Decizia nr. 2229/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 130 din 31 martie 2010 a Tribunalului Galați, au fost condamnați următorii inculpați:

1. Inculpatul S.M. la următoarele pedepse:

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de constituie a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 6 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- o pedeapsă principală de 12 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare, sporită la 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 163/2003 a Judecătoriei Galați și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată separat de pedeapsa de 14 ani închisoare, urmând ca în total, inculpatul S.M. să execute o pedeapsă principală de 17 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

2. Inculpatul S.B. (fost C.) la următoarele pedepse:

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- o pedeapsă principală de 11 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul S.B. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 11 ani și 6 luni, sporită la 13 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii condiționate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 733/2001 a Judecătoriei Galați.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 284/2003 a Judecătoriei Galați în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 1 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 387/2001 a Judecătoriei Tecuci;

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 452/1999 a Judecătoriei Galați.

În baza disp. art. 36 alin. (2) în referire la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 387/2001 a Judecătoriei Tecuci, și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 733/2001 a Judecătoriei Galați și s-a dispus ca, inculpatul S.B. (fost C.) să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare.

S-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 452/1999 a Judecătoriei Galați, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, în total inculpatul S.B. (fost C.) urmând să execute o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare.

În baza disp. art. 40 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, stabilită mai sus, cu pedeapsa de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și e) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei închisorii, aplicate în prezenta cauză, și s-a dispus ca inculpatul S.B. (fost C.) să execute în final pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare sporită la 13 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și e) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei închisorii.

3. Inculpatul S.L.V. la următoarele pedepse:

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 5 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul S.L.V. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

4. Inculpata S.J. la următoarele pedepse:

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 6 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul S.J. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

5. Inculpatul S.B. la următoarele pedepse:

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul S.B. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

6. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001.

A fost condamnat inculpatul C.I. la următoarele pedepse:

- o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- o pedeapsă principală de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 34 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul C.I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

7. Inculpata S.C. (fostă G.) la următoarele pedepse:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpata S.C. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare.

8. Inculpata S.R.E. (fostă Z.) la următoarele pedepse:

- o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpata S.R.E. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaților S.M., S.B., S.L.V., S.J. și S.B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. și inculpaților C.I., S.C. și S.R.E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen., pentru inculpatele S.C. și S.R.E., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenelor de încercare prevăzute de art. 862 C. pen.

Potrivit art. 88 și art. 36 alin. (3) C. pen., au fost deduse din pedepsele aplicate durate reținerii ași arestării preventive și durata executată, astfel:

- pentru inculpatul S.M. durata executată cu începere de la data de 31 octombrie 2011 până la 23 noiembrie 2001 reținerea și arestarea preventivă cu începere de la 08 februarie 2007 și până la 30 ianuarie 2009;

- pentru inculpatul S.B. perioada executată cu începere de la data de 24 aprilie 2004 până la data de 10 mai 2005 și de la data de 18 iulie 2005 până la data de 21 august 2006 și arestarea provizorie și preventivă cu începere de la data de 18 iunie 2008 până la data de 30 ianuarie 2009;

- pentru inculpata S.J. reținerea și arestarea preventivă cu începere de la data de 08 februarie 2007 până la data de 22 ianuarie 2008;

- pentru inculpatul S.B. reținerea și arestarea preventivă cu începere de la data de 08 februarie 2007 până la data de 22 ianuarie 2008;

- pentru inculpatul C.I. reținerea și arestarea preventivă cu începere de la data de 08 februarie 2007 până la data de 23 mai 2008.

Pentru inculpații S.M., S.B. și C.I. a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar pentru inculpații S.J. și S.B. a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

- 48.200 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpatul C.I.;

- 500 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpata S.R.E. (fostă Z.);

- 54.000 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpatul S.L.V.;

- 7.000 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpatul S.B.;

- 86.333,33 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpatul S.M.;

- 73.333,33 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpata S.J.;

- 53.333,33 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpatul S.B.

Au fost menținute următoarele măsuri asigurătorii luate în cauză:

A. Sechestrul asigurător pentru blocarea tuturor conturilor în RON și valută, deschise la bănci, ale inculpaților S.M., S.L.V., C.B., S.B., S.J., C.I., S.R.E., dispus prin ordonanța nr. 42/D/P/2006 din 12 februarie 2007 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism – Biroul Teritorial Galați;

B. Sechestrul asigurător, dispus prin ordonanța nr. 42/D/P/2006 din 12 februarie 2007 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Biroul Teritorial Galați, asupra următoarelor bunuri ale inculpaților:

- asupra imobilului situat în Galați, aparținând inculpatului S.L.V.;

- asupra imobilului situat în Galați, aparținând inculpatului C.I.;

- asupra imobilului situat în Constanța, aparținând inculpatului C.I.;

- asupra imobilului situat în Galați, aparținând inculpaților S.B. și S.J.;

- asupra imobilului situat în Galați, aparținând inculpaților S.B. și S.J.;

- asupra imobilului situat în Galați, aparținând inculpaților S.B. și S.J.;

- asupra imobilului situat în Galați, aparținând inculpatului S.M.;

- asupra imobilului situat în Galați, aparținând inculpatului S.M.;

C. Sechestrul asigurător, dispus prin ordonanța nr. 42/D/P/2006 din 22 februarie 2007 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Biroul Teritorial Galați, asupra bijuteriilor din aur ridicate în cursul urmăririi penale de la martora R.I.R., inculpatul C.I., inculpata S.J. și numitul F.I., mai puțin cele pentru care s-a dispus restituirea prin încheierea de ședință din 03 aprilie 2008 și prin prezenta hotărâre;

D. Sechestrul asigurător, dispus prin ordonanța nr. 42/D/P/2006 din 21 februarie 2007 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Biroul Teritorial Galați, asupra următoarelor sume de bani:

- suma de 150 euro ridicată de la locuința inculpatului S.M.

- suma de 600 euro ridicată de la inculpatul S.B.

- suma de 121 euro ridicată de la inculpatul S.B.

E. Sechestrul asigurător, dispus prin ordonanța nr. 42/D/P/2006 din 04 mai 2007 a Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Biroul Teritorial Galați, asupra autoturismului marca Mercedes Benz E220, aparținând inculpatului S.L.V.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător, dispus prin ordonanța nr. 42/D/P/2006 din 12 februarie 2007 a Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Biroul Teritorial Galați asupra imobilului situat în Galați, aparținând inculpatei S.R.E. și numitului M.A.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata a câte 1.500 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune, în acest sens, prima instanță a reținut, în fapt următoarele:

În perioada anilor 2002-2003 inculpații S.M., S.L.V. și C.B. (fost S.), frați, părinții acestora, inculpații S.B. și S.J., precum și alți doi membri ai familiei locuiau în imobilul situat în Galați, deținut cu chirie de inculpații S.B. și S.J. din fondul locativ de stat. Inculpați nu au ocupație, beneficiind de un nivel minim de educație.

În același cartier locuiau inculpata S.R.E. (fostă Z.) și cu frații acesteia - numiții F.l.M. și F.I., precum și inculpatul C.I., situație în care s-au cunoscut cu inculpații S.M., S.L.V. și S.B. (fost C.), devenind prieteni. Nici aceștia nu aveau vreo ocupație.

Întrucât inculpații și numiții trăiau în condiții modeste, în cursul anului 2002, au luat hotărârea infracțională de a obține sumele de bani necesare asigurării unui nivel de viață peste limita normalității prin racolarea de tinere pe care apoi să le exploateze în străinătate prin obligarea acestora la practicarea prostituției. Ca țară, țintă a traficului de ființe umane inculpații și numiții au ales Italia.

Pentru obținerea unor sume cât mai mari de bani aceștia s-au constituit într-un grup în care fiecare membru avea atribuții bine definite, însă pe parcursul timpului pentru maximizarea profiturilor și îndeplinirea scopului infracțional urmărit, aceștia își schimbau între ei rolurile.

Scopul grupului infracțional constituit din inculpații S.M., S.L.V., S.B. (fost C.), S.B., S.J., C.I., S.R.E. (fostă Z.) și numiții F.l.M. și F.I. era racolarea de tinere pe care le cazau în România până la obținerea documentelor de călătorie după care le transportau în Italia, unde le cazau în locuri anume stabilite și pregătite după care le exploatau prin obligarea acestora la practicarea prostituției.

Ca metodă de racolare a tinerelor, cea mai des întâlnită în cadrul grupului era aceea de abordare a tinerelor de către inculpații S.M., S.L.V., C.B., C.I. și de către numiții F.l.M. și F.I., cu care inițiau relații afective, aceștia pretinzând că doresc să aibă cu victimele relații serioase și de lungă durată. Inculpații acționau, în general, asupra unor tinere ce aveau probleme financiare ori familiale deosebite, situații în care acestea deveneau vulnerabile.

După aceea, inculpații și numiții se întâlneau în mod repetat cu victimele, iar în scurt timp începeau să pretindă că sunt îndrăgostiți de ele făcându-le chiar propuneri de căsătorie. Pe acest fond, inculpații și numiții le invitau pe tinerele racolate la locuințele lor, unde în scurt timp ajungeau să le cazeze.

În aceste circumstanțe, inculpații începeau manevrele de inducere în eroare a victimelor pe care le convingeau să plece în străinătate, unde urmau să fie exploatate. Au existat și situații în care membrii grupării au racolat tinere pe care apoi le-au convins să plece în străinătate prin promisiunea unor locuri de muncă bine plătite, pe care pretindeau că le puteau obține prin intermediul cunoștințelor ce le aveau.

Ca linie generală se remarcă faptul că toți membrii grupării le înfățișau victimelor posibilitatea obținerii unor câștiguri importante în străinătate.

În cadrul grupării, în timp ce o parte a membrilor se ocupa de racolarea de tinere, o altă parte se ocupa de cazarea acestora, în timp ce a treia parte se ocupa de primirea acestora în străinătate și de exploatarea lor.

Astfel, inculpații S.M., S.L.V., C.B., C.I. și pe numiții F.l.M. și F.I. se ocupau atât de racolarea victimelor pe teritoriul României, cât și de exploatarea acestora în străinătate, aceștia schimbându-și în mod succesiv rolurile.

Inculpații S.J. și S.B. se ocupau în special de cazarea tinerelor racolate de ceilalți membri ai grupării infracționale în locuințele pe care le dețineau, dar și de primirea și investirea banilor trimiși de membrii grupării din străinătate. Inițial, în mare parte tinerele au fost cazate de inculpații S.J. și S.B. în imobilul pe care îl dețineau în Galați. Au existat însă, și situații în care tinerele au fost cazate, de către inculpați, în alte imobile pe care inculpații le-au achiziționat ca urmare a activităților ilicite. Inculpata S.R.E. caza tinerele racolate de frații săi în imobilul din Galați, proprietate comună cu numitul M.A.

După arestarea în Italia a inculpatului S.B. (fost C.), inculpații S.J. și S.B. s-au deplasat la Roma, unde s-au ocupat în mod direct de exploatarea victimelor, supraveghindu-le la locurile de cazare, în timp ce practicau prostituția și colectând banii obținuți de acestea.

Se remarcă faptul că, în cadrul grupului infracțional organizat, din care au făcut parte toți inculpații și numiții menționați mai sus, aceștia acționau în cadrul a altor două grupuri mai mici, alcătuite după criterii familiale. Astfel, în cadrul grupării, pe de o parte exista grupul format din inculpații aparținând familiei S. compus de inculpații S.M., S.L.V., S.B. (fost C.), S.B. și S.J., la care a aderat ulterior și inculpata S.C. (fostă G.), iar pe de altă parte exista grupul format din membrii aparținând familiei F. compus din numiții F.I.M. și F.I. și inculpata S.R.E. (fostă Z.). Inculpatul C.I. și-a desfășurat activitatea în cadrul întregii grupări, acesta ajutându-i în desfășurarea activităților ilicite atât pe membrii familiei S., cât și pe membrii familiei F.

După racolarea și cazarea în România, victimele erau transportate în Italia, la Roma, unde erau preluate de membrii grupării care le cazau, după care le obligau să se prostitueze.

În vederea realizării unui control efectiv al victimelor în timp ce acestea practicau prostituția, inculpații își racolau din rândul tinerelor ce se prostituau în folosul lor pe cele ce puteau fi controlate mai ușor cărora le delegau responsabilitatea de: a le primi pe unele dintre tinere, de a le caza, de a exercita presiuni psihice pentru a accepta să se prostitueze și în final de a le supraveghea pe acestea în timp ce se prostituau și de a lua de la acestea banii obținuți. În această modalitate inculpații au acționat asupra și împreună cu inculpata S.C. (fostă G.). Astfel de tinere, care se prostituau la rândul lor în folosul grupării infracționale din care făceau parte, purtau denumirea generică de „baze”. În general aceste „baze” aveau o relație mai apropiată cu membrii grupării, fiind concubinele ori chiar soțiile acestora.

La Roma, gruparea infracțională și-a stabilit aria de activitate în cartierul Termini, victimele fiind obligate să se prostitueze în anumite locuri speciale, controlate de membrii grupării denumite „posturi”. Astfel de posturi controlate de membrii grupării erau situate pe următoarele străzi ale Romei: Via Salaria, Via Cristofore Columbo și Via Tiburtina.

Principalul mod în care tinerele erau obligate să practice prostituția era acela al racolării clienților în „posture”, relațiile sexuale fiind practicate în autoturisme. Această modalitate de practicare a prostituției era denumită „la stradă”.

În perioada anilor 2003-2007, membrii grupării au acționat asupra unui număr relativ ridicat de victime, activitatea infracțională desfășurată asupra acestora fiind următoarea:

1. Martora audiată sub identitatea protejată de „M.A.” l-a cunoscut pe inculpatul S.L.V. în cursul lunii iunie 2003, având cu acesta o relație de prietenie.

În cursul lunii octombrie 2003, inculpatul i-a propus martorei să îl însoțească în Italia, unde acesta pretindea că are mai mulți prieteni care l-ar putea ajuta să-și găsească un loc de muncă. Totodată, inculpatul s-a oferit să-i plătească martorei toate taxele necesare pentru obținerea pașaportului și inclusiv prețul transportului până în Italia. Fiind prietenă cu inculpatul, martora a fost de acord cu propunerea acestuia de a pleca în Italia.

La data de 21 ianuarie 2003, martora a obținut pașaportul, în aceeași zi fiind condusă de inculpatul S.L.V. la o agenție de turism pentru a pleca în Italia. Cu puțin timp înainte de plecare, inculpatul a început să-i spună că în Italia trebuia să practice prostituția, iar din banii obținuți trebuia să-i achite datoria reprezentând cheltuielile efectuate pentru obținerea pașaportului și a biletului de transport, iar ulterior să împartă în mod egal cu acesta banii obținuți din practicarea prostituției.

Martora a acceptat situația propusă de inculpat, în aceeași zi părăsind România cu un mijloc de transport al unei agenții de turism. În Italia, martora a fost așteptată de inculpatul S.B. (fost C.), care a condus-o într-un apartament închiriat în care se mai aflau cazate alte trei tinere, A., A. și N.

Martora M.A. a început să practice prostituția la stradă, în intervalul orar 15,00-22,00, percepând un tarif de 30 euro/raport sexual.

Toți banii obținuți erau strânși de inculpatul C.B. care îi trimitea în țară prin intermediul serviciilor de transfer monetar. Pe perioada cât s-a prostituat, martora M.A. a cunoscut mai multe tinere care se prostituau în folosul membrilor grupării infracționale, atât pentru membrii familiei S., cât și pentru inculpatul C.I.

Martora s-a întâlnit cu martora S.A., care se prostitua pentru inculpatul C.I., aflând că tot pentru acesta se mai prostitua A. și l.

Din planșele foto, martora M.A., a recunoscut-o pe inculpata S.C. (fostă G.), care se prostitua pentru inculpatul S.M.

Realizând că fusese indusă în eroare de inculpați cu privire la modalitatea de împărțire a banilor obținuți din practicarea prostituției, în jurul datei de 8 martie 2004, cu ajutorul unui cetățean italian, martora a reușit să fugă de sub influența grupării infracționale.

În acest interval de timp, martora a obținut din practicarea prostituției, suma de 4.000 euro, bani însușiți în mod integral de către inculpatul S.B. (fost C.).

Martora a realizat că inculpatul S.B. (fost C.) se ocupa de rețea în Italia, iar inculpații S.M. și S.L.V. se ocupau cu racolarea fetelor din țară și le trimiteau în Italia.

2. În cauză a fost identificată și audiată în calitate de martor cu identitate protejată numita V.A. În cursul judecății, în baza disp. art. 811 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus introducerea în cauză a datelor privind identitatea reală constatând că se numește S.A.M. și este născută la data de... 1985.

Martora îl cunoștea din cartierul în care locuiește pe inculpatul C.I., știind că are tinere în Italia care practicau prostituția în folosul său.

În toamna anului 2003, cel mai probabil după cea împlinit vârsta de 18 ani (având în vedere declarația dată în fața instanței, precum și faptul că și-a scos singură pașaportul, iar prima perioadă în care s-a prostituat a fost noiembrie 2003-ianuarie 2004), martora S.A.M. l-a contactat pe inculpatul C.I. cerându-i să o ajute să meargă în Italia pentru a practica prostituția „la stradă”, urmând ca sumele obținute din această activitate să fie împărțite în mod egal.

Ulterior, prin luna noiembrie 2003, martora S.A.M. a plecat spre Italia, ajungând la Roma unde a fost așteptată de D.C.A. și condusă la un hotel unde s-a cazat. Ulterior, D.C.A. a instruit-o cu privire la modul de acostare al clienților și tarifele aplicate conducând-o în „postul” deținut de inculpatul C.I., pe Via Salaria, din Roma, unde fetele care practicau prostituția în folosul acestuia își racolau clienții.

Martora S.A.M. a început să practice prostituția „la stradă” împreună cu A. din luna noiembrie 2003 până în luna ianuarie 2004, câștigând în medie 400 de euro pe zi. În acest interval de timp martora S.A.M. a obținut aproximativ 20.000 euro, jumătate din bani, 10.000 euro, fiind dați inculpatului C.I.

În perioadă în care martora S.A.M. se afla la Roma practicând prostituția, în aceeași locație, a sosit și martora R.I.R., care, la rândul său, a început să se prostitueze în folosul inculpatului C.I.

La începutul anului 2004, martora S.A.M. a revenit în România unde s-a întâlnit cu inculpatul C.I. care i-a propus să plece din nou la Roma unde să practice prostituția în aceleași condiții.

Aceasta a fost de acord cu propunerea inculpatului, astfel că în cursul lunii februarie 2004 aceasta a plecat din nou la Roma unde s-a întâlnit cu martora R.I.R. și cu D.C.A., toate trei prostituându-se în folosul inculpatului C.I., în „posturile” deținute de acesta pe Via Salaria și Via Tiburtina din Roma.

Întrucât inculpatul C.I. era în țară martorele S.A.M. și R.I.R. îi dădeau jumătate din banii obținuți martorei D.C.A. care îi trimitea în țară inculpatului C.I., prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Martora S.A.M. a practicat prostituția timp de aproximativ patru luni, perioadă în care obținea, în medie, 400 euro pe zi. În acest interval, martora a obținut din practicarea prostituției suma de 25.000 euro din care 12.500 i-au fost dați inculpatului C.I.

În acest interval de timp, martora S.A.M. a cunoscut-o și pe martora M.R.L. care practica prostituția „la stradă” tot în folosul inculpatului C.I., aceasta fiind cazată de inculpat în alt hotel.

În vara anului 2004, martora a revenit în România unde a stat aproximativ o săptămână, după care a plecat din nou la Roma, unde a continuat să se prostitueze în folosul inculpatului C.I. timp de aproximativ o lună, însă nu i-a mai dat bani întrucât aceste fusese arestat de poliția italiană. Ulterior, martora a cunoscut un cetățean italian împreună cu care a început o relație de concubinaj, rupând orice legătură cu inculpatul.

3. La începutul anului 2004, inculpatul C.I. a cunoscut-o în cadrul anturajului pe care îl frecventa pe martora M.R.L. Cu timpul relațiile dintre inculpat și victimă s-au strâns, astfel că cei doi au devenit prieteni. Pe parcursul timpului martora M.R.L. a ajuns să le cunoască pe surorile inculpatului, aflând că acestea lucrau ca animatoare în diferite localuri din Italia.

Inculpatul i-a cunoscut și pe părinții martorei M.R.L., astfel că relațiile dintre aceștia au început să se bazeze pe încredere. Ulterior, inculpatul i-a propus martorei să meargă în Italia, unde urma să lucreze în calitate de damă de companie într-un bar alături de surorile sale, spunându-i că în această modalitate putea obține câștiguri substanțiale.

Martora i-a spus inculpatului că în Italia nu dorea să se prostitueze, acesta asigurând-o că nu se putea pune problema de așa ceva. Aceleași asigurări le-a primit și mama victimei. Având în vedere susținerile inculpatului, martora a fost de acord să meargă să lucreze în Italia.

În acest scop, martora și-a obținut pașaportul cu ajutorul material al familiei sale contactându-l ulterior pe inculpat, care se afla în Italia. Inculpatul a îndrumat-o pe martoră să-l contacteze pe numitul E.C., care în acea perioadă efectua transport internațional de persoane pe relația România-Italia, urmând ca acesta să o transporte în Italia.

Martora a plecat din țară pe data de 20 iulie 2004, urmând indicațiile inculpatului, fiind transportată în Italia, la Roma.

Aceasta a fost așteptată în gara Termini din Roma de inculpatul C.I., care a plătit numitului E.C. suma de 230 euro, reprezentând contravaloarea transportului martorei, primind de la acesta pașaportul victimei.

Odată cu victima M.R.L. în Roma au mai fost aduse alte două tinere, cărora inculpatul le-a plătit transportul la destinație, fapt perceput în mod nemijlocit de victimă.

După preluarea victimei și a celor două tinere, inculpatul s-a deplasat cu acestea la un hotel din apropierea gării Termini. Aici inculpatul le-a cazat pe cele două tinere, continuându-și apoi deplasarea însoțit de martora M.R.L. spre un alt hotel. Pe drum, martora l-a întrebat pe inculpat care este statutul celor două tinere, acesta răspunzându-i că acestea urmau să practice prostituția „la stradă” în folosul său. Inculpatul s-a cazat împreună cu martora M.R.L. într-o cameră dintr-un alt hotel. Aceasta a observat momentul în care inculpatul a ascuns pașaportul său și al celor două tinere în camera în care erau cazați.

După vreo două zile inculpatul C.I. i-a adus martorei în camera de hotel articole vestimentare specifice activității de prostituție, comunicându-i acesteia că urmează să iasă „la stradă” pentru a practica prostituția.

Martora a refuzat să practice prostituția, fapt pentru care cei doi s-au certat, inculpatul a agresat-o fizic, după care a lăsat-o închisă în camera de hotel-locuință. Precizez că între timp martora M.R.L. aflase că inculpatul C.I. avea o relație cu D.C.A., acesta fiind un al doilea motiv pentru care s-au certat.

Ulterior, inculpatul a revenit în camera de hotel, cerându-i din nou martorei să practice prostituția și spunându-i totodată că dacă îi va plăti suma de 1.500 euro o va lăsa să plece în România. Având în vedere că nu avea bani și acte asupra sa, cât și faptul că inculpatul o agresase, martora a fost nevoită să accepte să practice prostituția, conform indicațiilor inculpatului. Acesta i-a spus că „la stradă” urma să se întâlnească cu o fată pe nume A., care avea să o învețe ce avea de făcut.

Martora M.R.L. a fost condusă de inculpatul C.I. într-o stație de taxi din apropierea gării Termini, unde s-au întâlnit cu numita A., pe care martora a recunoscut-o ca fiind S.A., fostă colegă de școală. Aceasta a condus-o pe martoră într-un anume loc în care prostituatele acostau clienții, denumit în argou „post”, loc controlat de inculpatul C.I.

Martora a început să practice prostituția alături de numita S.A., acostând clienții „la stradă”, cu care întreținea raporturi sexuale contra sumei de 30 euro/raport sexual. Acestea se prostituau în intervalul orar 22,00-04,00, după care se deplasau cu taxiul în gara Termini, unde erau așteptate de inculpatul C.I. Acesta lua toți banii obținuți de martora M.R.L. din practicarea prostituției, în același timp primind și jumătate din banii obținuți de numita S.A.

După ce s-a prostituat 2 zile martora s-a hotărât să fugă de sub influența inculpatului, contactându-l pe martorul D.F. pentru a o ajuta. Profitând de faptul că inculpatul lipsea din camera în care erau cazați, martora a luat pașaportul său și al celorlalte fete împreună cu care fusese adusă în Italia, precum și o sumă de bani din locul în care erau ascunse.

Intâlnindu-se cu martorul D.F., martora M.R.L. i-a spus că s-a certat cu prietenul său. Aceasta a stat vreo 2 zile la locuința martorul D.F. după care, pe data de 01 august 2004 a revenit în România cu o cursă aeriană, povestindu-le părinților cele întâmplate.

Inculpatul a contactat-o telefonic pe martoră, proferând amenințări la adresa ei și a familiei, pentru a o determina să nu-l denunțe și să restituie pașapoartele celor două tinere. Printr-un intermediar, martora a trimis în Italia pașapoartele celor două tinere pe care le-a luat din cameră cu ocazia plecării sale, iar ulterior a rupt orice relație cu inculpatul.

În cele 2 zile în care s-a prostituat martora M.R.L. a obținut aproximativ 700 euro, bani care au fost luați integral de inculpatul C.I.

