestora în evidența fiscală a societății.

În acest sens s-a făcut trimitere la factura nr. 6 din 05 mai 2008 emisă pe numele persoanei fizice Ț.D., pentru suma totală de 33.088,89 RON (oțel beton), însă nu s-a putut verifica realitatea celor cuprinse în factură întrucât, conform procesului-verbal din 04 februarie 2008, rezultă că la adresa la care acesta figurează cu domiciliul stabil la evidența populației, a fost identificată o altă familie iar numita E.R. a declarat că numitul Ț.D. nu mai domiciliază acolo de circa 1,6 ani.

Totodată, conform raportului de expertiză contabilă judiciară, din verificarea documentelor contabile a SC Z.S. SRL Ovidiu, respectiv a „situației centralizate a contului 411 „clienți" pe luna mai 2008 a rezultat că persoanei fizice Ț.D. i s-au vândut mărfuri în valoare de 232.409 RON dar s-a întocmit factura nr. 6 din 05 mai 2008 numai pentru mărfuri în valoare de 33.088,89 RON.

Din evidența contabilă a SC Z.S. SRL Ovidiu, a rezultat că, parte din marfa cumpărată de la societățile parte vătămată a fost valorificată persoanei fizice V.S., cu domiciliul în L.- Republica Moldova, pe numele acestuia fiind emise de către inculpat un număr de 6 facturi pe care Ie-a înregistrat în contabilitate dar care figurau neîncasate.

Conform adresei nr. 3165334 din 16 februarie 2009 s-a comunicat că numitul V.S., cetățean moldovean, nu figurează în evidențele cetățenilor străini având domiciliul sau reședința în România și că în cursul anului 2008 a intrat și a ieșit din România, după cum urmează: intrat 24 ianuarie 2008 prin PTF Galați-rutier și ieșit la data de 23 februarie 2008 prin PTF Oancea; intrat la data de 02 martie 2008 prin PTF Galați-rutier și ieșit la data de 02 aprilie 2008 prin PTF Oancea; intrat la data de 13 aprilie 2008 prin PTF Galați-rutier și ieșit la data de 11 mai 2008 prin PTF Oancea, rezultând că, la data emiterii de către inculpat a celor 6 facturi fiscale pe numele persoanei fizice V.S., susnumitul nu se afla în România, deci nu avea cum să fie cumpărătorul mărfurilor menționate în aceste înscrisuri.

Mai mult, fiind audiată martora S.Z., fostă V., sora numitului V.S. care l-a găzduit de fiecare dată când a venit în România, aceasta a susținut că, numitul V.S. a locuit inclusiv la domiciliul acesteia, și că nu a cumpărat niciodată produsele menționate în cele 6 facturi fiscale prezentate, semnătura executată la „primitor” pe aceste înscrisuri nu îi aparține acestuia și nici nu a auzit de vreo societate comercială din orașul Ovidiu-județul Constanța.

Instanța de apel nu a putut primi apărarea inculpatului potrivit căreia, în opinia apărării, s-ar impune achitarea acestuia pentru săvârșiea infracțiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatului Z.C., în perioada aprilie -iulie 2008, în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat prin neînregistrarea în totalitate a activităților desfășurate (rezultate din operațiunile comerciale desfășurate cu cele 9 societăți comerciale prin neîntocmirea și nedepunerea în termen a situațiilor financiare obligatorii dar și prin neluarea măsurilor legale de organizare și ținere a evidenței contabile a societății, sens în care s-a făcut trimitere la raportul de expertiză contabilă judiciară și suplimentele la acesta, efectuate în cauză.

Din documentele contabile puse la dispoziția expertului de către inculpatul Z.C. a rezultat că societatea nu a avut angajat un contabil autorizat, acesta apelând la persoane neatestate dar și fără a fi angajate pentru a ține evidența contabilă.

