Corruption and influence-peddling convictions: Cassation quash based on contradiction between reasoning and dispositive and insufficient appellate motivation

Asupra cauzei penale de față:

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145 din 28 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală în Dosarul nr. 2255/87/2009 s-au dispus următoarele:

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. și art. 74-76 C. pen. a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. și art. 74-76 C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 248 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. și art. 74-76 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. – 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta executând pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen.).

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen. a fixat termen de încercare pe o perioadă de 4 ani.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea 78/2000, art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen.a condamnat pe inculpatul C.C.G. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta executând pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen. coroborat cu art. 114 lit. e) O.U.G. 195/2002 s-a dispus anularea permisului de conducere eliberat numitului M.N, la data de 18 noiembrie 2008 de către agentul de poliție F.G.

A fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 5.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman nr. 242/P/2008 din 26 mai 2009 au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații:

- N.M. pentru infracțiunile prev. de: art. 254 C. pen.; art. 257 C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000; art. 248 C. pen., rap. la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41-42 C. pen.;

- C.C.G. pentru infracțiunile prev. de: art. 25 C. pen., rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000; art. 255 C. pen. și art. 257 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41-42 C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul N.M. a avut gradul profesional de agent principal de poliție în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule Teleorman (S.P.C.R.P.C.Î.V.), cu sediul în mun. Alexandria, desfășurându-și activitatea la acest serviciu din 1 februarie 2006 și în prezent.

Conform fișei postului agentul principal de poliție N.M. a avut ca atribuțiuni de serviciu, printre altele: „primirea, verificarea și înregistrarea cererilor împreună cu documentele necesare pentru înscrierea la examenul pentru obținerea permisului de conducere auto, verificarea dosarelor candidaților care au fost declarați respinși la una din probele examenului (teoretic și practic), în vederea reprogramării la un nou examen și executa activități de examinare a candidaților pentru obținerea permisului de conducere”.

În cursul lunii octombrie 2008, inculpatul N.M., în urma „racolărilor” prietenului său, inculpatul C.C.G. a promovat sau a intenționat să promoveze pe mai mulți candidați care au susținut sau urmau să susțină examenele teoretice și practice, în vederea obținerii permisului auto, cu scopul de a obține el și prietenul său foloase materiale sau morale.

Această activitate infracțională a desfășurat-o inculpatul N.M., fie direct (când proceda personal la examinarea candidaților), fie cu ajutorul colegilor săi de serviciu în măsura când făceau parte din aceeași comisie ori comisia respectivă era compusă din alți salariați.

În situația din urmă, inculpatul N.M. îi „ruga” pe aceștia să-i promoveze la examenele susținute pe cei pe care îi racolase anterior prietenul său C.C.G.

Pe baza acestei prietenii, cei doi au acționat într-o strânsă legătură infracțională, în contextul indicat mai sus. Astfel, C.C.G. a fost persoana care racola cu precădere candidații la examenele auto, mai rar, această activitate fiind desfășurată direct de inculpatul N.M.

Tot C.C.G. a stabilit ulterior, de regulă, printr-o intermediere cu „beneficiarul” suma de bani sau foloasele pe care acesta urma să le dea pentru „ajutorul” primit la examene, în unele cazuri „avantajele patrimoniale” fiind discutate și telefonic.

S-au mai arătat următoarele:

Activitatea infracțională a inculpaților N.M. și C.C.G., în raport de învinuitul M.I. din com. L., sat P., jud. Teleorman.

Învinuitul M.I., se ocupă cu agricultura, achiziționând în vara anului 2008 o autoutilitară furgon, marca Volkswagen, pe care a înmatriculat-o la 5 noiembrie 2008.

La data de 12 octombrie 2008, orele 17:23, numitul M.I., l-a apelat de pe propriul telefon (pe inculpatul C.C.G., care i-a promis că, în schimbul sumei de 2.500 euro să intervină la „relația” lui (N.M.), pentru a promova examenul auto.

Din convorbirea telefonică a rezultat fără echivoc că, învinuitul M.I., știa deja despre posibilitatea de a obține fraudulos permisul de conducere cu ajutorul lui C.C.G. și, implicit, N.M.

În aceeași convorbire telefonică, C.C.G. a precizat că, în mod curent N.M. pretindea pentru serviciul său sume de 1.000–1.500 euro, însă în cazul lui M.I., solicita suma de 3.000 euro, pentru că „dacă era singur (N.M.) era bine, da sunt mai mulți (examinatori)”.

Inculpatul C.C.G., nefiind însă sigur că și, în această situație N.M. va accepta fraudarea examenului, i-a comunicat lui M.I., că „va încerca să vorbească cu el, să vadă ce zice”, iar „mâine îi dă răspunsul”.

La data de 13 octombrie 2008, orele 16:55 a avut loc o nouă convorbire telefonică între C.C.G. și M.I., în care primul i-a comunicat că a discutat cu N.M. cazul său, însă acesta nu a acceptat să întreprindă nimic pe considerentul că „nici n-a vrut să discute, atunci când a aflat că nu știe carte” (M.I.).

La insistențele lui M.I.G., inculpatul C.C.G. a acceptat să mai încerce să-l convingă pe N.M. să-l „ajute” cu obținerea permisului auto.

La data de 14 octombrie 2008, ora 11:29, între inculpatul C.C.G. și M.I. a avut loc o nouă convorbire telefonică, la insistența ultimului, împrejurare în care C.C.G. i-a comunicat faptul că, în final, N.M. a acceptat să-l ajute, dar „numai pentru 3.500 euro, deci nu vrea sub”, convingându-l numai după ce au discutat „până la doișpe noaptea”.

S-a arătat că faptele descrise mai sus au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor:

În cazul lui N.M. - luare de mită prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2008.

La încadrarea juridică s-au avut în vedere următoarele:

Este cert că pretinderea sumei de 3.500 euro de către N.M., prin intermediul prietenului său C.C.G., constituie infracțiunea de luare de mită, întrucât inculpatul N.M. are calitatea de funcționar în înțelesul art. 254 C. pen. și face parte din comisiile de examinare constituite la nivelul S.P.C.R.P.C.Î.V.-Teleorman – Alexandria.

În cazul lui C.C.G.:

- infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin natura sa, traficul de influență reprezintă o negociere, o târguire, o vânzare a influenței pe care o are o persoană pe lângă funcționar, prin aceea că în schimbul folosului sau avantajului primit sau pretins se angajează să intervină în interesul terțului cu care se încheia această înțelegere.

S-a avut în vedere că infracțiunea de dare de mită în cazul inculpatului C.C.G. s-a consumat în momentul în care N.M. a pretins că 3.500 euro, chiar dacă, în final, nu s-a mai realizat actul ilicit (promovarea frauduloasă a examenului auto de către învinuitul M.I.).

Activitatea infracțională a inculpaților C.C.G. și N.M., în raport de învinuitul M.N. din com. L., sat P., jud. Teleorman.

La data de 24 octombrie 2008, învinuitul M.N. a susținut examenul de obținere a permisului auto, proba teoretică (sala), fiind declarat admis; comisia de examinare a fost compusă din subinspector D.D. și agent N.M., iar la data de 29 octombrie 2008, susnumitul a susținut proba practică (traseu), fiind declarat admis, examinator: subinspector de poliție D.D.

Ca și în cazul lui M.I. și promovarea examenului auto de către M.N. a fost precedată de activitatea infracțională a inculpaților N.M. și C.C.G.

Astfel, la data de 16 octombrie 2008 ora 8:41 a avut loc o primă convorbire telefonică între inculpatul C.C.G. (apelat) și M.N. (apelant), în care primul îl asigura pe cel de-al doilea că a discutat deja cu N.M. care a fost de acord să-l ajute să promoveze examenul, dar să mai aștepte până ce comisia de examinare este compusă în afară de N.M. și de un alt funcționar, cu care acesta să fie în relații apropiate.

Pe aceeași linie se înscrie și convorbirea telefonică dintre aceeași învinuiți la 21 octombrie 2008 ora 9:37, inculpatul C.C.G. asigurându-l pe M.N. că va susține examenul teoretic (sala).

În ziua de 24 octombrie 2008, M.N. a susținut examenul teoretic (unul din examinatori a fost așa cum a i s-a promis, și anume, N.M.), fiind declarat admis.

Astfel, semnificativ a fost aspectul că, inculpatul C.C.G. i-a spus în convorbirea din 28 octombrie 2008 ora 8:51 lui M.N. că este programat la examen și din comisie face parte D. și M.

