Periodic review of pretrial detention: maintaining custody despite first-instance conviction for homicide
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal’s order to maintain pretrial detention and obliging the defendant to pay 300 RON in judicial expenses. The dispute concerned a periodic judicial review under Article 160b of the Code of Criminal Procedure, where the defendant argued that the grounds for preventive custody had ceased to exist; however, the facts established that the defendant had killed his son with a metal-tipped stick and an axe, resulting in the defendant's conviction for aggravated homicide with an 18-year prison sentence. The High Court held that detention remained necessary to prevent a specific threat to public order, citing the gravity of the crime and the societal shock it caused, and concluded that the existence of a first-instance conviction supported the legality of continued deprivation of liberty without violating the presumption of innocence or the right to a trial within a reasonable time, in accordance with Article 3856 and Article 38514 of the Code of Criminal Procedure and relevant ECHR jurisprudence.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b C. proc. pen, art. 143 alin. (1) C. proc. pen, art. 38514 C. proc. pen, art. 160b alin. (1) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Periodic review of pretrial detention: maintaining custody despite first-instance conviction for homicide: The dispute concerned a periodic judicial review under Article 160b of the Code of Criminal Procedure, where the defendant argued that the grounds for preventive custody had ceased to exist; however, the facts established that the defendant had killed his son with a metal-tipped stick and an axe, resulting in the defendant's conviction for aggravated homicide with an 18-year prison sentence. The High Court held that detention remained necessary to prevent a specific threat to public order, citing the gravity of the crime and the societal shock it caused, and concluded that the existence of a first-instance conviction supported the legality of continued deprivation of liberty without violating the presumption of innocence or the right to a trial within a reasonable time, in accordance with Article 3856 and Article 38514 of the Code of Criminal Procedure and relevant ECHR jurisprudence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the dismissal of the appeal as unfounded.
Provision applied to impose judicial costs on the appellant.
Full text
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor Dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 11 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 698/101/2012 în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului A.C., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 37 din 5 octombrie 2011 emis de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. 7171/101/2011.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 148 alin. (1), lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpatului A.C. se situează pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este justificată.
S-a apreciat, de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din jurisprudența C.E.D.O., nefiind depășit termenul rezonabil, având în vedere specificul probatoriului administrat în cauză.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul A.C., solicitând punerea sa în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) și art. 38514 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de gravitatea deosebită a acesteia, de consecința contând în pierderea unei vieți omenești, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în seara zilei de 3 octombrie 2011, în jurul orelor 21,00, i-a aplicat mai multe lovituri, cu o bâtă cu vârf metalic și cu un topor, în zona capului și a brațelor fiului său, A.M., creându-i leziuni care au condus la decesul acestuia.
În jurisprudența constantă a CEDO s-a admis că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.
Pe de altă parte se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 60 din 16 martie 2012 a Tribunalului Mehedinți, secția penală, la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată de inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile C.E.D.O.
În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva încheierii din 11 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 698/ 101/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 18 mai 2012.