4. Martora A.M. a urmat cursurile Liceului Sportiv din municipiul Galați în perioada anilor 2000-2004. Aceasta a petrecut Revelionul anului 2003-2004 într-un restaurant din municipiul Galați, ocazie cu care i-a cunoscut pe inculpații S.M. și S.L.V. După finalizarea petrecerii, cei doi inculpați au invitat-o pe martoră la locuința acestora din Galați, unde i-a cunoscut pe inculpații S.B. și S.J.

Conform metodei sale de racolare, inculpatul S.M. s-a împrietenit cu martora A.M., ocazie care aceasta a aflat de la inculpat că exploatează mai multe tinere în Italia, acestea practicând prostituția în folosul lui și al familiei sale.

Inculpatul S.M. i-a propus martorei A.M., cu ocazia întâlnirilor ulterioare ca la rândul ei să meargă în Italia unde să practice prostituția, asigurând-o că din banii obținuți, el va cumpăra o locuință în care urmau să locuiască împreună, având în vedere că între timp deveniseră prieteni apropiați. În realizarea scopului infracțional inculpatul i-a spus că în Italia va fi cu inculpata S.C. (fostă G.) despre care i-a spus că este sora sa.

La acel moment martora A.M. era minoră, având împlinită vârsta de 17 ani, fapt care l-a făcut cunoscut inculpaților. Întrucât avea mari probleme financiare, martora a acceptat propunerea inculpatului, având în vedere și faptul că acesta pretindea că o iubește și că va investi toți banii obținuți în achiziționarea unui imobil necesar traiului în comun.

Pe data de 13 februarie 2004, inculpatul S.M., a condus-o pe martoră la o agenție de turism situată în municipiului Galați, unde a îmbarcat-o într-un mijloc de transport cu destinația Roma, Italia. Cheltuielile de transport au fost suportate de inculpatul S.M.

La sosirea în gara Termini din Roma, martora A.M. a fost așteptată de inculpatul C.B. care a condus-o la un hotel unde a cazat-o împreună cu inculpata S.C. (fostă G.), aceasta din urmă având rolul de a o supraveghea.

Inculpata S.C. (fostă G) a instruit-o pe martora A.M. cu privire la modul de racolare a clienților și la tarifele practicate, aceasta achiziționându-i martorei și obiecte vestimentare specifice activității de prostituție și aducându-i la cunoștință că urmau să practice prostituția în intervalul orar 22,00-04,00.

Martora a început să practice prostituția împreună cu inculpata S.C. (fostă G.), predând, în primele zile de la sosire, banii obținuți inculpatului C.B. Ulterior, banii obținuți de martora A.M. din practicarea prostituția erau strânși de inculpata S.C. (fostă G.) care îi trimitea în România inculpatului S.M. prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Martora a perceput în mod nemijlocit că în același hotel se aflau și alte tinere care erau exploatate de membrii grupului infracțional, toate tinerele, inclusiv ea, fiind supravegheate de inculpații S.B. și S.J. Aceștia, pe lângă activitatea de supraveghere a tinerelor ce practicau prostituția se ocupau și de colectarea banilor obținuți din această activitate pe care, apoi o expediau în țară, fie prin intermediul serviciilor de transfer monetar, fie prin intermediul șoferilor mijloacelor de transport ce efectuau curse internaționale.

Martora a perceput în mod direct și faptul că și inculpata S.C. (fostă G.) se ocupa de supravegherea fetelor care erau racolate de inculpatul S.M., aceasta având printre atribuții și strângerea banilor obținuți de acestea din practicarea prostituției.

În același hotel, în camere alăturate se aflau cazate alte tinere, respectiv A., A., I., care practicau prostituția în folosul inculpatului C.I.

Pe parcursul perioadei cât s-a prostituat în folosul membrilor grupului infracțional, martora a observat faptul că membrii familiei S. colaborau îndeaproape cu numiții F.l.M. și F.I., cât și cu inculpatul C.I., în realizarea scopului infracțional comun, respectiv acela al exploatării prin obligarea la practicarea prostituției a tinerelor racolate în România.

La un moment dat, între membrii familiei S. pe de o parte, și membrii familiei F. și inculpatul C.I., pe de altă parte, a intervenit un diferend legat de împărțirea locurilor în care tinerele erau exploatate, denumite „posturi”, diferend finalizat prin numeroase altercații atât între membrii grupului, cât și între tinerele exploatate de aceștia.

Constatând că este exploatată de inculpatul S.M., care o mințise în privința calității pe care i-o atribuise inculpatei S.C. (fostă G.), aceea de soră, în cursul lunii iulie 2004, martora A.M. i-a spus inculpatei S.J. că nu mai dorește să practice prostituția, aceasta din urmă încercând să o convingă inclusiv prin proferarea de amenințări.

Cu toate acestea, martora A.M. a fugit de sub influența membrilor grupului infracțional, rămânând pentru o perioadă în Italia, până la depistarea sa de către autoritățile italiene, care au returnat-o în România, la data de 23 octombrie 2004. Ulterior fugii sale, martora l-a contactat telefonic pe inculpatul S.M., cerându-i să-i dea o parte din banii obținuți din practicarea prostituției, însă acesta a refuzat-o.

Martora A.M., a obținut în intervalul în care a practicat prostituția suma de 90.000 euro, bani care au fost însușiți de membrii grupării infracționale, în special de inculpații S.M., S.B. și S.J.

5. În anul 2004, martora H.M.I. se afla în relații de amiciție cu numitul Ș.R. La un moment dat, acesta a întrebat-o dacă nu dorește să muncească în Italia, fără însă a-i preciza despre ce fel de loc de muncă era vorba, asigurând-o doar, că va fi mulțumită de sumele de bani pe care urma să le câștige. La acel moment, martora avea împlinită vârsta de 17 ani și 8 luni, având obținut pașaport turistic.

Întrucât că martora avea mari dificultăți financiare, având în întreținere și un copil minor, a fost de acord cu propunerea sus-numitului, motiv pentru care acesta a condus-o în municipiul Galați, unde i-a făcut cunoștință cu inculpatul S.M.

Inculpatul S.M., a transportat-o pe martoră la locuința sa din municipiul Galați, unde a cazat-o până a doua zi. În acest imobil, se mai aflau și inculpații S.B. și S.J. precum și alte trei tinere, martora remarcând pe una dintre acestea ca fiind numită G.

Martora a fost cazată pentru o noapte în imobilul sus-menționat, iar a doua zi, a fost condusă de inculpata S.J., și numitul Ș.R. la o agenție de turism, fiind îmbarcată într-un autocar ce efectua transport internațional pe relația Galați-Roma. Cei doi i-au comunicat martorei că la destinație va fi așteptată de inculpatul S.B. (fost C.), plătindu-i toate cheltuielile ocazionate de transport.

Martora a părăsit România la data de 7 aprilie 2004, ulterior ajungând în gara Termini din Roma, unde a fost așteptată de inculpatul S.B. (fost C.), care era însoțit de încă doi indivizi, B.B. și V.C. Aceștia au condus-o pe martoră până în localitatea Bologna, cazând-o într-un imobil în care locuiau alte trei tinere.

În cauză nu se poate reține că martora H.M.I. ar fi fost așteptată în Italia și transportată la hotel și de inculpatul C.I., având în vedere declarația martorei în faza de judecată, când a arătat că nu a fost așteptată în Italia de acesta, întrucât nu l-a cunoscut până atunci (la momentul audierii în fața instanței) pe inculpatul C.I., susținere care se coroborează cu declarațiile inculpatului C.I. și martorului B.S.B.

După ce a cazat-o, inculpatul S.B. (fost C.) i-a luat pașaportul martorei motivând că se află mai în siguranță asupra lui. A doua zi, inculpatul C.B. s-a deplasat în locuința unde se afla cazată martora H.M.I., spunându-i că trebuie să practice prostituția la stradă. Martora a refuzat inițial să practice prostituția, însă inculpatul C.B. i-a replicat că până nu-i va restitui toți banii pe care îi cheltuise cu aducerea ei în Italia, nu-i va restitui pașaportul turistic.

Având în vedere circumstanțele în care se afla, respectiv fără documente de identitate, fără bani și într-o țară străină, martora H.M.I. a fost nevoită să accepte să practice prostituția conform indicațiilor date de C.B. Aceasta a fost instruită de o tânără împreună cu care era cazată, pe nume A., cu privire la modul de racolare a clienților și tarifele practicate.

Aceasta a început să practice prostituția la stradă, având în medie circa 15-20 de clienți pe seară, toți banii obținuți fiind colectați de numitul F.I. care îi preda ulterior inculpatului C.B.

Menționez că martora era obligată să practice prostituția indiferent de starea de sănătate, chiar și în perioada ciclului menstrual. În acest sens, este relevantă situația în care inculpatul C.B. a lovit-o pe martora H.M.I., inclusiv cu capul de ciment, întrucât aceasta refuzase să iasă „la stradă” într-o perioadă în care era bolnavă.

După aproximativ două săptămâni, pentru maximizarea profitului, martora H.M.I. a fost transferată în Roma, fiind cazată împreună cu celelalte tinere aduse de la Bologna, într-un apartament. În scurt timp, martora le-a cunoscut și pe tinerele care practicau prostituția în folosul inculpatului C.I., respectiv: A., I., A.

Martora a continuat să fie exploatată de membrii grupării infracționale în Roma, fiind obligată să practice prostituția pe Via Cristofor Columb, Via Salaria și Via Tiburtina din Roma.

După circa 3 săptămâni de la sosirea martorei în Italia, inculpatul C.B. a fost reținut de autoritățile italiene situație în care, la scurt timp a venit în Italia inculpata S.J., care l-a înlocuit pe inculpatul sus-menționat, ocupându-se de supravegherea fetelor, de colectarea banilor obținuți de acestea din practicarea prostituției și expedierea lor în România prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Martora a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpații și numiții acționau în cadrul unui grup infracțional organizat, aceștia împărțindu-și atribuțiile de racolare, transport, cazare și exploatare a victimelor.

Martora a practicat prostituția în folosul membrilor grupului infracțional până în cursul lunii decembrie 2004, când a fost reținută de autoritățile italiene cu ocazia unei razii, fiind returnată în România la data de 21 decembrie 2004.

În acest interval, martora H.M.I. a obținut din practicarea prostituției suma totală de 70.000 euro, însușită integral de gruparea infracțională, în special de inculpații S.M., S.B. și S.J.

6. În cursul lunii mai 2004, martora P.D. l-a cunoscut pe inculpatul S.M., în scurt timp cei doi devenind prieteni.

Având în vedere relația dintre cei doi, martora a fost cazată la locuința deținută inculpații S.B. și S.J. în Galați, unde l-a cunoscut și pe inculpatul S.L.V. Inculpatul i-a spus martorei că trebuie să obțină bani pentru a-și putea cumpăra un imobil în care să trăiască împreună, sens în care urma să plece în Italia.

În imobil inculpatul S.M. mai avea cazată o altă tânără, G., minoră, despre care i-a spus că urmează să meargă în Italia unde trebuia să practice prostituția.

Martora P.D. a auzit când inculpatul S.M. discuta la telefon cu fetele care practicau prostituția în folosul său în Italia.

În cursul lunii iulie 2004 inculpatul S.M. i-a spus martorei P.D. că trebuia să plece în Italia, unde urma să fie așteptată de un prieten de-al său, numitul F.I.

Inculpatul S.M. a transportat-o pe martoră la sediul unei firme ce efectua transport internațional de persoane, îmbarcând-o într-un mijloc de transport cu destinația Roma.

În gara Termini din Roma, martora P.D. a fost așteptată de numitul F.I., care a condus-o la hotelul B., în care erau cazați și inculpații S.J. și S.B. Martora a fost cazată într-o cameră cu alte trei fete, inculpata S.J. deposedând-o de pașaport.

În prima seară, inculpata S.J. i-a spus că urmează să iasă „la stradă” unde să practice prostituția. Martora a refuzat inițial să practice prostituția, însă la scurt timp a fost sunată de inculpatul S.M. care i-a cerut să asculte dispozițiile inculpatei S.J. Neavând altă opțiune și având în vedere că se afla fără mijloace de subzistență și documente de identitate într-o țară străină, martora a fost nevoită să înceapă să practice prostituția.

Martora P.D. a ieșit însoțită de celelalte fete împreună cu care era cazată pe via Salaria, anterior fiind instruită de inculpata S.C. cu privire la modalitățile de acostare a clienților și tarifele practicate. Precizez că, în același timp, inculpata S.C. se prostitua, acostând clienții în aceleași posturi ca și victimele exploatate, ocupându-se totodată și de supravegherea acestora din urmă.

Aceasta a practicat prostituția „la stradă” timp de aproximativ 2 săptămâni, după care, inculpații S.B. și S.J. au mutat-o într-un alt hotel al cartierului Termini din Roma. Banii obținuți din practicarea prostituției erau strânși în fiecare dimineață de către numitul F.I., care îi preda inculpatei S.J.

La un moment dat, între inculpații S.M. și inculpata S.J. au intervenit mai multe discuții contradictorii legate de faptul că aceasta din urmă folosea banii obținuți de victime prin practicarea prostituției în interesul inculpatului S.B. (fost C.), care era arestat.

Ca atare, ulterior acestei discuții, banii nu mai erau predați de numitul F.I. inculpatei S.J., fiind trimiși în țară inculpatului S.M., prin intermediul serviciului de transfer monetar.

Martora P.D. a arătat faptul că, spre finalul toamnei anului 2004, inculpatul S.L.V. a trimis în Italia inculpatei S.J., alte două tinere, C. și S., care urmau să practice prostituția sub supravegherea acesteia în folosul grupării infracționale.

Martora P.D. practica prostituția „la stradă” pe Via Salaria în intervalul orar 10,00-16,00, obținând zilnic sume cuprinse între 400 și 500 euro.

După discuția intervenită între inculpatul S.M. și inculpata S.J., martora P.D. obișnuia să îi trimită săptămânal banii direct inculpatului, prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

La data de 17 decembrie 2004, martora P.D. a revenit în România, fiind cazată de inculpatul S.M. în două apartamente pe care acesta le deținea.

După revenirea în România, inculpatul S.M. a făcut demersurile necesare pentru schimbarea pașaportului martorei, astfel că la data de 08 februarie 2005, după obținerea noului document de călătorie, aceasta a fost expediată din nou în Italia.

Martora P.D. a practicat prostituția în folosul exclusiv al grupării infracționale până în cursul lunii martie 2005, când, realizând că banii obținuți de ea din practicarea prostituției sunt însușiți în mod exclusiv de gruparea infracțională, a renunțat să mai facă acest lucru.

Ca urmare a acestui fapt martora a fost contactată telefonic de inculpatul S.M., care i-a reproșat că refuză să se prostitueze în folosul lor, cerându-i să se întoarcă și să practice din nou prostituția în folosul grupării infracționale. Martora i-a cerut inculpatului să-i dea o parte din banii obținuți din practicarea prostituției, însă acesta a refuzat pretextând faptul că îi pierduse la jocuri de noroc.

Din declarațiile martorei rezultă că în intervalul de timp în care s-a prostituat în folosul inculpaților a obținut suma de 33.000 euro, bani care au fost însușiți de membrii grupării infracționale, în special de inculpatul S.M.

7. În cursul lunii iulie 2004, martora sub identitatea protejată de S.A., l-a cunoscut pe raza municipiului Galați pe inculpatul S.M. Din analiza documentelor, în condițiile art. 861 alin. (4) C. proc. pen., rezultă că la data când l-a cunoscut pe inculpatul S.M. martora S.A. era majoră, astfel că în mod greșit în rechizitoriu s-a reținut că aceasta este minoră.

În scurt timp, inculpatul, conform uneia dintre metodele sale de racolare, a început să pretindă că este îndrăgostit de martoră. În cursul unor discuții pe care inculpatul le-a avut cu martora, aceasta din urmă i-a spus că nu se află în relații bune cu părinții săi și că intenționa să plece în străinătate pentru a-și găsi un loc de muncă. Totodată victima i-a mai spus inculpatului că demarase procedurile în vederea obținerii pașaportului turistic.

Considerând că martora este exact tipul de persoană pe care urmărea să o exploateze, inculpatul a invitat-o la imobilul din Galați, pentru a-i cunoaște pe membrii familiei sale, acesta intenționând, în fapt, să o cazeze în imobilul deținut de inculpații S.B. și S.J., pentru a avea un control mai facil asupra ei.

Inculpatul nu a mai lăsat-o pe martoră să plece la domiciliul părinților săi, pretinzând că urmează să se căsătorească cu ea. Fiind indusă în eroare de atitudinea inculpatului, martora S.A. a acceptat să rămână la imobilul menționat mai sus, fiind găzduită de inculpatul S.B. Profitând de această situație, inculpatul S.M. a ajutat-o pe martoră să-și obțină pașaportul turistic de la serviciul public specializat din municipiul Galați.

La scurt timp, mama martorei s-a deplasat la locuința inculpaților S.J. și S.B., unde s-a întâlnit cu inculpatul S.M. și martora S.A. Mama martorei a încercat să o determine pe aceasta să se întoarcă la domiciliu, însă aceasta a fost determinată de inculpatul S.M. să rămână în locuința inculpaților S.J. și S.B., unde fusese cazată, pentru a putea fi supravegheată.

Ulterior, inculpații S.M. și S.B. s-au deplasat împreună cu martora S.A. la locuința părinților acesteia, încercând să-i convingă pe aceștia că inculpatul S.M. avea intenții serioase în ceea ce o privește pe martora S.A. și că intenționa să se căsătorească cu aceasta.

Martora, fiind indusă în eroare de inculpații S.M. și S.B., a continuat să locuiască împreună cu aceștia în imobilul situat în Galați.

Profitând de această situație, inculpatul S.M. a început să facă presiuni asupra martorei în scopul de a o determina să meargă în Italia, unde acesta ar fi trebuit să muncească în calitate de menajeră la un hotel din Roma. Inculpatul pretindea că din banii obținuți urmau să-și achiziționeze un apartament în care să locuiască după încheierea căsătoriei.

Menționez că, întrucât inculpatul S.B. (fost C.), care se ocupa de exploatarea tinerelor în Italia fusese arestat, inculpata S.J. a plecat la Roma, unde a preluat rolul acestuia de supraveghere și colectare a sumelor de bani de la tinerele care erau exploatate în folosul grupului infracțional.

Între timp, inculpatul S.M. a convins-o pe martora S.A. să meargă în Italia, astfel că a aceasta a plecat în Italia cu inculpatul S.B.

La Roma, martora S.A. a fost așteptată de inculpata S.J. și numitul F.I.

Martora a fost cazată într-un hotel din capitala Italiei, în zilele următoare inculpații S.J., S.B. și numitul determinând-o prin constrângere să practice prostituția la stradă. Martora era scoasă pe o stradă din Roma, unde în mod obișnuit prostituatele își racolau clienții, fiind obligată să practice prostituția pe timpul nopții. Atât martora, cât și celelalte tinere care practicau prostituția la stradă în folosul grupului infracțional erau supravegheate de inculpații S.J., S.B. și de numitul F.I.

În fiecare dimineață inculpata S.J. lua banii obținuți de martora S.A. în urma practicării prostituției, lăsându-i doar câte 5 euro pentru alimente.

În situația în care martora și celelalte tinere nu obțineau din practicarea prostituției sumele scontate de inculpate, inculpata S.J. le amenința cu cuțitul, forțându-le să iasă „la stradă” pentru a câștiga bani în modalitatea descrisă mai sus, pretinzând că acestea ar fi avut datorii la membrii grupului infracțional.

Totodată, martora și celelalte tinere erau amenințate că în cazul în care îndrăzneau să-i denunțe organelor de poliție, inculpații urmau să acționeze prin mijloace violente asupra familiilor lor aflate în țară.

În perioada în care a practicat prostituția la stradă, martora S.A. a cunoscut și alte tinere care practicau prostituția în favoarea grupului infracțional, respectiv: G.C., A.M., A., A., I., precum și alte fete care practicau prostituția la stradă în folosul inculpatului C.I. Martora S.A. a practicat prostituția în folosul familiei S. timp de aproximativ două luni, timp în care a obținut suma de aproximativ 20.000 euro, bani însușiți în totalitate de membrii grupului infracțional, în special de inculpata S.J.

8. În cursul anului 2004, martora audiată sub identitate protejată A.G.L. i-a cunoscut pe numiții F.I.M. și F.I., aflând că aceștia au în străinătate mai multe tinere care practică prostituția în folosul lor.

Întrucât avea mari dificultăți financiare, martora l-a rugat pe numitul F.I. să o ajute să plece în Italia, unde să practice prostituția.

Numitul i-a plătit martorei cheltuielile de transport, aceasta fiind transportată în Italia, unde a practicat prostituția, împărțind banii obținuți cu membrii grupării infracționale.

Audiată fiind, martora a relevat faptul că între cei doi făptuitori și inculpații din cadrul familiei S. exista o relație de colaborare în cadrul realizării scopului infracțional comun, în sensul că aceștia se ajutau în ceea ce privește racolarea, cazarea, transportul și exploatarea victimelor prin obligarea acestora la practicarea prostituției.

De asemenea, martora a relevat și faptul că inculpatul C.I. făcea parte integrantă și activă din grupul infracțional organizat, colaborând cu numiții și inculpații în realizarea scopului infracțional.

Cu ocazia audierii martorei sub identitate protejată, i-au fost prezentate două planșe fotografice în care aceasta a recunoscut-o pe inculpata S.R.E. (fostă Z.), despre care a precizat că avea rolul de a caza tinerele racolate în apartamentul pe care îl deținea în Galați, înainte ca acestea să fie trimise în Italia de către membrii grupării infracționale.

Cu aceeași ocazie, martora cu identitatea protejată A.G.L., a indicat-o din grup de fotografii pe numita M.M., care practica prostituția în folosul membrilor grupării infracționale, fiind racolată de învinuitul F.I. Despre numita M.M. a făcut vorbire și martora H.L. (fostă B.), pe parcursul declarației dată în fața organelor de urmărire penală, relevând printre altele faptul că aceasta fusese cazată de inculpata S.R.E. în apartamentul pe care îl deține pe raza municipiului Galați.

9. În toamna anului 2004, martora P.G. l-a cunoscut într-o discotecă de pe raza municipiului Galați pe inculpatul S.L.V. Potrivit metodei de racolare consacrată în cadrul grupării infracționale, inculpatul S.L.V. s-a împrietenit cu martora, spunându-i acesteia că intenționează să se căsătorească cu ea, dar că mai întâi aveau nevoie de o locuință necesară traiului în comun.

Inculpatul i-a propus martorei ca, pentru a face banii de locuință, să meargă în Italia unde să practice prostituția, obținând astfel sumele de bani necesare.

La acea dată, martora avea împlinită vârsta de 15 ani și jumătate, neavând eliberat pașaport turistic, fapt pe care i l-a comunicat inculpatului.

Martora P.G. a obținut de la tatăl său, în întreținerea căruia se afla, procurile necesare obținerii pașaportului și trecerii frontierei, iar la scurt timp a fost condusă de inculpatul S.L.V. la mijlocul de transport ce efectua curse pe relația Galați-Roma.

Inculpatul i-a spus martorei că, în Roma urma să fie așteptată de inculpata S.C., la acea vreme concubina inculpatului S.M. Conform înțelegerii, martora P.G. s-a deplasat la Roma, fiind așteptată în gara Termini de inculpata S.C., care a condus-o la un hotel. Martora P.G. s-a cazat după care, împreună cu inculpata S.C., a început să practice prostituția într-un „post” deținut de inculpatul S.L.V. pe Via Salaria, având în medie câte 5-6 clienți pe seară de la care percepea câte 30 euro/raport sexual.

începând din toamna anului 2004, martora a practicat prostituția cu intermitențe în folosul inculpatului S.L.V.

Din banii obținuți, martora P.G. achita chiria și alimentele consumate, restul fiind trimiși în țară inculpatului S.L.V. prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Aspectele relevate de martora P.G. sunt confirmate de declarațiile martorilor R.G. și U.M.

Declarațiile martorelor P.G. și U.M. din cursul judecății, deși nuanțate, relevă aceeași situație de fapt, respectiv aceea că martora minoră P.G. s-a prostituat în favoarea inculpatului S.L.V. în urma propunerilor de căsătorie ale acestuia.

Martora P.G. a practicat prostituția în folosul inculpatului S.L.V. până în cursul anului 2006, remițându-i acestuia suma totală de 30.000 euro.

10. În cursul lunii august 2004, martora audiată sub identitatea protejată de I.C., care avea împlinită vârsta de 16 ani, l-a cunoscut pe inculpatul S.M. Cu toate că martora evita să îl întâlnească și să vorbească cu el, inculpatul a devenit foarte insistent, reușind să obțină numărul de telefon al martorei și să afle adresa la care aceasta locuia.

Ulterior, inculpatul S.M. a căutat-o pe martora I.C. în mod repetat la locuința părinților acesteia, cerându-i să-l însoțească la locuința părinților săi din Galați.

Martora a refuzat inițial să facă acest lucru, însă ulterior a cedat insistențelor și amenințărilor inculpatului S.M., însoțindu-l pe acesta la imobilul aflat la adresa sus-precizată. În acest imobil se aflau, în afară de inculpatul S.M., inculpații S.J. și S.B.

Inculpatul S.M. i-a propus martorei I.C. să meargă în Italia unde ar fi trebuit să participe la un turneu sportiv (de tenis de masă). Cu toate că nu dorea să plece în străinătate, datorită amenințărilor inserate de inculpatul S.M. în propunerea făcută și a încurajărilor exercitate de inculpații S.J. și S.B., martora a acceptat să plece în străinătate, aducându-le la cunoștință că nu are pașaport și că are doar 16 ani împliniți.