În acest sens s-a reținut că, expertul a constatat că în perioada supusă verificării, respectiv aprilie-iulie 2008 societatea nu a înregistrat în patrimoniu obligațiile bugetare (impozit pe profit, T.V.A., etc.) și nu a reflectat corect în patrimoniu veniturile și cheltuielile realizate, după cum nu a întocmit și nici nu a depus la organele fiscale situațiile financiare simplificate (bilanțul contabil) la data de 30 iunie 2008 dar nici la data de 31 decembrie 2008, stabilindu-se că, obligațiile bugetare datorate de SC Z.S. SRL Ovidiu pentru activitatea desfășurată în perioada aprilie-iulie 2008 sunt în sumă de 61.857,86 RON, respectiv: impozit pe profit în sumă de 2.543 RON (necalculat, neînregistrat și nevirat); 311 RON impozit pe profit pentru facturile fiscale neînregistrate în evidențe; 46.694,84 RON TVA de plată; 12.309,02 RON TVA de plată pentru mărfurile neînregistrate precum și majorări de întârziere în valoare de 6.287,29 RON.

Nu a fost reținută nici apărarea inculpatului potrivit căreia nu ar mai fi avut posibilitatea să efectueze aceste înregistrări urmare a ridicării tuturor înscrisurilor de către organele judiciare, întrucât, această înregistrare trebuia să se realizeze în același timp cu efectuarea operațiunii, după cum nu poate fi primită nici apărarea inculpatului potrivit cu care nu i s-ar fi înmânat de către societățile furnizoare facturile fiscale, acest aspect nefiind probat de către inculpat.

Instanța de apel nu a primit apărarea inculpatului potrivit căreia s-ar impune achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că din materialul probator administrat în cauză, respectiv declarații de martori și chitanțe coroborate cu concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă efectuată în cauză, s-a probat că, parte din sumele de bani provenite din vânzarea mărfurilor cumpărate de societatea administrată de inculpat nu au fost înregistrate în contabilitate, fiind folosite în interes personal de către inculpat.

Totodată, s-a probat că parte din mărfurile achiziționate de societatea administrată de inculpat a fost vândută fictiv de către inculpat, astfel încât, a fost posibil ca și sumele de bani obținute din valorificarea acestor mărfuri să fie folosite în interes personal de către inculpat.

De asemenea, s-a probat că la data de 16 aprilie 2008, între SC C.M. Constanța, în calitate de vânzător și societatea administrată de inculpat, în calitate de cumpărător a fost încheiat un contract de vânzare cumpărare având ca obiect un autoturism marca Audi A8 cu prețul de 48.300 euro, fiind emisă la data de 30 aprilie 2008 factura pentru prețul de 176.778, factură, care potrivit raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză nu a fost înregistrată în contabilitatea societății iar autoturismul nu a fost înregistrat în patrimoniul societății ca activ, deși se impunea acest lucru, dat fiind că acesta a fost achiziționat de societate, autoturism ce a fost folosit de inculpat în interes personal.

În consecință, s-a reținut că, inculpatul, în calitate de administrator al SC Z.S. SRL Ovidiu a folosit în interes personal sumele de bani provenite din vânzarea mărfurilor cumpărate pentru societate folosind în interes personal și autoturismul achiziționat pentru societate de la SC C.M. Constanța pe care nu l-a înregistrat ca activ în patrimoniul societății, raportat la contractul încheiat cu societatea furnizoare, folosind astfel cu rea credință creditul cât și bunurile societății în perioada de timp ce face obiectul cauzei.

Față de cele reliefate, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond și comiterea de către inculpat a infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât, s-a stabilit că, în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, devin incidente dispozițiile art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., sens în care s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4360/118/2009, de: 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de 2 ani închisoare și de 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, în final inculpatul Z.C. a executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, ca pedeapsă principală și de 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că se impune executarea acesteia în regim de deținere, și aceasta raportat atât la circumstanțele reale în care s-au comis faptele, cuantumul deosebit de mare a prejudiciului total cauzat, dar și față de comportamentul inculpatului care s-a sustras de la cercetarea judecătorească, nepezentându-se la nici un termen de judecată.

