Judicial control modification: insufficient "valid reasons" to lift territorial restriction for co-defendant in criminal proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision to refuse a modification of judicial control that would have permitted him to leave Bucharest. The case involved a pending criminal proceeding where the defendant, currently on provisional release under strict judicial control—including a prohibition on leaving the municipality and restrictions on contact with co-accused and witnesses—argued that his professional activities necessitated travel outside the designated area. Applying Article 1603 of the Code of Criminal Procedure, the court determined that "valid reasons" for modifying the control had not been established, noting that the defendant's business contracts involved companies with headquarters in Bucharest and that he could request temporary authorization for specific trips if needed; consequently, the appellate decision denying the modification stands, and the defendant was ordered to pay 125 RON in judicial costs to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 1603 C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Judicial control modification: insufficient "valid reasons" to lift territorial restriction for co-defendant in criminal proceedings: The case involved a pending criminal proceeding where the defendant, currently on provisional release under strict judicial control—including a prohibition on leaving the municipality and restrictions on contact with co-accused and witnesses—argued that his professional activities necessitated travel outside the designated area. Applying Article 1603 of the Code of Criminal Procedure, the court determined that "valid reasons" for modifying the control had not been established, noting that the defendant's business contracts involved companies with headquarters in Bucharest and that he could request temporary authorization for specific trips if needed; consequently, the appellate decision denying the modification stands, and the defendant was ordered to pay 125 RON in judicial costs to the state.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to impose the payment of judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, printre altele, a respins, ca nefondată cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul G.N.A. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1603 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii atacate și modificarea controlului judiciar în sensul de a i se permite inculpatului să părăsească Municipiul București.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 1603 C. proc. pen., referitoare la modificarea sau ridicarea controlului judiciar, controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.
Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin încheierea din data de 18 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 5892/2/2011 a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, odată cu admiterea cererii instanța impunând în sarcina acestuia următoarele obligații:
a) să nu depășească fără încuviințarea instanței limita teritorială a Municipiului București;
b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția Municipiului București, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
f) să nu se apropie și să nu comunice cu coinculpatul S.M.C. și cu martorii C.A., R.F., F.S.M., D.V., V.M., C.M., C.I.I., I.N., R.D., F.S., V.N., B.D., B.C.G., B.C.;
g) să nu exercite funcția de consilier în cadrul A.N.A.F.
Această încheiere a fost confirmată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia din data de 23 ianuarie 2012, în Dosarul 409/1/2012.
Înalta Curte constată că încheierea atacată pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, este legală și temeinică. În cauză nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1603 C. proc. pen. în mod corect a apreciat prima instanță că specificul activității desfășurată de inculpat nu presupune cu necesitate părăsirea limitei teritoriale fixate de instanță cu atât mai mult cu cât din contractele ce au fost depuse la dosarul cauzei a rezultat că societățile comerciale cu care firma inculpatului a intrat în relații de afaceri au sediul în Municipiul București.
Este de menționat că inculpatul are posibilitatea de a solicita instanței pentru cazuri expres determinate, de a depăși limita teritorială fixată pe o perioadă limitată.
Apreciind că nu există motive temeinice pentru a fi modificat controlul judiciar instituit de către Curtea de Apel București, constatând legală și temeinică încheierea pronunțată la data de 18 aprilie 2012, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.N.A.
În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.N.A. împotriva încheierii din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2012.