S-a apreciat că în cauză nu se poate reține că și inculpatul S.B. (fost C.) ar fi exercitat încurajări pentru ca martora să meargă în Italia unde ar fi trebuit să participe la un turneu sportiv, întrucât în acea perioadă acesta era arestat în Italia (24 aprilie 2004-10 mai 2005 și apoi în România între 18 iulie 2005-21 august 2006).

Inculpatul S.M. i-a spus martorei că nu vor fi probleme în ceea ce privește obținerea pașaportului, asigurând-o că va suporta și cheltuielile ocazionate de transportul acesteia până în Italia. Martora I.C. s-a deplasat împreună cu mama sa la un notar public unde a obținut procura necesară pentru a putea călători însoțită de o altă persoană în străinătate, costul documentului notarial fiind suportat de inculpatul S.M. Ulterior, inculpatul S.M. a condus-o pe martoră la Serviciul Pașapoarte Galați, unde prin intermediul unei cunoștințe, i-a facilitat obținerea rapidă a pașaportului turistic.

La scurt timp după obținerea pașaportului martorei, inculpatul S.M. a condus-o la o agenție de turism, unde i-a prezentat-o pe inculpata S.C. (fostă G.), cu care i-a spus că va călători în străinătate. Cu această ocazie, inculpatul i-a înmânat inculpatei pașaportul martorei, aceasta din urmă păstrându-l asupra sa. Martora și inculpata au călătorit împreună până în gara Termini din Roma, inculpata fiind cea care a prezentat ambele pașapoarte la controlul poliției de frontieră.

Din gara Termini, inculpata G.C. a condus-o pe martora I.C. la un hotel din apropiere, unde a cazat-o împreună cu altă fată pe nume D. Imediat după ce a cazat-o. inculpata i-a spus martorei că. de fapt. în Italia urma să se prostitueze „la stradă” în folosul membrilor grupului infracțional. Martora a refuzat să facă acest lucru, situație în care inculpata S.C. (fostă G.) a amenințat-o că îl va suna pe inculpatul S.M., care urma să vină în Italia, și să „o convingă” inclusiv prin exercitarea de violențe. Totodată, inculpata i-a spus că inculpatul S.M. putea face rău membrilor familiei martorei, în țară.

Având în vedere situația creată, respectiv faptul că nu avea document de identitate, cât și amenințările exercitate, au determinat-o pe martoră să accepte să practice prostituția.

Inculpata S.C. a instruit-o pe martoră cu privire la modalitatea de racolare a clienților și cu privire la tarifele practicate. Martora a început să practice prostituția alături de inculpată și de numita D., într-un „post” amplasat pe Via Salaria.

Acestea practicau prostituția în intervalele orare 09,00-16,00 și 18,00-04,00, iar toți banii obținuți de martoră erau luați de inculpata S.C. care periodic, îi trimitea în România inculpatului S.M., prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Inculpata S.C. îi cerea martorei să practice orice tip de raport sexual doreau clienții, îndemnând-o chiar să întrețină raporturi sexuale neprotejate, în scopul maximizării profitului. Martora avea în medie 15 clienți, obținând prin practicarea prostituției, sume cuprinse între 500 și 800 euro pe zi, funcție de tipul de raporturi sexuale practicate, bani care erau luați integral de inculpata S.C.

După o perioadă, inculpata S.C. a plecat în România, interval în care de strângerea banilor se ocupa o tânără cunoscută cu numele de D. - rămasă neidentificată.

Ulterior, în Italia, au sosit și alte tinere care se prostituau în folosul membrilor grupului infracțional, situație care a fost percepută în mod nemijlocit de martoră, între care P.G., care fusese racolată de inculpatul S.L.V.

În cursul lunii ianuarie 2005, în Italia au sosit inculpații S.B. și S.J. care au adus cu ei alte două tinere, S. și C., racolate în România de către inculpatul S.L.V., pe care le-au cazat la un hotel, cei doi inculpați ocupându-se de supravegherea și strângerea banilor obținuți de acestea din practicarea prostituției.

În cursul lunii octombrie 2005, martora a fost depistată de autoritățile italiene, fiind returnată în România.

Martora a relevat că, înainte de sosirea sa în Italia, de supravegherea tinerelor care practicau prostituția „la stradă” se ocupa învinuitul F.I., acesta colaborând cu membrii din familia S. în realizarea scopului infracțional comun.

Tot această martoră, a mai arătat că, în cursul lunii februarie 2005, între inculpații din familia S. și învinuiții din familia F. a avut loc o discuție contradictorie legată de împărțirea „posturilor” pe Via Salaria.

După revenirea în țară, în cursul lunii octombrie 2005, martora I.C. s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul S.M. care i-a propus din nou să meargă în Italia, folosind documente false. Întrucât martora l-a refuzat, acesta a început să o caute pe la locuința sa, iar la sfârșitul lunii noiembrie 2005, a luat-o forțat de pe stradă, conducând-o cu un autoturism la imobilul deținut de inculpații S.B. și S.J. în Galați, unde a încercat din nou să o convingă să meargă în Italia, pentru a practica prostituția în folosul grupului infracțional, sens în care i-a oferit suma de 3.000 euro. Întrucât martora l-a refuzat, inculpatul a devenit violent, lovind-o pe aceasta și a tăiat-o cu un cuțit. Întrucât martora a persistat în refuz, inculpatul a lăsat-o să plece, iar martora a rupt orice relație cu membrii grupului infracțional.

11. În cursul lunii august 2004, prin intermediul unei cunoștințe comune, inculpatul S.L.V. a ajuns să o cunoască pe martora N.C.

Aceasta, pe parcursul discuțiilor i-a spus inculpatului că dorește să meargă în străinătate. În aceste circumstanțe, inculpatul S.L.V. i-a propus să meargă împreună cu el în Italia.

Considerând că martora ar putea fi ușor de exploatat în Italia, prin obligarea la practicarea prostituției, la scurt timp după ce a cunoscut-o pe martoră, inculpatul S.L.V. a început să pretindă că este îndrăgostit de aceasta și să-i spună că pentru a face rost de banii necesari traiului în comun și achiziționării unui imobil trebuia ca martora să practice prostituția în Italia.

În acest scop, inculpatul S.L.V. a plătit toate taxele necesare pentru obținerea de către martoră a pașaportului turistic. Precizez că inculpatul a reușit să o racoleze pe victimă înainte ca aceasta să fi împlinit vârsta de 18 ani, actele necesare obținerii pașaportului fiind introduse spre lucrare la serviciul specializat în data de 07 septembrie 2004 (cu o zi înainte ca martora să devină majoră).

În același interval de timp, inculpatul i-a făcut cunoștință martorei N.C. cu o altă tânără, identificată ca fiind B.S., despre care i-a spus că o va însoți în Italia, unde urma să practice prostituția „la stradă” în folosul lui.

În cursul lunii septembrie 2004, inculpatul S.L.V. le-a condus, atât pe martora N.C., cât și pe numita B.S., la sediul unei societăți de transport unde le-a achiziționat biletele necesare pentru transportul în Italia. Pe drum martora era apelată în mod constant de inculpat, care cu ocazia unei convorbiri i-a dat numărul de telefon al inculpatei S.J., ce urma să o aștepte la destinație.

Cele două au fost conduse în gara Termini din Roma, unde au fost așteptate de inculpații S.J. și S.B., care le-au condus la un hotel din cartierul Rebibbia, cazându-le. Ulterior, inculpata S.J. s-a deplasat cu cele două tinere la un magazin din Roma, cumpărându-le obiecte vestimentare specifice activității de prostituție.

Inculpata S.J. i-a spus martorei că urmau să iasă să practice prostituția „la stradă” într-un loc controlat de membrii familiei sale denumit „post”, comunicându-i tarifele pe care trebuia să le pretindă de la fiecare client, în funcție de tipul de raport sexual practicat.

Martora N.C. și numita B.S. au început să practice prostituția conform indicațiilor date de inculpata S.J., fiind însoțită în primele zile de o altă tânără pe nume D. Martora practica prostituția în „post” în intervalul orar 16,00-05,00 având în medie un număr de 9-10 clienți, de la care percepea tarife cuprinse între 30 și 150 euro, funcție de tipul de raport sexual, obținând în fiecare seară aproximativ 400 euro.

În această perioadă, martora a cunoscut și alte tinere care practicau prostituția în folosul grupării infracționale, întâlnindu-le fie în „posturi”, fie în camerele de hotel.

Martora N.C. a revenit în România însoțită de inculpații S.J. și S.B. la data de 27 noiembrie 2004.

Martora a rămas în România o perioadă, după care a fost trimisă din nou de inculpatul S.L.V. în Italia, însoțită de martora P.G., și numita P.D., la începutul anului 2005.

Martora N.C. s-a cazat la un hotel din apropierea gării Termini, începând să practice prostituția „la stradă”. Banii obținuți de martoră erau luați de martora P.G., care îi trimitea în România inculpatului S.L.V., prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

La scurt timp s-a deplasat în Italia și inculpata S.C., care a început să practice prostituția în folosul inculpatului S.M. În același timp, inculpata S.C. se ocupa și de colectarea sumelor de bani obținute de o parte a victimelor exploatate de membrii grupării infracționale, aspect perceput în mod nemijlocit de martora N.C., cazată în aceeași cameră cu inculpata.

După aproximativ trei săptămâni, respectiv în cursul lunii februarie 2005, martora N.C. a fugit de sub influența inculpaților, stabilindu-se într-o altă locație din Italia.

În perioadele în care martora s-a prostituat a obținut aproximativ 21.000 euro, bani care i-au fost trimiși în România inculpatului S.L.V.

12. Cu privire la martora audiată sub identitatea protejată de M.S., care a declarat că în cursul lunii ianuarie 2005 l-a cunoscut pe inculpatul S.B. (fost C.), care a convins-o să se mute împreună cu el în imobilul din Galați, în care a fost cazată de inculpații S.J. și S.B., că aceștia au început să facă presiuni asupra acesteia cu scopul de a o determina să-și obțină un nou act de identitate, cu mutație la adresa din Galați, spunându-i că în acest mod o puteau ajuta să-și obțină mai repede pașaportul turistic, și că realizând că după obținerea pașaportului urma să fie transportată în străinătate unde ar fi fost exploatată de membrii grupului infracțional prin obligarea Ia practicarea prostituției martora a început să se opună demersurilor inculpaților de obținere a documentului de identitate și a pașaportului, iar în final nu a mai plecat în Italia, aceasta sustrăgându-se influenței exercitată de inculpații, se constată că declarația acestei nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, fiind chiar contrazisă de actele aflate la dosar din care rezultă că în acea perioadă inculpatul S.B. (fost C.) era arestat în Italia (24 aprilie 2004-10 mai 2005 și apoi în România între 18 iulie 2005-21 august 2006). Rezultă că inculpatul S.B. (fost C.) nu putea să o racoleze pe această martoră și să o cazeze în apartamentul părinților săi.

13. În cursul lunii decembrie 2003, martora C.M. l-a cunoscut într-o discotecă pe inculpatul S.M. Acesta i-a propus martorei să meargă în Italia unde urma să îi găsească un loc de muncă, prin intermediul cunoștințelor pe care le avea.

Inculpatul a asigurat-o pe martoră că va suporta cheltuielile necesare pentru transport și obținerea pașaportului, urmând ca martora să îi restituie ulterior suma de 5.000 euro. Cu toate că i-a spus inculpatului că suma de 5.000 euro este prea mare, inculpatul i-a spus că se vor înțelege asupra acestei sume odată ajunși în Italia.

Sperând că își va găsi un loc de muncă, martora a fost de acord să meargă în Italia, motiv pentru care, împreună cu inculpatul a depus documentele necesare obținerii pașaportului, toate cheltuielile fiind suportate de acesta din urmă.

Ulterior obținerii documentelor de călătorie, martora s-a întâlnit cu inculpatul S.M. la Agenția de turism G.T., acesta ambarcându-le atât pe ea, cât și pe o altă tânără cu numele D. într-un microbuz ce efectua curse pe relația Galați-Roma. Cele două au fost transportate până în gara Termini din Roma, unde au fost așteptate de inculpatul S.B. (fost C.). Inițial, acesta le-a luat pașapoartele celor două după care le-au transportat cu un autoturism la un hotel din apropierea gării Termini, cazându-le împreună. Imediat ce au ajuns în hotel, inculpatul S.B. (fost C.) i-a spus martorei că urmează să iasă la stradă pentru a practica prostituția, urmând ca astfel să își plătească datoriile care le aveau față de el și fratele său.

Cele două au refuzat, inițial să practice prostituția dar, având în vedere faptul că se aflau pe teritoriul străin fără documente de identitate și mijloace materiale au fost nevoite să accepte să se prostitueze în folosul membrilor grupului infracțional.

Sus-numitele au fost conduse de inculpat pe strada Cristofore Columbo, unde se mai aflau alte două tinere, printre care și inculpata S.C. Inculpata le-a instruit pe cele două cu privire la modalitatea de racolare a clienților și tarifele practicate, solicitându-le să întrețină orice tip raport sexual le-ar fi cerut clienții.

În prima seară, martora C.M. și tânăra pe nume D., au reușit să fugă de „la stradă”, deplasându-se la hotel unde au fost așteptate de inculpatul S.B. (fost C.), care le-a aplicat ambelor mai multe lovituri. A doua zi, inculpatul le-a scos din nou pe cele două la stradă, obligându-le să practice prostituția în folosul lor.

Cele două erau obligate să practice prostituția în intervalul orar 12,00-05,00.

Martora a practicat în această modalitate, timp de aproximativ două săptămâni, fiind supravegheată „la stradă” de inculpata S.C., toți banii obținuți fiindu-le luați în fiecare dimineață de inculpatul C.B.

Ulterior, ca urmare a unei razii a autorităților italiene, inculpatul S.B. (fost C.) le-a mutat pe toate tinerele, care se prostituau în folosul grupului infracțional, într-o cameră dintr-un alt hotel.

În acest loc, inculpata S.C. se ocupa de supravegherea tinerelor, interzicându-le să vorbească între ele, pentru a nu afla detalii una despre alta.

Ca urmare a unei neînțelegeri ivite între inculpatul S.B. (fost C.) și proprietarul apartamentului, autoritățile italiene au organizat o razie, ocazie cu care toate persoanele găsite în imobil au fost conduse la sediul organelor de poliție. Cu această ocazie, martora a observat că în același imobil locuia și numitul F.I. împreună cu o altă tânără care se prostitua în folosul acestuia.

După identificarea tinerelor, acestea au fost eliberate de autoritățile italiene. Inculpatul S.B. (fost C.) le-a așteptat, cazându-le într-o cameră dintr-un alt hotel.

Întrucât proprietarul hotelului nu accepta ca locatarii să nu aibă documente de identitate, inculpatul S.B. (fost C.) a fost nevoit să restituie pașaportul martorei C.M.

A doua zi, profitând de faptul că era singură în cameră, având și pașaportul asupra sa, martora C.M. a fugit din hotel, adăpostindu-se la sora sa, stabilită în Italia.

Pe parcursul perioadei cât a fost exploatată martora, a perceput faptul că inculpații acționau în mod coordonat în cadrul grupării împărțindu-și rolurile în vederea realizării scopului propus.

Susținerile martorei din cursul judecății, cum că ar fi știut din țară că se va prostitua în Italia și că nu a fost obligată să se prostitueze au fost înlăturate întrucât aceasta nu a motivat revenirea față de declarațiile de la urmărire penală, iar aceasta a făcut un denunț și în fața autorităților italiene împotriva inculpatului S.B. (fost C.).

Martora a obținut din practicarea prostituției suma de 1.000 euro, bani care au fost însușiți integral de inculpatul S.B. (fost C.).

14. Martora Ș.C., în cursul anului 2004, era prietenă cu numitul A.F., care îl deservea ca șofer pe inculpatul S.L.V. Ca urmare a acestui fapt, martora a ajuns să-l cunoască atât pe inculpatul S.L.V., cât și pe frații acestuia S.M. și C.B. vizitându-i pe aceștia la locuințele pe care aceștia le dețineau în municipiul Galați.

Cu ocazia acestor vizite, martora a observat mai multe tinere despre care a aflat de la inculpatul S.L.V. că urmau să plece în Italia pentru a practica prostituția.

La începutul lunii iunie 2005, inculpatul S.L.V. i-a propus martorei Ș.C. să meargă în Italia unde să practice prostituția „la stradă”, urmând ca banii obținuți să fie împărțiți în mod egal.

Martora i-a adus la cunoștință inculpatului că este minoră, însă acesta a asigurat-o că nu vor exista probleme în ceea ce privește obținerea pașaportului, spunându-i că este prieten cu un funcționar al serviciului specializat. Inculpatul s-a deplasat împreună cu martora la Serviciul Pașapoarte din municipiul Galați, unde a făcut demersurile necesare în vederea obținerii cu rapiditate a pașaportului martorei Ș.C.

După obținerea documentului de călătorie, la data de 24 iunie 2005, inculpatul S.L.V. însoțit de martora Ș.C. și de numitul A.F. au plecat cu un microbuz spre Italia, ajungând la Roma în gara Termini. Urmărind supravegherea îndeaproape a martorei de către un membru de încredere al grupării infracționale, aceasta a fost cazată de inculpat în aceeași cameră cu inculpata S.C., la acea vreme concubina inculpatului S.M. Aceasta din urmă i-a explicat martorei modul în care trebuia să racoleze clienții în „postul” care-i fusese repartizat și tarifele pe care trebuia să le perceapă.

A doua zi după ce a ajuns în Italia, inculpatul S.L.V. a condus-o pe martora Ș.C. pe Via Cristofore Columbo din Roma, arteră frecventată în mod obișnuit de prostituate, unde i-a indicat un loc despre care i-a spus că este „postul” său, în sensul că în acel loc trebuia să desfășoare activitatea de racolare a clienților.

Martora Ș.C. practica prostituția pe timpul nopții, având minimum 6-7 clienți de la care obținea 200 euro. Martora a observant, în mod nemijlocit, că inculpata S.C. se prostitua la rândul ei în folosul inculpatului S.M.

În fiecare dimineață martora se deplasa la hotel, unde îi dădea jumătate din banii obținuți inculpatului S.L.V.

Martora s-a prostituat în folosul inculpatului S.L.V. timp de aproximativ o lună de zile, perioadă în care i-a dat acestuia suma de 5.000 euro. Întrucât din jumătatea care-i revenea martora trebuia să suporte cheltuielile de cazare și masă, aceasta rămânând cu foarte puțini bani, aceasta a realizat că fusese indusă în eroare cu privire la modalitatea de împărțire a banilor obținuți, astfel încât s-a hotărât să fugă cu un client ocazional.

După ce a fugit de sub influența inculpatului, aceasta a revenit în România.

Anterior revenirii în România, în decembrie 2006, martora s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul C.B., care i-a spus că are mai multe fete la stradă ce se prostituează în folosul lui, sens în care i-a arătat martorei un grup de tinere.

Inculpatul i-a mai spus martorei că intenționa să o cheme în Italia pe inculpata S.J. pentru a avea grijă de fetele ce se prostituau la stradă.

Ulterior revenirii în România, martora Ș.C. a rupt toate legăturile cu membrii grupului infracțional.

15. În cursul urmării penale a fost audiată martora C.M.D., care adeclarat că în cursul lunii iunie 2005 l-a cunoscut pe inculpatul S.M. într-o discotecă din municipiul Galați, care, pretinzând că o iubește și că dorea să trăiască împreună cu aceasta, i-a propus să meargă în Italia unde să câștige bani prin practicarea prostituției „la stradă”. A mai arătat că a fost de accord, întrucât inculpatul pretindea că banii obținuți vor fi investiți în achiziționarea unui apartament în care să trăiască împreună, fiind cazată până la plecare într-un apartament, unde mai venea inculpata S.J. și o punea să facă curățenie. A precizat că inculpatul S.M. a expediat-o pe martoră cu un mijloc de transport aparținând SC G.T. SRL, fiind așteptată în gara Termini din Roma. Martora a fost așteptată de o altă tânără care se prostitua în folosul grupului infracțional, pe nume A.- rămasă neidentificată - care a condus-o și a cazat-o la o pensiune din apropiere. A mai precizat că această tânără a instruit-o cu privire la modul de racolare al clienților și tarifele practicate. Ulterior, tânăra respectivă a condus-o pe martoră pe Via Salaria din Roma, unde aceasta a început să practice prostituția „la stradă”, banii obținuți de martoră fiind strânși în fiecare dimineață de A., care îi trimitea în țară inculpatului S.M. prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

În faza de judecată, martora C.M.D. a declarat că, de fapt, a fost racolată de numitul F.I., că a locuit în apartamentul inculpatei S.R.E. și că în Italia a fost așteptată de A., soția lui F.I., unde s-a prostituat pentru numitul F.I., arătând că la urmărirea penală a declarat altfel întrucât se temea de făptuitor că o să-i dea foc la casă.

Instanța de fond a apreciat că declarația martorei C.M.D. din faza de judecată reflectă realitatea pentru următoarele considerente:

- martora nu a identificat-o pe numita A., ceea ce duce la concluzia că aceasta poate să nu existe;

- în perioada respective, banii obținuți de fetele care se prostituau pentru inculpatul S.M. erau adunați de inculpata S.C. și nu de așa-zisa A.;

- martora a identificat cele mai multe fete care se prostituau pentru frații F.;

- martora nu a fost identificată de fetele care se prostituau pentru inculpatul S.M.;

- martora C.M.D. a fost identificată de martorele C.M. și A.G.L. (care se prostituau pentru frații F.), arătând că aceasta se prostitua pentru numitul F.I.

În consecință, nu se poate reține că martora C.M.D. a fost traficată de inculpații S.M., S.B. și S.J., ci de numitul F.I.

16. În cursul anului 2004, martora R.I.R. și-a obținut pașaportul touristic călătorind în Italia, unde a avut o relație de concubinaj cu un cetățean italian, relație care adurat până în primăvara anului 2005.

Întrucât abandonase cursurile școlare, fapt care a dus la deteriorarea relațiilor cu părinții săi, martora R.I.R. s-a hotărât să practice prostituția în Italia pentru a-și obține mijloacele financiare necesare subzistenței.

Cunoscând faptul că era imposibil să se prostitueze „la stradă” fără protecția unui proxenet, în primăvara anului 2005, martora R.I.R. a revenit în România, unde l-a contactat pe inculpatul C.I,. despre care cunoștea că are în Italia mai multe fete care se prostituează în folosul lui.

Martora R.I.R. l-a contactat pe inculpate, cerându-i să o ajute în Italia în sensul de a o proteja în timp ce practica prostituția, stabilind ca în schimbul acestui lucru să-i dea o parte din sumele de bani obținute. Conform înțelegerii, martora a plecat în Italia stabilindu-se într-un hotel din apropierea gării Termini.

Martora a început să practice prostituția pe Via Salaria din Roma, ocazie cu care a cunoscut și alte tinere care se prostituau în folosul inculpatului C.I.

Această martoră a practicat prostituția „la stradă” timp de aproximativ 11 luni, perioadă în care a obținut 70.000 euro, din care i-a dat inculpatului C.I. suma de 25.000 euro, majoritatea acestor bani fiind expediată prin intermediul șoferilor ce efectuează curse pe relația Roma-Galați, iar o mică parte prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

În cursul anului 2006, martora R.I.R. a fost depistată de autoritățile italiene cu viza de ședere expirată, motiv pentru care a fost returnată în România.

După returnarea în România, martora a fost cazată în locuința deținută de inculpatul C.I., acesta împreună cu martora demarând procedurile pentru eliberarea unui nou pașaport.

După eliberarea noului pașaport, martora R.I.R. a distrus vechiul pașaport, abandonând fragmente din acesta în locuința inculpatului.

Martora a călătorit ulterior în Italia, unde a continuat să practice prostituția, revenind la începutul anului 2007 în România, ocazie cu care a fost cazată de inculpat în locuința sa.

Cu ocazia percheziției efectuate la locuința inculpatului C.I., la data de 8 februarie 2007, a fost identificată și martora R.I.R., în imobil fiind găsite mai multe fragmente din vechiul pașaport al martorei, distrus de aceasta în condițiile arătate mai sus.

17. În cursul anului 2005, martora audiată sub identitatea protejată de A.E., i-a cunoscut pe numiții F.l.M. și F.I. Întrucât martora avea mari dificultăți materiale, i-a rugat pe cei doi învinuiți să o ajute să meargă în Italia, unde să câștige sume de bani, care să o ajute să ducă un trai decent. Numitul F.l.M. s-a oferit să o ajute pe martoră, propunându-i ca până la plecare să locuiască în apartamentul surorii sale, inculpata S.R.E. (fostă Z.), apartament situat în Galați. Martora a fost de acord și a locuit în apartamentul inculpatei S.R.E. circa 2 săptămâni, în același apartament fiind cazată, pentru circa o săptămână, și o altă tânără cu numele de M.

În cursul lunii aprilie 2005, cei au condus-o pe martora A.E. și pe tânăra cu numele de M. la Focșani, unde le-au îmbarcat într-un mijloc de transport ce făcea curse internaționale pe relația România-Italia. Atât martora, cât și numita M. au fost transportate până în gara Termini din Roma, unde au fost așteptate de numita F.C., soția făptuitorului F.l.M.

