Seven convictions upheld; five sentences reduced for defendants who confessed in appeal.

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 903/F din 29 noiembrie 2010, Tribunalul București, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.E. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele trei pedepse cu închisoarea aplicate, astfel încât inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea și anume pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, care s-a executat după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 30 iunie 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.E.

II. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.V.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 25 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele trei pedepse cu închisoarea aplicate, astfel încât inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care s-a executat după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare a atras revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză de la 30 iunie 2009 la 17 februarie 2010.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin decizia penală nr. 295 D din 17 februarie 2010 de Curtea de Apel București, secția I penală.

III. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

f) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de art. 864 C. pen. a căror nerespectare a atras revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză de la 25 august 2009 la 17 februarie 2010.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin decizia penală nr. 295 din 17 februarie 2010 de Curtea de Apel București, secția I penală.

IV. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate, astfel încât inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care s-a executat după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

i) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

j) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

k) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

l) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare a atras revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză de la 28 iulie 2009 la 26 august 2009 și la 03 mai 2010.

V. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.H.H. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

m) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

n) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

o) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

p) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare a atras revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a constatat că inculpatul a fost reținut în prezenta cauză la data de 01 octombrie 2009.

VI. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

q) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

r) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

s) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

t) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare a atras revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a constatat că inculpatul a fost reținut în prezenta cauză la data de 22 octombrie 2009.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea din data de 20 noiembrie 2009 de Tribunalul București, secția I penală.

VII. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.A.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate, astfel încât inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care s-a executat după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-a luat act că părțile vătămate F.W., S.I., C.G. și C.M. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a desființat în totalitate următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare fals autentificat sub nr. 2130 din 06 noiembrie 2002 de B.N.P. I.T.; solicitarea B.N.P. G.G. privind eliberarea unui extras de carte funciară pentru terenul din strada R., București; adresa către Biroul de Carte Funciară sector 1 de la B.N.P. P.T.I. cu nr. 375 din 29 aprilie 2009; procura falsă emisă de S.I. autentificată prin încheierea 500 din 04 aprilie 2009 de B.N.P. C.R.M.; cererea pretins semnată de S.I. prin care se solicită autentificarea procurii 500 din 04 aprilie 2009 de B.N.P. C.R.M.; fotocopia CI S.I. conținând fotografia unei alte persoane decât a titularului; procura falsă emisă de S.I. autentificată prin încheierea 2373 din 14 octombrie 2008 de B.N.P. I.A.; cererea pretins consemnată de S.I. prin care se solicită autentificarea procurii 2373 din 14 octombrie 2008 de B.N.P. I.A.; cererea pentru eliberarea unui extras de carte funciară nr. 195652 din 28 aprilie 2009; fotocopia CI pe numele persoanelor vătămate C.G. și C.M. purtând alte fotografii decât cele ale titularilor și contractul de vânzare-cumpărare nr. 742 din 27 octombrie 2006.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpații la câte 2.000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocaților din oficiu pentru inculpații I.C. și M.A. s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Cu privire la imobilul din str. R. se constată că la data de 06 mai 2009, organele de urmărire penală au fost sesizate de martorul denunțător M.D., cu privire la săvârșirea de către inculpații M.A., I.C., C.E. și G.V., dar și de către alte persoane aflate în anturajul acestora, a unor infracțiuni de fals și înșelăciune, având ca obiect imobile situate pe raza Municipiului București și a județului Ilfov, totodată martorul a precizat că activitatea infracțională nu a încetat, persoanele denunțate urmărind săvârșirea de noi fapte penale, scop în care au efectuat deja acte preparatorii.

În sensul celor sesizate, martorul a depus la dosarul cauzei fotocopii de pe acte provenite de la autorii infracțiunilor, a indicat organelor de poliție autoturismele cu care aceștia s-au deplasat, locurile în care s-au întâlnit, ori telefoanele mobile care le-au folosit.

În primele luni ale anului 2009, inculpații M.A. și G.V., împreună cu o altă persoană din anturajul lor, identificată ulterior în persoana învinuitului T.A.A. au falsificat actul de proprietate al părții vătămate F.W., proprietarul imobilului din București, str. R., încercând vânzarea frauduloasă a acestuia.

În acest sens, inculpatul M.A. a tehnoredactat un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul din str. R., acesta părând a fi încheiat între A.A. și A.R., în calitate de vânzători și F.W., în calitate de cumpărător, înscris pe care apoi învinuitul T.A.A. a executat semnăturile false, în timp ce inculpatul G.V.R. a aplicat, de asemenea în fals, o ștampila notarială și timbru sec.

Scopul întocmirii acestui act a fost relevat de împrejurarea că, împreună cu un act de identitate fals, ar asigura persoanei care l-ar substitui pe adevăratul proprietar toate condițiile inducerii în eroare a notarului public și dispunerii pe nedrept de acest bun.

De asemenea, inculpatul M.A. a întocmit în fals, în numele proprietarului și o procură autentică din care a rezultat că F.W. l-a împuternicit pe învinuitul C.A.M. să obțină de la autoritățile financiare documentele premergătoare actului de vânzare-cumpărare.

Aspectele relatate anterior, a rezultat din declarațiile martorului M.D., coroborate cu declarațiile inculpatului M.A., care a recunoscut participarea sa la comiterea tuturor faptelor pentru care a fost cercetat, dar și cu interceptările și înregistrările efectuate în cauză.

În contextul celor expuse anterior, inculpații M.A., I.C., C.E. și G.V., împreună cu învinuiții T.A.A., C.A.M. au făcut demersurile necesare întocmirii de acte false de proprietate și identitate, obținerii de la administrațiile financiare a certificatelor fiscale, etc.