În dimineața de 29 octombrie 2008 ora 7:20 a avut loc o ultimă convorbire înainte de examen, între C.C.G. și M.N., în care încă odată primul l-a asigurat pe al doilea că „a vorbit deja cu M.” și acesta „știe ce are de făcut”.

Faptul că, N.M. a fost de acord cu intervențiile făcute de inculpatul C.C.G. în favoarea lui M.N. este confirmat de convorbirea telefonică dintre C.C.G. și N.M. din 29 octombrie 2008 ora 8:56 (când M.N. nu susținuse încă examenul practic).

În această convorbire telefonică, C.C.G. i-a comunicat lui N.M. că l-a trimis pe M.N. la examen, urmând să se întâlnească în locul unde se susține acest examen.

N.M. a precizat că este „cu D.” în comisia de examinare (subinspector de poliție D.D.), solicitând ca următoarele discuții dintre ei să se poarte „cu alte telefoane”.

Faptele descrise mai sus au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. – referitor la acțiunile lui N.M. când a făcut parte din comisia de examinare (examenul teoretic) și a acceptat să comită o astfel de faptă ilicită și abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în fraudarea probei teoretice a examenului auto în favoarea lui M.N. prev. de art. 248 C. pen., rap. la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000.

În acest caz, inculpatul N.M. a făcut un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, în vederea căruia a fost pretinsă mita și anume trafic de influență prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în traficarea influenței sale față de colegul său D.D. sau față de care lasă să se creadă că are influență, cu ocazia susținerii examenului practic (traseu) de către M.N.

În cazul lui C.C.G. infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în traficarea influenței sale față de prietenul său N.M. pentru obținerea permisului auto de către M.N.; infracțiunea de instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 rap. la art. 248 C. pen., contra intereselor publice, constând în determinarea lui N.M. să acționeze ilicit pentru fraudarea probei teoretice a examenului auto și dare de mită prev. de art. 255 C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât a cumpărat prin promisiunea sumei de 500 RON lui N.M. „favoarea funcționarului” (în speță, N.M.).

Activitatea infracțională a inculpaților N.M. și C.C.G., în raport de învinuitul C.I. din com. S., jud. Teleorman.

La data de 21 octombrie 2008, învinuitul C.I. a susținut examenul pentru obținerea permisului de conducere la proba teoretică, probă la care a fost declarat respins, comisia de examinare fiind alcătuită din subinspector de poliție D.D. și agent de poliție N.M.

Astfel, la data de 10 octombrie 2008 ora 14:48, C.C.G. l-a apelat pe C.I. în continuarea unor discuții precedente directe, în care i-a comunicat faptul că, N.M. „caută un moment prielnic” pentru a-l programa la examenul teoretic pentru că „nu vrea să riște” și din această cauză „nu l-a programat până atunci”.

La data de 13 octombrie 2008 ora 9:15, tot C.C.G. l-a apelat pe C.I., ultimul cerându-i apelantului să se întâlnească la locuința sa și „să-i mai zică și lui cu scrisu”, iar în ziua de 14 octombrie 2008 mai a avut loc o convorbire „pregătitoare” între aceleași persoane.

Nerăbdarea lui C.I. s-a amplificat, astfel că la data de 15 octombrie 2008 ora 9:09, în altă discuție telefonică pe care a avut-o cu C.C.G. i-a spus că „mai e două zile, dacă nu e nimic, eu vreau să-mi dea banii și am plecat” (referire la N.M.).

Mai mult C.I. i-a precizat interlocutorului său că „diseară pe la 19:00 vin la voi” (având în vedere pe C.C.G. și N.M.), subliniind că „vreau să stau de vorbă cu el” (N.M.) și „să vadă ce face, ori da ori nu, măcar să-i spună: Băi nu e nimic și i-a banul înapoi și gata, rămân prieten”.

Întâlnirea a fost într-adevăr stabilită în seara de 15 octombrie 2008.

Impacientat să obțină mai repede permisul de conducere, după mai multe amânări, la data de 16 octombrie 2008, învinuitul C.I. i-a transmis un mesaj de pe telefon (aparținând prietenului său C.R.E.), cu textul: „dacă nu se poate, să-mi dea banii și plec”.

În ziua de 17 octombrie 2008 au avut loc alte trei convorbiri telefonice între aceleași persoane, în care s-a stabilit să se întâlnească la locuința lui C.I. (de fapt a unchiului său C.P.) din com, S., jud. Teleorman.

Din transcrierea convorbirii telefonice din 20 octombrie 2008 ora 9:30, dintre cei doi învinuiți a rezultat că, inculpatul C.C.G. l-a asigurat încă odată pe C.I. că, N.M. „de-abia așteptă să te bage…”

Conform „planificării” făcute de N.M. în ziua de 21 octombrie 2008, învinuitul C.I. a fost programat să susțină proba teoretică a examenului auto.

În acest context, în dimineața de 21 octombrie 2008, inculpatul C.C.G. și învinuitul C.I. s-au deplasat împreună cu un autoturism în municipiul Alexandria.

La 21 octombrie 2008 ora 11:30 a avut loc o nouă convorbire telefonică între C.C.G. și C.I., în timp ce ultimul se afla chiar în sala de examen, la „calculator”.

Următoarele convorbiri telefonice între cei doi învinuiți au avut loc în ziua de 21 octombrie 2008 după susținerea probei teoretice a examenului de către C.I., când spre nedumerirea lui și a mamei sale a fost declarat „respins”.

Motivul pentru care învinuitul C.I. nu a promovat proba teoretică a examenului, deși din comisia de examinare a făcut parte și N.M., a fost precizat de C.C.G. în convorbirea telefonică din 22 octombrie 2008 ora 11:12 dintre C.C.G. și o persoană neidentificată.

Astfel, C.I. a avut posibilitatea să vorbească la telefon cu inculpatul C.C.G., chiar în timpul susținerii examenului teoretic, iar nereușita lui s-a datorat că „a intrat înainte” și „nu a făcut semnele” de recunoaștere stabilite anterior cu inculpatul C.C.G.

Faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii:

Pentru inculpatul N.M.: infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. se consumă în momentul perfectării înțelegerii dintre funcționar și mituitor, indiferent de momentul predării foloaselor primite.

Pentru inculpatul C.C.G.: trafic de influență prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și dare de mită prev. de art. 255 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. proc. pen.

Activitatea infracțională a inculpaților C.C.G. și N.M. în raport de învinuiții V.F. și S.S., ambii rromi din mun. T.M., jud. Teleorman.

În luna octombrie 2008, învinuitul V.F. s-a înscris la S.P.C.R.P.C.Î.V. – Teleorman – Alexandria pentru susținerea examenului de permis auto, iar înv. S.S. a și fost declarat respins la data de 10 octombrie 2008 (proba teoretică), comisia de examinare fiind compusă din lucrătorii de poliție N.M. și C.N.

Cum, V.F. nu avea pregătirea școlară de a scrie și a citi corespunzător, iar înv. S.S., deja avusese un eșec la examenul auto teoretic și cunoscând că inculpații C.C.G. și N.M. (ambii tot din mun. T.M.) „îi pot ajuta”, au luat legătura cu aceștia pentru realizarea dorinței lor, aceea de a fi posesori ai unui permis de conducere auto.

Pentru că, învinuitul V.F. nu știa „carte”, inculpatul C.C.G. i-a comunicat lui S.S. „să mai facă ceva cu O. …, deja să știe ce …”.

Semnificativă a fost propunerea inculpatului C.C.G. de a se întâlni dimineața înainte de examen „cu un sfert de oră”, ca să „le arate, să le explice …”

Tot în ziua de 27 octombrie 2008 ora 16:09 a avut loc o altă convorbire telefonică, de data aceasta între inculpatul C.C.G. și V.F., în care primul i-a relatat, că „dacă e să intrați mâine (la examen) te iau eu 20 de minute să-ți arăt semnele”, N.M. știind cum să procedeze în continuare. Pentru a-l convinge că nu este greu, C.C.G. i-a spus învinuitului V.F. (O.), faptul că „să se ia după S.” (S.), că „el știe unde să intre” și că „oamenii sunt ai noștri, toți de acolo” (comisia de examinare).

În finalul discuției C.C.G. i-a comunicat lui V.F. că vor fi programați foarte curând, pentru că N.M. va pleca în concediu (4 noiembrie 2008) și vrea să se rezolve cu ei până atunci „că și el vrea să-și ia piatra de pe inimă, să stea liniștit”.