Martora a fost cazată în aceeași cameră cu numita F.C., iar la scurt timp a fost sunată de învinuitul F.I.M., care i-a spus că îi datorează suma de 1.000 euro ce reprezintă cheltuielile efectuate cu ocazia plecării sale în Italia și că pe viitor urma să practice prostituția „la stradă”, urmând să-i dea bani obținuți. Întrucât avea mari dificultăți financiare, martora a fost nevoită să accepte condițiile impuse de învinuit, motiv pentru care a început să iasă „la stradă” acostând clienți cu care întreținea raporturi sexuale contra sumei de 30 euro/act sexual.

Martora a practicat prostituția în intervalul orar 21,30-06,00. Imediat după sosirea sa în Italia, martora a început să returneze treptat pretinsa datorie de 1.000 euro pe care o fixase învinuitul F.I.M. Martorei îi rămâneau foarte puțini bani, din care reușea să-și achite cazarea la hotel, alimentele și hainele.

Pe perioada cât a practicat prostituția sumele de bani erau colectate de numita F.C.

Martora a observat în mod nemijlocit că inculpații F.I.M. și F.I. aveau legături cu membrii familiei S., aceștia ajutându-se reciproc în cadrul activităților infracționale pe care le desfășurau.

Martora a practicat prostituția aproximativ trei luni, perioadă în care le-a dat membrilor grupului infracțional suma de 16.000 euro.

Martora A.E. a recunoscut-o, din planșă fotografică, pe numita C.O.M. care a fost cazată de inculpați în imobilul inculpatei Z.R.E., fiind exploatată de către membrii grupării infracționale prin obligarea la practicarea prostituției.

18. La începutul anului 2005, martora H.L. (fostă B.) l-a cunoscut pe numitul G.C. Numitul a aflat că martora are o situație materială precară, propunându-i să meargă în Italia unde să practice prostituția, urmând ca în această modalitate să obțină sumele de bani necesare desfășurării activităților curente. Numitul s-a oferit să suporte toate cheltuielile necesare pentru obținerea pașaportului turistic și transportul martorei în străinătate.

În acea perioadă, martora avea mari probleme financiare neavând o locuință proprie, situație în care era nevoită să locuiască, la o cunoștință.

În atare circumstanțe, numitul G.C. a luat-o pe martoră din locuința în care aceasta stătea împreună cu fiul său minor, și a condus-o în apartamentul unde locuia numitul F.I.M., apartament care era proprietatea inculpatei S.R.E.

În același imobil, martora i-a cunoscut pe inculpata S.R.E. și pe numitul F.I., precum și pe numita M.M. Despre aceasta din urmă, martora a aflat că trebuia să meargă în Italia, unde urma să practice prostituția în folosul membrilor grupării infracționale, însă din cauză că era minoră, la acel moment, erau probleme cu privire la obținerea documentului de călătorie. În acest scop, cei doi învinuiți au convins-o pe mama numitei M.M. să meargă la un notar public, unde să facă demersuri în vederea obținerii procurii necesară pentru eliberarea pașaportului turistic. Martora H.L. a relevat faptul că numita M.M. era, la rândul său, cazată de către inculpata S.R.E. în apartamentul care îi aparține.

Ulterior, după obținerea pașaportului numitei M.M., atât aceasta, cât și martora H.L., au fost conduse la un autocar, aparținând unei agenții de turism, care le-a transportat în Italia, la Roma, unde au fost așteptate de F.I.M.

Martora H.L. a practicat prostituția în folosul învinuitului F.I.M., cât și în folosul făptuitorului G.C., banii obținuți fiind însușiți integral de către aceștia din urmă și trimiși în țară, prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Martora a relevat faptul că între inculpații din familia S. și numiții F.I.M. și F.I. exista o colaborare în realizarea scopului infracțional, în sensul că aceștia se ajutau reciproc în racolarea, transportul, cazarea și exploatarea victimelor pe care le supravegheau alternativ în timp ce practicau prostituția și de la care, de asemenea, tot în mod alternativ strângeau banii obținuți, trimițându-i în țară.

19. Martora C.M. a relevat faptul că, în cursul lunii februarie 2005 l-a cunoscut într-o discotecă din municipiul Galați pe numitul F.I.M., în scurt timp cei doi devenind prieteni. Martora a aflat din zvon public că are în Italia mai multe tinere care se prostituează în folosul său.

La scurt timp după ce martora a împlinit vârsta de 18 ani, numitul F.I.M. a început să pretindă că o iubește și că dorește să se căsătorească cu ea, arătându-i însă că pentru traiul în comun aveau nevoie de o locuință, care ar fi putut fi procurată din banii obținuți de martoră prin practicarea prostituției.

Având în vedere susținerile învinuitului din care rezulta că acesta o iubește, martora a fost de acord să plece în Italia unde să practice prostituția. Astfel, în cursul lunii iulie 2005, martora a părăsit România împreună cu făptuitorul, deplasându-se cu un mijloc de transport până în gara Termini, din Roma.

Martora a început să practice prostituția pe Via Salaria din Roma, toți banii obținuți fiind însușiți de către făptuitor. Întrucât martora a aflat că numitul era căsătorit, a rupt relațiile cu acesta în cursul lunii octombrie 2005, revenind în România.

Ulterior, numitul a revenit în România contactând-o pe martoră, ocazie cu care a susținut că este îndrăgostit de ea și că dorește să se căsătorească cu aceasta, cerându-i să meargă din nou în Italia pentru a obține din prostituție banii necesari traiului în comun.

Ca urmare a insistențelor făptuitorului, martora a plecat din nou în Italia, unde a continuat să practice prostituția, banii obținuți fiind însușiți integral de făptuitor. În cursul lunii ianuarie 2006, martora s-a certat din nou cu învinuitul F.I.M., însă a rămas în Italia. Ulterior, numitul a contactat-o din nou pe martoră, determinând-o, prin metode dolosive, să creadă că o iubește, motiv pentru care aceasta a început din nou să practice prostituția în folosul său.

În cursul lunii mai 2006, martora a avut o altă discuție contradictorie cu numitul, în urma căreia a revenit în România. Nedorind să piardă o sursă de venituri ilicite, numitul F.I.M. a revenit în România, proferând amenințări la adresa martorei și cerându-i să revină în Italia pentru a practica prostituția.

Întrucât martora dorea să scape de sub influența învinuitului, în cursul lunii iunie 2006 aceasta a plecat în Spania, unde a practicat prostituția pe cont propriu într-un club, după care a revenit în România în cursul lunii septembrie 2006.

Numitul F.I.M. a contactat-o din nou și, sub pretextul faptului că o iubea, i-a cerut martorei să meargă din nou în Italia și să se prostitueze, motivând că din banii astfel obținuți își vor asigura cele necesare traiului în comun.

Pentru a avea control asupra martorei, în perioada cuprinsă între mijlocul lunii septembrie și mijlocul lunii octombrie 2006, numitul a cazat-o pe aceasta în locuința pe care inculpata S.R.E. (fostă Z.), o deținea pe raza municipiului Galați.

În cursul lunii octombrie 2006, martora a plecat din nou spre Italia împreună cu numitul F.I.M., însă la intrarea în această țară, în apropiere de Udine, numitul a fost reținut de către autoritățile italiene. Ulterior, în cursul lunii decembrie 2006, martora a revenit în România.

Pe parcursul audierii, martora C.M. a relevat faptul că numiții F.I.M. și F.I. aveau strânse legături cu inculpații din cadrul familiei S., aceștia ajutându-se reciproc în realizarea scopului infracțional comun, respectiv acela de a racola, transporta și caza tinere în România și străinătate în scopul de a le exploata prin obligarea la practicarea prostituției.

20. În cursul anului 2006, martora C.D.A. era prietenă cu martorul O.P., care lucra ca șofer pentru inculpatul S.L.V., încă din cursul anului 2003.

În vara anului 2006, cu ocazia unei discuții pe care martorul a avut-o cu martorul O.P., cea dintâi și-a exprimat dorința de a merge în Italia, intenționând să-și găsească un loc de muncă, întrucât avea mari probleme financiare și familiale.

Discuția dintre cei doi a fost auzită și de inculpatul S.L.V. care, în scurt timp, i-a spus martorului O.P. că o poate ajuta pe prietena sa să-și găsească un loc de muncă în Italia, ca dansatoare într-un club. Totodată, inculpatul s-a oferit să suporte toate cheltuielile necesare călătoriei în Italia și pentru obținerea pașaportului.

Între inculpat și martoră a avut loc o discuție pe parcursul căreia inculpatul i-a spus că urmează să lucreze ca dansatoare într-un club, nepunându-se problema ca aceasta să practice prostituția. Având în vedere că martora avea mari dificultăți financiare, a fost de acord cu propunerea inculpatului.

Inculpatul S.L.V. le-a cerut celor doi martori ca în schimbul ajutorului pe care li-l dădea, martorul O.P. să accepte să fie trecut într-o procură ca însoțitor al unei alte tinere minore pe care urmărea să o scoată din țară. Martorul a fost de acord, astfel că acesta a figurat ca însoțitor al martorei O.M.

Ulterior, inculpatul S.L.V. a suportat toate cheltuielile necesare pentru eliberarea pașaportului martorei C.D.A., luând astfel la cunoștință că aceasta este minoră. Tot inculpatul a fost cel care s-a ocupat de asigurarea transportului, suportând toate cheltuielile necesare.

Astfel, martora C.D.A. a părăsit România împreună cu inculpatul S.L.V. și cu martorii O.P. și O.M., cu destinația Roma.

Pe tot parcursul călătoriei, pașaportul martorei a fost ținut de inculpatul S.L.V.

În Roma, aceștia au fost conduși de inculpat și cazați în hotelul H., martora C.D.A. fiind cazată în aceeași cameră cu numita P.G.

A doua zi de la sosire, inculpatul S.L.V. s-a deplasat în camera în care martora era cazată, spunându-i că urmează să iasă „la treabă”, în sensul că trebuia să practice prostituția „la stradă”.

Martora nu a fost de accord, însă inculpatul i-a spus că în caz contrar ar fi trebuit să-i plătească o datorie de 10.000 euro, bani pe care i-ar fi cheltuit pentru aducerea sa în Italia.

Având în vedere faptul că martora se afla într-o țară străină, fără mijloace materiale și fără documentul de identitate, care îi fusese luat de inculpat, a fost nevoită să accepte să practice prostituția.

Martora a fost condusă de numita P.G. pe Via Salaria din Roma, unde inculpatul deținea un loc denumit „post” în care tinerele care practicau prostituția în folosul său își acostau clienții. Martora C.D.A. a fost instruită de numita P.G. cu privire la modalitatea de racolare a clienților și tarifele ce trebuiau practicate.

Această martoră era obligată să se prostitueze în intervalul orar 20,00-03,00, banii obținuți fiindu-i luați în fiecare dimineață de inculpatul S.L.V., ori de numita P.G. care îi preda inculpatului.

Martora C.D.A. a practicat prostituția în favoarea grupării infracționale, obținând suma de aproximativ 8.000 euro, bani care au fost luați integral de inculpat.

Având în vedere faptul că inculpatul S.L.V. avea manifestări violente față de martoră, cerându-i totodată să întrețină raporturi sexuale neprotejate, aceasta s-a hotărât să fugă de sub influența acestuia. Astfel, profitând de relația pe care o avea cu un client italian, aceasta a fugit de pe Via Salaria, fiind adăpostită în locuința acestuia.

Pe perioada cât a practicat prostituția, martora C.D.A. a observat că inculpații exploatau mai multe tinere, obligându-le să practice prostituția în folosul lor exclusiv.

În același interval, numita P.G. i-a arătat-o martorei C.D.A. pe martora R.I.R., despre care i-a spus că se prostituează în folosul inculpatului C.I. Aceeași martoră, l-a auzit pe inculpatul S.L.V. - care o lăuda pe martora R.I.R. - spunând că obține pentru inculpatul C.I. foarte mulți bani din practicarea prostituției.

Martorul O.P. a confirmat, în esență, susținerile martorei C.D.A.

21. În vara anului 2006, inculpatul S.M. a cunoscut-o într-o discotecă din municipiul Galați pe martora N.S. Cu această ocazie, martora și inculpatul și-au schimbat numerele de telefon, iar ulterior inculpatul a contactat-o în mod repetat cerându-i să se întâlnească. Conform metodelor sale de racolare, inculpatul S.M. a început să pretindă că este îndrăgostit de martoră, cerându-i acesteia să meargă la locuința părinților săi din Galați, pentru a le-o prezenta.

Martora l-a însoțit pe inculpat la apartamentul deținut de inculpații S.B. și S.J., ocazie cu care aceștia au aflat că este rudă cu numitul S.S. Temându-se că în cazul în care numitul S.S. ar fi aflat intențiile inculpaților, aceștia ar fi putut avea „problem”, i-au cerut martorei să nu le povestească membrilor familiei sale că era prietena inculpatului S.M.

Având în vedere susținerile inculpatului, care pretindea că o iubește, martora N.S. a continuat să se întâlnească cu acesta, ocazie cu care inculpatul S.M. a aflat că este minoră. Pe parcursul discuțiilor purtate, inculpatul i-a propus martorei să se căsătorească cu el, spunându-i totodată că pentru traiul în comun aveau nevoie de bani pentru a-și achiziționa un apartament.

Pentru soluționarea acestei probleme, inculpatul i-a propus martorei să meargă în Italia, unde să lucreze într-un club, în care ar fi trebuit să țină companie clienților. Având în vedere susținerile inculpatului, martora N.S. a acceptat propunerea acestuia.

Martora N.S. a surprins o discuție dintre inculpatul S.M. și inculpata S.J., referitoare la faptul că aceasta era minoră, cei doi inculpați făcându-și probleme referitor la obținerea pașaportului martorei. În atare situație, martora i-a comunicat inculpatului că avea deja pașaport, fapt care l-a determinat pe acesta ca, în scurt timp, să facă demersurile pentru plecarea sa în Italia. Cu ocazia unei întâlniri, inculpatul S.M. i-a cerut martorei pașaportul spunându-i că se află mai în siguranță asupra sa.

Inculpatul s-a deplasat la locuința martorei, transportând-o la sediul unei societăți de turism ce efectua curse pe relația România-Italia, îmbarcând-o într-un microbuz. Anterior, inculpatul s-a ocupat de obținerea unei declarații notariale falsificate din care rezulta că părinții acesteia erau de acord ca fiica lor, martora N.S., să călătorească în străinătate. Atât pașaportul martorei, cât și procura au fost date de inculpat conducătorului mijlocului de transport.

Pe parcursul călătoriei, martora N.S. a surprins mai multe discuții din care rezulta că membrii familiei S. racolează tinere pe care apoi le transportau în străinătate unde le exploatau prin obligarea la practicarea prostituției. La destinație, martora a fost așteptată de inculpatul S.L.V., care după ce a luat pașaportul de la transportator, achitându-i călătoria, a cazat-o într-un hotel din apropierea gării Termini împreună cu o altă tânără.

La scurt timp după ce a cazat-o, inculpatul S.L.V. i-a cerut martorei N.S. să meargă să practice prostituția pe Via Salaria din Roma, explicându-i acesteia modul de racolare al clienților și tarifele practicate.

Martora N.S. deja s-a deplasat în „postul” indicat ca fiind cel al inculpatului S.L.V., a refuzat să racoleze clienți având o atitudine retrasă. În prima seară, autoritățile italiene au efectuat o razie, ocazie cu care au depistat-o și pe martora N.S. Aflând despre această razie și, întrucât anterior fusese depistată de autoritățile italiene și martora P.G., inculpatul S.L.V. a plecat spre România.

Inculpatul S.M. a fost anunțat telefonic de către numita A. despre cele întâmplate, iar acesta a contactat-o telefonic pe martoră și, pe un ton amenințător, i-a cerut să iasă „la stradă” și să se prostitueze. La scurt timp, inculpatul S.M. a sosit în Italia, cazându-se în aceeași cameră cu martora N.S. Inculpatul i-a cerut din nou martorei să iasă „la stradă” și să practice prostituția.

Având în vedere cele întâmplate, cât și amenințările inculpatului, martora a plecat spre „postul” indicat, fiind depistată din nou de autoritățile italiene și internată într-un centru pentru străini. După eliberarea martorei, inculpatul S.M. a contactat-o din nou, mutându-se împreună cu aceasta și inculpata S.C. (fostă G.) într-o altă suburbie a Romei.

După aproximativ trei zile, martora N.S. a cunoscut un cetățean român, rămas neidentificat, care a ajutat-o să fugă de sub influența membrilor grupării infracționale, aceasta revenind în România.

În România, martora N.S. a aflat de la mama sa, martora N.A., că inculpatul S.M. fusese la locuința acesteia, unde o amenințase cu moartea, cerându-i să își retragă denunțul făcut la organele de poliție cu privire la dispariția martorei de la domiciliu.

Martora N.S. a relevat faptul că pe perioada cât a fost reținută de autoritățile italiene în centrul pentru străini, le-a cunoscut pe martora R.I.R. și pe numita A., care se prostituau în folosul inculpatului C.I. și pe care le-a văzut „la stradă”, acostând clienți.

Susținerile martorei N.S., din cursul judecății, cum că s-ar fi dus din proprie inițiativă în Italia pentru a se prostitua, că în Italia a așteptat-o o fată pe nume C., că nu l-ar fi cunoscut pe inculpatul S.L.V., au fost înlăturate întrucât aceasta nu și-a motivat revenirea față de declarațiile date la urmărirea penală, afirmațiile acesteia că ar fi fost amenințată de organele de urmărire penală să declare într-un anumit mod nefiind credibile și nici dovedite. Totodată, se constată că martora a recunoscut că i s-au citit declarațiile date la urmărirea penală înainte de a le semna și nici nu a recunoscut-o din fotografii pe numita C.

22. Inculpatul S.M. s-a deplasat în cursul lunii septembrie 2006 la discoteca din comuna Dragomirești, județul Vaslui, unde a cunoscut-o pe martora H.M. (fostă D.), care la acea dată avea vârsta de 16 ani și 2 luni și este neșcolarizată.

Inculpatul i-a propus martorei să-l însoțească în municipiul Galați, unde urmau să continue să se distreze, aceasta fiind de acord a plecat împreună și cu verișoara ei P. [identificată din fotografii ca fiind L.T. (fost D.)] cu un autoturism condus de inculpatul S.M. Cele două au fost cazate de inculpatul S.M. într-un apartament. Ulterior, P. a rămas cu inculpatul S.B. (fost C.).

La scurt timp, întrucât martora nu avea un document de identitate valabil, inculpatul a condus-o la Serviciul de Evidență a Populației al Județului Vaslui, unde i-a fost eliberată cartea de identitate pe numele de D.M.

Inculpatul a condus-o pe aceasta la locuința deținută de inculpații S.B. și S.J., unde a cazat-o. Acționând conform metodei sale de racolare, inculpatul S.M. a început să pretindă că este îndrăgostit de martoră, spunându-i că, pentru a se căsători, trebuie să meargă în Italia unde „să facă bani” pentru a-și cumpăra un apartament necesar traiului în comun. Inculpatul i-a spus martorei că în Italia trebuie să practice prostituția, urmând ca în această modalitate să își procure cele necesare vieții conjugale. Având în vedere susținerile inculpatului, martora a acceptat propunerea acestuia.

Întrucât la acea vreme martora H.M. era minoră și inculpatul S.M. nu ar fi putut obține acordul părinților acesteia pentru eliberarea pașaportului, și pentru ca martora să poată călători în străinătate, a luat hotărârea de a o căsători pe martoră cu martorul H.B.N. În această modalitate, martora a căpătat capacitate de exercițiu deplină, astfel încât autoritățile române puteau să elibereze pașaport simplu, nemaifiind necesar nici acordul părinților pentru ca aceasta să poată călători în străinătate neînsoțită. În această situație, era suficient simplul acord dat de soțul martorei minore.

În realizarea scopului infracțional, în cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul S.M. l-a prezentat martorei H.M. pe martorul H.B.N., spunându-i că trebuie să se căsătorească cu acesta pentru a-și putea obține pașaportul.

S-a reținut că, anterior, inculpatul S.M. l-a contactat pe martorul H.B.N. cerându-i ca în schimbul sumei de 200 de euro să se căsătorească cu o tânără întrucât dorea „să-i facă pașaport acesteia”.

Întrucât martorul H.B.N. avea mari dificultăți financiare, a acceptat propunerea inculpatului, astfel că acesta din urmă i-a condus pe cei doi martori la Primăria municipiului Tecuci, unde, la data de 24 noiembrie 2006, a fost oficiată căsătoria dintre martora H.M. și martorul H.B.N.

După căsătorie, martora H.M. a continuat să locuiască împreună cu inculpatul, dar de această dată în imobilul deținut de acesta în Galați.

Inculpatul a însoțit-o pe martoră la Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Populației, unde acesteia i-a fost eliberată cartea de identitate cu noul nume de H., la domiciliu figurând adresa din Galați. Ulterior, împreună cu martorul H.B.N., inculpatul S.M. s-a deplasat la biroul notarului public C.M., unde martorul a dat o declarație, din care rezulta că este de acord ca soția sa - martora H.M. -să călătorească în străinătate însoțită de numitul A.A. Toate cheltuielile legate de obținerea documentului notarial, au fost suportate de inculpatul S.M. Ulterior obținerii procurii, inculpatul S.B., tatăl inculpatului S.M., a însoțit-o pe martoră la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple unde, prin intermediul unei cunoștințe, a depus documentele necesare eliberării pașaportului martorei.

După eliberarea pașaportului, inculpatul S.M. a condus-o pe martora H.M. la o agenție de turism, îmbarcând-o într-un microbuz ce efectua curse pe relația Galați-Roma, spunându-i cu această ocazie că la destinație va fi așteptată de inculpatul S.B. (fost C.).

În Roma, martora a fost așteptată conform înțelegerii de inculpatul S.B. (fost C.), care a cazat-o spunându-i totodată că urma să practice prostituția pe Via Cristofore Columbo din Roma. Cu aceeași ocazie, inculpatul S.B. (fost C.) a instruit-o pe martoră cu privire la modalitatea de racolare a clienților și tarifele practicate. Martora H.M. a început să practice prostituția conform indicațiilor date de inculpatul S.B. (fost C.), obținând în medie pe seară suma de 200 euro. La scurt timp, martora H.M. s-a îmbolnăvit, situație în care inculpatul S.B. (fost C.) a trimis-o cu un mijloc de transport în Galați, unde a fost așteptată de inculpatul S.M., care a cazat-o în imobilul deținut de părinții săi - S.B. și S.J. - din Galați.

Martora H.M. a practicat prostituția în Italia timp de aproximativ 10 zile, perioadă în care a obținut suma de 2.000 euro, însușiți integral de inculpatul C.B. (în acea perioadă inculpatul C.B. se afla în Italia, dovadă fiind și copia după fila de pașaport din care rezultă că a ieșit din țară la 24 noiembrie 2006).

23. Fiind nemulțumit de faptul că martora H.M. nu reușise să practice prostituția pentru un timp mai lung, inculpatul S.M. i-a cerut să o convingă pe sora sa minoră, D.S., să meargă în Italia unde să se prostitueze.

La data de 07 februarie 2007, martora H.M. s-a deplasat împreună cu inculpatul S.M. în comuna Dragomirești, jud. Vaslui, unde locuia martora D.S.

Inculpatul S.M. s-a recomandat ca fiind viitorul soț al martorei H.M., spunându-i martorei D.S. că găsise pentru ea, în Italia, un loc de muncă, ca femeie de serviciu, la o firmă. Inculpatul i-a expus martorei D.S. posibilitatea de a câștiga sume de bani importante în Italia.

Având în vedere susținerile inculpatului, care era însoțit și de sora sa, martora D.S. a fost de acord cu propunerea acestuia, însoțindu-l pe acesta în Galați, unde a fost cazată în același imobil deținut de părinții inculpatului S.M., respectiv de inculpații S.B. și S.J.

Inculpatul S.M. a asigurat-o pe martora D.S. că o va ajuta să-și obțină în mod rapid cartea de identitate și pașaportul turistic, oferindu-se chiar să suporte toate cheltuielile ocazionate de obținerea documentelor.

Acționând în realizarea scopului infracțional, inculpatul S.M. trebuia să se deplaseze în com. Dragomirești, județul Vaslui pentru a lua certificatul de naștere al martorei în vederea demarării procedurilor pentru obținerea documentelor menționate mai sus.

Acest lucru nu s-a mai întâmplat întrucât, la data de 8 februarie 2007, organele de urmărire penală au efectuat o percheziție la locuința inculpaților din Galați, ocazie cu care au fost identificați inculpații S.M., S.J. și S.B., precum și martorele H.M. și D.S.

Susținerile martorei H.M., din faza de judecată, cum că s-ar fi dus din proprie inițiativă în Italia pentru a se prostitua, că nu a fost așteptată de nimeni acolo, că după ce a ajuns în Italia a hotărât să nu se mai prostitueze, că s-a dus singură să-și facă actele de identitate, au fost înlăturate întrucât aceasta nu și-a motivat revenirea față de declarațiile date la urmărirea penală, afirmațiile acesteia că ar fi fost amenințată și bătută de organele de urmărire penală să declare într-un anumit mod nefiind credibile și nici dovedite. Având în vedere că martora este neșcolarizată, cu greu se poate concepe ca aceasta să se descurce singură la obținerea actelor ori pentru a se caza într-un oraș mare ca Roma (practic martora nu știe să scrie și să citească românește și cu atât mai mult nu cunoaște limba italiană). Totodată se constată că martora a fost recunoscută de martora C.D.A., care a arătat că aceasta se prostitua pentru familia S.; martora C.D.A. a recunoscut-o și pe P. [identificată ca fiind L.T. (fostă D.)], care se prostitua tot pentru familia S.