La data de 25 mai 2009, inculpatul C.A.M. la solicitarea inculpatului M.A., de la care a primit și un exemplar al actului de proprietate falsificat, precum și o procură notarială, prin care a fost împuternicit de către falsul proprietar, s-a prezentat, împreună cu inculpatul G.V.R. la D.I.T.L., sector 1, unde a solicitat și obținut un certificat fiscal, pe care l-a înmânat inculpatului G.V.R., urmând să primească pentru serviciul făcut suma de 500 euro.

Efectuându-se verificări la B.N.P. V.M., s-a constatat că procura notarială nr. 124/2009 a avut cu totul alt conținut, neexistând o procură privind imobilul situat în București, str. R., prin care a fost împuternicit C.A.M.

În continuare, în vederea substituirii adevăratului proprietar al imobilului, partea vătămată F.W., inculpații M.A., I.C. și G.V., au apelat la inculpatul S.M., care s-a aflat în relații mai apropiate cu inculpatul R.H.H., aceștia doi din urmă având rolul de a găsi un cetățean arab, care să îl substituie pe adevăratul proprietar la efectuarea activităților ilicite ulterioare.

Împrejurarea că inculpatul S.M. s-a ocupat de găsirea autorului necunoscut a rezultat, pe lângă declarațiile coroborate ale inculpaților și martorilor, din convorbirile telefonice din data de 01 iunie 2009, orele 23:56:05 între inculpații G.V. și S.M.

După cum legătura dintre inculpatul G.V. și inculpatul M.A., cu privire la activitățile legate de substituirea adevăratului proprietar din str. R., a rezultat și din mesajul din data de 02 iunie 2009, orele 11:20:00, expediat de inculpatul G.V.

În executarea acestei rezoluții infracționale, inculpatul R.H.H. le-a prezentat celorlalți inculpați un cetățean arab, care a rămas până în prezent neidentificat, care a urmat să se prezinte în fața notarului, cu un document fals de identitate, pretinzând că a fost adevăratul proprietar al terenului în cauză.

Având la cunoștință toate aceste acțiuni, organele de urmărire penală au decis introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire cu numele de cod „C.A.”, măsura procedurală a fost motivată, pe de o parte, de necesitatea descoperirii tuturor persoanelor implicate, a avut în vedere modul de operare elaborat al autorilor și complicilor, iar pe de altă parte de necesitatea limitării consecințelor juridice ale actelor ilegale comise de inculpați și învinuiți – cu precădere asupra circuitului civil al bunurilor – și a consecințelor patrimoniale păguboase pe care le-ar fi suferit adevăratul titular al dreptului de proprietate.

În data de 29 mai 2009, investigatorul sub acoperire C.A., a fost prezentat autorilor faptelor penale ca un posibil cumpărător, împrejurare în care aceștia s-au întâlnit de două ori (restaurantul D.T. și R.), au negociat prețul imobilului, inclusiv prin telefon, au stabilit suma de aprox. 300.000 euro și au prezentat investigatorului sub acoperire terenul din str. R. ca fiind obiectul tranzacției – aspecte susținute și de interceptarea audio-video în mediu ambiental, dar și de convorbirile telefonice purtate de inculpați.

La prezentarea imobilului oferit spre vânzare, alături de inculpații M.A., G.V.R., au participat și inculpații S.M., I.C. și C.E., probele administrate în cauză au dovedit rezoluția infracțională comună (însoțesc de fiecare dată pe ceilalți inculpații, îi sprijină pe aceștia în realizarea activităților ilicite prin asigurarea pazei zonei în care se află, prin asigurarea transportului, acordă sprijin bănesc, etc.). În acest sens inculpații au fost supravegheați operativ la întâlnirile cu investigatorul sub acoperire, efectuându-se și activități privind interceptări în mediu ambiental și a convorbirilor și comunicărilor telefonice.

În vederea realizării cât mai grabnice a scopului propus, autorii au încercat înstrăinarea imobilului în cauză și printr-o a doua modalitate: cetățeanul arab, la solicitarea inculpaților și având asupra sa documentul de proprietate, precum și actul de identitate falsificat, s-a prezentat la B.N.P. M.S., unde s-a întocmit procură notarială nr. 1843 din 02 iunie 2009, prin care a fost împuternicit martorul B.D. să dispună de terenul respectiv.

Martorul B.D. a solicitat firmei SC P.P. SRL evaluarea imobilului, menționând că această evaluare a fost necesară firmei SC B.C.M. SRL, care a fost reprezentată de administratorul D.A., în vederea obținerii unei linii de credit la Banca I.R., sucursala Unirii, raportul de evaluare fiind trimis acestei unități bancare.

La data de 09 iunie 2009, orele 15:31:49, între inculpatul M.A. și martorul B.D. a fost interceptată și înregistrată o convorbire telefonică, privind înstrăinarea imobilului din str. R. și modificarea primei procuri notariale obținute în favoarea martorului B.D. în mod fraudulos.

Inculpatul M.A. a declarat faptul că, în luna ianuarie 2009, a primit de la inculpatul G.V. copiile actelor de proprietate ale terenului din str. R., acesta spunându-i că terenul a fost părăsit și poate fi vândut.

În acest scop, inculpatul M.A. a scanat copiile actelor de proprietate, cadastrul și intabularea, după care le-a imprimat și i le-a dat inculpatului G.V., care a aplicat pe acestea ștampilele notariale și timbrul sec, în timp ce învinuitul T.A.A. s-a ocupat de falsificarea semnăturilor părților contractante.

După întocmirea acestor acte de proprietate, cărora le-au asigurat și aparența de autenticitate, inculpații au încercat înstrăinarea terenului prin două modalități: prin vânzarea terenului, de către falsul proprietar, către un terț sau prin încheierea unei procuri notariale autentice în favoarea martorului B.D., au primit în schimb de la acesta suma de 60.000 euro.

Inculpatul M.A. a declarat că, la solicitarea inculpatului G.V., inculpatul S.M. cu ajutorul inculpatului R.H.H., a identificat și a adus în fața notarului un cetățean arab, care l-a substituit pe adevăratul proprietar al terenului, F.W.