Prin decizia nr. 5 din 21 ianuarie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelantul inculpat Z.C., împotriva sentinței penale nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4360/118/2009, a desființat în parte sentința penală nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4360/118/2009, și rejudecând a admis cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea la legea CEC-ului prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.C. - la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen.,a contopit pedeapsa de 1 an închisoare cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4360/118/2009, de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de 2 ani închisoare și de 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, în final inculpatul Z.C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare,ca pedeapsă principală și de 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. -respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore de la 04 martie 2009 ora 12:00 la 05 martie 2009 ora 12:00.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul Z.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 4360/118/2009.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. criticând decizia pronunțată de instanța de apel pentru greșita încadrare juridică dată faptelor reținându-se în mod nejustificat că nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Apărătorul recurentului intimat inculpat Z.C. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând ca la pronunțarea deciziei să se rețină beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei.

Examinând ambele hotărâri atacate atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța nu este fondat iar recursul declarat de inculpatul Z.C. este fondat în ceea ce privește latura civilă a cauzei.

În ceea ce privește recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. criticând decizia pronunțată de instanța de apel pentru greșita încadrare juridică dată faptelor reținându-se în mod nejustificat că nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată că acest motiv nu este fondat având în vedere următoarele considerente.

Dispozițiile art. 215 alin. (4) C. pen. prevăd că: "emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. l, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2)".

În acest fel, legiuitorul a incriminat ca infracțiune de înșelăciune, prin alin. (4) al art. 215 C. pen., atât fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, cât și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului.

Rezultă așadar prejudicierea beneficiarului cecului emis, prin săvârșirea oricăreia dintre faptele de inducere în eroare arătate mai sus, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen.

În cazul în care beneficiarul are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu mai poate constitui însă infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen., deoarece îi lipsește un element constitutiv esențial, respectiv inducerea în eroare, condiție cerută fără echivoc prin alin. (1) al aceluiași articol, faptă care este susceptibilă de a fi încadrată în prevederile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, potrivit căruia, săvârșește infracțiunea prevăzută în acest text de lege "oricine emite un cec fără a avea la tras disponibilul suficient, sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut".

Art. 84 din Legea nr. 59/1934 reglementează la pct. 1-4 infracțiunile privitoare la emiterea și forma cecurilor, acestea constând în esență: emiterea cecului fără să fi avut autorizarea trasului; emiterea cecului fără a avea la tras disponibilul suficient; emiterea cecului cu data falsă; emiterea cecului căruia îi lipsește un element esențial sau care este emis chiar in favoarea trăgătorului.

Scopul acestor incriminări îl reprezintă, în principal, prevenirea emiterii cecurilor fără provizia necesară în contul bancar sau completate în modalități care ar prejudicia beneficiarul.

Totodată, în cazul săvârșirii unor astfel de fapte, subiectul pasiv este instituția bancară a cărei credibilitate a fost periclitată prin acțiunea de emitere a cecului fără respectarea condițiilor legale, iar nu beneficiarul cecului emis cu încălcarea dispozițiilor legale.

Curtea de Apel Constanța prin decizia penală nr. 5/2011 din 21 ianuarie 2011, a condamnat pe inculpatul Z.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pedeapsă care a fost contopită cu pedepsele stabilite prin sentința penală 198 din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 4360/118/2009 urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ca mai grea de 2 ani închisoare pedeapsa principală și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a, b) și c) C. pen.

S-a reținut prin rechizitoriu că în perioada mai aprilie-iulie 2008 „ inculpatul Z.C. a emis în calitate de administrator al SC „Z.S." SRL Ovidiu în baza aceleiași rezoluții infracționale și a indus în eroare, în mod repetat reprezentanții a 9 societăți comerciale atât la încheierea unor contracte de vânzare cumpărare a unor mărfuri cât și cu ocazia executării acestora emițând 11 file cec parte din ele necompletate cu elemente le esențiale prevăzute de lege știind că pentru valorificarea lor nu există disponibil în contul bancar prejudiciul total cauzat fiind de 629.889,48 RON.

Conform unei practici comerciale fără acoperire în prevederile legale în materie, eliberarea cecurilor „în alb" a fost utilizată în relațiile comerciale derulate de societatea al cărui administrator era inculpatul cu diverși agenți economici care au primit aceste documente ca garanție a achitării debitelor.