Susținerile martorului D.I. cum că soția sa a fost de acord ca fiica sa, H.M., să se căsătorească cu inculpatul S.M., făcând și o logodnă, confirmă încă o dată metoda principală de racolare a victimelor folosită de inculpatul S.M., iar faptul că a fost de acord și cu plecarea martorei D.S. (o altă fiică) împreună cu inculpatul S.M. și H.M., pentru a ajuta la spălat și curățenie, confirmă faptul că inculpatul S.M. a racolat-o pe D.S., în vederea trimiterii în Italia pentru a se prostitua, mințind-o că va fi femeie de serviciu.

În cauză au fost identificați și audiați martorii G.C. și O.P., precum și martorii cu identitățile protejate de B.V. și P.A.M.

Cei patru martori, precum și ceilalți martori audiați în cauză, au relevat faptul că inculpații S.M., S.L.V., S.B. (fost C.), S.B., S.J., și de numiții F.I.M. și F.I. au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, iar inculpații C.I., S.C. (fostă G.) și S.R.E. (fostă Z.) au aderat la acesta, aceștia acționând în mod concertat asupra unor tinere pe are le racolau în România, le cazau și transportau în Italia, unde le exploatau prin obligarea la practicarea prostituției, aceștia utilizând, în vederea atingerii scopului infracțional, atât manevre de inducere în eroare a victimelor, cât și mijloace de constrângere morală ori fizică.

Astfel, inculpatul S.M. acționa în cadrul grupului infracțional organizat, în special, în scopul racolării de tinere pe care grupul le exploata, însușindu-și veniturile obținute de acestea din practicarea prostituției. Uneori se mai ocupa și de cazarea acestora, asigurarea documentelor de călătorie, însoțirea victimelor pe timpul transportului, supravegherea lor, însușirea veniturilor obținute acestea și investirea lor.

Inculpatul S.L.V. a avut un rol esențial în recrutarea, transportul, cazarea și exploatarea tinerelor, prin obligarea acestora la practicarea prostituției și prin deposedarea lor de sumele obținute în această modalitate.

Inculpatul S.B. (fost C.) a acționat în mod activ în cadrul grupului infracțional organizat, ocupându-se în special de exploatarea tinerelor în Italia, până la arestarea sa de către autoritățile acestei țări, dar și de racolarea, cazarea, primirea și transportul victimelor.

Inculpatul S.B. a acționat în mod activ în cadrul grupului infracțional organizat, ocupându-se, în special, de cazarea fetelor, dar și de transportul, supravegherea și de investirea sumelor obținute de la tinerele ce practicau prostituția „la stradă”.

Inculpata S.J. a acționat în mod activ în cadrul grupului infracțional organizat, ocupându-se de cazarea, primirea, exploatarea tinerelor prin obligarea acestora la practicarea prostituției și prin deposedarea lor de sumele obținute în această modalitate. După arestarea în Italia a inculpatului S.B. (fost C.), inculpata S.J. însoțită de inculpatul S.B. s-a deplasat în această țară, unde cei doi s-au ocupat personal de supravegherea tinerelor exploatate, colectând banii obținuți de acestea, inclusiv cu ajutorul învinuitei S.C. (fostă G.).

Inculpatul C.I. acționa în cadrul grupului infracțional organizat, în care se ocupa de racolarea, cazarea, transportul, primirea și exploatarea tinerelor pe care grupul le exploata, acest inculpat ocupându-se și de supravegherea tinerelor ce practicau prostituția „la stradă”.

Inculpata S.R.E. (fostă Z.) a acționat în cadrul grupului infracțional organizat, ocupându-se în special de cazarea, tinerelor racolate de numiții F.I.M. și F.I., până la obținerea documentelor de călătorie și la plecarea acestora spre Italia, unde erau exploatate prin obligarea acestora la practicarea prostituției.

Inculpata S.C. a acționat în cadrul grupului infracțional organizat, aceasta având rolul de a primi în Italia tinerele expediate de membrii grupării infracționale din România, de a se ocupa de cazarea acestora, de instruirea victimelor cu privire la tarifele percepute pe fiecare categorie de raport sexual în parte, de a supraveghea tinerele care practicau prostituția „la stradă” și de deposedarea lor de sumele de bani obținute de acestea în urma practicării prostituției.

În cauză au fost efectuate interceptări și înregistrări ale comunicațiilor telefonice ale inculpaților S.L.V., C.B. și C.I., în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Galați, din conținutul acestora rezultând în mod evident preocupările pe linia traficului de persoane și trafic de minori, precum și caracterul organizat al activității infracționale desfășurate de aceștia.

Cu privire la încadrarea juridică, s-a reținut că fapta inculpatului S.M. de a iniția și constitui un grup infracțional organizat împreună cu inculpații S.L.V., C.B. (fost S.), S.B., S.J., C.I. și S.R.E. (fostă Z.), S.C. (fostă G.), precum și cu numiții F.I.M. și F.I., în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, infracțiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întrunește elementele constitutive al infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceluiași inculpat, care, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, împreună cu alte persoane, în intervalul 2003-2007 a racolat, cazat și transportat în Italia un număr de trei tinere majore, respectiv martorele P.D., C.M. și S.A. în scopul exploatării acestora prin însușirea câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, acesta acționând inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea fizică ori morală a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat, care acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, în intervalul 2003-2007, împreună cu alte persoane, a racolat, cazat și transportat în Italia un număr de șase tinere minore, respectiv martorele A.M., H.M.I., N.S., I.C., H.M. și D.S. în scopul exploatării acestora prin însușirea câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, acesta acționând inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea fizică ori morală a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat care, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, în intervalul 2005-2007, a ajutat-o pe inculpata S.C. să practice prostituția în Italia, trăgând foloase materiale de pe urma acestei activități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept, fapta inculpatului S.B. (fost C.), de a iniția și constitui un grup infracțional organizat împreună cu inculpații S.M., S.L.V., S.B., S.J., C.I. și S.R.E. (fostă Z.), S.C. (fostă G.), precum și cu numiții F.I.M. și F.I., în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, infracțiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întrunește elementele constitutive al infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceluiași inculpat, care acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, în intervalul 2003-2004, împreună cu alte persoane a racolat, cazat și transportat în Italia un număr de două tinere majore, respectiv martorele M.A. și C.M. în scopul exploatării prin însușirea câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, inculpatul acționând inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea fizică ori morală a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat, care acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, în intervalul 2003-2006, împreună cu alte persoane a racolat, cazat și transportat în Italia un număr trei de tinere minore, respectiv martorele A.M., H.M.I. și H.M. în scopul exploatării prin însușirea câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, inculpatul acționând inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea fizică ori morală a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului S.L.V., de a iniția și constitui un grup infracțional organizat împreună cu inculpații S.M., S.B. (fost C.), S.B., S.J., C.I. și S.R.E. (fostă Z.), S.C. (fostă G.), precum și cu numiții F.I.M. și F.I., în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, infracțiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întrunește elementele constitutive al infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceluiași inculpat, care, împreună cu alte persoane, în perioada 2003-2004, a racolat și asigurat transportul în Italia pentru o tânără majoră, respectiv martora M.A., în scopul exploatării prin însușirea câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, inculpatul acționând prin inducerea în eroare a victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Având în vedere că este vorba de o singură victimă, prima instanță a reținut că se impune aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul înlăturării disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat, care acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, în intervalul 2003-2006, împreună cu alte persoane a racolat, cazat și transportat în Italia un număr de cinci tinere minore, respectiv martorele P.G., N.C., Ș.C., C.D.A. și N.S. în scopul exploatării prin însușirea câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, inculpatul acționând inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea fizică ori morală a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei S.J., de a iniția și constitui un grup infracțional organizat împreună cu inculpații S.M., S.L.V., S.B. (fost C.), S.B., C.I. și S.R.E. (fostă Z.), S.C. (fostă G.), precum și cu numiții F.I.M. și F.I., în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, infracțiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întrunește elementele constitutive al infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceleiași inculpate, care acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, împreună cu alte persoane, în intervalul 2004-2006, a cazat, transportat și primit în Italia un număr de trei tinere majore, respectiv martorele P.D., N.C. și S.A. în scopul exploatării prin însușirea câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, inculpata acționând inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea fizică ori morală a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceleiași inculpate, care acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, în intervalul 2004-2007, împreună cu alte persoane a racolat, cazat, transportat și primit în Italia un număr de cinci tinere minore, respectiv martorele A.M., H.M.I., I.C., H.M. și D.S., în scopul exploatării prin însușirea câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, inculpata acționând inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea fizică ori morală a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului S.B., de a iniția și constitui un grup infracțional organizat împreună cu inculpații S.M., C.B. (fost S.), S.L.V., S.J., C.I. și S.R.E. (fostă Z.), S.C. (fostă G.), precum și cu numiții F.I.M. și F.I., în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, infracțiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceluiași inculpat, care acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, în intervalul 2004-2005, împreună cu alte persoane a cazat și primit în România și Italia un număr de două tinere majore, respectiv martorele P.D. și S.A. în scopul exploatării prin însușirea câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, inculpatul acționând inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea morală a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat, care acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, în intervalul 2004-2007, împreună cu alte persoane a racolat, cazat și primit în Italia un număr de cinci tinere minore, respectiv martorele A.M., H.M.I., I.C., H.M. și D.S., în scopul exploatării prin însușirea câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, inculpatul acționând inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea morală a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.I., de a adera la un grup infracțional organizat împreună cu inculpații S.M., S.B. (fost C.), S.L.V., S.B., S.J. și S.R.E. (fostă Z.), S.C. (fostă G.), precum și cu numiții F.I.M. și F.I., în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, infracțiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întrunește elementele constitutive al infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiași inculpat, care, în cursul anului 2004, a racolat, cazat și transportat în Italia o tânără majoră, respectiv martora M.R.L. în scopul exploatării prin însușirea câștigurilor obținute de aceasta prin practicarea prostituției, acesta acționând prin inducerea în eroare, precum și constrângerea fizică și morală a victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Fiind vorba de o singură victimă, s-a apreciat că se impune aplicarea art. 334 C. proc. pen. și înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la fapta de trafic de minori reținută în sarcina inculpatului C.I. prin rechizitoriu, având în vedere că victima V.A., cu identitatea reală de S.A.M., era majoră, s-a reținut că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, rămânând doar victima minoră H.M.I., și s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât din situația de fapt reținută de instanță nu rezultă că inculpatul C.I. a fost implicat în traficarea victimei minore H.M.I., conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001.

Având în vedere că din situația de fapt reținută de instanță nu rezultă că inculpatul C.I. a acționat prin amenințare, violență ori alte forme de constrângere ori prin inducere în eroare asupra victimei S.A.M., inculpatul înlesnindu-i, în mod repetat, practicarea prostituției, la cererea acesteia, și beneficiind de o parte din banii obținuți de aceasta, activitatea infracțională a acestuia se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii continuate de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victimă R.I.R.) în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victime R.I.R. și S.A.M.).

Fapta inculpatei S.C. (fostă G.), de a adera la un grup infracțional organizat, constituit din inculpații S.M., S.B. (fost C.), S.L.V., S.B., S.J., C.I. și S.R.E. (fostă Z.), precum și cu numiții F.I.M. și F.I., în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, infracțiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întrunește elementele constitutive al infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceleiași inculpate, care acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, în intervalul 2005-2007, împreună cu alte persoane a primit și cazat în Italia un număr de două tinere majore, respectiv martorele C.M. și P.D. în scopul exploatării prin însușirea câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, supraveghindu-le pe parcursul desfășurării acestei activități, asupra victimelor fiind acționat inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea morală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceleiași inculpate, care acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, în intervalul 2005-2007, împreună cu alte persoane a primit și cazat în Italia, un număr de trei tinere minore, respectiv martorele P.G., I.C. și A.M. pe care le-a exploatat prin însușirea câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, supraveghindu-le pe parcursul desfășurării acestei activități, acesta acționând inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea morală a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei S.R.E. (fostă Z.), de a adera la un grup infracțional organizat, împreună cu inculpații S.M., S.L.V., S.B. (fost C.), S.B., S.J. și C.I. S.C. (fostă G.), precum și cu numiții F.I.M. și F.I., în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, infracțiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întrunește elementele constitutive al infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceleiași inculpate, care acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate, în cursul anului 2005, împreună cu alte persoane a cazat un număr de trei tinere majore, respectiv martorele A.E., H.L. și C.M. în scopul exploatării, prin însușirea câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, asupra victimelor acționându-se inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea fizică ori morală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că existența faptelor și a vinovăției inculpaților au fost dovedite cu plângerile și declarațiile victimelor M.R.L., N.C., H.L., R.I.R., H.M., C.A.D., H.I.M., I.C., P.D., Ș.C., C.M., A.M., C.M., P.G., C.M.D., D.S. și N.S. și declarațiile martorilor H.B.N., G.C., R.G., R.I.R., O.P., B.V., S.A., M.S., A.E., M.A. și P.A.M.

Apărările inculpaților, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 deoarece nu au acționat în comun, nu au avut roluri bine determinate și nu a existat o legătură între ei, au fost înlăturate, fiind contrazise de probele administrate în cauză, din care rezultă că inculpații au acționat în comun, aveau roluri bine determinate și împărțeau banii obținuți ca urmare a săvârșirii infracțiunilor.

Nici susținerile inculpaților în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunile trafic de persoane prevăzute de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prev. 329 C. pen. nu au putut fi reținute deoarece, din probele administrate în cauză, rezultă că racolarea victimelor s-a făcut prin inducere în eroare, inculpații au profitat de starea materială precară a acestora, pentru a le împiedica să fugă le rețineau pașapoartele, pentru a le determina să practice prostituția spuneau că trebuie să le restituie banii cheltuiți pentru obținerea pașaportului, transportul și cazarea și au exercitat acte de amenințare și violență asupra victimelor.

Susținerea inculpatului S.B. cum că nu a făcut parte din niciun grup infracțional, că nu a avut nicio legătură cu fiii săi și nici cu ceilalți inculpați la comiterea faptelor, că nu cunoștea că fiii săi duceau fete în Italia pentru a se prostitua, că în Italia s-a dus doar pentru a-și vizita fiul arestat și că își câștiga existența cântând pe străzi, nu pot fi primite întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind chiar contrazise de acestea. Chiar inculpata S.C. a declarat că nu l-a lăsat să cânte la trompetă întrucât era bolnav. Declarația martorului S.C. în sensul că ar fi cântat cu inculpatul S.B. în Italia va fi înlăturată, fiind subiectivă, acesta fiind rudă cu inculpatul, fiind totodată dată „pro causa” pentru a susține apărarea inculpatului. Chiar dacă inculpatul a mai fost în vizită la fiul său care era arestat, aceasta nu l-a împiedicat să-și îndeplinească atribuțiile din cadrul grupului infracțional.

Apărările inculpatei S.J. cum că nu a făcut parte din niciun grup infracțional, că nu a avut nicio legătură cu fiii săi și nici cu ceilalți inculpați la comiterea faptelor, că nu cunoștea că fiii săi duceau fete în Italia pentru a se prostitua, că martorele au mers de bunăvoie să se prostitueze în Italia, că nu le-a constrâns în vreun fel, că în Italia s-a dus doar pentru a-și vizita fiul arestat și că își câștiga existența ca menajeră, nu au fost admise întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind chiar contrazise de acestea. Chiar dacă inculpata a mai fost în vizită la fiul său care era arestat, aceasta nu a împiedicat-o să-și îndeplinească atribuțiile din cadrul grupului infracțional.

În consecință, cererea inculpatului S.J. de achitare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a apreciat că este nefondată.

Nefondată s-a apreciat că este și cererea inculpatei S.J. de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori în infracțiunea de proxenetism, urmând a fi respinsă, întrucât, așa cum am arătat, aceasta se ocupa de cazarea, primirea și exploatarea tinerelor prin obligarea acestora la practicarea prostituției și prin deposedarea lor de sumele obținute în această modalitate. După arestarea în Italia a inculpatului S.B., inculpata S.J. însoțită de inculpatul S.B. s-a deplasat în această țară, unde cei doi s-au ocupat personal de supravegherea tinerelor exploatate, colectând banii obținuți de acestea.

Apărările inculpatei S.R.E. cum că nu a făcut parte din niciun grup infracțional, că nu a avut nicio legătură cu familia S., că lăsase apartamentul respectiv fraților săi, iar ea locuia în altă parte, că nu a avut niciun rol în cazarea fetelor racolate de frații ei, au fost înlăturate întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind chiar contrazise de acestea. Martorul S.M. nu a putut confirma că inculpata locuia în altă parte, dar a arătat că se ducea des în apartamentul acesteia și o vedea împreună cu frații săi și cumnatele sale (de fapt tinere racolate de aceștia în scopul arătat), o singură data auzind, prin ușă, o ceartă între ea și frații ei, inculpata cerându-le să plece, aspect care nu este relevant în cauză.

În ceea ce privește cererea prin care inculpatul S.B. a cerut recunoașterea hotărârii din 21 mai 2005 pronunțată de Tribunalul penal din Roma, în cauza penală nr. 13046/2004, s-a apreciat că nu este întemeiată și a fost respinsă din următoarele considerente:

Chiar dacă din actele aflate la dosar se constată că într-adevăr trei dintre victimele reținute ca fiind traficate în prezenta cauză, respectiv: C.M., A.M. și H.M.I., apar ca fiind victime și în hotărârea italiană, inculpatul S.B. (fost C.) fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și 300.000 euro amendă, pentru comiterea infracțiunilor de asociere în număr mai mare de 10 persoane pentru a comite infracțiuni de înlesnire a emigrației clandestine cu scopul racolării mai multor femei, inclusiv minore, care să se prostitueze și să le exploateze, de racolare din România a mai multor femei, inclusiv minore, în scop de prostituție, favorizându-le intrarea și șederea pe teritoriul statului italian, de racolare din România a mai multor femei, inclusiv minore, pentru a le pune să practice prostituția, înlesnind practicarea și exploatând rezultatele, însă împreună cu alți coinculpați (I.G., T.V.M., B.P., D.M.), cu mult mai multe victime și în alte împrejurări de fapt.

Hotărârea respectivă, deși este definitivă, nu este executată, nici în curs de executare și nici nu mai poate fi executată, astfel că nu este încălcat principiul non bis in idem prevăzut de art. 114 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Perioada executată în Italia de la data de 24 aprilie 2004 până la data de 10 mai 2005 nu a fost executată în baza hotărârii italiene, ci în baza sentinței penale nr. 284/2003 a Judecătoriei Galați, inculpatul fiind arestat în vederea extrădării. Celelalte perioade de detenție în Italia, din anii 2002 și 2003, nu au nicio legătură cu faptele deduse judecății.

Cererea apare ca fiind și lipsită de interes având în vedere disp. art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că pentru pedeapsa neexecutată se substituie o pedeapsă potrivit legii penale române, pedeapsă care, în speță, ar fi mult mai mare, cel puțin pedeapsa privativă de libertate, decât cea aplicată de instanța italiană.

Totodată s-ar încălca suveranitatea Statului italian cu privire la executarea pedepsei amenzii, legea penală română neprevăzând pedepse cumulative (închisoare și amendă).

La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpații au săvârșit faptele, numărul mare de inculpați și victime implicate în activitatea infracțională, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele deduse judecății, consecințele pe care faptele săvârșite le pot avea asupra dezvoltării fizice și psihice a victimelor, amploarea pe care traficul de persoane o are în ultimul timp, dar și circumstanțele personale și situația antecedentelor penale ale acestora.

Împotriva sentinței penale nr. 130 din 31 martie 2010 a Tribunalului Galați, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații S.M., S.J., S.B., C.I., S.R.E., S.L.V. și S.B.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:

Ca motive de nelegalitate, sub un prim aspect, s-a invocat că, în mod greșit, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul C.I., prin nereținerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., la infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, sens în care face referire la fapta care a avut-o ca victimă pe M.R., dar și la infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001 - victimă H.I.

S-a solicitat să se constate că instanța de fond nu a motivat această încadrare juridică, aceasta nu a fost pusă în discuție, nu s-a formulat punctul de vedere din partea inculpaților și al apărătorilor cu privire la acest aspect și instanța nu a motivat-o, însă din ceea ce s-a putut deduce din conținutul hotărârii, s-a reținut la aceeași victimă o infracțiune continuă, în sensul că s-au înlăturat dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel pentru aceste infracțiuni, art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 din Legea nr. 678/2001, deși instanța a reținut la fapta fiecărui inculpat în parte, a precizat cu privire la faptele inculpatului C.I. că acestea constă în racolarea, transportul, cazarea victimei, M.R. în scopul exploatării și însușirii celei mai mari părți din câștigurile obținute de aceasta, acționând prin inducerea în eroare - prin constrângere fizică și morală, conform motivării instanței de fond.

Față de probele administrate în cauză, reprezentantul Ministerului Public a apreciat că nu sunt temeiuri legale pentru a înlătura dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a cunoscut și s-a împrietenit cu victima M.R., victima a fost dusă de inculpat la el acasă ca să-i cunoască familia și între cei doi s-au statornicit relații de prietenie.

S-a invocat că au fost acte materiale repetate de recrutare a victimei, aceasta fiind indusă în eroare, spunându-i-se că va lucra într-un bar și fiind asigurată că nu se pune problema să se prostitueze și fiind îndrumată să ia legătura cu martorul M.C., care efectua transport internațional de persoane, și urmând indicațiile, aceasta a ajuns la Roma.

De asemenea, s-a invocat că inculpatul i-a asigurat transportul victimei la Roma, plătindu-i cei 219 euro, a așteptat-o la Roma și a cazat-o la un hotel din aproprierea gării, luând-i pașaportul și obligând-o să se prostitueze în folosul său.

Faptul că victima a fost constrânsă, rezultă din probele dosarului, sens în care, chiar victima a declarat că a fost agresată fizic de inculpate, care a închis-o în cameră, fără hrană, fiind constrânsă să se prostitueze pe parcursul mai multor zile.

S-a susținut că toate aceste acțiuni repetate se încadrează în prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, consideră că se impunea păstrarea încadrării juridice pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cu forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., pentru că și în cazul victimei minore H.I., a desfășurat aceleași activități, dar mai mult decât atât, nu a fost doar o singură minoră, H.I., ci și S.A.M., sub identitate protejată fiind audiată sub numele de V.A.

Instanța de fond a considerat-o pe victima S.A.M. ca fiind majoră, și a luat în considerare numai ceea ce ar fi spus aceasta în fața instanței de judecată, însă aceasta nici nu a fost întrebată cu privire la toate aspectele la care a fost audiată la urmărirea penală unde a precizat că a fost racolată, că îl cunoștea pe inculpat din cartier, că acesta i-a propus să meargă în Italia să-i găsească un loc de muncă la un bar - toate aceste aspecte privind racolarea și inducerea în eroare s-au săvârșit când această martoră avea vârsta de 17 ani, lucru precizat clar la urmărirea penală de către martoră, că în aceeași lună când a plecat în Italia a împlinit 18 ani, dar cu privire la activitatea desfășurată anterior de inculpat, instanța de fond nu a făcut referire.

Consideră că declarațiile date la urmărirea penală sunt complete și din declarațiile victimei, din care rezultă că activitatea de racolare și inducere în eroare s-a făcut profitând de vârsta acesteia, fiind sub 18 ani, ulterior fiind dusă în Italia și exploatată de inculpat.

Un alt motiv de apel a vizat faptul că instanța a dispus achitarea inculpatului C.I. pentru activitatea infracțională legată de victima H.I.M., luând în considerare doar declarația dată de această martoră în fața instanței de judecată, fără a se arăta de ce nu s-au luat în considerare declarațiile de la urmărirea penală.

S-a solicitat să fie avute în vedere probele din faza de urmărire penală pentru a se constata că declarațiile victimei H.I. se coroborează cu procesul-verbal de recunoaștere, planșele foto, din care rezultă că această victimă îl cunoștea pe inculpatul C.I., precum și declarațiile martorului B.S., probe din care rezultă că cei doi au așteptat-o în gară și au ajutat-o să se cazeze.

Toate aceste activități s-au desfășurat în prezența martorilor asistenți care, fiind audiați, au precizat acest lucru la urmărirea penală.

De asemenea, s-a susținut că pentru inculpatul C.I. instanța de fond a reținut la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., că ar fi ajutat două victime majore - R.I.R. și S.A. - să practice prostituția în Italia, trăgând foloase de pe urma lor, deși din probele administrate în cauză, rezultă că, la data când a fost cunoscută și racolată victima S.A. era minoră.

În al doilea rând, s-a susținut că fapta săvârșită nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 329 alin. (1) C. pen. pentru că victima a fost indusă în eroare și obligată să practice prostituția - însă instanța de fond nu a motivat acest aspect, reținând doar faptul că inculpatul a beneficiat de pe urma victimei care era majoră.

S-a considerat că încadrarea juridică prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ar trebui menținută, chiar dacă în cauză este vorba doar de victima R.I.R., pentru că victima a mers mai întâi în Italia practicând prostituția, profitând de pe urma acestui fapt inculpatul C.I.; aceasta s-a întors în România după o perioadă de timp, s-a reîntâlnit cu inculpatul C.I. care i-a propus din nou, să meargă în Italia și în baza aceleiași rezoluții infracționale au început din nou această activitate.