Așa cum s-a precizat mai sus, această discuție a avut loc în ziua de 27 octombrie 2008, dar nu s-a mai finalizat, prin intervenția frauduloasă a lui N.M. la examenele ce urmau să fie susținute de V.F. și S.S., pentru că în ziua de 29 octombrie 2008, inculpații C.C.G. și N.M. au aflat că sunt cercetați penal pentru aceste fapte și că au avut telefoanele interceptate.

În mod firesc au sistat orice alte acțiuni în raport de cele convenite anterior.

Din modul în care au acționat persoanele implicate (C.C.G., N.M., V.F. și S.S. este evident că „ajutorul” dat de primii nu era gratuit, altfel, atât C.C.G., cât și N.M. neavând nici o legătură afectivă cu cei doi rromi.

Aspectul că nu au fost surprinse discuții telefonice pe această temă, se explică prin faptul că toți cei patru fiind din aceeași localitate (T.M.), foloseau și întâlnirile directe pentru a discuta astfel de „detalii”. Ori „activitatea” lui C.C.G. și a prietenului său N.M., „de a se ocupa” de examenele de conducere era cunoscută în rândul rromilor din mun. T.M. și alții având numărul de telefon al lui C.C.G.

Activitatea infracțională a inculpaților C.C.G. și N.M., în raport de I.I. și S.F. – ambii rromi din mun. T.M.

Învinuitul S.F. a susținut examenul de conducere auto la proba teoretică la 16 octombrie 2008, probă la care a fost declarat admis, comisia de examinare fiind compusă din subinspector de poliție D.D. și personal civil D.A.

Examenul la proba practică a fost susținut la 21 octombrie 2008, probă la care a fost de asemenea declarat admis, examinator fiind agentul de poliție C.N.

La baza materialului probator au stat convorbirile telefonice dintre inculpatul C.C.G. și I.I., pe de o parte și dintre inculpatul N.M. și I.I., pe de altă parte.

Astfel, la data de 10 octombrie 2008 ora 19:32 a avut loc o primă convorbire telefonică dintre inculpatul C.C.G. și I.I., primul asigurându-l pe al doilea, că nepotul său S.F. nu a fost programat încă să susțină examenul auto la proba teoretică pentru că „n-a fost N.M. acolo”, dar „luni sau marți îl bagă”, că până atunci „nu a fost cine trebuie” și „Ce vrei? Să-l bag să nu-l ajut? … Pe urmă vii. Bă ce-ai făcut ți-ai bătut joc de mine?”

Din aceeași convorbire a mai rezultat că, inculpatul C.C.G. avea o datorie la înv. I.I., dar nu a putut face rost de bani pentru că „n-a mișcat de loc…”

În finalul discuției, inculpatul C.C.G. i-a precizat înv. I.I. că „o să-l învețe (pe S.F.) ce trebuie să facă acolo … când dă drumul la calculator”.

În discuția telefonică dintre inculpatul C.C.G. și I.I. din data de 15 octombrie 2008 ora 19:22, primul i-a comunicat celui de-al doilea că „îl iau mâine pe nepotul tău”, că „nu am zis așa?” (într-adevăr înv. S.F. a susținut examenul teoretic în dimineața de 16 octombrie 2008), promovându-l.

În dimineața de 16 octombrie 2008 ora 7:58 a avut loc o altă convorbire telefonică (până ce S.F. urma să intre în sala de examen), inculpatul C.C.G. făcându-i precizarea că „poate se nimerește să fie și el, M. acolo în sală”, stabilind între ei să se întâlnească în aceeași zi.

Prin convorbirea telefonică dintre inculpatul C.C.G. și I.I. din 18 octombrie 2008 ora 19:21, ultimul și-a manifestat supărarea că, inculpatul N.M. nu i-a răspuns până atunci la telefon, solicitându-i lui C.C.G. „să vorbească” (cu N.M.), că „dacă nu, vorbesc cu altcineva” (s-a referit la examenul auto proba practică – traseu).

S-a arătat că, din cele expuse mai sus, se evidențiază următoarele aspecte:

- inculpatul C.C.G. se consideră direct implicat alături de inculpatul N.M., discutând ca și când el ar fi făcut programările la examenul auto și ar fi fost angajat la S.P.C.R.P.C.Î.V.: „Să-l bag și să nu-l ajut? … într-una din zilele acestea dăm (examen), îl iau și pe nepotul tău mâine, că nu am zis așa?”, etc.

Desigur, această atitudine a inculpatului C.C.G. are la bază legătura de prietenie cu N.M., echipa pe care aceștia o formează pentru fraudarea unor examene auto, în raport de solicitările avute.

- N.M. a discutat telefonic cu înv. I.I., confirmând astfel că a primit „informațiile” necesare de la C.C.G. și urma să acționeze în consecință.

- Nu a fost amintit direct la telefon folosul pentru care inculpatul C.C.G. și N.M. urmau să-l primească de la înv. I.I. și S.F., dar acest aspect a putut fi discutat între ei prin întâlniri directe (așa cum s-a precizat, toți acești învinuiți locuiesc în mun. T.M.).

Faptele descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor:

- pentru inculpatul N.M.- trafic de influență prev. de art. 257 C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- pentru inculpatul C.C.G. -trafic de influență prev. de art. 257 C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a impus concluzia că, atât C.C.G., cât și N.M. au acționat pentru obținerea unor foloase, care însă nu au fost solicitate telefonic, ci direct. Este exclus un „ajutor” dat dezinteresat lui I.I. și, implicit lui S.F. în virtutea unor raporturi afective între primii doi și ceilalți doi.

Activitatea infracțională a lui C.C.G. și N.M., în raport de înv. I.C.S. și C.D.

La 13 octombrie 2008, înv. I.C.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.C.G. pentru „a-i face legătura cu unu care vrea să dea de permis el și nevasta lui”.

Cu ajutorul martorei I.D., inculpatul C.C.G. a aflat numărul de telefon al lui C.D.. La data de 14 octombrie 2008 a avut loc o primă convorbire între inculpatul C.C.G. și învinuitul C.D. – persoana în favoarea căreia a făcut intervenția înv. I.C.S. (transcrierea convorbirilor telefonice dintre înv. C.C.G. și C.D. din 14 octombrie 2008 ora 16:50 și respectiv 17:04).

La data de 16 octombrie 2008 ora 18:15 a avut loc o nouă convorbire telefonică, detaliată – între cele două persoane indicate mai sus, în care se pun bazele înțelegerii pentru obținerea permiselor de conducere ale înv. C.D. și soției sale.

Din transcrierea acestor convorbiri telefonice a rezultat că învinuitului C.D., deja i se confirmase că „în echipă” este și inculpatul N.M., primul explicându-i celui de-al doilea, că la întrevederea directă cu N.M. să-i spună că este „recrutat” pe filiera lui C.C.G. și nu a lui Ion Cezarina Simona, pentru că N.M. „se ferește mult”, mai ales „de femei” .

În cuprinsul aceleiași convorbiri telefonice, inculpatul C.C.G. „l-a pregătit” pe înv. C.D. ca la întâlnirea directă cu inculpatul N.M. să-i spună acestuia că „îl cunoaște de mult pe C.C.G.” și a apelat la cei doi (C.C.G. și N.M.) pentru că „n-are timp să mai învețe” pentru examen că „este român și știe carte” (nu ca în cazul cetățenilor rromi nominalizați în prezentul rechizitoriu).

În finalul discuției inculpatul C.C.G. l-a asigurat pe C.D. că va obține permisul de conducere că, lui N.M., și, implicit și lui nu-i convine ca „să rateze”, pentru că „dacă iei bani la unu și nu-i dai, nu e de joacă, pentru că atunci persoana în cauză vine la poartă și strigă: dă-mi banii și merge și la poliție să îi dea gură”.

Activitatea desfășurată de către inculpații C.C.G. și N.M. nu era cu titlu gratuit, cei doi discutând în prealabil – direct – nu prin telefon despre banii pe care îi pretindeau.

Faptele reținute în sarcina inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor: luare de mită prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 pentru N.M. iar pentru C.C.G. de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. și dare de mită prev. de art. 255 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Activitatea infracțională a inculpaților C.C.G. și N.M., în raport de G.A.V., prieten cu fratele inculpatului C.C.G. și anume, C.M.

La data de 21 octombrie 2008, numitul G.A.V. a susținut examenul auto la proba teoretică, fiind declarat admis, comisia de examinare a fost compusă din subinspector D.D. și agent de poliție N.M., examenul la proba practică a fost susținut la 22 octombrie 2008, probă la care a fost declarat admis, examinator fiind subinspector D.D.