Înalta Curte reține că SC M. SRL Constanța, SC I.M.&D. SA București, SC A.C. SRL Lumina, SC S.A.S. SRL Năvodari, SC C.M. SRL Constanța, SC S. SRL Constanța, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SRL Galați și SC L.N. SRL Constanța au acționat în sensul valorificării filelor CEC emise de inculpat, cu toate că aceștia cunoșteau situația financiară a societății debitoare, filele cec fiind emise înainte ca societatea debitoare a inculpatului să intre în interdicție bancară astfel încât nu se poate reține că inculpatul cu rea credință nu ar fi adus la cunoștința societăților părții vătămate acest aspect.

În dovedirea acestor susțineri sunt declarațiile numitei A.O. reprezentantul legal al SC A.C. SRL Lumina, S.E. reprezentantul legal al SC S.A.S. SRL Năvodari, numita G.D. reprezentantul legal al SC S. SRL Constanța, S.E. reprezentantul legal al SC D.V. SRL Ovidiu, N.A. reprezentantul legal al SC L.N. SRL Constanța, H S.M. reprezentantul legal la SC M. SRL Constanța.

În ce privește relația comercială avută cu SC A.C. administrată de O.A. s-a cunoscut că filele cec au fost date cu titlu de garanție și că plata urma să se realizeze cu ordin de plată, plata ce urma să se facă după vânzarea mărfii cu ordin de plată, filele cec fiind introduse la plată numai după expirarea termenului scadent.

În ceea ce privește relația comercială cu SC M. SRL Constanța, Înalta Curte reține că între această societate și societatea comercială pe care o reprezenta inculpatul au fost emise mai multe file cec care au fost onorate de unitatea bancară fiindu-i achitată SC M. SRL Constanța suma de 10288,24 RON, excepție făcând ultimele două file cec care au fost refuzate la plată.

Aprecierea parchetului în sensul că filele cec emise anterior în cadrul tranzacțiilor derulate cu toate aceste societăți comerciale și achitate de către inculpat au avut ca scop crearea aparenței solvabilității sale la termenele de scadență fixate, nu poate fi primit de Înalta Curte ci dimpotrivă rezultă lipsă intenției inculpatului de a induce în eroare această societate, cu atât mai mult cu cât filele cec erau lăsate doar cu titlu de garanție, urmând a fi restituite după vânzarea mărfurilor și primirea sumelor de bani.

Situații similare au avut loc și în desfășurarea tranzacțiilor comerciale între SC Z.S. SRL Ovidiu al cărei reprezentant este inculpatul și SC S.A.S. SRL Năvodari SC, SC S. SRL Constanța, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SRL Galați și SC L.N. SRL Constanța, în sensul că inculpatul a desfășurat mai multe tranzacții cu aceste societăți și drept urmare obligațiile financiare au fost onorate neexistând incidente de această natură, excepție făcând numai ultimele file cec lăsate ca drept garanție situație ce s-a creat datorită problemelor financiare ale societății comerciale a inculpatului.

Cu privire la afirmația parchetului în sensul că inculpatul Z.C. ca reprezentant al SC Z.S. SRL a emis filele cec către cele 9 societăți comerciale în intervalul de timp în care acesta se afla în interdicție bancară, Înalta Curte constată că nici acest argument nu poate fi primit având în vedere următoarele considerente:

Conform cererii de înscriere a refuzului bancar în fișierul național de cecuri emisă de R. Bank SA sub nr. 6745 din 24 iunie 2008 s-a instituit interdicția bancară în sarcina SC Z.S. SRL de a emite cecuri, trăgătorul fiind declarat de această bancă în interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 24 iunie 2008-24 iunie 2009, cecurile fiind refuzate la plată ca urmare a lipsei totale de disponibil.

La data de 09 iunie 2008 SC Z.S. SRL Ovidiu a încheiat contractul nr. 160 de vânzare -cumpărare comercială cu SC M. SRL Constanța, moment la care au fost emise un număr 2 file cec seria BD și completată cu suma de 36.631,14 RON la data de 20 iunie 2008 și fila cec emisă „în alb" fiind doar semnată și ștampilată de către inculpat, file care au fost introduse la plată abea la data de 24 iunie 2008.