Referitor la această încadrare juridică, s-a făcut referire și la inculpatul S.L.V. pentru care instanța de fond, fără a motiva, a înlăturat dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., atât de la art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, sens în care s-a făcut referire la fapta care a avut-o ca victimă pe M.A., pe care a racolat-o, i-a plătit taxele pentru pașaport și transportul - acțiuni care sau desfășurat pe durata a luni de zile, 6-8 luni.

S-a invocat că inculpații cunoșteau victimele în discotecă, se împrieteneau și erau aduse la familie și induse în eroare, că li se promiteau că vor fi luate în căsătorie, fie că vor lucra în străinătate la bar, totul desfășurându-se în timp, prin acțiuni repetate și în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Față de încadrarea juridică, s-a invocat practica judiciară considerând că punctul de vedere în ceea ce privește traficul de persoane, în sensul că elementul material al infracțiunii de trafic de persoane pentru art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 din Legea nr. 678/2001 se realizează prin una sau mai multe din acțiunile prevăzute ca modalități alternative și că un inculpat poate să comită doar o singură modalitate pentru a se reține această infracțiune. S-a invocat că nu pot fi considerate fapte concurente, ci diferite acte materiale repetate, executate în baza unei rezoluții infracționale unice.

Un alt aspect de nelegalitate al sentinței de fond ce nu a fost invocat prin motivele scrise, dar luând cunoștință de motivele de apel invocate de avocat S.C., pentru inculpatul S.L.V., pare ca fiind corect, este cel legat de faptul că dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 din Legea nr. 678/2001 au fost modificate prin O.G. nr. 79/2005 din data de 2 iulie 2005, devenită ulterior Legea nr. 278/2005 și că s-au mai modificat unele pedepse, iar cele care sunt în favoarea inculpaților, ar trebui reținut în sarcina inculpaților care au săvârșit infracțiunea în formă continuată și la care actele materiale sunt comise și după luna iulie a anului 2005.

Față de probele administrate în cauză, s-a susținut că în privința inculpatului S.M. care a desfășurat activitate în perioada 2003-2007, S.L.V. până în 2006, C.B. până în 2006, S.B. până în 2007, S.J. până în 2007, se impune ca în favoarea acestora să fie reținute dispozițiile art. 13 C. pen.

Un alt aspect de nelegalitate a vizat faptul că inculpatul S. C.B. a solicitat în fața instanței de fond recunoașterea pe cale incidentală a unei hotărâri judecătorești din străinătate, respectiv din Italia, lucru ce nu a fost verificat de instanța de fond, care a respins cererea fără a motiva, deși era legală și ar fi trebuit să-i dea curs, fiind o cerere care-i ușura situația, mai ales că la unul din termene a solicitat atașarea Dosarului nr. 2749/2005, pentru că inculpatul solicitase la fond să i se deducă din pedeapsa aplicată în cauză perioada de 1 an și 1 lună efectuată la Roma, considerând că a executat-o tot pentru o faptă dintre cele care i-au fost reținute în acest rechizitoriu.

S-a arătat că din Dosarul nr. 2749/2005 rezultă că inculpatul avea de executat o pedeapsă pentru o infracțiune de furt calificat, fusese condamnat la 3 ani și 2 luni închisoare și în baza mandatului european de arestare a fost întemnițat în Italia pentru 1 an și 1 lună, iar această perioadă i-a fost dedusă din pedeapsa pe care urma să o execute - cei 3 ani și 2 luni la care fusese condamnat în România și, prin sentința penală nr. 284 din 30 ianuarie 2003 instanța a reținut și a dedus această perioadă în baza unei contestații la executare.

Funcție de poziția procesuală a inculpatului cu privire la acest aspect, acesta fiind de acord și solicitând expres recunoașterea hotărârii străine, s-a susținut că hotărârea judecătorească străină poate fi recunoscută pe cale incidentală, lucru ce poate fi făcut și în apel, întrucât așa cum rezultă din dosar, inculpatul a fost condamnat în Italia la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni pentru activitatea desfășurată cu mai multe persoane care se regăsesc și în cauza de față, pentru acte materiale desfășurate în aceeași perioadă, dar nu în această grupare infracțională, ci în alta cu inculpatul F., care a fost trimis în judecată în altă cauză al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Terorism și Criminalitate Organizată - Serviciul Teritorial Galați.

În ceea ce privește netemeinicia, prin motivele de apel, s-a invocat că, că în mod greșit, s-a reținut pentru inculpatele S.R.E., S.C. (fostă G.) a unor largi circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., și pentru S. art. 72 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor mult sub limita specială și neaplicarea sporului la pedepsele rezultante și a pedepse complementare prin reținerea art. 73 alin. (3) C. pen., față de cele două inculpate, fără a motiva pe larg acest lucru.

Critica a mai vizat și stabilirea unei modalități de executare a pedepselor, disproporționat de blândă, față de gravitatea faptelor, cu suspendarea executării sub supraveghere față de cele două inculpate, prin această modalitate de executare neputându-se atinge scopul preventiv-educativ al pedepselor.

Tot pe motive de netemeinicie, s-a susținut că pedepsele aplicate inculpaților S.M., S.L.V., C.B., S.J., C.I., având în vedere că mulți dintre ei au antecedente penale, faptele s-au săvârșit pe un interval foarte mare de timp, au privit un număr foarte mare de tinere, atât majore cât și minore, s-au obținut sume foarte mari de bani, traficul de persoane fiind o infracțiune deosebit de gravă, o formă a sclaviei în epoca modernă, așa cum se precizează în literatura de specialitate - persoanele traficate fiind reduse la condiția de marfă și nu de ființe umane, pedepsele aplicate sunt prea mici.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor, a fost invocată decizia penală nr. 5636 din 01 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care se face referire la art. 72 C. pen., și s-a stabilit că pentru aceste infracțiuni trebuie aplicată o pedeapsă într-un cuantum care să poată îndeplini funcțiile și să poată realiza scopul acesteia, reducerea excesivă a pedepselor echivalând cu încurajarea tacită a săvârșirii acestor faptei.

Inculpatul S.B. a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece, în mod greșit, s-a respins ca nefondată cererea prin care a solicitat recunoașterea unei hotărâri penale străine.

Sub acest aspect, a invocat că, în legătură cu traficul de persoane majore - victimă M.R. și C.M., aceasta din urmă fiind cea care a sesizat autoritățile italiene în legătură cu fapta inculpatului, iar în urma anchetei s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni - conform procedurii 13046/2004 a Tribunalului penal din Roma.

Potrivit aceleiași hotărâri, inculpatul S.B. a fost condamnat și pentru infracțiunile de trafic de persoane minore în dauna părților vătămate A.M. și H.M.

Pe cale de consecință s-a susținut, că pentru victimele C.M. - majoră, A.M. și H.M. - minore, inculpatul S.B. nu mai poate fi condamnat, întrucât s-ar încălca principiul non bis in idem reglementat de art. 10 lit. b) din Legea nr. 302/2004, precum și decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2008, principiul recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală, în scopul executării lor în statele membre.

În ce o privește pe victima M.A., rechizitoriul a reținut că aceasta a acceptat să plece în Italia unde urma să se prostitueze, iar din banii obținuți să-și achite datoriile legate de obținerea pașaportului, transport și cazare, arătându-se nemulțumită de suma obținută, ulterior aceasta a plecat cu un cetățean italian.

Arată că, audiată, martora a precizat că în perioada 21 ianuarie 2004-8 martie 2004, în urma înțelegerii cu S.L.V., a acceptat să practice prostituția în Italia și această martoră nu a mai fost audiată în instanță.

Susține că împotriva ei nu s-au exercitat violențe și nici amenințări din partea inculpatului S.B., și nici acte de inducere în eroare cu privire la modul de procurare a banilor, fapta acestuia constituie infracțiunea de proxenetism și nu trafic de persoane.

În privința victimei minore H.M., s-a susținut că, în mod greșit s-a reținut în rechizitoriu că s-a prostituat în favoarea inculpatului S.B., când în realitate l-a cunoscut pe S.M. care a ajutat-o să plece în Italia.

S-a susținut că din declarația acesteia rezultă că în septembrie 2006 l-a cunoscut pe S.M. cu care a trăit în concubinaj, după care a luat hotărârea de a merge în Italia, pentru a se prostitua. Rezultă din declarația ei că nu există nicio legătură între ea și S.B., inculpatul S.M. a declarat la instanță că H.M. a mers cu el în Italia de bunăvoie.

S-a susținut că declarația de la instanță a fost înlăturată, instanța de fond motivând că victima are un grad redus de instrucție școlară și că nu ar fi putut să se descurce în fața unor autorități, respectiv a face demersuri pentru obținerea pașaportului, motivare cu care nu este de acord. Arată că întoarsă din Italia, după două luni ca urmare a unor probleme medicale, aceasta a încercat să o convingă și pe sora sa să practice aceeași activitate, în care sens organele de poliție au găsit la momentul descinderii pe aceasta în apartamentul inculpatului.

Consideră că încadrarea juridică este greșită, sens în care a solicitat, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea acesteia în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

Arată că prin decizia penală nr. 675/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a hotărât că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, întrucât victimele care au fost duse să se prostitueze nu au fost obligate de inculpați, ele cunoscând de la început natura activităților pe care urmau să le desfășoare.

S-a susținut că, potrivit acestei decizii, activitatea infracțională desfășurată de inculpat de a suporta cheltuielile efectuate cu procurarea pașapoartelor, cu transportul până la destinație, cu cazarea victimelor care ajunse în Spania au ajuns să se prostitueze sub protecția inculpaților, fiind obligate să returneze o parte din câștiguri - se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

Tot în acest sens, a fost invocată Decizia nr. 6873/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care se arată: - ținând cont de modalitatea de racolare a victimelor, de intelectul lor, precum și de notorietatea preocupării inculpaților, mirajul câștigării unor sume de bani prin practicarea relațiilor sexuale, le-a determinat pe victime să accepte propunerile inculpaților.

Un alt motiv de apel a vizat greșita respingere a cererii prin care s-a solicitat respingerea cererii de recunoaștere a hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare italiene.

Sub acest aspect, a susținut că instanța de fond a motivat fără temei că în perioada arestării cuprinse între 24 aprilie 2004-10 mai 2005 a vizat punerea în executare a unui mandat emis de către Judecătoria Galați - în realitate această perioadă a vizat executarea pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin aceea procedură penală, lucru ce rezultă din comunicarea biroului Interpol, fila 35, în care se arată că procedura de extrădare declanșată de statul român, urmare a hotărârii definitive dată într-o cauză penală pentru furt, se amână, întrucât inculpatul S.B. este arestat în Italia pentru alte fapte de proxenetism.

La data de 1 august 2005, IPJ Galați a comunicat revocarea urmăririi internaționale, rezultând că inculpatul a fost pus în libertate după ispășirea pedepsei la care fusese condamnat în Italia.

Faptul că inculpatul S.B. a executat efectiv pedeapsa de 3 ani și 4 luni rezultă și din certificatul de detenție eliberat la data de 23 octombrie 2007, de conducerea închisorii Ribidia, precum și din adresa acestei instituții din care rezultă perioada pe care a ispășit-o.

Au fost invocate prevederile art. 116 din Legea nr. 302/2004 privind condițiile pentru recunoașterii unei hotărâri străine ce prevăd în principal ca ROMÂNIA să-și asume obligația recunoașterii hotărârii penale, sens în care la data de 4 decembrie 2002 ROMÂNIA a ratificat Convenția de la Palermo împotriva criminalității transnaționale organizate, precum, și protocolul adițional pentru prevenirea combaterea și pedepsirea traficului de persoane -în special de femei și copii.

De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 119 din Legea nr. 302/2004 arată că procedura de recunoaștere a unei proceduri penale străine se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal aflat în curs, sens în care invocă un recurs în interesul legii - Decizia nr. 9/15 noiembrie 2010. A susținut că, recunoscând hotărârea străină, inculpatul nu mai poate fi tras la răspundere față de victimele C.M., Hanganu Monica și A.M..

În consecință, a susținut că ar rămâne în discuție o singură victimă majoră și o singură victimă minoră și ținând cont de cererea de schimbare de încadrare juridică, a solicitat a se redoza cuantumul pedepsei, ținând cont și de dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., nefiind de acord cu susținerea procurorului cu privire la gravitatea infracțiunii, întrucât aceste circumstanțe ușurătoare sunt atributul magistratului care pronunță o soluție, nu a procurorului care o poate impune, iar în al doilea rând ar însemna să se reducă din conținutul prevederilor art. 74 și 76 C. pen.

In legătură cu fapta de aderare la grup infracțional organizat a solicitat a se constata că rechizitoriul a prezentat o situație de fapt la care inculpatul era acuzat de adeziunea și ajutorul dat presupusului grup infracțional - arată că inițial au fost 24 de tinere și din actele dosarului rezultă că este vorba despre o singură victimă majoră M.A. și una minoră -H.M., activitatea infracțională intrând în sfera proxenetismului.

A susținut cărată că inculpatul a acceptat să cazeze două persoane care, deliberat au venit în Italia, cu intenția manifestată încă din țară, de a se prostitua.

întrucât din dosar nu rezultă o înțelegere prealabilă între făptuitori, în sensul inițierii unui grup infracțional, sens în care se referă la momentul 2003, unii se aflau în Italia și unii în țară, iar rechizitoriul face referire la anul 2002, perioadă care nu este cuprinsă de Legea nr. 39/2003, solicită a se analiza sub aspectul dacă se poate discuta de aderare la ceva ce nu exista.

A susținut că nu poate fi acuzat de săvârșirea faptelor din prezenta cauză deoarece în această perioadă a fost arestat de șase ori.

A solicita, ca în funcție de probele administrate în cauză, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. să se desființeze sentința de fond și în rejudecare să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen. a solicitat schimbarea încadrării juridice din 12 alin. (1) și 2 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și 2 C. pen., susținând că victimele au acceptat să se prostitueze, asigurându-se libertatea de voință și de acțiune a acestora, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 17/2007.

În subsidiar, a solicitat stabilirea unei pedepse proporționale cu contribuția sa la faptă pentru cele două victime, cu deducerea perioadelor executate.

Referitor la apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, vizând două motive, recunoașterea hotărârii străine, aspect în favoarea inculpatului S.B., și unul în defavoarea acestuia, solicitându-se o pedeapsă mai mare, reținându-se că a mai fost condamnat, a susținut că se omite a se reține că a fost condamnat în minorat.

A solicitat să se aibă în vedere că are un copil minor, rezultat dintr-o relație de concubinaj cu numita Vidroiu Costina și că acest minor are grave probleme de sănătate, sens în care a depus acte la dosar, inculpatul fiind singurul întreținător al familiei.

Inculpatul S.L.V. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Acesta a criticat sentința de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani și față de cele reținute prin rechizitoriu și sentința de fond cu privire la situația de fapt, a solicitat să se aibă în vedere că la nivelul anului 2002 Legea nr. 39/2003 nu era în vigoare.

A solicitat să se constatate că a fost condamnat pentru o infracțiune care la vremea respectivă nu era în vigoare, motiv pentru care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât nu exista o lege care să sancționeze această infracțiune.

A susținut că a fost condamnat de instanța de fond în temeiul art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., la 6 ani și 6 luni închisoare, considerându-se că în perioada 2003-2004 a racolat, cazat și transportat trei tinere majore - P.D., C.M. și S.A., martoră cu identitate protejată, toate traficate - prima în mai 2004, a doua în decembrie 2003 și a treia în iulie 2004 - discutându-se de trafic de persoane înainte de modificarea Legii nr. 678/2001 prin O.U.G. nr. 79/2005 la data de 22 iulie 2005.

Consideră că în cauză au încălcate dispozițiile art. 13, privind aplicarea legii penale mai favorabile.

În ce o privește pe martora D.S., a susținut că aceasta a dat declarație numai în faza de urmărire penală și judecătorul de la fond nu a cenzurat cele consemnate în rechizitoriu - această martoră a fost găsită la domiciliul inculpatului S.M. la data efectuării percheziției, persoană care nu a fost racolată și traficată și care, la data respective, nu avea nici măcar act de naștere și cu toate acestea inculpatul a fost condamnat pentru traficarea acestei martore.

Pentru fapta reținută în ceea ce o privește pe martora D.S., s-a solicitat achitarea, întrucât fapta nu există, conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Referitor la celelalte persoane despre care se presupune că ar fi fost traficate de către inculpatul S.M., apărarea a formulat cererea de schimbare a încadrării juridice, susținând următoarele:

În ceea ce privește presupusa traficare a minorelor, respectiv a minorei A.M., care se presupune că ar fi fost traficată în perioada 2003-2004.

Invocă declarațiile date în faza de urmărire penală, cât și declarația dată în faza de cercetare judecătorească prin care a arătat că a acceptat practicarea prostituției, plecând în Italia, în februarie 2004, iar în iulie 2004 s-a întors în țară, fiind nemulțumită de procentul pe care îl primea din sumele de bani obținute ca urmare a practicării prostituției.

Consideră că, în mod indubitabil, din declarațiile martorei rezultă faptul că nu este vorba despre art. 13 din Legea nr. 678/2001, ci este vorba despre infracțiunea de proxenetism - pe alin. (3).

În ce o privește pe martora H.I.M., care a fost considerată a fi minoră, arată că aceasta a declarat că a apelat la Ș.R., care a dus-o la S.M., aceasta știind că urmează să practice prostituția și a fost de acord datorită situației materiale și a practicat prostituția din decembrie 2004 până în 2007 și s-a întors în Italia de bunăvoie, fără a fi trimisă de inculpat, având cu totul alte persoane care îi asigurau protecția.

Consideră că și cu privire la această martoră se reține situația prev. de alin. (3) și nu sunt incidente prevederile art. 13 din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce o privește pe martora I.C., se reține perioada august 2004 și arată că în cauză s-a mers pe ideea că inculpatul se îndrăgostea de aceste fete - apărarea nu contestă acest lucru, arătând că inculpatul a recunoscut încă din faza de urmărire penală, săvârșirea infracțiunii de proxenetism. Faptul că inculpatului îi plăceau aceste fete, care ulterior practicau prostituția, este un lucru pe care nu-l poate condamna nimeni, iar acest sentiment pe care inculpatul l-a menționat încă din faza de urmărire penală, nu intră sub incidența art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Referitor la martora I.C., s-a susținut că aceasta a știut că pleacă în Italia pentru a practica prostituția și a invocat Decizia nr. 16 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul în interesul legii și din care rezultă că racolarea, determinarea unei persoane, cazarea, transportarea, nu se face sub o acțiune de violență, nu intră sub incidența dispozițiilor care se referă la traficul de persoane, fiind vorba despre infracțiunea de proxenetism.

A susținut că aceeași martoră i-a spus inculpatului S.M. când s-a întors în țară că nu vrea să mai practice prostituția și acesta a lăsat-o să plece și a solicitat a se aprecia în ce constau amenințările și actele de violență pe care el le-ar fi exercitat asupra numitei I.C.

Consideră că în cauză sunt incidente prevederile art. 329 alin. (3) C. pen.

În ce o privește pe minora N.S., despre care s-a reținut că ar fi fost traficată în vara anului 2006, consideră că nu se pot reține prevederile art. 13 din Legea nr. 678/2001, în condițiile în care atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească aceasta a declarat că a acceptat să practice prostituția de bunăvoie, fiind incidente prevederile art. 329 alin. (3) C. pen.

Referitor la H.M. presupus a fi traficată în septembrie 2006, care este sora lui D.S., s-a reținut că aceasta a declarat că a acceptat să plece să se căsătorească cu H. în noiembrie 2006 și a practicat prostituția până în decembrie 2006 pe o perioadă de 10 zile.

În condițiile în care martora a declarat că a acceptat să practice prostituția de bunăvoie și asupra ei nu s-au exercitat acte de violență, presiuni sau vreo formă de șantaj, apărarea consideră că și această martoră poate fi încadrată la alin. (3) al infracțiunii de proxenetism.

Pentru D.S., a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce privește martorele despre care se presupune că ar fi fost traficate și erau majore, respectiv P.D. care se presupune că ar fi fost traficată începând cu luna mai 2004 - invocă declarația dată de aceasta, din care rezultă că aceasta, întoarsă în țară în 2004, a continuat să locuiască în același imobil cu el, și-a schimbat pașaportul și în data de 8 februarie 2005 a plecat în Italia până în martie 2005.

Față de această situație, consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2000, în condițiile în care martora nu a făcut referire la acte de violență sau la vreun act nominalizat de către legiuitor în art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce o privește pe victima S.A., a susținut că din declarația ei rezultă că se referă la alt inculpat, respectiv S.B., dar care este reținută în sarcina inculpatului S.M.

Conform declarației date, aceasta a recunoscut că s-a întâlnit cu S.B. și a acceptat să practice prostituția de bunăvoie, a recunoscut că a avut relații de prietenie și intime cu S.M. și că acestea au fost de bunăvoie.

Pentru aceste motive, apărarea a susținut că nu-și găsesc aplicarea disp. art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce o privește pe victima C.M., presupus a fi traficată în decembrie 2003, a invocat că din declarațiile acesteia rezultă că, deși în momentul în care a plecat în Italia nu a știut că pleacă să practice prostituția, în momentul în care a ajuns la destinație a fost de acord să practice prostituția.

De asemenea, a susținut că la data la care martora a ajuns în Italia, inculpatul S.M. nu era prezent, iar pe perioada cât se reține presupusa activitate infracțională din 2002-2007, acesta nu a fost niciodată în Italia.

A considerat că, în mod corect instanța de fond a înlăturat din sarcina inculpatului activitatea infracțională în ce o privește pe C.M.D., care a declarat că nu îl cunoaște și este vorba de o altă persoană, respectiv de numitul F.

A susținut că, față de materialul probator, administrat în cauză, în ce-l privește pe inculpatul S.M. nu se poate reține infracțiunea prev. de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Față de faptul că a mai fost condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, având în vedere pe inculpata/victimă S.C., la o pedeapsă de 3 ani, a susținut că aceasta este soția sa, iar la dosar nu sunt probe din care să rezulte că persoana care ar fi determinat-o pe inculpata S.C. să plece în Italia să practice prostituția ar fi fost el, astfel că pentru această infracțiune se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Prin apărătorul ales, a susținut că a avut o atitudine sinceră, încă din faza de urmărire penală, situație în care apreciază că ar putea beneficia de dispozițiile art. 74 și 76 C. pen. la individualizarea pedepsei.

S-a solicitat, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., având în vedere, că a recunoscut fapta și regretat-o, a solicitat aplicarea art. 74 și 76 C. pen., și condamnarea sa la o pedeapsă privativă de libertate, orientată sub minimul special prev. de lege, conform art. 76 lit. a) C. pen.

A solicitat a se constata că la momentul săvârșirii faptelor, era minor, mai puțin infracțiunea săvârșită în perioada 2006, și a se avea în vedere că este căsătorit, are un copil minor și așteaptă al doilea copil, soția acestuia fiind însărcinată în 3 sau 4 luni.

Consideră că trebuie avut în vedere că, potrivit actelor în circumstanțiere depuse la dosar, din momentul în care a fost pus în libertate, s-a reintegrat în societate și are un loc de muncă, a recunoscut și regretat faptele săvârșite și că nu a fost implicat în acel scandal din magazinul M., fiind vorba despre o confuzie.

Inculpatul S.L.V. a criticat sentința de fond pe aceleași aspecte, de nelegalitate, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, susținând că a fost condamnat pentru o infracțiune care nu era în vigoare.

S-a susținut că a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, ignorându-se faptul că această lege a fost modificată în anul 2005 și pedepsele au fost schimbate.

S-a invocat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional, întrucât nu existe probe din care să rezulte că a existat o înțelege prealabilă între ei, cu sarcini bine determinate, iar persoanele traficate trebuiau să treacă de la un inculpat la altul, în sensul de racolare, cazare, transportare, exploatare - aceste aspecte nefiind probate.

A susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, în condițiile în care în sarcina acestuia, din probele administrate în cauză, persoanele presupus a fi traficate au arătat „modalitatea în care ar fi fost traficate” de inculpat.

S-a susținut că nu se poate reține că există probe din care să rezulte că ar fi exercitat acte de violență asupra martorelor, deoarece acestea au venit și au declarat în instanță că știau că inculpatul lucra ca bodyguard la un bar din Italia.

Inculpatul S.L.V., față de toate persoanele pentru care se presupune că ar fi fost traficate, a solicitat să se dispună schimbarea de încadrare juridică, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 329 C. pen., cât aplicarea și a prevederilor art. 74 și 76 C. pen., având în vedere atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei care a fost comisă până în anul 2007, dată de la care a trecut o perioadă mare de timp.

A solicitat să se aplice și ultimul alineat din art. 74 C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., pentru a fi condamnat la o pedeapsă sub minimul special prev. de lege.

Pentru inculpatul S.M., s-a susținut că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată este foarte mare pentru aceste pretinse infracțiuni, dintre care unele nu sunt probate.

A susținut că, potrivit unei sentințe penale pronunțate de Tribunalul Vaslui, care a rămas definitivă, din care s-a reținut că victimele au cunoscut motivul pentru care au plecat în străinătate, respectiv să practice prostituția - și a solicitat să se dea eficiență deciziei 16/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A invocat declarațiile date în fața instanței, memoriile formulate în scris la dosar, prin care a arătat situația de fapt așa cum a perceput-o, atitudinea procesuală și durata îndelungată a arestului preventiv, a determinat instanța de judecată să înlocuiască măsura arestării preventive și consideră că, în ciuda încercărilor organelor de urmărire penală, inculpatul a dat dovadă că și-a respectat toate obligațiile, prezentându-se în fața instanței și justificându-se atunci când a fost adus un argument împotriva lui și împotriva stării de libertate în care se afla.