Astfel, la B.N.P. M.S. a întocmit o procură, prin care inculpatul D.B. a fost mandatat să instituie o garanție reală asupra acelui imobil.

Cu această procură, inculpatul D.B. s-a deplasat la o unitate bancară din zona Unirii, unde i s-a comunicat că procura trebuie modificată, în sensul sporirii puterilor mandatarului, situație în care martorul B.D. i-a solicitat inculpatului M.A. modificarea procurii inițiale, fapt care nu s-a mai realizat întrucât cetățeanul arab – falsul proprietar - nu a mai fost găsit, cu toate insistențele inculpatului R.H.H.

De asemenea, din declarațiile inculpatului M.A. a rezultat că, în paralel, s-a încercat vânzarea imobilului către un potențial cumpărător, pe nume C.A., la aceasta tentativă de înstrăinare participând, sub diferite modalități și inculpații G.V., S.M., I.C. și C.E.

Declarațiile sale s-au coroborat cu acelea ale martorului M.D., ale investigatorului sub acoperire, ale inculpatului S.M., dar și cu interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice, care au evidențiat participarea tuturor inculpaților la tentativa de înstrăinare a imobilului, desfășurând fiecare activități specifice autoratului ori complicității la infracțiunea de tentativă de înșelăciune:

Din declarațiile inculpatului S.M. a rezultat faptul că în primăvara anului 2009, inculpatul G.V. i-a comunicat că are actele de proprietate ale terenului din str. R., falsificate și i-a cerut să îl sprijine în intenția vânzării frauduloase prin găsirea unui cetățean arab care să fi fost de acord, în schimbul unei sume de bani, să îl substituie pe adevăratul proprietar al terenului, care era tot arab și se numea F.W.

Fiind de acord cu săvârșirea faptei penale, inculpatul S.M. a luat legătura cu inculpatul R.H.H., care a avut mai multe cunoștințe în rândul cetățenilor arabi din București, acesta găsind și aducând, de asemenea în schimbul unui comision, un cetățean arab, mai în vârstă, care, în fața notarului public, a susținut că se numește F.W., încheindu-se o procură la un notariat de pe Bld. D.C.

Tot inculpatul G.V. i-a făcut cunoștință cu ceilalți inculpați: M.A., I.C. și C.E.

Împreună cu aceștia a încercat vânzarea imobilului către un cumpărător prezentat de martorul M.D., la începutul lunii iunie 2009, în acest scop existând două întâlniri cu acesta.

Pentru sprijinul acordat, inculpatul S.M. a urmat să primească de la inculpatul G.V. suma de 30.000 euro.

Cu ocazia audierii, inculpatul R.H.H. a precizat că inculpatul S.M. i-a cerut să aducă un cetățean arab, pentru a-l substitui pe proprietarul unui teren din București, care era tot de origine arabă, el urmând să primească în schimb suma de 5.000 euro.

În urma solicitării, inculpatul R.H.H. a prezentat celorlalți inculpați un cetățean arab pe nume N., care a purtat discuții atât cu inculpatul S.M. cât și cu inculpatul G.V. și a acceptat să se substituie adevăratului proprietar al terenului pentru a face o procură prin care mandata pe unul dintre inculpați să vândă imobilul proprietatea părții vătămate F.W.

În depozițiile sale, învinuitul T.A.A. a declarat că inculpatul M.A., i-a cerut să contrafacă mai multe semnături, pe mai multe contracte de vânzare-cumpărare, printre acestea numărându-se și actul falsificat al terenului din str. București, str. R.

Din declarația inculpatului C.A.M. a rezultat că l-a cunoscut pe martorul B.D., având cunoștință despre mai multe activități infracționale comise de acesta.

Astfel, inculpatul a arătat că inculpatul B.D., cunoscând că actele de proprietate ale unui alt imobil, situat în București, str. S. au fost false, a acceptat să depună documentele respective la o bancă, în vederea obținerii unui credit ipotecar, însă tranzacția nu s-a mai realizat întrucât nu s-a mai înțeles cu inculpatul M.A. cu privire la suma ce trebuia împărțită în urma obținerii creditului.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, declarând că având de la inculpatul M.A. actul de proprietate falsificat al imobilului din str. R. și o procură notarială, prin care a fost împuternicit de către falsul proprietar să efectueze acte de dispoziție și administrare, s-a prezentat împreună cu inculpatul G.V.R. la D.I.T.L., sector 1, unde a solicitat și obținut un certificat fiscal, pe care i l-a înmânat inculpatului G.V.R.

Cu ocazia audierii inculpatul I.C. a recunoscut că l-a prezentat pe martorul M.D. inculpatului G.V.R., care oferea spre vânzare terenul din str. R., precum și faptul că i-a însoțit pe ceilalți inculpați în momentul în care s-a încercat înstrăinarea terenului în cauză către investigatorul sub acoperire.

Inculpații G.V.R., C.E. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la adresa lui B.D. din București, Al. N. au fost găsite copii după contractul de vânzare-cumpărare falsificat al terenului din str. R., copii certificat de urbanism și fișa bunului imobil al aceluiași teren precum și copii ale unor acte ale firmei B.C.M. S.R.L cu toate că martorul B.D. declarase că toate documentele privind imobilul din str. R. le restituise lui M.A.

La percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatul M.A. organele de cercetare penală au descoperit și ridicat o ștampilă notarială falsă, un aparat de imprimat timbru notarial sec, mai multe documente privind proprietăți situate pe raza Mun. București și jud. Ilfov, corpuri delicte care nu au legătură cu prezenta cauză, fiind disjunse și declinate în favoarea unei alte unități de parchet, competentă material.

Prin urmare, declarațiile martorului denunțător M.D., din care au rezultat că în cursul lunii decembrie 2008 a fost contactat de inculpatul I.C. și C.E., persoane pe care le cunoștea de mai multă vreme, aceștia propunându-i vânzarea unui imobil al martorului, către numitul C.I., urmând ca prețul, respectiv 4.500 euro să fi fost achitat de către inculpatul C.E., întrucât acesta a avut o datorie față de C.I. au fost susținute de probele ce au fost analizate în continuare.