La data de 13 iunie 2008 inculpatul în calitate de reprezentant al SC Z. SRL Ovidiu a achiziționat de la SC I.M&D. SA București țigări conform facturii fiscale nr. 40680113, stabilindu-se un termen de efectuare a plății mărfii la 7 zile de la data livrării termen la care a fost emisă fila cec seria BD, fiind introdusă la bancă pentru decontare la data de 24 iunie 2008 și întrucât SC Z.S. SRL Ovidiu intrase în interdicție bancară fila a fost refuzată în totalitate la plată.

La data de 07 iunie 2008 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 5 între SC Z.S. SRL Ovidiu și SC A.C. SRL Lumina având ca obiect comercializare de produse, dată la care inculpatul a emis filele cec care au fost introduse la plată de către O.A. reprezentanta SC A.C. SRL la data de 24 iunie 2008 și 25 iunie 2008 ca urmare a împrejurării că inculpatul nu a achitat contravaloarea mărfii.

La data de 06 iunie 2008 inculpatul a cumpărat de la SC S.A.S. SRL Năvodari țiglă ceramică iar pentru plata mărfii a emis fila cec „în alb" semnată și ștampilată de inculpat, fără a completa celelalte rubrici, iar la data de 25 iunie 2008 fila cec a fost introdusă la bancă de către S.E. însă la data de 27.06.2008 a fost refuzată în totalitate ca urmare interdicției bancare.

La data de 16 aprilie 2008 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare sub nr. 14, între SC C.M. Constanța și SC Z.S. SRL Ovidiu având ca obiect achiziționarea de către cumpărătorul SC Z.S. SRL Ovidiu a unui autovehicul model Audi A8 la prețul de 48.300 euro cu condiția ca în termen de 30 de zile să fie achiziționat prin sistem leasing sau să se achite prețul integral, moment la care a fost emisă fila cec semnată și ștampilată de către inculpat cu scopul de a garanta plata contravalorii autoturismului dacă nu s-ar fi încheiat un contract de leasing.

La data de 24 iunie 2008 inculpatul a achiziționat marfă de la SC S. SRL Constanța pe bază de facturi fiscale, nefiind încheiat vreun contract de vânzare cumpărare, fiind emisă la aceiași dată fila cec „în alb" fără fi completate rubricile referitoare la sumă și data emiterii fiind introdusă la bancă spre decontare la data de 02 iulie 2008 fiind refuzată ca urmare a interdicției bancare a societății inculpatului.

La data de 24 iunie 2008 inculpatul a lansat o comandă de marfă respectiv tip țiglă și șuruburi de la SC D.V. SRL (în cursul anului 2008 cele două societăți comerciale desfășurând mai multe tranzacții comerciale fără să existe incidente financiare între acestea), inculpatul emițând fila cec „în alb" semnând și ștampilând fila cec, celelalte date fiind completate de SC D.V. SRL și introdusă la plată la data de 09 iulie 2008.

La data de 08 aprilie 2008 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare sub nr. 423 între SC A. SRL Galați și SC Z.S. SRL Ovidiu, dată la care inculpatul a emis „în alb" fila cec, fiind semnată și ștampilată de către inculpat celelalte rubrici fiind completate de reprezentații SC A. SRL Galați și introdusă la bancă la data de 14 iulie 2008.

La data de 10 iunie 2008 inculpatul a emis „în alb" fila cec ca urmare a achiziționării de la SC L.N. SRL Constanța a unei cantități de 45 tone nisip vândut către SC Z.S. SRL Ovidiu, filă cec ce a fost completată la celelalte rubrici de către reprezentanții SC L.N. SRL și introdusă la bancă la data de 17 iulie 2008.

Din coroborarea acestor înscrisuri cu declarațiile reprezentanților societăților comerciale cu care inculpatul a avut în derulare mai multe tranzacții comerciale rezultă împrejurarea că nu există intenția inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate, filele cec fiind emise înainte ca SC Z.S. SRL Ovidiu pe care o reprezenta inculpatului să intre în interdicție bancară, neputându-se reține reaua credință a inculpatului în sensul de a nu aduce la cunoștința părților vătămate că la momentul emiterii filelor cec inculpatul nu a avut disponibil financiar.