A solicitat să se analizeze dacă în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și de trafic de minori, considerând, față de probele dosarului, că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism.

A făcut referire la declarațiile martorelor audiate în cauză, inclusiv a celor cu identitate protejată, declarații din care nu rezultă că victimele ar fi fost constrânse, amenințate și că au cunoscut unde s-au dus și că nu se poate aprecia și reține că s-ar fi încălcat în vreun fel libertatea de voință și acțiunea persoanei.

A invocat declarația martorei N.S., care în discuțiile avute cu inculpata S.J. a afirmat că are pașaport, pentru că dorea să plece în străinătate.

A fost invocată declarația martorei C.M., care, în fața instanței a arătat o altă situație de fapt decât cea pe care a arătat-o la urmărirea penală, că dacă va pleca în Italia va practica prostituția la stradă, ea a fost de acord să plece și în aceste condiții banii necesari pentru obținerea pașaportului au fost împrumutați de la mama ei.

S-a invocat că instanța de fond a înlăturat susținerile făcute de martore în instanță, pentru că martorele nu au justificat de ce și-au schimbat poziția procesuală, cu toate că justificările acestora au foarte largi în fața instanței.

Consideră că există o discrepanță între probele de la urmărirea penală și probele administrate la instanță, iar la instanța de apel se impune analizarea probatorilor pentru a se constata dacă este vorba despre o infracțiune de trafic de persoane și minori sau de proxenetism.

Apărarea a solicitat a se aprecia asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, având în vedere și împrejurarea că pedeapsa aplicată inculpatului S.M. este exagerat de mare, ținând seama de decizia recentă a Curții de Apel Galați pe care a depus-o la dosar, pronunțată într-o speță asemănătoare.

În ce privește împrejurarea că s-a reținut gruparea infracțională organizată, a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În situația în care se va considera că s-a săvârșit infracțiunea sau că există elemente în sensul că perioada infracțională s-a întins după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, a solicitat să se constate că s-au alăturat diferite ramificații ale anumitor grupuri care se aflau la Roma în perioada respectivă, când se afla acolo și familia S., deși nu au nicio legătură unii cu alții.

Cu privire la infracțiunea de proxenetism, arată că persoana față de care s-a pretins că ar fi exercitat acest îndemn, este în momentul de față soția sa și nici din declarația ei și nici din alte probe nu rezultă că aceasta ar fi practicat prostituția la îndemnul său.

Față de acest aspect, a solicitat achitarea în baza dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în situația în care se va schimba încadrarea juridică, a solicitat să fie avute în vedere prevederile art. 72 alin. (2) și art. 74 lit. c) C. pen., pentru reducerea pedepsei sub limita specială prev. de lege și să se aibă în vedere și aplicarea legii mai favorabile și să se coboare în acest sens limitele de pedeapsă și să se dea eficiență circumstanțelor atenuante.

Inculpatul S.L.V. a susținut că nu se mai justifică menținerea măsurii arestări preventive, întrucât temeiurile care au stat la baza emiterii mandatului de arestare preventivă și, ulterior, la menținerea stării de arest preventiv, s-au schimbat. Consideră că scopul și buna desfășurare a procesului nu mai impun menținerea sa în stare de arest, deoarece a recunoscut și regretat fapta și a contribuit la buna desfășurarea a procesului penal.

Având în vedere prevederile art. 136 alin. (8) C. proc. pen., a solicitat să se aibă în vedere că, atunci când se discută starea de libertate a unei persoane, instanța trebuie să aibă în vedere și persoana inculpatului.

Așa cum s-a arătat de fiecare dată, inculpatul S.L.V., până în momentul în care a fost arestat de către autoritățile străine, nu a avut cunoștință că există un mandat de arestare preventivă emis pe numele lui, însă avea cunoștință de existența dosarului. Faptul că s-a pus în executare acel mandat de arestare preventivă, că inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv timp de 1 an de zile, s-a apreciat că la acest moment menținerea măsurii nu-și mai găsește justificarea.

S-a susținut că o primă schimbare este determinată de faptul că, raportat la perioada când s-a săvârșit această infracțiune și la momentul procesual în care ne aflăm, odată cu trecerea timpului, acel pericol pentru ordinea publică s-a diminuat și prin lăsarea inculpatului în libertate nu s-ar crea un sentiment de insecuritate sau temere în cadrul societății.

Pentru aceste motive, s-a solicitat revocarea mandatului de arestare preventivă în principal, și cercetarea inculpatului în stare de libertate, invocând egalitatea de tratament juridic.

În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi localitatea în temeiul art. 136 alin. (1) și (8) în referire la art. 139 alin. (1), (35) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (11) și alin. (12) C. proc. pen.

Consideră că situația de fapt a fost reținută în mod eronat în hotărâre, deoarece probele administrate în cauză, duc la concluzia că martora P.G. reținută a fi victimă a infracțiunii de trafic de persoane a practicat acte de prostituție în interes personal, aceasta a strâns o sumă de bani pe care a trimis-o inculpatului, sumă pe care acesta a păstrat-o și a restituit-o martorei care și-a cumpărat un apartament.

Cu privire la martorele C.A. și Ș.C., s-a susținut că acestea s-au prostituat pentru alte persoane, respectiv O.P. și A.F., persoane cu care ulterior s-au căsătorit.

Cea de a patra victimă, cu privire la care situația de fapt reținută de instanță nu este conformă probelor administrate, este N.S., în hotărâre se reține că nu s-a prostituat niciodată, pentru că în aceeași zi când a ajuns în Italia a fost trimisă în țară de poliție, motiv pentru care nu poate fi considerată o victimă a traficului de persoane.

În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat - faptă care a fost incriminată prin publicarea în M. Of. la data de 29 ianuarie 2003, arătând că se reține în rechizitoriu și se preia mot-a-mot în hotărâre și arată că legea intrată în vigoare în anul 2003 incriminează constituirea și nu funcționarea un grup și solicită a se aprecia dacă poate funcționa un grup infracțional, care nu a fost instituit în anul 2003, ci în anul 2002 - punctul de vedere al apărării fiind că nu, întrucât rezoluția infracțională a avut loc în anul 2002.

Pentru această infracțiune, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât în anul 2002, pretinsa faptă de a iniția și constitui un grup infracțional organizat, nu era prevăzută de legea penală.

A susținut că activitatea s-a infracțională s-a oprit înainte de modificarea Legii nr. 678/2001 la data de 22 iulie 2005 și, raportat la forma anterioară a legii, consideră că încadrarea juridică este eronată, nu numai sub aspectul raportării instanței la cuantumul pedepselor, dar și sub aspectul reținerii alineatelor respective.

În ceea ce privește activitatea, reținută pe situația de fapt, consideră că încadrarea corectă a infracțiunii ar fi fost aceea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și nu art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I și II, și solicită a se vedea diferențele existente între limitele de pedeapsă. Cuantumul corect al pedepsei era între 5 și 15 ani și nu între 10 și 20 ani la care s-a raportat instanța de fond.

S-a invocat că, în mod greșit, în favoarea sa nu au fost reținute circumstanțe atenuante.

În apelul declarat de inculpații S.J. și S.B. primul motiv invocat a vizat infracțiunea de trafic de persoane, sens în care s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției - arătând că pentru aceeași faptă sunt reținute două încadrări juridice și se aplică două pedepse.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței în temeiul art. 379 C. proc. pen. și achitarea celor doi inculpați în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în cele două infracțiuni prev. de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen.

Al doilea motiv de apel a vizat faptul că cercetarea penală și trimiterea în judecată a celor doi inculpați, urmată de condamnarea a acestora, s-a făcut cu încălcarea unor prevederi legale, având drept consecință lipsirea acestora de posibilitatea exercitării unor drepturi procesuale - de apărare - situație ce s-a perpetuat și în fața instanței de fond, în fața căreia o bună parte din martori, fie cu identitate reală sau protejată, nu au putut fi audiați nemijlocit, făcându-se aplicarea prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Au susținut că, la data de 22 martie 2006 s-a început urmărirea penală in rem pentru cele trei infracțiuni, deși erau cunoscuți presupușii făptuitori, iar la 6 aprilie 2006 s-a dispus începerea urmăriri penale in personam pentru aceleași infracțiuni, moment din care inculpații S.J. și S.B. au devenit învinuiți. Arată că niciuna dintre obligațiile care incumbau organelor de urmărire penală nu au fost realizate, în schimb s-au efectuat un număr de acte de cercetare, printre care și audierea celor 10 persoane considerate victime ale traficului de persoane comis de inculpați, fără ca aceștia să fie încunoștințați oficial că sunt cercetați de infracțiuni foarte grave.

Ulterior, s-a făcut o descindere la domiciliul lor, unde pe lângă unii membri ai familiei au fost găsiți și tinerele H.M. și D.S., audiate în aceeași zi ca victime, situație în care procurorul le-a adus la cunoștință că s-a început urmărirea penală încă din data de 6 aprilie 2006.

Au considerat că nu au cunoscut ce acuzații li s-au adus, nu au putut solicita o confruntare cu victimele audiate, iar la instanța de fond din cele 10 persoane s-au prezentat doar 6, pentru celelalte procedându-se conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen., fiind condamnați pe baza unor declarații date la urmărire penală, necenzurate de instanță și fără a putea fi combătute.

Inculpatul S.B. a solicitat achitarea pentru infracțiunile prev. de art. art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 în baza art. art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că deși prezent în multele din momentele descrise în rechizitoriu, nu a desfășurat activități care să se înscrie în latura obiectivă a uneia sau alteia din cele două infracțiuni.

În ceea ce o privește pe martora P.D., a susținut că, audiată în faza de urmărire penală, aceasta a confirmat că în luna mai 2004 l-a cunoscut și s-a împrietenit cu inculpatul S.M., cu care s-a mutat în apartamentul părinților acestuia, care se aflau în Italia la acel moment, iar în luna iulie aceasta a acceptat să plece în Italia, unde a fost așteptată de o persoană, numitul F.I. - față de care s-a disjuns cauza, și cazată la un hotel unde erau cazați și inculpații S.J. și S.B.

A susținut că această martoră nu au făcut nicio referire la vreo activitate infracțională a inculpatului S.B.

A invocat că din declarațiile martorei cu identitate protejată S.A. rezultă că inculpatul S.B. nu se face vinovat de faptă, deoarece nu a luat bani de la nimeni și că soții S. au mers în Italia să-l vadă pe fiul lor, S.B., care era arestat.

În privința infracțiunii de trafic de persoane minore, s-a susținut că cercetările au fost incomplete, deoarece din cele cinci victime audiate în faza de urmărire penală, doar două au fost audiate în fața instanței de fond, declarațiile acestora fiind contradictorii.

În ceea ce privește declarația martorei A.M., s-a susținut că, deși a fost audiată cu privire la faptele inculpaților S.J. și S.B., aceasta a făcut unele referiri generale, evazive, bazate mai puțin pe constatări proprii și mai mult pe presupuneri sau pe spusele altora cu privire la inculpații S.J. și S.B., motiv pentru care nu se poate reține o activitate concretă a inculpatului S.B. ca trafic de persoane.

Întrucât probele administrate în cauză nu sunt în măsură să demonstreze cu certitudine desfășurarea unor activități de către inculpatul S.B., care ar putea constitui infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001 - a susținut că soluția care se impune este desființarea sentinței de fond și achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpata S.J., față de probele administrate în cauză, a susținut că încadrarea juridică nu este cea corectă, impunându-se desființarea sentinței și schimbarea acesteia în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., în modalitatea tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției.

În acest sens a făcut referire la declarația victimei P.D., din care rezultă că aceasta a fost de acord să practice prostituția.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 13, constând în faptul că împreună cu alte persoane ar fi racolat, cazat, transportat și primit în Italia 5 tinere minore în scopul exploatării lor, a solicitat să se constate că ea nu racolat pe niciuna dintre tinerele minore, această activitate impunându-se altor inculpați, și nici cazarea unora dintre acestea pe o perioadă scurtă în apartamentul ocupat de inculpații S.J. și S.B., nefiind inițiativa acestora, ci a fiilor lor, cu care locuiau.

Consideră că în cauză nu este vorba despre infracțiunea continuată de trafic de persoane minore, ci a infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., care chiar dacă se pedepsește suficient de aspru, nu egalează sancțiunea excesivă prevăzută pentru traficul de persoane minore.

Din examinarea critică a declaraților celor cinci tinere minore, rezultă doar activități ale inculpatei S.J., care reprezintă înlesnirea practicării de prostituție și tragerii de foloase de pe urma acestei activități și nu de trafic de persoane.

Consideră că în cauză s-a efectuat o individualizare exagerată a pedepselor, pe care le consideră distructive, contrare scopului lor, având în vedere prevederile ar. 52 C. pen. - acesta fiind un motiv subsidiar.

A solicitat să se constate că s-a omis a se avea în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., reținându-se doar faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, urmând ca în apel să se dispună aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen. pentru a se reduce pedeapsa, solicitând a se aprecia asupra aplicării art. 861 C. pen., sens în care invocă o decizia recentă a Curții de Apel pe care a depus-o la dosar.

Inculpatul C.I. a susținut că martora H. a confirmat că nu l-a cunoscut și că s-a dovedit că, în realitate, victima V.A. nu era minoră.

În ceea ce privește situația martorei M.R., a susținut că, potrivit probelor administrate, aceasta convinsă să vină în Italia, unde a stat doar 2 zile, i-a furat banii și s-a întors în România.

A solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la grup infracțional organizat, deoarece din probele administrate nu se face dovada că inculpatul ar fi avut vreo legătură cu grupul familiei S., ci doar că se cunoșteau din cartier și singura legătură fiind aceea că au stat la același hotel în Italia.

A invocat declarația numitei M.R., în care a arătat că s-a supărat, întrucât inculpatul avea o legătură cu numita D., situație de la care a pornit cearta, martora furându-i suma de 10.000 euro.

Cu privire la individualizarea pedepsei, a solicitat reducerea pedepsei, astfel încât să poată beneficia de prevederile art. 861 C. pen.

Inculpata S.R.E. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate, susținând că nu a avut nicio legătură cu activitatea infracțională a celorlalți inculpați.

A susținut că, de fapt, ea nu a făcut decât să permită fraților săi F. să locuiască în apartamentul său și nu a avut cunoștință despre activitatea infracțională a acestora.

A susținut că, practic, ea a lăsat apartamentul în posesia fraților săi, trecea foarte rar pe la acest apartament și a considerat că persoanele găsite în apartament sunt prietenele fraților săi.

În atare situație, a susținut este cea îndreptățită să solicite achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. - nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

A solicitat schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., pentru că în situația de fapt care i se reține, era cea mai îndepărtată persoană de vreuna dintre metodele de amenințare violentare, convingere a celor trei victime care se presupune că ar fi fost cazate de către inculpată.

A făcut referire la discrepanța majoră dintre cele reținute în considerentele hotărârii și ceea ce ulterior instanța de fond conchide, pentru că din hotărâre se reține faptul că vinovăția inculpatei S.R.E. rezultă din declarațiile martorei A.E., însă aceasta nu precizează că ar fi văzut-o pe inculpată pe perioada șederii ei în apartament.

Mai arată că a doua declarație avută în vedere de instanța de fond, este a martorei H.L., care arată că ar fi avut vreo discuție cu inculpata, iar martora C.M., care arată că începuse să se prostitueze mai mult de un an de zile în Italia înainte de a-l cunoaște pe fratele inculpatei S.R.E. și, revenind în țară, a locuit o lună de zile în apartamentul respectiv și arată că nu a văzut-o niciodată pe această inculpată.

Consideră că nu s-a cuantificat care era rolul determinat al său în acest grup infracțional, dacă a existat vreo înțelegere prealabilă sau concomitentă cu frații săi cu privire la ceea ce urmau să facă în apartament, care este participația concretă a sa, în condițiile în care nu a mers niciodată în Italia.

S-a invocat și netemeinicia sentinței, având în vedere motivul de apel ce vizează modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că din actele depuse la dosar a făcut dovada că s-a îndreptat din punct de vedere social, iar măsura suspendării sub supraveghere ca modalitate de executare a pedepsei aplicate nu este justificată și a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 255 A din 7 noiembrie 2011 Curtea de Apel Galați, secția penală, a dispus următoarele:

Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații S.M., S.B. (fost C.), S.L.V., S.J., S.B., C.I. și S.R.E. (fostă Z.) împotriva sentinței penale nr. 130 din 31 martie 2011 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 5049/121/2007, și în consecință:

A fost desființată, în parte, sentința penală nr. 130 din 31 martie 2011 a Tribunalului Galați și, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 12 ani și 6 luni închisoare la 10 ani închisoare și pedeapsa rezultantă, stabilită ca efect al contopirii acestei pedepse cu pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare de la 14 ani închisoare la 10 ani și 6 luni închisoare.

Reduce pedeapsa principală stabilită ca efect al aplicării art. 83 C. pen. de la 17 ani închisoare la 13 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul S.M. să execute o pedeapsă principală de 13 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile privind condamnările inculpatului S.B. (fost C.) pentru infracțiunile din prezenta cauză și modalitatea de soluționare a antecedentelor penale ale acestui inculpat.

În baza art. 134 din Legea nr. 302/2004, recunoaște sentința penală nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului penal din Roma.

Desființează în parte, respectiv numai în ceea ce privește dispozițiile privind condamnarea inculpatului S.B. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, sentința penală nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului penal din Roma.

În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., reunește prezenta cauză cu cauza penală ce a format obiectul sentinței penale nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului penal din Roma.

În temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat, respectiv infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și infracțiunea prevăzută de art. 416 C. pen. italian, într-o singură infracțiune de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și, în această încadrare juridică condamnă pe inculpatul S.B. (fost C.) la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de trafic de persoane, respectiv infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victime M.A., M.S. și C.M.) și infracțiunea prev. de art. 81 C. pen. italian, art. 12 alin. (3), (3 bis) lit. a) din Decretul 286/1998 (victimă C.M.), într-o singură infracțiune de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victime M.A., M.S. și C.M.) și în această încadrare juridică condamnă pe inculpatul S.B. (fost C.) la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

Conform art. 334 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice din 2 infracțiuni de trafic de minori, respectiv infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victime A.M., H.M.I., I.C. și H.M.) și infracțiunea prev. de art. 81 C. pen. italian, art. 12 alin. (3), (3 bis) lit. a) din Decretul 286/1998 (victime A.M. și H.M.I.) într-o singură infracțiune de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, în această încadrare juridică condamnă pe inculpatul S.B. (fost C.) la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele de mai sus și dispune ca inculpatul S.B. (fost C.) să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 revocă beneficiul grațieri condiționate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului S.B. (fost C.) prin sentința penală nr. 733/2001 a Judecătoriei Galați.

Descontopește pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului S.B. (fost C.) prin sentința penală nr. 284/2003 a Judecătoriei Galați, definitivă la data de 09 decembrie 2003 prin nerecurarea deciziei penale nr. 1361/2003 a Tribunalului Galați, în pedepsele componente:

- 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 387/2001 a Judecătoriei Tecuci;

- 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 452/1999 a Judecătoriei Galați, pentru care s-a revocat suspendarea condiționată.

În baza dispozițiilor art. 36 alin. (2) C. pen. în referire la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 387/2001 a Judecătoriei Tecuci, și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 733/2001 a Judecătoriei Galați, inculpatul S.B. (fost C.) urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare.

Menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 452/1999 a Judecătoriei Galați, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa 1 an și 8 luni închisoare, în total inculpatul S.B. (fost C.) urmând să execute o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 40 C. pen., contopește pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, stabilită mai sus, cu pedeapsa de 10 ani închisoare și dispune ca inculpatul S.B. (fost C.) să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare, sporită la 10 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., aplică inculpatului S.B. (fost C.) pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

Deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului S.B. (fost C.) perioada executată de la data de 24 aprilie 2004 până la data de 10 mai 2005 și de la data de 18 iulie 2005 până la data de 21 august 2006, arestarea provizorie de la data de 18 iunie 2008 până la data de 27 august 2008, precum și arestarea preventivă de la data de 27 august 2008 până la data de 30 ianuarie 2009.

Constată că mandatul de arestare preventivă nr. 1 din 28 martie 2011 privind pe inculpatul S.B. (fost C.) nu a fost pus în executare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului penal din Roma, sentinței penale nr. 733/2001 a Judecătoriei Galați, sentinței penale nr. 387/2001 a Judecătoriei Tecuci și ale sentinței penale nr. 452/1999 a Judecătoriei Galați.

Înlătură din sentința penală apelată dispoziția prin care, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul S.L.V. din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Reține pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., menținând pedepsele principală și complementară aplicate de instanța de fond inculpatului S.L.V. pentru această infracțiune.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului S.L.V. pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare și pedeapsa principală stabilită ca urmare a contopirii acestei pedepse cu pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare de la 13 ani închisoare la 10 ani și 6 luni închisoare.

Inculpatul S.L.V. va executa pedeapsa principală de 10 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei S.J. pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare și pedeapsa principală stabilită ca urmare a contopirii acestei pedepse cu pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare de la 13 ani închisoare la 10 ani și 6 luni închisoare.

Inculpata S.J. va executa pedeapsa principală de 10 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului S.B. pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare și pedeapsa principală stabilită ca urmare a contopirii acestei pedepse cu pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa de 6 ani închisoare de la 13 ani închisoare la 10 ani și 6 luni închisoare.

Inculpatul S.B. va executa pedeapsa principală de 10 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile prin care s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul C.I., a fost achitat acest inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001 și a fost condamnat acest inculpat pentru celelalte infracțiuni.

Condamnă pe inculpatul C.I. la următoarele pedepse:

- o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.;

- o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 13 alin. (1), alin. (3) teza I și alin. (4) teza a IlI-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- o pedeapsă principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele de mai sus și dispune ca inculpatul C.I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare sporită la 5 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatei S.R.E. durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 08 februarie 2007 până la data de 04 iulie 2007.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Conform art. 383 alin. (11) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului S.L.V.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.L.V. durata arestării preventive cu începere de la data de 16 decembrie 2010 și până la zi respectiv 07 noiembrie 2011.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri rămân în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Analizând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații S.M., S.B., S.L.V., S.J., S.B., C.I. și S.R.E., dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză a reținut în mod corect faptele săvârșite de inculpați cu vinovăție și, în principiu, a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel, din plângerile și declarațiile victimelor M.A., A.M., H.M.I., P.D., S.A., A.G.L., P.G., I.C., N.C., M.S., C.M., Ș.C. C.M.D., R.I.R., A.E., H.L., C.M., C.A.D., N.S., H.M., D.S., M.R.L., din declarațiile martorilor H.B.N., G.C., R.G., U.M., R.I.R., O.P. și B.V. și transcrierile convorbirilor telefonice efectuate de inculpați și chiar din declarațiile inculpaților, rezultă cu prisosință că, începând cu anul 2002 S.M., S.B., S.L.V. S.J., S.B. și C.I. au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, grup la care, ulterior, a aderat și inculpata S.R.E.

În opinia instanței de apel este evident că scopul constituirii acestui grup infracțional, l-a constituit obținerea unor beneficii materiale din obligarea victimelor la practicarea prostituției, atâta timp cât din probele administrate în cauză rezultă că, la începutul activității infracționale, inculpații dețineau doar un singur apartament, iar la sfârșitul activității infracționale dețineau mai multe bunuri imobile și bunuri mobile.

Apărările inculpaților, în sensul că nu poate fi reținută infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/20003, deoarece constituirea grupului infracțional s-a realizat înainte de intrarea în vigoare a legii, au fost apreciate ca nefondate pentru următoarele motive:

Potrivit legii, infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 constă în inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, în condițiile în care, la alin. (2) din același articol se arată că pedeapsa pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai grea care intră în scopul grupului infracțional. Față de dispozițiile legale de mai sus, rezultă cu prisosință, că scopul constituirii unui grup infracțional organizat, constă în săvârșirea unor infracțiuni grave, din categoria celor prevăzute de art. 2 lit. b) din lege printre care și infracțiunea de trafic de persoane. Așa fiind, existența infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat nu trebuie limitată doar la momentul în care grupul infracțional organizat a fost constituit, ci trebuie avută în vedere și durata de timp, în care grupul a acționat în vederea săvârșirii infracțiunilor grave prevăzute de art. 2 din lege. În acest sens, în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că grupul infracțional a fost constituit înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, se constată că cea mai mare parte a activității de trafic de persoane și trafic de minori a avut loc după intrarea în vigoare a acestei legi și a continuat până în anul 2007, situație în care, în mod corect, prima instanță a reținut că această faptă este prevăzută de legea penală. A accepta ideea contrară ar însemna să creăm unui inculpat cu o activitate infracțională mai redusă (inculpat care a constituit grupul și a săvârșit fapte grave nu mai după ce legea a intrat în vigoare) față de un inculpat cu o activitate infracțională mult mai amplă (a săvârșit fapte grave atât înainte, cât și după intrarea în vigoare a legii).

S-a apreciat că nici apărările inculpaților S.J. și S.B., în sensul că ei nu au avut nicio contribuție la săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prima susținând că s-a aflat în Italia doar pentru a-l vizita pe fiul său aflat în arest și al doilea a susținut că, deși a fost prezent în Italia, și-a asigurat existența cântând pe stradă, ambii susținând că deși au văzut o parte din victime în domiciliul lor, au considerat că acestea sunt prietenilor fiilor lor, nu pot fi reținute pentru următoarele motive:

Din probele administrate în cauză, rezultă că după ce erau racolate, victimele erau cazate în imobilul din Galați, apartament ce aparținea inculpaților S.J. și S.B. Mai mult, din probele administrate în cauză, rezultă cu prisosință că, în perioada în care au fost cazate, inculpații S.J. și S.B. au exercitat acțiuni directe de influențare a victimelor, în sensul de a exercita practicarea prostituției, ba mai mult le-a condus pe victime la agențiile de turism (exemplificăm cazul victimei H.I.M.) pentru a pleca cu destinația Roma.