Din probele administrate în cauză nu rezultă cert implicarea celor doi inculpați la examenul auto, proba teoretică, promovată de G.A.V., ci doar în promovarea probei practice (traseul) a examenului susținut de acesta.

Astfel, în convorbirea din 22 octombrie 2008 ora 11:41 (a doua zi după examen), inculpatul C.C.G. i-a reproșat interlocutorului său, atitudinea arogantă avută față de examinator (subinspector D.D.) a lui G.A.V.

Este cert, că „nemulțumirea lui D.D.”, față de comportamentul lui G.A.V. a fost adusă la cunoștința inculpatului C.C.G. de către N.M., care a și intervenit la colegul său D.D.

S-a arătat că, în legătură cu acest caz se evidențiază următoarele aspecte:

- este sigur, că la propunerea lui C.C.G., N.M. a luat legătura cu examinatorul (D.D.) în sensul de a-l favoriza la examenul auto (proba practică) pe G.A.V.;

- ca și în alte situații nu s-a discutat telefonic despre foloasele oferite și primite de cei implicați C.C.G. și N.M.;

- numitul D.D. (examinatorul) a recunoscut voalat, intervenția lui N.M. în favoarea lui G.A.V. (a se vedea declarația de la procuror din 13 martie 2009), în care lucrătorul de poliție nominalizat a precizat că își amintește de comportamentul arogant al lui G.A.V.).

- de asemenea este certă și intervenția lui N.M. la colegul său, pentru că altfel acesta nu avea cum să-i spună amânunte lui C.C.G. despre atitudinea „sfidătoare” a lui G.A.V.

S-a reținut că aceste fapte constituie infracțiunile de: pentru N.M.- trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 iar pentru C.C.G.-trafic de influență prev. de art. 257 C. pen.

Activitatea infracțională a inculpatului C.C.G., în raport de înv. H.I.D. și numiții R.I.V. și B.P.C.

La data de 13 octombrie 2008 ora 8:39, în zona localității V., jud. Teleorman, un echipaj de poliție rutieră din cadrul Serviciului Poliției Rutiere – Teleorman–I.P.J.-Teleorman a aplicat o sancțiune contravențională, conducătorului auto R.I.V., pentru încălcarea regimului de viteză în localitate pe D.E. 70, întocmind procesul verbal de constatare contravențională seria CC nr. 1578825 din 13 octombrie 2008, pe care contravenientul a refuzat să-l semneze.

În aceeași zi temându-se de consecințe suplimentare, numitul R.I.V. l-a contactat telefonic pe cumnatul său B.P.C., având serviciul în mun. Tr. Măgurele, căruia i-a relatat situația în care se afla.

B.P.C., la rândul său, în aceeași zi a apelat-o telefonic pe învinuita H.I.D., aflată în relație apropiată de prietenie cu inculpatul N.M. și inculpatul C.C.G. și despre care știa că are relații în domeniu, rugând-o să-l ajute.

Învinuita H.I.D. a acționat imediat contactându-l telefonic pe inculpatul C.C.G. aceasta explicându-i situația prezentată ei de către B.P.C., rugându-l să intervină, precizând că „… și cât vreți voi dă, numai să nu-i ia permisul, … a zis că dă oricâți bani, că are bani gârlă …”

Inculpatul C.C.G. a acceptat propunerea învinuitei H.I.D., spunându-i că o să „o sune diseară”.

S-a reținut că faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor:

- pentru C.C.G.: trafic de influență prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în modalitatea clasică redată prin sintagma „… acceptarea de promisiuni, de foloase direct sau indirect pentru sine sau pentru altul săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar …”

Activitatea infracțională a inculpatului N.M. în raport cu numita S.A.T. din mun. T.M., jud. Teleorman.

La data de 23 octombrie 2008, S.A.T. a susținut examenul auto la proba teoretică, la care a fost declarată admisă, comisia fiind compusă din agent N.M. și agent C.N., examenul auto la proba practică a fost susținut la 24 octombrie 2008, probă la care de asemenea a fost declarată admisă, examinator a fost C.N., permisul de conducere a fost eliberat în data de 31 octombrie 2008 de p.c. D.A. (adresa nr. 300331 din 20 februarie 2009 a Instituției Prefectului jud. Teleorman – S.P.C.R.P.C.Î.V. – Teleorman).

Astfel, inculpatul N.M. a declarat că „i-a notat datele lui S.A.T., inclusiv numărul de telefon și a sunat-o cu o zi înainte de susținerea probei practice a examenului auto pentru a o anunța despre aceasta”, deși nu a procedat așa și în alte cazuri.

Și în situația descrisă fundamentul probatoriu îl constituie o convorbire telefonică dintre inculpatul N.M. și S.A.T. din 23 octombrie 2008 ora 12:58.

Astfel în convorbirea indicată mai sus, inculpatul N.M. i-a comunicat lui S.A.T. că „mâine vii și dai (examenul practic) la ora 9”.

Din analizarea acestei convorbiri telefonice, pe fondul declarațiilor date la procuror de cele două persoane implicate au rezultat următoarele:

- N.M. și S.A.T. se cunoșteau destul de bine, pentru că nici unul din ei nu s-au prezentat „la telefon”, fiind suficientă formula de introducere clasică „Alo”, „Alo, alo!”, pentru a se identifica reciproc.

- Prin exprimarea reciprocă, limbajul folosit în cadrul convorbirii telefonice de către cei doi, nu se poate admite, în nici un caz că este unul de la examinator la candidat, tonul folosit fiind foarte familial, apropiat: „… ce faci șoferițo? Mă auzi … pune mâna și mai conduce! Mâine vii și dai”.

S-a apreciat că apare total nefiresc ca, N.M. să o anunțe pe S.A.T., că „mâine vii și dai” (24 octombrie 2008), când examinator nu era el, ci urma să fie agentul de poliție C.N. și el tot din mun. T. Măgurele, care „a reținut-o” pe S.A.T., încă de când a susținut examenul de conducere proba teoretică (23 octombrie 2008) și despre care știa deja că „este fiica unui profesor din mun. Tr. Măgurele”.

Întrebarea firească este de ce a acționat în acest fel inculpatul N.M., când nici nu făcea parte din comisia de examinare „și nu mai telefonase până atunci și altor candidați?”

Răspunsul este că, evident se cunoșteau dinainte și inculpatul N.M. a urmărit realizarea unui folos de orice natură.

În sarcina inculpatului N.M. s-a reținut în acest caz săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen., care pe ansamblu face parte dintr-o infracțiune unică finală.

Alte aspecte infracționale (infracțiuni de corupție) privind pe inculpații N.M. și C.C.G. care s-au raliat perfect pe eșafodajul deja prezentat.

Analizele următoare privesc situații în care interlocutorii inculpaților C.C.G. și N.M. nu au fost identificați, dar din convorbirile telefonice a rezultat, fără dubiu, „ajutorul” dat de aceștia unor persoane care s-au înscris, au susținut sau urmau să susțină examenul pentru obținerea permisului de conducere auto.

Astfel, la data de 12 octombrie 2008 ora 21:45 a avut loc o convorbire telefonică dintre C.C.G. și „C.”, în care ultimul a insistat să fie ajutată la examen o persoană care „are copilaș de 3 săptămâni” și „nu are loc de muncă”.

Semnificativ în acest caz este modul în care „C.” stăruie să primească „ajutorul” cu exprimări de genul: „Cu băiatul acesta ce faceți?, Ce aveți de gând? … v-a dat toți banii înainte!. băgați-l măcar săptămâna asta” (la examen); „Spune-i și lu′ M.” (N.M.), „măcar săptămâna asta puteți … să fie programat și să susțină examenul” … „vedeți ce faceți!”.

Forma plural a verbelor rostite a avut în vedere tocmai „echipa” formată din N.M. și C.C.G., cunoscându-se „îndeletnicirea” frauduloasă a acestora.

Prin urmare, „C.”, deși a vorbit cu C.C.G. l-a avut permanent în vedere și pe N.M.

Este edificatoare expresia „v-a dat toți banii înainte”, din care a rezultat că „solicitantul” a înmânat deja celor doi folosul pretins (o sumă de bani).