Din perspectiva dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934 rezultă că infracțiunea este comisă de către orice persoană care emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient sau dispunerea în tot sau în parte de disponibilul avut, după tragerea cecului si mai înainte de trecerea termenelor prevăzute de prezentare.

În alin. (3) din art. 84 din Legea nr. 39/1934 este incriminată fapta de a emite un CEC cu data falsă sau căruia îi lipsește unul dintre elementele esențiale cerute de alin. (1), (2), (3) și (5) ale art. 1 si 11.

În raport de aceste norme, se constată existența elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective este evidentă forma intenției directe, infracțiunea consumându-se în momentul emiterii filelor cec în condițiile enumerate anterior.

De asemenea sub aspectul laturii obiective nu este condiționată de introducerea actelor în circuitul civil (lucru de altfel realizat în momentul în care cei 9 beneficiari de file cec le-au prezentat în vederea valorificării, cu consecința refuzului la plată, pe motivul lipsei disponibilului bancar).

Un alt argument îl reprezintă faptul că Legea nr: 59/1934 a fost modificată de mai multe ori, fără să se facă referire la art. 84 alin. (1) pct. 2, deși legiuitorul avea interesul și prilejul să reglementeze explicit abrogarea unei prevederi legale de natură penală, dacă aprecia că aceasta este insuficientă. Abrogarea acelui text de lege ar fi lăsat fără sancțiune faptele care ar eluda spiritul și lit. Legii nr. 59/1934, întrucât cecul se bazează pe premisa existenței disponibilului în contul bancar în momentul emiterii lui.

Prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934 sunt imperative sub aspectul condițiilor emiterii cecului, stabilind că operațiunea poate fi făcută numai dacă trăgătorul are disponibil în cont. Această cerință nu poate fi eludată prin acordul părților, pentru că norma legală este imperativă, iar cecul nu reprezintă un instrument de garantare a creanțelor și nu este lăsat conținutul său la latitudinea părților, ca în cazul altor acte juridice. Dacă părțile convin să accepte tranzacția în alte condiții decât cele stabilite de Legea nr. 59/1934, au la dispoziție varianta utilizării biletului la ordin, care nu prezintă restricții legale sub aspectul preconstituirii provizionului.

Toate aceste împrejurări și argumente au fost statuate prin decizia cadru nr. lX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite care a reglementat că în măsura în care beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Referitor la recursul declarat de recurentul inculpat L.C.

Înalta Curte constată că este fondat și va fi admis dar nu pentru motivul invocat de apărătorul inculpatului respectiv motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen., ci va fi admis în ceea ce privește latura civilă a cauzei în sensul greșitei dispoziții de obligare a inculpatului Z.C. la plata despăgubirilor civile către părțile civile SC M. SRL Constanța, SC I.M.&D. SA București, SC A.C. SRL Lumina, SC S.A.S. SRL Năvodari, SC C.M. SRL Constanța, SC S. SRL Constanța, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SRL Galați și SC L.N. SRL Constanța.

Cu privire la stabilirea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia reținute în sarcina inculpatului Z.C., Înalta Curte constată că instanța de apel a dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se pericolul social al faptelor comise și conduita inculpatului anterior comiterii faptei, acesta fiind condamnat prin sentința penală nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 4360/118/2009 la o pedeapsă de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de 2 ani închisoare și de 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a- ll-a, b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pedepse ce au fost contopite cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru săv. infracțiunii pev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 cu plic art. 41 alin. (2) C. pen., aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare de executat în regim de detenție.