Potrivit declarațiilor acestei victime, din care rezultă că, aceasta a fost așteptată în Italia de către inculpatul S.B. (fost C.), care a cazat-o împreună cu alte trei persoane într-un imobil din Bologna, i-a luat pașaportul și toți banii obținuți din practicarea prostituției erau colectați de către numitul F.I., care îi preda ulterior inculpatului S.B. (fost C.). Tot din declarațiile acestei martore, rezultă că după aproximativ patru luni de la sosirea sa în Italia, după ce inculpatul S.B. a fost reținut de către autoritățile judiciare italiene, în Italia a venit inculpata S.J., care l-a înlocuit pe inculpatul sus-menționat, ocupându-se de supravegherea fetelor, de colectarea banilor obținuți de către acestea din practicarea prostituției și trimiterea banilor în România prin sistemele de transfer monetar.

Mai mult, martora a declarat că a perceput în mod nemijlocit că inculpații acționau în cadrul unui grup infracțional, aceștia împărțindu-și atribuțiile de racolare, transport, cazare, colectare a banilor și trimiterea acestora în țară. Din declarațiile victimei P.D., rezultă că în gara Termini din Roma a fost așteptată de învinuitul F.I., care a condus-o la hotelul B., în care erau cazați și inculpații S.J. și S.B. Martora a fost cazată într-o cameră cu alte trei fete, inculpata S.J. deposedând-o de pașaport. În prima seară, inculpata S.J. i-a spus că urmează să iasă „la stradă”, unde să practice prostituția.

Martora a refuzat inițial să practice prostituția, însă la scurt timp a fost sunată de inculpatul S.M. care i-a cerut să asculte dispozițiile inculpatei S.J. Neavând altă opțiune și având în vedere că se afla fără mijloace de subzistență și documente de identitate într-o țară străină, martora a fost nevoită să înceapă să practice prostituția. Martora P.D. a ieșit, însoțită de celelalte fete, împreună cu care era cazată pe via Salaria, anterior fiind instruită de învinuita S.C. cu privire la modalitățile de acostare a clienților și tarifele practicate.

Precizăm că, în același timp, învinuita S.C. se prostitua, acostând clienții în aceleași posturi ca și victimele exploatate, ocupându-se totodată și de supravegherea acestora din urmă. Aceasta a practicat prostituția „la stradă” timp de aproximativ o săptămână, după care, inculpații S.B. și S.J. au mutat-o într-un alt hotel din Roma. Banii obținuți din practicarea prostituției erau strânși în fiecare dimineață de către învinuitul F.I. care îi preda inculpatei S.J. Din declarațiile victimei H.I.M., rezultă că inculpatul S.M., a transportat-o la locuința sa din municipiul Galați, unde a cazat-o până a doua zi.

În acest imobil, se mai aflau și inculpații S.B. și S.J., precum și alte trei tinere, martora remarcând pe una dintre acestea ca fiind numită G. Martora a fost cazată pentru o noapte în imobilul sus-menționat, iar a doua zi a fost condusă de inculpata S.J. și numitul Ș.R. la o agenție de turism, fiind îmbarcată într-un autocar ce efectua transport internațional pe relația Galați-Roma. Aceeași martoră a declarat că după aproximativ patru luni de la sosirea sa în Italia, inculpatul C.B. a fost reținut de autoritățile italiene, situație în care, la scurt timp, a venit în Italia inculpata S.J., care l-a înlocuit pe inculpatul sus-menționat, ocupându-se de supravegherea fetelor, de colectarea banilor obținuți de acestea din practicarea prostituției și expedierea lor în România prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Martora S.A. a declarat că a fost găzduită de inculpații S.J. și S.B. și că, ulterior, inculpații S.M., S.J. și S.B. s-au deplasat la locuința părinților săi, încercând să-i convingă pe aceștia că inculpatul S.M. avea intenții serioase în ceea ce o privește pe martora S.A. și că intenționa să se căsătorească cu aceasta. Din declarațiile martorelor N.C., B.S. rezultă că în gara Termini din Roma, au fost preluate de inculpata S.J., care le-a condus la un hotel din cartierul Rebibbia, cazându-le. Ulterior, inculpata s-a deplasat cu cele două tinere la un magazin din Roma, cumpărându-le obiecte vestimentare specifice activității de prostituție.

Inculpata S.J. le-a spus martorelor că urmau să iasă să practice prostituția „la stradă” într-un loc controlat de membrii familiei sale denumit „post”, comunicându-le tarifele pe care trebuia să le pretindă de la fiecare client, în funcție de tipul de raport sexual practicat. Din declarațiile acestora rezultă că au început să practice prostituția conform indicațiilor date de inculpata S.J., fiind însoțite în primele zile de o altă tânără pe nume D. Martora practica prostituția în „post” în intervalul orar 16,00-05,00 având în medie un număr de 9-10 clienți de la care percepea tarife cuprinse între 30 și 150 euro, în funcție de tipul de raport sexual, obținând în fiecare seară aproximativ 400 euro și că în această perioadă au cunoscut și alte tinere care practicau prostituția în folosul grupării infracționale, întâlnindu-le fie în „posturi”, fie în camerele de hotel. Martora N.C. a susținut că a practicat prostituția în această modalitate, supravegheată de inculpata S.J. timp de aproximativ 45 de zile, interval în care a obținut circa 18.000 euro, bani luați integral de inculpată și că a revenit în România împreună cu inculpata.

S-au avut în vedere declarațiile martorei M.S. din care rezultă că aceasta fost racolată de inculpatul C.B., care a convins-o să se mute împreună cu el în imobilul din Galați, în care a fost cazată de inculpații S.J. și S.B. Martora a arătat că, la scurt timp după ce a început să locuiască în imobilul menționat mai sus, inculpații C.B., S.B. și S.J. au început să facă presiuni asupra sa cu scopul de a o determina să-și obțină un nou act de identitate, cu mutație la adresa din Galați, spunându-i că în acest mod o puteau ajuta să-și obțină mai repede pașaportul turistic. De asemenea a arătat că, în timp ce locuia în imobilul sus-menționat, a surprins mai multe discuții purtate între inculpații C.B., S.M., S.L.V., S.B. și S.J. din care rezulta că aceștia aveau mai multe fete în Italia, care practicau prostituția în folosul lor și că acestea erau supravegheate pe rând de inculpați. Pe toată perioada cât a locuit în imobilul situat în Galați, martora M.S. era permanent supravegheată de unul dintre cei cinci inculpați enumerați mai sus.

Nici susținerile inculpaților în sensul că, deși au cazat mai multe victime în apartamentul lor, nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, deoarece știau că acestea sunt prietenele fiilor lor și nu au avut cunoștință de activitatea infracțională desfășurată de aceștia, nu au fost apreciate ca întemeiate pentru următoarele motive:

Din probele administrate în cauză, rezultă cu evidență că inculpații S.J. și S.B. puteau să-și dea cu ușurință seama că inculpații S.M. și S.L.V. nu puteau să aibă, în același timp, mai multe prietene, pe care urmau să le ia în căsătorie și aceasta, în condițiile în care, din probele administrate în cauză, rezultă cu prisosință că, în momentul cazării presupuselor viitoare nurori în apartamentul inculpaților, în apartamentul respectiv erau cazate și alte victime.

Nici susținerile inculpaților, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunile de trafic de persoane, prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 și infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., nu sunt fondate având în vedere următoarele argumente:

Din probele administrate în cauză, rezultă cu prisosință că victimele din prezenta cauză au fost induse în eroare, inculpații S.M. și S.L.V., care prezentându-se ca adevărați prieteni ai acestora, le-au făcut promisiuni de căsătorie, condiția fiind obținerea banilor necesar pentru cumpărarea unui apartament. De asemenea, s-a profitat de situația materială precară a victimelor, care nu dispuneau nici măcar de sume modice de bani necesare pentru eliberarea pașaportului. Un element ce justifică reținerea infracțiunilor prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, constă în faptul că imediat ce ajungeau în străinătate, victimelor li se rețineau pașapoartele și erau obligate să practice prostituția, sub pretextul că trebuie să restituie inculpaților sumele de bani cheltuite pentru obținerea pașaportului, pentru cazarea în România, transportul până în Italia și cazarea acestora în Italia, de cele mai multe ori, aceste costuri fiind supraevaluate.

În ceea ce privește, presupusa participație concretă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, s-a apreciat că prima instanță a concretizat activitatea fiecărui inculpat, în condițiile în care reținând infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, implicit trebuie reținut că toți inculpații au participat la săvârșirea tuturor actelor materiale.

În ceea ce privește apărările inculpatei S.R.E., în sensul că apartamentul ar fi fost închiriat fraților săi (F.) și că nu ar fi avut nicio legătură cu activitatea infracțională a acestora, s-a apreciat că, față de probele administrate în cauză, în mod corect s-a reținut că aceasta a aderat la grupul infracțional organizat de inculpații S.M., S.L.V., C.B. (fost S.), S.B., S.J. și C.I. precum și cu învinuiții S.C. (fostă G.), F.I.M. și F.I., în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, infracțiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003. Contrar susținerilor inculpatei S.R.E., din probele administrate în cauză, rezultă cu prisosință că aceasta a fost implicată direct în cazarea martorelor A.E., H.L. și C.M. în scopul exploatării prin însușirea cvasitotalității câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, asupra victimelor acționându-se inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea fizică ori morală. În mod corect, în cazul inculpatei S.R.E., s-a reținut că aceasta poate beneficia de circumstanțe atenuante și s-a făcut o corectă individualizare când, față de aceste circumstanțe atenuante, s-a stabilit cuantumul pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, pedeapsa rezultantă stabilită ca efect al aplicării regimului sancționator al concursului de infracțiuni, cât și atunci când a stabilit modalitatea de executare. S-a constatat că hotărârea este nelegală deoarece pentru inculpata S.R.E. s-a omis să se facă aplicarea art. 88 C. pen. și să se deducă din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 08 februarie 2007 până la data de 04 iulie 2007.

În final, s-a apreciat de instanța de apel că pedepsele aplicate inculpaților S.M., S.B., S.L.V., S.J., S.B. și C.I. sunt prea mari, cu următoarea argumentare:

Este adevărat că infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și trafic de minori sunt infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, însă trebuie avut în vedere că, potrivit art. 1 C. proc. pen., scopul procesului penal, constă, printre altele și în educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor. Un alt argument în acest sens îl constituie faptul că de la data săvârșirii faptelor, s-a scurs un interval îndelungat de timp, situație în care amploarea fenomenului infracțional asupra opiniei publice s-a diminuat.

S-a apreciat că încadrarea juridică prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ar trebui menținută, chiar dacă în cauză este vorba doar de victima R.I.R., pentru că victima a mers mai întâi în Italia practicând prostituția, apoi aceasta s-a întors în România și după o perioadă de timp, s-a reîntâlnit cu inculpatul C.I. care i-a propus din nou să meargă în Italia și, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au început din nou această activitate.

De asemenea, s-a apreciat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului C.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, cu următoarea argumentație:

Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acțiuni materiale repetate inculpatul C.I., împreună cu alte persoane a racolat, cazat și/sau primit în Italia un număr de două tinere minore, respectiv martorele H.M.I. și V.A., în scopul exploatării prin însușirea cvasitotalității câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, acesta acționând inclusiv prin inducerea în eroare și constrângerea fizică ori morală a victimelor.

În acest sens, s-a avut în vedere declarația victimei H.M.I. din care rezultă că în gara Termini din Roma a fost așteptată de inculpatul C.B., care era însoțit de încă trei indivizi, printre care și inculpatul C.I. Din declarațiile victimei V.A., rezultă că avea împlinită vârsta de 17 ani, l-a cunoscut în cartierul în care locuiește pe inculpatul C.I., despre care cunoștea că are tinere în Italia care practicau prostituția în folosul său. Martora a susținut, minoră la acea dată (având împlinită vârsta de 17 ani), că l-a contactat pe inculpat, cerându-i să o ajute să meargă în Italia.

Cei doi, respectiv inculpatul și martora, s-au înțeles ca aceasta din urmă să practice prostituția „la stradă”, urmând ca sumele obținute din această activitate să fie împărțite în mod egal. Inculpatul C.I. și martora V.A. au plecat împreună spre Italia, ajungând la Roma unde cei doi s-au cazat la un hotel. Ulterior, inculpatul C.I. i-a făcut cunoștință martorei cu o altă tânără pe nume A., care a instruit-o cu privire la modul de acostare al clienților și tarifele aplicate conducând-o în „postul” deținut de inculpatul C.I., pe Via Salaria, din Roma, unde fetele care practicau prostituția în folosul acestuia își racolau clienții.

Martora V.A. a început să practice prostituția „la stradă” împreună cu numita A. din luna noiembrie 2003, dându-i acesteia jumătate din suma brută obținută în modalitatea descrisă mai sus. Banii erau trimiși de numita A. în țară inculpatului C.I. prin intermediul serviciilor de transfer monetar. Martora a avut această ocupație timp de aproximativ 60 de zile, interval în care a obținut aproximativ 20.000 euro, jumătate din bani fiind obținuți de inculpatul C.I. În această perioadă în care martora V.A. se afla la Roma practicând prostituția, în aceeași locație, a sosit și martora R.I.R., care, la rândul său, a început să se prostitueze în folosul inculpatului C.I.

La începutul anului 2004, martora V.A. a revenit în România unde s-a întâlnit cu inculpatul C.I., care i-a propus să plece din nou la Roma, unde să practice prostituția în condițiile descrise mai sus. Martora minoră a fost de acord cu propunerea inculpatului, astfel că în cursul lunii februarie 2004 aceasta a plecat din nou la Roma unde s-a întâlnit cu martora R.I.R. și cu numita A., toate trei prostituându-se în folosul inculpatului C.I., în „posturile” deținute de acesta pe Via Salaria și Via Tiburtina din Roma. Martora V.A.

îi preda jumătate din banii obținuți, la fel ca și martora R.I.R., numitei A. care îi trimetea în țară inculpatului C.I., prin intermediul serviciilor de transfer monetar. În cursul urmăririi penale, martorei V.A. i-a fost prezentată o planșă fotografică în care a recunoscut-o pe numita A. ca fiind numita D.C.A. Martora a practicat prostituția în modalitatea descrisă mai sus timp de aproximativ patru luni, perioadă în care obținea, în medie, 400 euro pe zi. Potrivit declarațiilor martorei, în acest interval aceasta a obținut din practicarea prostituției suma de 25.000 euro din care 12.500 i-au fost dați inculpatului C.I.

Potrivit acelorași declarații, în acest interval de timp, martora V.A. a cunoscut-o și pe martora M.R.L. care practica prostituția „la stradă” tot în folosul inculpatului C.I., aceasta fiind cazată de inculpat în alt hotel. Tot potrivit aceleiași declarații date de martoră, rezultă că aceasta, în vara anului 2004, a revenit în România, unde a stat aproximativ o săptămână, după care a plecat din nou la Roma, unde a continuat să se prostitueze în folosul inculpatului C.I. timp de aproximativ o lună. Arătă martora că și în această perioadă s-a întâlnit cu martora R.I.R.

și cu numita D.C.A., care continuau să se prostitueze în folosul inculpatului C.I.

S-a mai apreciat de instanța de apel că în mod greșit s-a respins cererea prin care inculpatul S.B. a solicitat recunoașterea sentinței penale nr. 1749 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului Penal din Roma. În condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că o parte din actele materiale săvârșite de inculpatul S.B. în prezenta cauză au format și obiectul sentinței penale nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului Penal din Roma, actele infracționale fiind săvârșite în aceeași perioadă de timp și împotriva acelorași părți vătămate, instanța trebuia să constate că acestea sunt acte materiale ale aceleiași infracțiuni, și pe cale de consecință să facă aplicarea art. 134 din Legea nr. 302/2004, cu toate consecințele ce recurg din aplicarea acesteia.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații S.L.V., S.B. (fost C.), S.B., S.J., S.M., C.I. și S.R.E. (fostă Z.).

Pe parcursul judecății în recurs, inculpații S.L.V., S.B. (fost C.), S.J., S.M.. C.I. și S.R.E. (fostă Z.) au formulat cereri pentru aplicarea dispozițiilor art. 11 raportat la art. 5 din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen.

Instanța a făcut cunoscute inculpaților dispozițiile O.U.G. nr. 121/2011, condițiile aplicării respectivelor dispoziții legale, precum și consecințele juridice ale solicitării judecății prin procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., inclusiv beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă cu câte o treime, iar nu reducerea pedepselor la o treime (judecata în cazul recunoașterii vinovăției).

După ce au declarat că au înțeles cele explicate de instanță, și după ce s-au consultat cu apărătorii, recurenții-inculpați au declarat că, în cunoștință de cauză, solicită judecarea cauzei prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 121/2011, cu referire la art. 3201 C. pen., recunoscând în totalitate și necondiționat toate faptele care fac obiectul judecății, necontestând niciuna din probele existente în dosar și solicitând beneficiul reducerii pedepsei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii în sensul admiterii cererilor inculpaților și aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 121/2011, cu referire la art. 3201 C. proc. pen.

Au fost luate declarații inculpaților, în sensul formulării cererii de judecare prin procedura recunoașterii vinovăției, aceștia recunoscând în totalitate și necondiționat toate faptele care fac obiectul judecății, fără să conteste probele administrate în cursul procesului, cu solicitarea reducerii pedepsei conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., declarațiile fiind consemnate și, după citire și semnare, atașate la dosarul cauzei; inculpatul S.B. a uzat de dispozițiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că a formulat cererea prin înscris autentic, înscris care a fost depus la dosar de către apărător.

Instanța constată că, potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 121/2011, publicată în M.Of nr. 931 din 29 decembrie 2011, „Cu privire la art. 5 în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”.

În consecință, având în vedere cererile formulate de recurenții-inculpați de judecare a recursurilor în conformitate cu dispozițiile art. 11 raportat la art. 5 din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen., și constatând îndeplinite condițiile prevăzute de aceste texte legale, instanța de recurs va admite cererile acestora și - în urma admiterii recursurilor - va casa decizia atacată, precum și sentința primei instanțe, sub aspectul individualizării pedepselor principale cu închisoarea, prin stabilirea unui cuantum al pedepselor ca urmare a reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (minimă și maximă).

La stabilirea pedepselor vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din C. pen., respectiv, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, astfel cum acestea au fost menționate anterior, precum și gradul de contribuție și de implicare în întreaga activitate infracțională.

Prezentarea inculpaților la instanța de recurs, recunoașterea în totalitate și necondiționată a faptelor, precum și necontestarea niciuneia dintre probele administrate în cursul procesului - pe lângă obținerea beneficiului prevăzut de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (reducerea pedepsei), realizabil în condițiile adoptării și publicării O.U.G. nr. 121/2011, la data de 29 decembrie 2011 - sunt împrejurări de natură să releve asumarea răspunderii juridice pentru faptele săvârșite.

Însă, în raport de gravitatea faptelor săvârșite, de modul de concepere și realizare a activității infracționale, de durata acesteia, de numărul părților vătămate, de cuantumul sumelor de bani rezultate din această activitate infracțională, se apreciază justificată necesitatea - în acord cu opinia instanței de fond și a instanței de apel - ca scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., să se realizeze în condițiile executării pedepselor de către inculpați, iar nu prin alte modalități, deoarece, potrivit art. 52 C. pen., „pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului”.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., va admite recursurile inculpaților și va dispune cu privire la reducerea pedepselor închisorii în sensul arătat, menținând modalitatea de executare a pedepselor rezultante.

În ce privește pe inculpata S.J., instanța de recurs va reține, pe lângă cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., și circumstanțe atenuante judiciare în sensul celor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., împrejurările referindu-se la vârsta înaintată a acesteia, la lipsa antecedentelor penale și la situația sa familială, precum și la starea de sănătate. Aceleași împrejurări justifică aplicarea unei modalități de executare neprivative de libertate a pedepsei rezultante, cu stabilirea unui termen de încercare îndelungat de natură să contribuie la realizarea efectivă a scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Față de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., va admite recursul inculpatei S.J. și va dispune cu privire la reducerea pedepsei închisorii în sensul arătat, precum și cu privire la aplicarea modalității de executare a pedepsei rezultante, aceasta fiind cea prevăzută de art. 861 C. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.

Având în vedere că inculpatul S.B. a decedat, instanța de recurs - în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. g) din C. proc. pen. - va admite recursul și, în consecință, va dispune încetarea procesului penal față de acesta, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei în ce privește pe acest inculpat urmând a rămâne în sarcina statului în conformitate cu art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite cererile formulate de inculpații S.L.V., S.B. (fost C.), S.J., S.M., C.I. și S.R.E. (fostă Z.) de aplicare a disp. art. 11 raportat la art. 5 din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Admite recursurile declarate de inculpații S.L.V., S.B. (fost C.), S.B., S.J., S.M., C.I. și S.R.E. (fostă Z.), împotriva deciziei penale nr. 255 A din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 130 din 31 martie 2011 a Tribunalului Galați cu privire la individualizarea pedepselor principale cu închisoarea aplicate inculpaților S.L.V., S.B. (fost C.), S.J., S.M., C.I. și S.R.E. (fostă Z.), prin reținerea cauzei de reducere prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și înlăturarea sporurilor de pedeapsă, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatei S.J., precum și cu privire la inculpatul S.B. (ca urmare a decesului acestuia), după cum urmează:

Descontopește pedepsele rezultante aplicate inculpaților S.L.V., S.B. (fost C.), S.J., S.M., C.I. și S.R.E. (fostă Z.).

1. Reduce pedepsele principale cu închisoarea pentru inculpatul S.M.:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 4 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza disp. art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 163/2003 a Judecătoriei Galați, definitivă la data de 05 aprilie 2003, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute, în total, pedeapsa închisorii de 9 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții referitoare la inculpatul S.M.

2. Menține dispozițiile instanței de apel referitoare la modalitatea de soluționare a antecedentelor penale ale inculpatului S.B. (fost C.) (recunoașterea sentinței penale nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului penal din Roma, desființarea, în parte, respectiv numai în ceea ce privește dispozițiile privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, a sentinței penale nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului penal din Roma, reunirea prezentei cauze penale cu cauza penală ce a format obiectul sentinței penale penală nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului penal din Roma, precum și dispozițiile de schimbare a încadrării juridice a faptelor).

Reduce pedepsele principale cu închisoarea pentru inculpatul S.B. (fost C.):

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și II din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele de mai sus și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pe durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Menține dispozițiile instanței de apel referitoare la:

- revocarea beneficiului grațierii condiționate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului S.B. (fost C.) prin sentința penală nr. 733/2001 a Judecătoriei Galați;

- descontopirea pedeapsei de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului S.B. (fost C.) prin sentința penală nr. 284/2003 a Judecătoriei Galați, definitivă la data de 09 decembrie 2003 prin nerecurarea deciziei penale nr. 1361/2003 a Tribunalului Galați, în pedepsele componente: 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 387/2001 a Judecătoriei Tecuci, 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 452/1999 a Judecătoriei Galați, pentru care s-a revocat suspendarea condiționată;

- contopirea în baza dispozițiilor art. 36 alin. (2) C. pen. în referire la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a următoarelor pedepse: 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 387/2001 a Judecătoriei Tecuci și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 733/2001 a Judecătoriei Galați, inculpatul S.B. (fost C.) urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare;

- menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 452/1999 a Judecătoriei Galați, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa 1 an și 8 luni închisoare, în total inculpatul S.B. (fost C.) urmând să execute o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare;

- contopirea, în baza dispozițiilor art. 40 C. pen., a pedepsei de 3 ani și 2 luni închisoare, stabilită mai sus, cu pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții referitoare la inculpatul S.B. (fost C.).

3. Reduce pedepsele principale cu închisoarea pentru inculpatul S.L.V.:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..;

- 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen., pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții referitoare la inculpatul S.L.V.

Deduce din pedeapsă durata măsurilor preventive de la 16 decembrie 2010 la 25 iunie 2012.

4. Reduce pedepsele principale cu închisoarea pentru inculpata S.J.:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (19 din Legea nr. 39/2003 și art. 74 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen.

În baza art. 861 alin. (2) C. pen. și art. 862 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Atrage atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864 C. pen. și art. 865 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă executarea pedepsei accesorii.

5. Reduce pedepsele principale cu închisoarea pentru inculpatul C.I.:

- 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.;

- 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3). teza I și alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.;

- 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen.

Menține celelalte dispoziții referitoare la inculpatul C.I.

6. Reduce pedepsele principale cu închisoarea pentru inculpata S.R.E. (fostă Z.):

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții referitoare la inculpata S.R.E. (fostă Z.) și reduce durata termenului de încercare la 2 ani și 8 luni.

7. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. g) („decesul inculpatului”) C. proc. pen., încetează procesul penal față de inculpatul S.B., pentru infracțiunile prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 13 alin. (1), (2) și (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Sumele de câte 75 RON reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații S.L.V., S.B. (fost C.), S.J., S.M., C.I., până la prezentarea apărătorilor aleși, și sumele de câte 300 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații S.B. și S.R.E. (fostă Z.) se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2012.