După realizarea tranzacției, martorul a primit numai suma de 2.000 euro.

În cursul lunii februarie 2009, același inculpat C.E. i-a solicitat martorului, având în vedere că acesta desfășura activități imobiliare, să găsească un teren pentru același cumpărător, urmând să primească un comision pentru intermedierea realizată.

În aceste împrejurări martorul a fost împuternicit de numita S.M. să vândă un imobil al acesteia, contra sumei de 54.000 euro, tranzacția realizându-se în favoarea numitului C.I., dar, din nou, martorul nu a primit suma de bani cuvenită.

Deplasându-se de mai multe ori la locuințele inculpaților I.C. și C.E., încercând să-i determine pe aceștia să-i plătească sumele datorate, martorul a fost solicitat de cei doi inculpați să-i conducă cu autoturismul său, în diverse locații.

Astfel, auzind discuțiile purtate de inculpați, martorul a concluzionat că aceștia pregătesc comiterea unei fapte penale, respectiv vânzarea unui imobil situat în București, folosind acte false și substituindu-l pe adevăratul proprietar.

Aspectele luate la cunoștință au fost relatate de către martor organelor de poliție și instanței de judecată, precizând și faptul că cei doi inculpați erau în posesia contractului de vânzare-cumpărare au avut ca obiect acel teren, dar și a unei cărți de identitate, false, pe numele adevăratului proprietar.

La solicitarea celor doi inculpați, martorul i-a condus și la un birou notarial din localitatea C., unde, în data de 04 mai 2009 cei doi inculpați s-au deplasat fiind însoțiți de inculpatul S.M., precum și de o persoană de sex feminin, rămasă neidentificată, însă cu privire la care organele de poliție au stabilit că, de comun acord cu inculpații, a substituit-o pe proprietara imobilului din str. S., utilizând un act de identitate cu datele reale ale numitei S.

Falsa proprietară a terenului, în această împrejurare, a semnat o procură notarială, prin care îl împuternicea pe învinuitul R.V.A. să înstrăineze imobilul din S.

Toate aceste aspecte au fost aduse la cunoștința organelor de poliție de către martorul denunțător în data de 06 mai 2009, totodată acesta probând susținerile sale cu fotocopii de pe actul de identitate falsificat precum și de pe contractul de vânzare-cumpărare a terenului.

În cursul lunii mai 2009, inculpatul I.C. l-a întrebat pe martorul M.D. dacă a știut vreun cumpărător pentru un teren situat în cartierul C.

În ziua următoare, discuțiile referitoare la acest teren s-au purtat în prezența inculpaților C.E., I.C. și G.V., martorul aflând că a fost vorba despre imobilul din str. R.

M.D. a apelat la o altă cunoștință pe nume „M.”, acesta a avut o agenție imobiliară, însă tranzacționarea terenului nu s-a realizat prin intermediul acestuia.

La sfârșitul lunii mai 2009, martorul M.D. s-a întâlnit la o terasă în zona Piața Alba Iulia cu inculpații G.V., M.A. și S.M., ocazie cu care inculpatul M.A. i-a precizat că el, împreună cu G.V., s-au ocupat de tranzacționarea acestui teren.

Ulterior, de la organele de poliție, martorul a aflat că și acest teren a urmat să fie tranzacționat, iar în cauză, în calitate de cumpărător al bunului, a urmat să fie introdus un investigator sub acoperire.

Fără a participa efectiv la vreuna dintre activitățile infracționale, martorul a luat la cunoștință numeroase împrejurări privindu-i pe inculpați, pe care, de asemenea, le-a adus la cunoștința organelor de urmărire penală.

Astfel, martorul a știut că investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul M.A., la restaurantul „D.T.”, pentru a discuta despre terenul în litigiu, în timp ce inculpații G.V. și S.M. au rămas afară, în apropierea restaurantului.

Cu această ocazie, inculpatul M.A. a susținut că este reprezentantul proprietarului, l-a condus pe investigatorul sub acoperire la teren și a negociat cu acesta prețul imobilului.

Toate aceste activități s-au desfășurat sub supravegherea inculpaților G.V. și S.M., pe care martorul i-a întâlnit ulterior la o benzinărie, unde a luat la cunoștință activitățile infracționale, precum și suspiciunile inculpatului M.A. cu privire la persoana numitului C.A., inculpatul emițând ipoteza că acesta ar putea fi polițist.

De la inculpatul G.V. martorul a auzit că adevăratul proprietar al imobilului din str. R. este de origine arabă, iar în momentul prezentării la notariat „ei” urmau să aducă un alt arab, cu un act de identitate fals, care să-l substituie pe proprietar și să vândă terenul.

De asemenea, martorul i-a văzut pe inculpații G.V. și M.A. întâlnindu-se cu un cetățean de origine arabă, rămas neidentificat, cel care trebuia să-l substituie pe adevăratul proprietar al imobilului, inculpatul M.A. deplasându-se cu acesta la notariat în vederea întocmirii procurii.

După primul eșec al încheierii tranzacției, la inițiativa inculpatului G.V. a fost contactat din nou investigatorul sub acoperire, acestuia transmițându-i-se faptul că proprietarul s-a răzgândit și vrea să vândă terenul, dar inculpații nu au mai reușit să-l găsească pe cetățeanul arab, rămas neidentificat, care a avut rolul de a-l substitui pe adevăratul proprietar.

Totodată martorul a precizat că inculpatul I.C. a utilizat numărul de telefon xxx, iar inculpatul C.E., numărul de telefon xxx.

Martorul a fost de acord să-i fie interceptate și înregistrate convorbirile și comunicările telefonice care au avut legătură cu obiectul prezentei cauze.