Instanța de apel a avut în vedere și circumstanțele reale în care s-au comis faptele, cuantumul deosebit de mare al prejudiciului total cauzat, dar și comportamentul inculpatului care s-a sustras de la cercetarea judecătorească, neprezentându-se la nici un termen de judecată apreciind că față de aspectele agravante avute în vedere, nu se justifică reținerea beneficiului inculpatului a unor circumstanțe atenuante, cu consecința stabilirii unei pedepse în regim de detenție fără a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. Toate aceste împrejurări - cu excepția argumentului privind „cuantumul deosebit de mare a prejudiciului total cauzat de către inculpat " - reținute de instanța de apel, urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor au contribuit la stabilirea pedepsei de 2 ani cu executare în regim de detenție, întrucât aplicarea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului contopită cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 198 din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea, satisface pe deplin justa individualizare a pedepsei cea mai grea de 2 ani închisoare, pedeapsă care este menită să satisfacă și scopul acesteia instituit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reținută în sarcina inculpatului, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul executării în regim de detenție neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1034 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este o infracțiune care are un pericol social ridicat dar prin prisma faptului că cuantumul pedepsei stabilit de legiuitor este unul redus, așa încât legiuitorul nu a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ținându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condițiile de comitere, de persoana infractorului și de posibilitățile sale de reeducare, să se dispună chiar și suspendarea condiționată a executării pedepsei atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei instituții.

Însă împrejurarea că inculpatul s-a sustras pe parcursul procesului penal nefiind prezent în faza cercetării judecătorești dar și împrejurarea că a mai suferit condamnări așa cum s-a reținut anterior, este exclusă aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată a executării pedepsei în sensul disp. art. 81 C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține, de asemenea, prin prisma propriei evaluări asupra individualizării cuantumului pedepsei rezultante aplicate inculpatului Z.C. cât și a modalității de executare în regim de detenție, față de criticile formulate în recurs, constatând că în contextul cauzei nu se justifică micșorarea pedepsei stabilite sau schimbarea modalității de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin condamnarea suferită anterior, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs sub aspectul decredibilizării instituțiilor bancare. Înalta Curte nu poate reține ca întemeiat motivul ce a fost avut în vedere, printre altele, de instanța de apel în cadrul aprecierii circumstanțelor reale în care au fost comise faptele în sensul „cuantumului deosebit de mare al prejudiciului total cauzat de către inculpat" deoarece din perspectiva dispozițiilor Legi nr. 59/1934, prejudiciul cauzat creditorului-parte vătămată este determinat de neexecutarea obligației asumate de către debitorul-inculpat prin contractul comercial încheiat, iar nu de emiterea ulterioară a cecului cu încălcarea legii penale, acestea fiind infracțiuni de pericol ce nu obligă la acoperirea vreunui prejudiciu material.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpatul Z.C. întrucât în cauză pedeapsa rezultantă aplicată, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, nejustificându-se micșorarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Referitor la acțiunea civilă a cauzei, Înalta Curte constată că nu este admisibilă în fața instanței penale întrucât, pe de o parte, infracțiunile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, sunt infracțiuni de pericol și ca atare nu sunt susceptibile să producă un prejudiciu material, iar pe de altă parte, cecul refuzat la plată constituie titlu executoriu, astfel încât în cazul admiterii acțiunii civile s-ar ajunge în situația ca partea să obțină două titluri pentru aceeași creanță.

Conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, reglementează aspecte referitoare la emiterea și forma cecului, transmiterea cecului, prescripția și infracțiunile care au legătură cu folosirea cecului.

Elementele esențiale reglementate constau în: denumirea de cec trecută în însuși textul titlului; ordinul necondiționat de a plăti o anumită sumă de bani; numele celui care trebuie să plătească; arătarea datei și a locului emiterii; numele și prenumele, firma și semnătura celui care se obligă.

În esență, astfel de infracțiuni constau în: emiterea cecului fără autorizarea trasului; emiterea cecului fără a avea la tras disponibilul suficient, emiterea cecului cu dată falsă, emiterea cecului căruia îi lipsește un element esențial sau care este emis chiar în favoarea trăgătorului.

Scopul acestor incriminări îl reprezintă, în principal, prevenirea emiterii cecurilor fără provizia necesară în contul bancar sau a completării lor în modalități care ar prejudicia beneficiarul.

În cazul săvârșirii unor astfel de fapte, subiectul pasiv este instituția bancară a cărei credibilitate a fost periclitată prin acțiunea de emitere a cecului fără respectarea condițiilor legale, iar nu beneficiarul cecului emis cu încălcarea dispozițiilor legale.