Tot din aceeași convorbire telefonică a rezultat că, învinuitul C.C.G. acționa cu ajutorul prietenului său: „vrei să-l bage? Îl bagă”, „când prinde momentul (N.M.) îl bagă” (la examen) „stai liniștit că-l bagă.”, deși, „toată lumea știe că nu mai e treaba bună”, că „săptămâna asta iar au fost controale acolo” (la S.P.C.R.P.C.Î.V. – Teleorman ), „că primul județ controlat a fost al nostru”. „N-ai văzut atunci? A prins momentu … cu cine trebuie, că nu știe toată lumea”.

În finalul convorbirii indicate mai sus, „C.” l-a rugat pe C.C.G. ca „măcar săptămâna asta puteți” și „vedeți ce faceți!”.

O altă convorbire telefonică elocventă a fost aceea din 22 octombrie 2008 ora 8:38 dintre inculpatul C.C.G. și o persoană (femeie) neidentificată.

Astfel, la un moment dat, inculpatul C.C.G. i-a relatat interlocutoarei, că: „io trebuie să ajung la Alexandria neapărat cu unu că dă un traseu” și „îi pierde ăla traseul și pierde și banii”.

A rezultat, deci implicarea lui C.C.G. la un examen auto proba practică (traseu) și trebuie neapărat ca „solicitantul” să promoveze, că „altfel pierde și banii, pe care deja i-a primit”. Din transcrierea convorbirii telefonice dintre inculpații C.C.G. și N.M. din 27 octombrie 2008 ora 8:11, a rezultat modul de acțiune al celor doi (racolarea fiind făcută de inculpatul C.C.G., iar „ajutorul” fiind dat de inculpatul N.M.).

Pe aceeași linie infracțională s-a înscris și convorbirea telefonică dintre inculpații N.M. (apelant) și C.C. inculpatul N.M. i-a solicitat prietenului său „pă unu să-l trimiți”…, „… întâi să-l trimiți acolo să-și facă programare” (la examen), că „nu contează când îi stabilește” (examenul auto) și „repede acolo – 10-15 minute – și după aia dincolo…”, „Hai mișcă-te”, „nu dormi pă drum”.

Aceeași inculpați au avut o convorbire telefonică în dimineața de 16 octombrie 2008 ora 7:41 (când urma susținerea examenul auto), împrejurare în care C.C.G. l-a întrebat pe prietenul său „E vreo treabă? Nu știi dacă o fi ceva …?”, acesta răspunzându-i scurt: „Stai să vedem”, când va ajunge la „destinație”.

Implicarea lui C.C.G. în obținerea de către solicitanți a permiselor în mod ilegal a rezultat și din discuția telefonică pe care acesta a avut-o (apelant) cu o persoană neidentificată la 22 octombrie 2008 ora 8:35, inculpatul comunicându-i interlocutorului său că: „dă unul traseu acum!” (examenul auto proba practică).

Interesul lui N.M., în raport de „un candidat” B.I. este de natură să ridice suspiciuni cu privire la promovarea ilicită de către cel nominalizat a examenului pentru conducere auto susținut în ziua de 23 octombrie 2008 la S.P.C.R.P.C.Î.V. – Teleorman (proba teoretică a fost promovată la 21 octombrie 2008 – comisia de examinare fiind compusă din subinspector de poliție D.D. și agent N.M., iar examenul la proba practică a fost promovat la 23 octombrie 2008, examinator subinspector de poliție D.D.).

Astfel, în dimineața de 23 octombrie 2008 orele 8:43 (deci, înainte de susținerea examenului), inculpatul N.M. a fost apelat de o persoană neidentificată, împrejurare în care inculpatul N.M. a cerut „relații suplimentare”.

S-a menționat, că, B.I. a făcut școala de șoferi auto amatori în mun. Slobozia, jud. Ialomița, pe care a absolvit-o la 2 martie 2008.

Fiind audiat de către procuror la 5 martie 2008 B.I. a negat orice „ajutor” primit de la inculpatul N.M., dar a precizat că după absolvirea cursurilor școlii de șoferi la Slobozia, a susținut „trei examene de sală pe care le-a picat”, astfel că „din motive personale și-a stabilit domiciliul la socrul său în com. T., jud. Teleorman”, susținând ulterior examenul auto la S.P.C.R.P.C.Î.V. - Teleorman, pe care l-a promovat (examenul teoretic și practic) la prima programare.

O situație foarte asemănătoare cu cazul S.A.T. analizată la punctul IX a rezultat din mesajele (SMS) transmise reciproc între inculpatul N.M. și o persoană (femeie) cu următorul conținut: „E gata permisul meu?” (mesaj transmis de o femeie neidentificată, lui N.M., la 15 octombrie 2008 ora 16:00), „Să ai poftă! Te văd mâine, șoferițo!.” (12 octombrie 2008 ora 00:3 – mesaj transmis de N.M. la același post telefonic) și „De fete, nu am timp acum! Vin la București când e gata permisul tău!” (9 octombrie 2008 ora 20:45, mesaj transmis de inculpatul N.M.

S-a constatat că, N.M. s-a mai adresat „și altei șoferițe” (S.A.T. nu a fost singură, așa cum a precizat N.M.).

Nu e folosit nici un element de identificare între ei, în afara numerelor de telefon utilizate, ceea ce denotă că se cunoșteau destul de bine.

S-a dedus că în discuție este vorba de permisul de conducere al apelantei, permis care se află încă la S.P.C.R.P.C.Î.V.-Teleorman.

În cauză s-a putut aprecia că „folosul” obținut de inculpatul N.M. a fost fie de natură materială, fie morală.

Pe aceleași coordonate se înscrie și mesajul/SMS) primit de inculpatul N.M. de la o persoană neidentificată, la 17 octombrie 2008 ora 12:49: „Am pikt, asta e poate data viitoare”.

Nu în ultimul rând, cu aceeași valoare probatorie intrinsecă, (lucru care constituie partea lăuntrică, esența unui fapt), este și convorbirea telefonică din data de 25 octombrie 2008, ora 13:23 dintre inculpatul C.C.G. și numitul S.M.

Din probatoriul cauzei, respectiv acte de investigare și de constatare Tribunalul a reținut următoarele:

În fapt: inculpatul N.M. este agent principal de poliție în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule Teleorman și are în fișa postului printre alte atribuții și activități de examinare a candidaților pentru obținerea permisului de conducere.

Pentru a profita de aceste atribuții și a realiza venituri în afara celor salariale la care avea dreptul, inculpatul N.M. împreună cu bunul său prieten, coinculpatul C.G.C. au acționat în sensul racolării candidaților la promovarea examenului pentru obținerea permisului auto, de la care pretindeau bani pentru promovarea frauduloasă a examenului.

Astfel, în 12 octombrie 2008 inculpatul C.C.G. l-a asigurat pe numitul M.I. că este prieten foarte bun cu inculpatul N.M. și că pentru suma de 2.500 RON va interveni pentru ca acesta (inculpatul N.M.) să îl promoveze la examenul pentru obținerea permisului auto. Ulterior, la 14 octombrie 2008 între inculpatul C.C.G. și numitul M.I. a avut loc o convorbire telefonică, în cadrul căreia inculpatul C.C.G. i-a spus că inculpatul N.M. a acceptat să îl ajute pe M.I. să promoveze examenul pentru obținerea permisului auto, dar în schimbul sumei de 3.500 euro, întrucât M.I. nu știe carte.

Întrucât organele de cercetare penală au avut indicii despre activitatea infracțională a celor doi inculpați, începând cu 8 octombrie 2008- în baza încheierii nr. 46 din 8 octombrie 2008 a Tribunalului Teleorman – s-a procedat la interceptarea și înregistrarea convorbirilor celor doi inculpați, astfel încât și convorbirile purtate în 12 octombrie 2010 și 14 octombrie 2010, între C.C.G. și numitul M.I. au fost înregistrate în transcrise.

Cei doi inculpați nu au realizat promovarea frauduloasă a examenului pentru obținerea permisului auto de către M.I. întrucât au realizat că sunt cercetați penal și au întrerupt orice activitate.

Tribunalul a apreciat că activitatea infracțională a celor doi inculpați în raport de numitul M.I. rezultă fără nici o urmă de îndoială din materialul probator al cauzei realizat în faza de urmărire penală (dosar urmărire penală „nu merge permisul acela să mi-l dai și mie la 2500 ?” „ numai când a auzit că nu știi carte, nici n-a vrut să mai discute”; „ am vorbit cu ăștia, m-am rugat de el … Până la urmă vrea de la 3500”; „ eu l-am făcut să accepte”).