Prin procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere din 12 mai 2009, însoțit de planșa foto, martorul M.D. l-a recunoscut pe inculpatul G.V. ca fiind unul dintre participanții la săvârșirea faptelor penale denunțate.

De asemenea, prin procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere din 12 mai 2009, însoțite de planșe foto, martorul M.D. i-a recunoscut pe inculpații C.E., M.A. și I.C. ca fiind persoanele participante la săvârșirea faptelor penale denunțate.

Totodată, acest martor a predat dovada din 29 iunie 2009 de primire a unui contract de vânzare-cumpărare aparent original, din care a rezultat că partea vătămată F.W. a fost proprietarul terenului din str. R., dobândindu-l de la A.A. și A.R.

Comparând acest act cu cel prezentat de adevăratul proprietar s-a constatat că acesta a fost contrafăcut, sens în care a declarat și partea vătămată F.W.

Dovada de predare–primire din 29 iunie 2009, din care a rezultat că organele de poliție au primit de la martorul M.D. un contract de vânzare-cumpărare între D.D. și P.C. pe de o parte și D.V. pe de altă parte, un act adițional la acest contract, un act de dezmembrare-lotizare a terenului ce a constituit obiectul contractului de vânzare-cumpărare; certificat de urbanism; planuri cadastrale; încheieri notariale; titluri de proprietate pe numele D.V., alte înscrisuri referitoare la imobilul din str. R., documente dobândite de martor de la inculpatul C.E., care i-a cerut să găsească un cumpărător pentru acest teren.

Mijloacele de probă analizate mai sus, s-au coroborat și cu documentele originale sau în fotocopie privind imobilul din București, str. R., ridicate de la B.N.P. M.Ș. și A.Ș., cu declarațiile părții vătămate F.W. din care a rezultat că este proprietarul imobilului din str. R., pe care l-a dobândit în data de 06 noiembrie 2002, de la numiții A.A. și A.R.

Partea vătămată a precizat că nu a intenționat niciodată să înstrăineze acest imobil, a deținut toate exemplarele originale ale contractului de vânzare-cumpărare, nu a cunoscut nici o persoană care se numește R.H.H. sau N., însă l-a cunoscut pe numitul F.M., cu privire la care știe că este decedat.

Tribunalul a constatat că actele de identitate ale numitului F.M., au fost găsite cu ocazia percheziției domiciliare, la locuința inculpatului G.V.

I-a fost prezentat contractul de vânzare-cumpărare, întocmit în fals prin contrafacerea scrierii și subscrierii, act prin care partea vătămată a dobândit terenul din R., F.W. a declarat că scrisul și semnătura pretins emise de el, nu i-au aparținut; semnăturile vânzătorilor (A.A. și A.R.) nu au coincis cu cele din contractul original, după cum înscrisul fals a conținut și numeroase greșeli de ortografie.

Din procesul-verbal de consemnare a declarațiilor investigatorului sub acoperire C.A. a rezultat că, în data de 29 mai 2009, a luat legătura cu inculpatul M.A., acesta s-a prezentat ca fiind reprezentantul proprietarului terenului din str. R., având o împuternicire în acest sens, obiectul mandatului a fost înstrăinarea acestui teren.

Investigatorul sub acoperire a solicitat inculpatului vizionarea terenului, M.A. fiind de acord și conducându-l pe investigator la imobilul în litigiu.

Pe parcursul deplasării, investigatorul sub acoperire C.A. a observat că sunt urmăriți de un autoturism marca Suzuki, în care s-a aflat inculpatul G.V.R.

În data de 01 iunie 2009, investigatorul sub acoperire a purtat discuții telefonice cu inculpatul M.A., negociind prețul imobilului, convenind asupra sumei de 420 euro/m.p.

În ziua următoare, 02 iunie 2009, investigatorul sub acoperire a fost contactat telefonic de inculpatul M.A., acesta i-a cerut să se întâlnească, în zona restaurantului „R.”, acesta a urmat să se deplaseze la un notar public și să perfecteze actele vânzării terenului.

Ajungând în fața biroului notarial, inculpatul M.A. nu a mai oprit autoturismul pe care l-a condus, deplasându-se într-o direcție necunoscută, însă l-a contactat telefonic pe investigatorul sub acoperire, comunicându-i că „arabul s-a răzgândit și nu mai vrea să facă vânzarea”.

În data de 24 iunie 2009, de pe telefonul martorului M.D., investigatorul sub acoperire a fost contactat de inculpatul G.V.R., care i-a precizat că au fost niște neînțelegeri, iar proprietarul terenului a dorit în continuare înstrăinarea acestuia.

Depoziția investigatorului sub acoperire a fost susținută de procesul-verbal de redare a discuției purtate în mediu ambiental, în data de 29 mai 2009, între investigatorul sub acoperire C.A. și inculpatul M.A., interceptare care s-au coroborat cu declarațiile investigatorului sub acoperire, declarațiile inculpatului M.A., precum și ale martorului M.D.; suportul optic marca TDK, purtând mențiunile „ambiental” și 1274/P/2009, conținând imaginile interceptate și înregistrate la data de 29 mai 2009, cu ocazia întâlnirii de la restaurantul „D.T.”; proces–verbal de supraveghere operativă, din 29 mai 2009, din care rezultă că investigatorul sub acoperire C.A. s-a deplasat la întâlnirea avută cu inculpații însoțit fiind de mai mulți ofițeri din cadrul D.G.P.M.B. – Serviciul de Investigații Criminale.

