Local tax claim survives res judicata; penalties recalculation ordered on remand
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice admitted the appeal (recurs) filed by the claimant municipality, set aside the appellate decision and the trial court judgment, and remanded the case to the same trial court for recalculation of late-payment penalties, thereby favoring the claimant municipality, which had sued a commercial company for unpaid local taxes and accrued penalties. The dispute arose from the defendant's temporary occupation of public-domain land under a lease that had later been converted into a sale contract; the claimant had previously sued for rent in a separate case, and the lower courts had rejected the tax claim as inadmissible for duplicating that earlier action. The Court held that under art. 30(1) of Law No. 27/1994, upheld as constitutional, the defendant owes local taxes for the occupied land by force of law, independent of any rent obligation, and that late-payment penalties apply if unpaid; it therefore found the lower courts erred in law under art. 304 pts. 9 and 11 C. proc. civ., and under art. 312(2) C. proc. civ. remanded only for computing the penalties.
Legislator headnote
AI generatedart. 30 alin. (1) din Legea nr. 27/1994, art. 312 alin. (2) C. proc. civ; Local tax claim survives res judicata; penalties recalculation ordered on remand: The dispute arose from the defendant's temporary occupation of public-domain land under a lease that had later been converted into a sale contract; the claimant had previously sued for rent in a separate case, and the lower courts had rejected the tax claim as inadmissible for duplicating that earlier action. The Court held that under art. 30(1) of Law No. 27/1994, upheld as constitutional, the defendant owes local taxes for the occupied land by force of law, independent of any rent obligation, and that late-payment penalties apply if unpaid; it therefore found the lower courts erred in law under art. 304 pts. 9 and 11 C. proc. civ., and under art. 312(2) C. proc. civ. remanded only for computing the penalties.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the appeal and quashing the lower decisions.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din 9 iulie 1998, reclamantul, municipiul Suceava, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, SC P. SRL Suceava, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 16.199.949 lei taxe locale și 0,25% majorări de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 363 din 13 aprilie 2000, pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul, pentru aceeași perioadă de timp, a promovat două acțiuni, ceea ce este inadmisibil.
Apelul declarat de municipiul Suceava, a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 487 din 22 noiembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Suceava.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocându-se motivele prevăzute de art. 304, pct. 9 și 11 C. proc. civ., întrucât s-a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv, a dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 27/1994.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
În perioada 1 iulie 1993 – 1 ianuarie 1994 a existat contractul de închiriere pentru chioșcul folosit de pârâtă, care, ulterior, a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2634 din 29 iunie 1992.
Potrivit art. 30, alin. (1) din Legea nr. 27/1994, text constatat ca fiind constituțional prin decizia Curții Constituționale, pârâta datorează taxe locale pentru terenul ce-l ocupă, în suprafață de 35,30 mp, aparținând domeniului public.
Aceste taxe, care își au propriul temei legal, nu au nimic de-a face cu chiria, ce a format obiectul altul dosar în pretenții al reclamantului și care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 452 din 2 aprilie 1999.
Prin urmare, pârâta, în calitate de persoană juridică, care ocupă temporar sau permanent locuri publice, datorează și majorări de întârziere în cazul în care ele nu sunt achitate.
Urmează ca, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul, să se modifice decizia atacată și, admițându-se și apelul, se va desființa sentința, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare pentru calculul majorărilor de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul, municipiul Suceava, prin primar.
Casează decizia nr. 487 din 22 noiembrie 2000 a Curții de Apel Suceava.
Admite și apelul aceleiași părți, împotriva sentinței nr. 363 din 13 aprilie 2000 a Tribunalului Suceava, pe care o desființează și trimite cauza, spre soluționare, aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2003.