În data de 24 octombrie 2008 numitul M.N. a promovat examenul pentru obținerea permisului de conducere proba teoretică – din comisia de examinare făcând parte inculpatul N.M. datorită faptului că între C.C.G. și numitul M.N. se purtaseră mai multe convorbiri telefonice (de asemenea înregistrate de organele de urmărire penală), din care a reieșit fără nici un dubiu că în schimbul sumei de 500 RON pe care inculpatul C.C.G. a pretins-o de la M.N. – pe care îl asigurase că este prieten și are influență „pozitivă” asupra inculpatului N.M.. Această sumă nu a mai fost remisă celor doi inculpați întrucât în 29 octombrie 2008 aceștia au aflat că sunt cercetați penal.

Întrucât din discuțiile telefonice dintre inculpatul C.C.G. i-a dat de înțeles numitului M.N. că inculpatului N.M. va „aranja” și cu celălalt examinator (discuția din 28 octombrie 2008 – dosar urmărire penală), iar în discuția dintre cei doi inculpați din 29 octombrie 2008 inculpatul N.M. i-a precizat inculpatului C.C.G. că este „cu D.” (făcând referire la celălalt examinator, respectiv subinspectorul D.D.), Tribunalul a constatat că în sarcina inculpatului N.M. trebuie reținută și infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000.

Activitatea infracțională a celor doi inculpați a rezultat fără nici un dubiu din probatoriul administrat în faza de urmărire penală, respectiv: „a zis M. că dau astăzi ? E cu omu’ lui respectiv?”; „ nu e problemă. Stai liniștit ! … E floare la ureche” „și să-ți dau ceva să-l cinstesc sau să…” „ăia 500 RON ?”; „vino mă încoace că nu se știe la cine apuci, ori la el ori la D.”.

În data de 21 octombrie 2008 numitul C.I. a fost declarat respins la proba teoretică a examenului pentru obținerea permisului de conducere, deși începând cu 10 octombrie 2008 au fost înregistrate convorbirile celor doi inculpați și între inculpatul C.C.G. și numitul C.I., toate având ca obiect modalitatea în care acesta să promoveze fraudulos examenul pentru obținerea permisului de conducere.

Din discuțiile telefonice dintre inculpatul C.C.G. și numitul C.I. a reieșit faptul că acest inculpat l-a asigurat pe C.I. de influența pe care o are asupra inculpatului N.M. și că, cei doi inculpați primiseră o sumă de bani pentru a-l promova fraudulos pe C.I. la examen. Numitul C.I. nu a promovat proba teoretică datorită grabei de a intra în sala de examen, nefăcând semnele de recunoaștere prestabilite cu cei doi inculpați.

De asemenea, ca și în celelalte cazuri, activitatea infracțională a celor doi inculpați a rezultat cu prisosință din materialul probator din faza de urmărire penală, respectiv „Da’ nu era cu cine trebuie și luni, marți… te bagă”; „te bagă. Deci astăzi a fost acolo, da’ n-a vrut să riște, știi?”, „ eu vreau să-mi dea banii și au plecat de aici”; „măcar să-mi spună băi nu e nimic și ia banul înapoi și gata”; „ Păi, nu, că n-a … n-a ascultat ce i-am spus noi!”; „ a intrat înainte”.

La data de 21 octombrie 2008 numitul S.F. a susținut proba practică din cadrul examenului pentru promovarea examenului de obținere a permisului de conducere, cu agentul de poliție C.N.

Așa cum a rezultat din declarația martorului C.N., inculpatul N.M. i-a cerut să ajute o persoană, martorul – coleg de serviciu cu inculpatul N.M. – refuzând să dea curs intervenției inculpatului.

Din înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului C.C.G. din 10 octombrie 2008, din 16 octombrie 2008, din 18 octombrie 2008 a rezultat că acest inculpat în discuțiile purtate cu unchiul inculpatului S.F., numitul I.I., că acesta i-a dat de înțeles acestuia faptul că a intervenit pe lângă inculpatul N.M., pentru a aranja promovarea examenului de obținere a permisului auto („Stai, mă, că n-a fost acela acolo! M. …”; „ A fost cu cine nu trebuia … Că n-a fost cu cine trebuie. Ce vrei ? Să-l bag să nu-l ajut ? Pă urmă vii”… „Poate se nimerește să fie și el, M., acolo la sală”.

La 16 octombrie 2008 între inculpatul C.C.G. și numitul C.D. a avut loc o discuție în cadrul căreia numitul C.D. i-a explicat inculpatului că dorește să obțină permis de conducere pentru el și soție, inculpatul C.C.G. spunându-i numitului C.D. că are o cunoștință la examen și că îi poate ajuta pe el și pe soție să obțină permis de conducere fără ca aceștia să mai învețe.

Această situație de fapt a rezultat din declarația numitului C.D. și din transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpatul C.C.G. și numita I.D. și inculpatul C.C.G. și numitul C.D. din 16 octombrie 2008.

Întrucât din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că inculpatul N.M. a pretins direct sau indirect (prin intermediul inculpatului C.C.G.) pentru a-l promova fraudulos pe numitul C.D. sau pe soția acestuia la examenul auto, Tribunalul nu a putut reține în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 61 din Legea 78/2000.

Totodată, din probatoriul cauzei nu a rezultat că inculpatul C.C.G. i-a pretins, oferit sau dat bani sau alte foloase coinculpatului N.M. pentru a-l promova pe C.D. la examenul auto, astfel încât în sarcina sa Tribunalul nu a putut reține și infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 rap. la art. 6 din Legea 78/2000, ci doar pe cea prev. de art. 257 C. pen.

S-a precizat că, din înregistrarea convorbirilor telefonice nu a rezultat că cei doi inculpați au pretins vreo sumă de bani de la numitul C.D.; din chiar declarația acestuia (rezultă că s-a gândit „că ajutorul lui nu e gratis, ci va trebui să-i dea o sumă de bani” și că nu s-a mai întâlnit cu acesta pentru a discuta aceste aspecte).

La data de 22 octombrie 2008 inculpatul C.C.G. a intervenit pe lângă inculpatul N.M. pentru a-l determina pe acesta să-l ajute pe numitul G.A.V. în promovarea probei practice a examenului pentru obținerea permisului de conducere.

La rândul său, inculpatul N.M. a dat de înțeles că ar fi efectuat intervenția la colegul care îl examina pe numitul G.A.V. pentru ca acesta să fie promovat.

Tribunalul nu a putut reține în sarcina inculpatului C.C.G. săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 în raport de numiții H.I.D., R.I.V. și B.P.C. întrucât din transcrierea convorbirii telefonice ce a avut loc între inculpatul C.C.G. și numita H.D.I. nu a rezultat că inculpatul C.C.G. a acceptat promisiunea făcută de numita H.D.I. în numele unei alte persoane, de bani, pentru ca inculpatul C.C.G. să intervină la inculpatul N.M. pentru ca acesta să obțină restituirea unui permis de conducere.

Întrucât nu au existat probe certe care să formeze convingerea instanței că acest inculpat ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de inculpare, Tribunalul a apreciat că în favoarea acestui inculpat operează principiul „in dubio pro reo”.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. reținută în sarcina inculpatului N.M. în raport cu numita S.A.T., Tribunalul a constatat că nu rezultă din nici o probă administrată în cauză că acest inculpat a primit sau pretins bani sau alte foloase sau a acceptat promisiuni de daruri de la numita S.A.T. pentru a influența vreo persoană să facă sau să nu facă un act ce îi revenea conform atribuțiilor de serviciu.

Instanța nu a putut reține că o persoană a săvârșit o infracțiune pe baza unor deduceri și presupuneri, ci numai pe baza unor probe certe, indubitabile că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește activitatea infracțională a celor doi inculpați, în raport de numiții V.F. și S.S., reținută la pct. IV din rechizitoriu și vizând infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. pentru inculpatul N.M. și infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. și art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, Tribunalul a constatat că din probatoriul cauzei nu a rezultat că cei doi inculpați au săvârșit faptele ce li se impută.

Din analizarea înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate între inculpatul C.C.G. cu numiții V.F. sau S.S. nu a rezultat că inculpatul N.M. a pretins indirect (prin intermediul coinculpatului C.C.G.) vreo sumă de bani sau alte foloase și nici că a acceptat sau nu a refuzat promisiunea de a primi astfel de bunuri sau bani.

Nu a rezultat de asemenea că inculpatul C.C.G. i-a promis, oferit sau dat bani sau alte foloase coinculpatului N.M. pentru a realiza un act contrar atribuțiilor sale de serviciu și nici că a intervenit la acesta pentru a-i ajuta în promovarea examenului pe numiții V.F. și S.S.