În aceste împrejurări, la fața locului, în strânsă legătură cu activitatea infracțională desfășurată de inculpatul M.A. au fost observați inculpații G.V.R., S.M., dar și alte persoane rămase neidentificate așa cum a rezultat din: procesul-verbal de supraveghere operativă, din 02 iunie 2009, în care ofițerii din cadrul D.G.P.M.B. – S.I.C. l-au însoțit pe investigatorul sub acoperire C.A. în zona restaurantului „R.”, unde acesta avea să se întâlnească cu inculpatul M.A., în vederea deplasării la notariatul public și întocmirii actelor de vânzare-cumpărare, frauduloasă, cu privire la imobilul din str. R. observând pe inculpații M.A., G.V.R., I.C. și S.M. care nu au mai oprit în fața notarialului pentru întâlnirea programată; suportul optic marca TDK, purtând mențiunile „supraveghere operativă” și 1274/P/2009, conținând cele două activități desfășurate de ofițerii din cadrul DGPMB – S.I.C. în zilele de 29 mai 2009 și 02 iunie 2009; declarația martorului M.I.A., angajat al unei societăți de evaluare a imobilelor, din care rezultă că în data de 03 iunie 2009 a primit o solicitare telefonică pentru evaluarea imobilului din str. R., persoana solicitantă recomandându-se „D.”, identificat ulterior, în persoana inculpatului B.D. Această persoană i-a precizat martorului că beneficiarul evaluării va fi SC B.C.M. SRL.

Martorul a precizat că a fost singur la adresa indicată în vederea efectuării evaluării, la fața locului întâlnind un grup de persoane necunoscute care l-au interpelat împreună cu activitatea pe care o desfășura. Precizând scopul sosirii sale, martorul a fost invitat de unul dintre acești indivizi, pe terenul în cauză, acesta deschizând sistemul de asigurare al porții de acces.

Referitor la copiile actelor de proprietate și cadastru ale terenului, martorul a precizat că le-a primit prin fax, iar evaluarea a fost solicitată în vederea contractării unui credit ipotecar la Banca I.R. Martorul a precizat că pentru același beneficiar SC B.C.M. SRL a mai efectuat o evaluare în cursul lunii aprilie 2009 pentru terenul din Dâmbovița.

De această dată martorul s-a întâlnit cu martorul B.D., care i-a prezentat terenul supus evaluării și a precizat că a intenționat să cumpere acel imobil prin credit ipotecar.

Din procesul-verbal pentru recunoaștere din 23 septembrie 2009 a rezultat că martorul M.I.A. l-a recunoscut pe martorul B.D. ca fiind persoana care a solicitat evaluarea terenurilor în litigiu iar declarația acestuia a fost confirmată de raportul de evaluare, în original, întocmit de SC R.P. SRL cu privire la imobilul din str. R. (valoarea pe piața proprietății fiind stabilită la suma de 400.000 euro).

Relevante au fost și declarațiile martorei de profesie notar public C.R.M., martor care și-a desfășurat activitatea la un birou notarial din Crevedia, depoziții din care a rezultat că în fața acestui notar s-au prezentat, în repetate rânduri, mai multe persoane care au solicitat întocmirea ori legalizarea de documente referitoare la imobilele din București, str. S., str. D. și str. R.

În aceste împrejurări, martora a arătat că pentru imobilul din str. S. s-a prezentat o persoană de sex feminin, care, potrivit actelor de identitate prezentate, s-a numit S.I., aceasta a solicitat întocmirea unei procuri notariale, prin care nepotul său, învinuitul R.V.A., a fost mandatat să se ocupe de vânzarea sau ipotecarea acestui imobil.

Referitor la aceste două persoane, martora nu a avut nici o suspiciune, semnalmentele acestora corespunzând fotografiilor aplicate pe actele de identitate prezentate, fapt pentru care a întocmit procura notarială solicitată.

După câteva zile de la acest eveniment, în fața notarului s-au prezentat martorul M.D. și o persoană rămasă neidentificată, în timp ce restul grupului a rămas în curtea notariatului.

Cu această ocazie notarul public a primit o fotocopie a unui contract de vânzare-cumpărare privind terenul din str. D., fotocopii de pe actele de identitate ale proprietarilor C.G. și C.M., precum și de pe carte de identitate a martorului B.D., în favoarea acestei din urmă persoane trebuind a fi întocmită o procură prin care a fost mandatat să vândă ori să ipotecheze acest teren.

Notarul public a solicitat prezența proprietarilor terenului, aceștia urmând să aibă asupra lor actele originale ale imobilului, situație în care actul notarial nu a mai fost realizat.

Cu privire la persoanele care așteptau în curtea imobilului, martora a precizat că acestea erau de etnie rromă, erau îmbrăcați sport, aveau un aspect neîngrijit și s-au deplasat cu mai multe autoturisme, a căror marcă nu a reținut-o.

La scurt timp, martorul M.D. a reapărut în curtea notariatului, însoțit de mai multe persoane necunoscute, de această dată notarului public fiindu-i remise fotocopii de pe actele de proprietate ale imobilului din str. R., cu precizarea că s-a intenționat realizarea unei vânzări.

Și de această dată martora le-a precizat persoanelor prezente că pentru înstrăinarea imobilului a trebuit să se înfățișeze proprietarul terenului, având asupra sa actele originale și a trebuit să semneze o cerere pentru obținerea extrasului de carte funciară.

Nici de această dată tranzacția nu s-a realizat.

Depoziția martorei C.R.M. a susținut restul probelor administrate în cauză a fost relevat în aceste împrejurări scopul acțiunilor desfășurate de inculpați privind tehnoredactarea unui înscris, căruia să îi dea aparență de autenticitate și pe care să îl prezinte apoi notarului ca fiind titlul de proprietate asupra imobilului; găsirea unui cetățean de origine arabă care să-l substituie pe adevăratul proprietar din str. R.; săvârșirea de către inculpatul C.A. a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prin care s-a urmărit dobândirea certificatului fiscal și a extrasului de carte funciară.

Declarațiile martorei B.A., angajată a B.N.P. C.R.M., din care a rezultat că în data de 04 mai 2009 l-a văzut pe martorul M.D. însoțit de o persoană de sex feminin care s-a prezentat a fi S.I., precum și de un bărbat, aceștia din urmă au solicitat întocmirea unei procuri notariale prin care mandatarul era împuternicit să vândă ori să ipotecheze imobilul din București, str.S.

