Validity of Interpol-based preventive detention pending execution of European Arrest Warrant

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1306/54/2012, s-a dispus în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (republicată) arestarea persoanei solicitate C.M.R., pe o perioadă de 5 zile, începând cu 29 mai 2012 și până la 2 iunie 2012, inclusiv.

S-a dispus totodată emiterea mandatului de arestare și s-a fixat termen la 2 iunie 2012 pentru înaintarea mandatului european de arestare, tradus în limba română.

Pentru a se hotărî astfel s-au reținut următoarele:

La 28 mai 2012 prin adresa nr. 5600/11/5/2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a sesizat instanța competentă - Curtea de Apel Craiova - că în privința numitului C.M.R. a fost emis un mandat european de arestare de către autoritățile austriece, acesta fiind căutat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și tentativă de furt în cadrul unui grup criminal, suspect de fraudă și tăinuire, prev de art. 120, 130 1 și 2, 146, 164 a și 2, 278 S.T.G.B. C. pen. austriac, solictându-se arestarea preventivă pe o durată de 5 zile.

În fapt s-a arătat că acesta este suspectat de faptul că nu a plătit o factură de combustibil în valoare de 44,18 euro la 15 decembrie 2011, că a furat de la persoane necunoscute, în Milano, un autovehicul marca Honda CRV fiind suspectat și de tentativă de furt de dale de marmură, adeziv pentru dale și 5 articole de sticlă în valoare de 1305 euro dintr- un autovehicul; s-a mai arătat că persoana solicitată ar fi fost în perioada 15 decembrie 2011 - 16 decembrie 2011 membru al unui grup criminal iar faptele de care acesta este acuzat sunt pedepsite cu închisoarea de până la 5 ani.

Împreună cu adresa mai sus-arătată, Parchetul de pe lângă Curte de Apel Craiova a înaintat instanței și Ordonanța de reținere nr. 30/2012 din 28 mai 2012, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate C.M.R., pentru 24 de ore, cu începere de la 28 mai 2012 ora 1220 până la 29 mai 2012, ora 1220.

Instanța, văzând dispozițiile art. 103 alin. (2) din Legea 302/2004 (republicată) precum și de faptul că a fost emis un mandat european de arestare de către autoritățile austriece, a apreciat că se impune arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile, începând cu 29 mai 2012 până la 2 iunie 2012, inclusiv, pentru a preîntâmpina o eventuală sustragere a acestuia de la procedura prev. de legea română, având în vedere că mandatul european de arestare urmează să fie înaintat instanței tradus în limba română.

Totodată s-a apreciat că nu se impune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, arestarea preventivă fiind singura măsură necesară pentru a asigura o mai bună desfășurare a procedurii.

Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate până la îndeplinirea procedurilor de predare către autoritățile austriece, întrucât acesta și-a exprimat acordul pentru predare și nu se va sustrage până la finalizarea procedurii.

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 103 din Legea nr. 302/2004 (republicată) judecătorul verifică mai întâi identitatea persoanei solicitate și se asigura că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare sau, în cazul prevăzut la art. 101, că a fost înformată despre motivul reținerii.

Dacă persoana a fost reținută potrivit art. 101, judecătorul poate dispune, prin incheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin Organizația Internațională a Poliției Criminale (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durata de 5 zile. În acest caz, instanța amână cauza și fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

Este vorba, așadar, de o excepție de la procedura standard prevăzută de lege pentru executarea unui mandat european de arestare, care permite ca în caz de urgență să se dispună față de persoana solicitată o măsură preventivă (mai întâi reținerea, iar apoi arestarea ssau obligarea de a nu părăsi localitatea) doar în baza semnalării transmise prin Interpol, până la prezentarea mandatului european de arestare.

În tăcerea legii, fiind sesizat într-o asemenea ipoteză, judecătorul va aprecia în funcție de particularitățile cauzei dacă se impune arestarea persoanei urmărite sau este suficientă luarea față de aceasta a unei măsuri preventive neprivative de libertate, cum este obligarea de a nu părăsi localitatea.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările din dosar constată că semnalarea transmisă prin biroul S. îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a identificat, a reținut persoana solicitată C.M.R. și că în mod corect instanța a procedat la arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile până la înaintarea mandatului european de arestare tradus în limba română.

Se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune privarea de libertate a persoanei urmărite pentru a preîntâmpina o eventuală sustragere a acesteia de la predare și că pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție, se impune menținerea arestării preventive a persoanei solicitate, care în mod evident este de natură a asigura condiții pentru exercitarea în bune condiții a urmăririi penale și pentru aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a recunoscut învinuirile aduse.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L.190/1 din 18 iulie 2002.

Așa fiind recursul declarat de persoana solicitată va fi respins ca nefondat, cheltuielile judiciare urmează a rămâne în sarcina statului iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.M.R. împotriva încheierii din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1306/54/2012.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2012.