De altfel, chiar în rechizitoriu s-a făcut mențiune că discuțiile purtate între inculpatul C.C.G. și V.F. nu s-au finalizat, iar la 29 octombrie 2008 au fost sistate orice acțiuni ilicite de către cei doi inculpați; de asemenea s-a arătat că nu au fost surprinse discuții telefonice, prezumându-se că „detaliile” au fost puse la punct în cadrul unor întâlniri directe.

În ceea ce privește alte aspecte infracționale privind pe cei doi inculpați, menționate la pct. X din rechizitoriu, Tribunalul nu a putut reține ca fiind săvârșite infracțiuni de către cei doi inculpați întrucât nu au fost identificate persoanele cu care inculpații C.C.G. și N.M. au purtat convorbiri și nici la ce anume activități se făcea referire în respectivele convorbiri.

De altfel, în rechizitoriu aceste aspecte au fost menționate pentru a întări demonstrarea activității infracționale a celor doi inculpați.

În drept - în ceea ce îl privește pe inculpatul N.M.

Fapta inculpatului N.M., care prin intermediul coinculpatului C.C.G., a pretins de la numitul M.I. suma de 3500 euro pentru a-l promova fraudulos la examenul auto, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000.

Faptele aceluiași inculpat care a pretins de la numitul M.N. – prin intermediul coinculpatului C.C.G. – suma de 500 RON pentru a-l promova la examenul auto și care a și realizat promovarea frauduloasă a acestuia, fără ca numitul M.N. să aibă cunoștințele necesare promovării examenului auto, făcând astfel un act contrar atribuțiilor sale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 254 C. pen. și art. 248 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiași inculpat care i-a pretins numitului M.N. suma de 500 RON lăsându-l pe acesta să creadă că „a aranjat” cu celălalt examinator – asupra căruia ar fi avut astfel influență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiași inculpat care - prin intermediul coinculpatului C.C.G. - de a pretinde de la numitul C.I. – bani pentru a realiza promovarea frauduloasă a acestuia la examenul pentru promovarea examenului pentru obținerea permisului de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 254 C. pen. rap.la art. 6 din Legea 78/2000.

Fapta inculpatului N.M., care la data de 21 octombrie 2008 l-a rugat pe colegul său C.N. să ajute o persoană să promoveze proba practică a examenului pentru obținerea permisului de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000.

Fapta inculpatului N.M. care a încercat să îl influențeze pe un alt examinator să îl favorizeze pe numitul G.A.V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000.

- pentru inculpatul C.C.G;

Faptele inculpatului C.C.G., care a intervenit pe lângă inculpatul N.M. pentru ca acesta să îl promoveze pe M.I. la examenul pentru obținerea permisului de conducere în schimbul sumei de 3.500 euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000 și art. 255 C. pen., infracțiuni săvârșite în concurs real.

Faptele inculpatului C.C.G. care a intervenit pentru ca inculpatul N.M. să îl ajute în promovarea examenului pentru obținerea permisului auto pe numitul M.N., promovare care s-a realizat prin implicarea directă a inculpatului N.M. în activități contrare atribuțiilor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen. și art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen.

Fapta inculpatului C.C.G. care a pretins de la numitul M.N. suma de 500 RON în schimbul ajutorului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 255 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000.

Faptele inculpatului C.C.G. care a intervenit pe lângă inculpatul N.M., pentru a-l ajuta pe numitul C.I. să promoveze proba teoretică a examenului pentru obținerea permisului auto și care a pretins bani pentru acest ajutor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 și art. 255 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în concurs real.

Fapta inculpatului C.C.G. care a intervenit la inculpatul N.M. pentru promovarea probei practice de către S.F. în schimbul unor datorii pe care le avea față de unchiul acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000.

Fapta inculpatului C.C.G., care la data de 16 octombrie 2008 i-a acceptat indirect promisiunea de daruri numitului C.D. pentru a-l influența pe coinculpatul N.M. să-l ajute în obținerea permisului de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 257 C. pen.

Fapta inculpatului C.C.G. care a intervenit la coinculpatul N.M. pentru favorizarea numitului G.A.V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 257 C. pen.

Tribunalul a constatat că activitatea infracțională a inculpaților este rezultatul unei singure rezoluții infracționale, astfel încât a reținut forma continuată a infracțiunilor prev. de art. 254 C. pen., art. 257 C. pen. și art. 248 C. pen. (prin raportare la celelalte infracțiuni) pentru inculpatul N.M. și art. 255 C. pen., art. 257 C. pen. și art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. (prin raportare la celelalte infracțiuni) în cazul inculpatului C.C.G., săvârșite în concurs real.

Cu privire la individualizarea pedepselor și modalitatea de executare s-a reținut că la individualizarea pedepselor, conform art. 72 C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul N.M., Tribunalul a avut în vedere pe de o parte pericolul social ridicat al faptelor săvârșite, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor – în formă continuată și în concurs real, împreună cu celălalt coinculpat, iar pe de altă parte, Tribunalul a avut în vedere persoana inculpatului, infractor primar, faptul că are un copil minor în întreținere.

Astfel încât, Tribunalul a apreciat că scopul art. 52 C. pen. va fi pe deplin atins prin condamnarea inculpatului N.M. la pedepse în cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege prin reținerea circumstanțelor atenuante mai sus indicate, pentru fiecare inculpat.

Tribunalul a aplicat regulile concursului de infracțiuni și, având în vedere că pedeapsa rezultantă este de 2 ani iar în cauză sunt îndeplinite și cerințele art. 81 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., respectiv faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat, iar în raport de situația sa profesională și familială, Tribunalul a apreciat că scopul educativ al art. 52 C. pen. este atins și fără privarea de libertate a inculpatului, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Tribunalul a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., făcând și aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., i-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen., i-a fixat termen de încercare, conform art. 82 C. pen. și i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În privința inculpatului C.C.G., la individualizarea pedepselor aplicate acestuia, Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor – în concurs real și în formă continuată, faptul că inculpatul are antecedente penale, astfel încât, în opinia Tribunalului, scopul impus de art. 52 C. pen. va fi atins prin condamnarea acestui inculpat la pedepse orientate spre minimul special, cu aplicarea art. 33-34 C. pen. și executare în penitenciar.

În baza art. 71 C. pen., Tribunalul i-a interzis inculpatului C.C.G. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen. coroborat cu art. 114 lit. e) din O.U.G nr. 195/2002, Tribunalul a dispus anularea permisului de conducere eliberat numitului M.N.

Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpații C.C.G. și N.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:

Parchetul vizând nereținerea infracțiunilor de luare și dare de mită menționate la punctele 4, 6, 8 și 9 din Rechizitoriu în sarcina ambilor inculpați, greșita reținere a formei continuate a infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 în condițiile în care există o singură infracțiune, totodată instanța nu s-a raportat la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 privitor la încadrarea juridică a faptelor de luare și dare de mită săvârșite de un subiect calificat, privitor apoi la netemeinicia hotărârii – se critică individualizarea pedepselor apreciate ca mult prea blânde față de pericolul social concret al faptelor comise, multitudinea lor, starea de pericol al celor care obțineau permise de conducere fără a avea cunoștințele teoretice și practice necesare, în sfârșit, greșita reținere a dispozițiilor art. 33 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. pentru aceeași infracțiune, iar cu privire la pedeapsa complementară aplicată inculpaților a se observa că nu s-a stabilit pe ce perioadă.

Apelanții inculpați au solicitat, în principal, achitarea lor în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât probele administrate în cauză respectiv convorbirile telefonice nu sunt clare și relevante, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, în cauză lipsește un element constitutiv al infracțiunii, respectiv intenția, în subsidiar, să se dea eficiență mai mare înscrisurilor în circumstanțiere și împrejurării că au înțeles gravitatea faptelor.

Prin decizia penală nr. 314/A din 20 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul C.C.G.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:

1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului N.M. în pedepsele componente, de:

- 2 ani închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. și art. 74-76 C. pen.;

- 1 an închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. și art. 74-76 C. pen.;

- 4 luni închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41-42 C. pen. și art. 74-76 C. pen.

S-au repus pedepsele, astfel descontopite, în individualitatea lor.

S-a înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 74-76 C. pen., pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și a dispozițiilor art. 41-42 C. pen., în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 și, pe cale de consecință:

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare (faptele de la pct. I, II și III din rechizitoriu).