Martora a precizat că îl cunoaște pe M.D. întrucât a fost un client mai vechi al acestui birou notarial.

După verificarea documentelor prezentate notarul public a redactat procură solicitată, iar persoanele prezente au semnat în calitate de mandant și mandatar.

Procesul-verbal de constatare, din data de 08 mai 2009, din care rezultă că martora C.R.M., notar public, a contactat telefonic organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. – S.I.C., aducându-le acestora la cunoștință faptul că, în aceiași zi, la notariat s-au prezentat mai multe persoane care au depus numeroase documente, solicitând emiterea de procuri pentru trei imobile situate pe raza municipiului București, documente care au trezit suspiciuni notarului public.

În aceste împrejurări, prin fax, notarul public a transmis organelor de poliție 5 file privind imobilul din str. D.; 8 file privind imobilul din str. C.V. și 20 file privind imobilul din str. R.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 282033 din 10 august 2009, având ca obiect 2 contracte de vânzare-cumpărare, ambele încheiate între aceleași părți și privind același bun, respectiv imobilului din str. R., s-a stabilit că semnăturile de la rubricile vânzător și cumpărător de pe contractul de vânzare-cumpărare, aparent original, autentificat prin încheierea 2130 din 06 noiembrie 2002 nu au fost efectuate de aceleași persoane care au semnat în actul original.

Specialiștii criminaliști nu au putut stabili dacă semnăturile contrafăcute au fost executate de inculpatul G.V.R.

Tribunalul a avut în vedere și următoarele mijloace de probă: proces-verbal de percheziție domiciliară din data de 30 iunie 2009, efectuată la locuința inculpatului G.V.R., ocazie cu care a fost găsit și ridicat un permis de ședere pe numele F.M.; adresa nr. 12274/2009 din 07 octombrie 2009, din care a rezultat că numitul F.M. este decedat; proces-verbal de percheziție domiciliară din data de 30 iunie 2009, privind activitățile efectuate la locuința inculpatului C.E., domiciliu din care au fost ridicate o sabie și un cuțit, corpuri depuse ulterior la camera de corpuri delicte; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de 03 august 2009, din care rezultă că inculpatul M.A. l-a indicat pe inculpatul B.D. ca fiind persoana în favoarea căreia s-au încheiat procurile notariale necesare valorificării imobilelor din str.

R., S. și D.; planșa foto; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de 03 august 2009, din care a rezultat că inculpatul M.A. l-a indicat pe învinuitul T.A.A. ca fiind persoana care a falsificat semnăturile de pe actul de proprietate al imobilului situat în str. R.; planșa foto; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de 28 iulie 2009, din care a rezultat că inculpatul M.A. l-a indicat pe inculpatul R.H.H., ca fiind persoana care i-a ajutat pe inculpați prin aducerea autorului necunoscut, de origine arabă, care l-a substituit pe adevăratul proprietar al terenului din str.

R.; planșa foto; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de 14 septembrie 2009, din care a rezultat că inculpatul M.A. l-a indicat pe inculpatul S.M. ca fiind persoana care, împreună cu inculpatul R.H.H. s-a preocupat de identificarea unui cetățean arab care să se prezinte în fața notarului, substituindu-l pe adevăratul proprietar; planșa foto; proces-verbal de percheziție domiciliară din data de 20 iulie 2009, la locuința inculpatului M.A., din care a rezultat că au fost ridicate: o ștampilă cu inscripția „notar public I.G., Afumați–Ilfov; un aparat de imprimat timbru sec cu inscripția „București, România I.G.”; numeroase încheieri notariale, contracte de vânzare-cumpărare, extrase de carte funciară, fără a avea legătură cu prezenta cauză; planșa fotografică cu aspecte fixate la data de 13 august 2009 cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului M.A.; dovadă de restituire către I.A.F. a bunurilor ridicate de la percheziție, care nu au legătură cu cauza; proces-verbal din 24 august 2009 de efectuare a unei percheziții informatice asupra mediilor de stocare și sistemelor informatice găsite în locuința inculpatului M.A., constatările neprezentând interes pentru cauză; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de 29 septembrie 2009, din care a rezultat că inculpatul C.A.M. l-a indicat pe martorul B.D. ca fiind persoana care, a acceptat să vândă sau să ipotecheze mai multe imobile, în baza unor procuri despre care știa că nu au provenit de la adevăratul proprietar; planșa foto; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de 29 septembrie 2009, din care rezultă că inculpatul C.A.M. l-a indicat pe inculpatul M.A. ca fiind persoana care, a falsificat actele de proprietate ale mai multor imobile și a întocmit procuri notariale false, cu scopul de a vinde sau ipoteca acele imobile; planșa foto; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de 29 septembrie 2009, din care rezultă că inculpatul C.A.M. l-a indicat pe inculpatul G.V.R. ca fiind persoana care, l-a însoțit la Administrația Financiară a sectorului 1 unde învinuitul a solicitat și obținut, pe nedrept un certificat fiscal cu privire la imobilul din str.

R., certificat pe care l-a înmânat apoi inculpatului; planșa foto; raport de constatare tehnico-științifică nr. 287426 din 29 octombrie 2009, având ca obiect cererea de eliberare a unui certificat de atestare fiscală privind imobilul din str. R., concluziile fiind că scrisul ce completează rubricile acestei cereri a fost executat de inculpatul C.A.M.; proces-verbal din 14 octombrie 2009, privind ridicare de probe de scris de la inculpatul C.A.M.; set de acte transmis de Direcția Generală de Taxe și Impozite sector 1 cu privire la terenul din str.

R., între acestea regăsindu-se două documente false respectiv cererea completată de inculpatul C.A.M., din data de 25 mai 2009, precum și procura specială autentificată sub nr. 124 din 16 februarie 2009 la B.N.P. V.M., prin care partea vătămată F.W. l-a împuternicit pe inculpatul C.A.M. ca, pentru el sau în numele său să vândă sau să ipotecheze imobilul din str. R.; adresa Societății Civile de Notari Publici „V. și A.”, nr. 1057 din 28 octombrie 2009, din care rezultă că numărul de autentificare menționat pe procura falsă, respectiv 124 aparține în fapt unui contract de mandat, încheiat la data de 09 februarie 2009, între părțile B.D.I.