Ca urmare, infracțiunile prevăzute în art. 84 din Legea nr. 59/1934, sunt infracțiuni de pericol, iar scopul acestei incriminări este acela de a determina emiterea corectă a cecurilor, iar nu acoperirea vreunei pagube materiale.

Mai este de observat că, în cazul infracțiunilor reglementate de dispozițiile art. 84 din Legea nr. 59/1934, situația-premisă este dată de existența unui raport juridic de natură contractuală în care cecul, ca instrument de plată, reprezintă o garanție a îndeplinirii obligațiilor asumate de debitori prin contractele comerciale încheiate.

În asemenea cauze, pentru acoperirea prejudiciului suferit, creditorii au la dispoziție numai acțiunea civilă separată, izvorâtă din contract, iar nu și acțiunea civilă întemeiată pe răspunderea delictuală, care poate fi alăturată celei penale.

Or, față de aceste dispoziții legale, chiar și în cazul în care cecul a fost emis cu nerespectarea condițiilor cerute de lege, el constituind titlu executoriu, conform dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 59/1934 nu mai este necesară o hotărâre judecătorească pentru ca partea vătămată creditoare să își poată acoperi prejudiciul, acesta putând fi recuperat prin însăși punerea în executare silită a cecului după o prealabilă învestire cu formulă executorie.

În aceste condiții, alăturarea acțiunii civile celei penale ar duce, prin soluționarea (în ipoteza admiterii), la crearea a două titluri executorii (hotărârea penală care soluționează acțiunea civilă și cecul însuși), ceea ce este inadmisibil.

Prin urmare, obținerea unui titlu executoriu pe calea acțiunii civile alăturate celei penale nici nu și-ar justifica utilitatea cât timp hotărârea ce s-ar pronunța în această privință nu ar putea cuprinde decât ceea ce deja este menționat în cecul perfect valabil și executoriu.

De altfel, instanța supremă a statuat anterior în această materie, prin Decizia de îndrumare nr. 1/1968, și ulterior prin Decizia nr. 43/2008 că infracțiunile de pericol nu sunt cauzatoare de prejudicii prin ele însele și, ca atare, în cazul unor asemenea infracțiuni instanța învestită cu judecarea acțiunii penale nu este competentă să soluționeze și acțiunea civilă alăturată celei penale, urmând a se pronunța respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile.

Înalta Curte față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 39515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 198 din 10 iunie 2010 a Tribunalului Constanța, secția penală, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și, rejudecând:

Va înlătura dispoziția de obligare a inculpatului Z.C. la plata despăgubirilor civile către părțile civile SC M. SRL Constanța, SC I.M.&D. SA București, SC A.C. SRL Lumina, SC S.A.S. SRL Năvodari, SC C.M. SRL Constanța, SC S. SRL Constanța, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SRL Galați și SC L.N. SRL Constanța.

Va respinge, ca inadmisibile, acțiunile civile exercitate în procesul penal de părțile civile SC M. SRL Constanța, SC I.M.&D. SA București, SC A.C. SRL Lumina, SC S.A.S. SRL Năvodari, SC C.M. SRL Constanța, SC S. SRL Constanța, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SRL Galați și SC L.N. SRL Constanța.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

În temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 198 din 10 iunie 2010 a Tribunalului Constanța, secția penală, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și, rejudecând:

Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului Z.C. la plata despăgubirilor civile către părțile civile SC M. SRL Constanța, SC I.M.&D. SA București, SC A.C. SRL Lumina, SC S.A.S. SRL Năvodari, SC C.M. SRL Constanța, SC S. SRL Constanța, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SRL Galați și SC L.N. SRL Constanța.

Respinge, ca inadmisibile, acțiunile civile exercitate în procesul penal de părțile civile SC M. SRL Constanța, SC I.M.&D. SA București, SC A.C. SRL Lumina, SC S.A.S. SRL Năvodari, SC C.M. SRL Constanța, SC S. SRL Constanța, SC D.V. SRL Ovidiu, SC A. SRL Galați și SC L.N. SRL Constanța.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva aceleiași decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2011.