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare (faptele de la pct. II, V și VII din rechizitoriu).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare (fapta de la pct. II din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând a aplica inculpatului N.M. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 – 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.C.G. în pedepsele componente, de:

- 1 an închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41-42 C. pen.;

- 3 ani închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41-42 C. pen.;

- 1 an închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000, art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41-42 C. pen.

S-au repus pedepsele, astfel descontopite, în individualitatea lor.

S-a înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și a dispozițiilor art. 41-42 C. pen., în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 și pe cale de consecință:

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C.G. la pedeapsa de 1 an închisoare (faptele de la pct. I, II, III și V din rechizitoriu).

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare (faptele de la pct. I, II, III, IV, V și VII din rechizitoriu).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare (fapta de la pct. II din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând a aplica inculpatului C.C.G. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 – 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.M. și l-a obligat la plata sumei de 575 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., din care, onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 75 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu pentru inculpatul C.C.G. de 300 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar, în acord cu instanța de fond, a apreciat că, în privința inculpaților V.F., S.S., I.C.S., C.D., H.I. și S.A.T., aspectele infracționale nu au fost confirmate de probele administrate.

S-a mai reținut că, inculpații N.M. și C.C.G. nu au comis vreo faptă penală față de persoanele vizate la pct. 4, 6, 9 din rechizitoriu.

În raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. s-a considerat că pedepsele aplicate sunt prea blânde, iar modalitatea de executare prev. de disp. art. 861 C. pen., a fost apreciată ca fiind aptă să contribuie la reeducarea acestora.

Cu privire la cererea de achitare a inculpaților s-a considerat că este nefondată, cei doi acționând în mod conjugat la înlesnirea obținerii permiselor auto de conducere a unor persoane care nu aveau cunoștințele teoretice și practice necesare, contra unor sume de bani, relevante, în opinia Curții de Apel fiind înregistrările telefonice.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații N.M. și C.C.G.

În motivele scrise de recurs și susținute oral, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat hotărârea Curții de Apel București prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (greșita individualizare juridică a pedepselor aplicate inculpaților N.M. și C.C.G., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare) și a celui prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. (contradicția dintre dispozitivul hotărârii instanței de apel și considerentele acesteia în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare la activitatea infracțională derulată la pct. 6 din rechizitoriu și infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare la activitatea infracțională derulată la pct. 6 din rechizitoriu, toate vizându-l pe inculpatul C.C.G.).

Inculpatul N.M. a criticat hotărârea prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 rap. la art. 52 C. proc. pen., apreciind că îi este aplicabilă regula „in dubio pro reo”, motiv pentru care a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar menținerea hotărârii instanței de apel cu privire la pedeapsă și modalitatea de executare, caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul C.C.G. a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Concluziile reprezentantului Parchetului, ale apărătorilor inculpaților, cât și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile prin prisma cazurilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., le consideră fondate, prioritar pentru cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Potrivit rechizitoriului Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, la punctul V al activității infracționale derulate de către cei doi inculpați, se reține că în cursul lunii octombrie 2008, aceștia și-au traficat influența în raport de membrii comisiei de examinare, în vederea obținerii permisului de conducere auto pentru numitul S.F. care a promovat atât proba teoretică, cât și cea practică.

Așa fiind, infracțiunea reținută în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpați este doar cea de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Cu ocazia pronunțării deciziei, în considerentele acesteia, atunci când se descrie activitatea infracțională derulată de către cei doi inculpați în legătură cu numitul S.F. (punctul V din rechizitoriu), instanța de apel constată, în mod corect, săvârșirea de către aceștia a infracțiunii prev. de art. 257 C. pen.

Însă, în dispozitivul deciziei penale, atunci când dispune condamnarea inculpatului C.C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reține și un act material pretins comis de inculpat în legătură cu activitatea infracțională menționată la punctul V din rechizitoriu.

În aceste condiții, rezultă practic faptul că instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru un act material din compunerea infracțiunii prev. de art. 255 C. pen., act material cu judecarea căruia nu fusese sesizată.

În considerentele deciziei, instanța de apel, atunci când analizează activitatea infracțională derulată de cei doi inculpați în legătură cu numiții C.D. și I.C. (punctul VI din rechizitoriu), urmând argumentația instanței de fond, constată că nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul N.M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și nici că inculpatul C.C. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000. Pe de altă parte însă, instanța de apel, ca și instanța de fond de altfel, a constatat totuși că inculpatul C.C.G. a traficat influența în raport de inculpatul N.M. pentru ca acesta să le faciliteze numiților C.D. și I.C. obținerea frauduloasă a permisului de conducere auto.

Astfel, deși constată săvârșirea de către inculpatul C.C.G. a infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2008, în dispozitivul deciziei, atunci când dispune condamnarea acestuia pentru infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, nu reține și actul material săvârșit de acesta în raport de numiții C.D. și I.C. (fapta de la punctul VI din rechizitoriu).

În considerentele deciziei pronunțate, în legătură cu activitatea infracțională derulată de către cei doi inculpați în raport de numiții V.F. și S.S. (faptele de la punctul IV), instanța reține că nu rezultă că inculpatul N.M. a pretins indirect (prin intermediul inculpatului C.C.G.) vreo sumă de bani sau alte foloase și nici că a acceptat sau nu a refuzat promisiunea de a primi astfel de bunuri sau bani, așa cum nu rezultă nici că inculpatul C.C.G. i-ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase inculpatului N.M. și nici că a intervenit la acesta pentru a-i ajuta în promovarea examenului pe numiții V.F. și S.S.

În contradicție cu această concluzie, în dispozitivul deciziei, atunci când îl condamnă pe inculpatul C.C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța reține inclusiv fapta săvârșită de acesta în raport de numiții V.F. și S.S. (punctul IV), astfel cum se reținuse de altfel în actul de sesizare și în legătură cu care în considerente menționase că nu este probată.

Pe lângă aceste aspecte, învederate de către parchet, fondate, în opinia Înaltei Curți, hotărârea recurată nu conține practic o motivare proprie a instanței de prim control judiciar. Instanța de apel, pe lângă faptul că preia motivarea instanței de fond, fără a supune propriei analize materialul probator administrat (cazul B. contra României), dovadă fiind și termenii folosiți „Tribunalul nu a putut reține”, „în mod corect s-a reținut de către tribunal”, nu a răspuns nici criticilor formulate de către inculpatul N.M., care a solicitat achitarea sa, pe considerentul că nu există probe, iar interceptările telefonice reprezintă singura probă, care nu poate sta la baza condamnării sale.

Or, în motivarea hotărârii, realizată de către instanța de apel, în finalul considerentelor se menționează că „vinovăția inculpaților rezultă fără dubiu din aceste convorbiri telefonice” fără însă să analizeze în vreun fel și apărarea inculpatului N.M., care viza tocmai necoroborarea acestor interceptări cu alte probe administrate.

Un proces echitabil, în deplină concordanță cu norma europeană, înscrisă în art. 6 din Convenție, la care are dreptul orice persoană, presupune, printre altele, o judecată independentă și imparțială, care impune respectarea drepturilor constituționale și procesuale ale celui acuzat de o infracțiune și care este prezumat nevinovat până ce vinovăția să fie dovedită.

Ignorând aceste exigențe, instanța de prim control judiciar nu a verificat apărările solicitate de inculpați, cu privire la nevinovăția lor și lipsa probatoriilor, neexistând o analiză adecvată a contextului în care s-au comis faptele pretinse, elementele pe baza cărora se poate stabili vinovăția, cât și conținutul constitutiv al infracțiunilor, fapt ce atrage o nelegalitate evidentă a soluției de condamnare pronunțată în cauză, care, în contextul art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., atrage casarea hotărârii.

Lipsa unor motivări corespunzătoare, în fapt și în drept, care constituie fundamentul unei soluții de condamnare sau achitare, existența contradicțiilor între considerente și dispozitiv, îngrădește posibilitatea părților din proces să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției pronunțate, iar instanței de control judiciar posibilitatea exercitării unui control judiciar real și efectiv.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că se impune casarea hotărârii recurate și, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile declarate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel București, care va lămuri contradicțiile existente între considerente și dispozitiv, în ceea ce-l privește pe inculpatul C.C.G. cu privire la infracțiunile prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., va răspunde motivat tuturor apărărilor făcute de către inculpați, cu privire la solicitările acestora privind achitarea lor, urmând să aibă în vedere odată cu rejudecarea cauzei și celelalte critici invocate de către recurenți, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații N.M. și C.C.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații N.M. și C.C.G. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.C.G., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.M., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2012.