și B.A.M.; proces-verbal de percheziție domiciliară din data de 30 iunie 2009, la locuința inculpatul C.A.M., ocazie cu care au fost ridicate mai multe înscrisuri, cărți de identitate, carduri, cărți de vizită care nu au legătură cu prezenta cauză, dar care împreună cu corpurile delicte ridicate din locuința inculpatului M.A. au fost trimise Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de 30 iunie 2009 din care a rezultat că martorul B.D. l-a recunoscut și indicat pe inculpatul M.A. ca fiind persoana care i-a cerut să vândă mai multe terenuri din București, inclusiv cel din str.

R. și planșa foto; proces-verbal de percheziție domiciliară din data de 30 iunie 2009, la locuința martorului B.D., ocazie cu care au fost ridicate mai multe fotocopii ale unor cărți de identitate și procuri notariale; dovada din data de 30 iulie 2009 de restituire către martorului B.D. a bunurilor care nu au legătură cu dosarul cauzei; proces-verbal de percheziție domiciliară din data de 01 octombrie 2009, la locuința martorului B.D., ocazie cu care au fost ridicate mai multe înscrisuri privind imobilul din str. R.; declarațiile martorului D.A. din care a rezultat că evaluarea imobilelor în litigiu a fost solicitată de martorul B.D.; raportul de constatare tehnico-științifică de detecție psihologică a comportamentului simulat, nr. 287805 din 16 noiembrie 2009, din care a rezultat că martorul D.A., întrebat fiind despre activitatea infracțională a martorului B.D. a dat răspunsuri în care s-au evidențiat modificări semnificative ce pot fi interpretate ca indici ai comportamentului simulat; declarațiile martorului C.S.G. cu privire la instituirea unei garanții imobiliare asupra imobilelor din București str.

R. și D.; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de 22 octombrie 2009, din care a rezultat că inculpatul S.M. l-a recunoscut și indicat pe inculpatul I.C. ca fiind persoana care împreună cu ceilalți inculpați cercetați în dosar, utilizând documente false, au încercat vânzarea imobilului din str. R.; planșa foto; proces-verbal de percheziție domiciliară din data de 01 octombrie 2009, la locuința inculpatului S.M.; fotocopie de pe permisul de ședere al inculpatului R.H.H.; proces-verbal de efectuare a unei percheziții domiciliare, din 01 octombrie 2009, la locuința inculpatului R.H.H., ocazie cu care au fost ridicate mai multe corpuri delicte, care nu au avut legătură cu prezenta cauză însă sunt necesare soluționării unui alt dosar penal înregistrat pe rolul D.I.I.C.O.T.; procesul-verbal de depistare a inculpatului R.H.H., din 28 iulie 2009, ocazie cu care, efectuându-se percheziție corporală și a autoturismului cu care inculpatul s-a deplasat, au fost descoperite alte înscrisuri care au prezentat interes pentru organele judiciare; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de 06 octombrie 2009, din care a rezultat că inculpatul R.H.H. l-a recunoscut pe inculpatul G.V.R. ca fiind persoana care l-a însoțit pe inc.

S.M. la discuțiile purtate, precum și la prezentarea cetățeanului de naționalitate arabă, care l-a substituit pe adevăratul proprietar din str. R. și planșa foto; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de 06 octombrie 2009, din care a rezultat că inculpatul R.H.H. l-a recunoscut pe inculpatul S.M. ca fiind persoana care i-a cerut să găsească un cetățean de naționalitate arabă, care să-l substituite pe adevăratul proprietar din str. R. și planșa foto; proces-verbal din data de 03 noiembrie 2009 privind ridicarea de probe de scris de la învinuitul T.A.A.; raport de constatare tehnico-științifică nr. 287835 din 09 noiembrie 2009, care a concluzionat că nu se poate stabili dacă semnăturile executate pe contractul de vânzare-cumpărare nr. 2130 din 06 noiembrie 2002, aparent autentic, au fost realizate de martorul T.A.A.; proces-verbal de percheziție domiciliară din 02 octombrie 2009 la locuința martorului T.A.A.; precum și declarațiile inculpaților M.A., S.M., I.C., R.H., C.A.M., G.V.R., C.E.

Referitor la imobilul situat în București, str. S., Tribunalul a constatat că la începutul anului 2009, inculpații C.E. și G.V. s-au preocupat și de falsificarea cărții de identitate a părții vătămate S.I. și a actelor de proprietate ale acesteia, astfel încât au prezentat în fața notarului public C.R.M. o persoană de sex feminin, care a pretins că se numește S.I. și a solicitat în aceste condiții încheierea unei procuri notariale, prin care falsul proprietar l-a împuternicit pe învinuitul R.V.A. să vândă imobilul din str. S., valoarea prejudiciului urmărit fiind de aproximativ 328.000 RON.

Aceste aspecte au fost sesizate organelor de urmărire penală de către martorul M.D.

Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că activitatea infracțională a inculpaților și învinuiților din prezenta cauză a debutat, cel puțin cu privire la imobilul din str. S. încă din cursul anului 2008.

Astfel, de la B.N.P. C.I.A., au fost ridicate și depuse la dosar următoarele: procură autentificată sub nr. 2373 din 14 octombrie 2008 la B.N.P. C.I.A. prin care falsa proprietară a imobilului îl împuternicea pe învinuitul R.V.A. să vândă terenul de la adresa menționată anterior; cererea formulată de autoarea neidentificată, care a substituit-o pe partea vătămată S.I. prin care a solicitat autentificarea procurii.

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată în cursul anului 2009, în urma verificărilor efectuate a fost identificat biroul notarului public C.R.M. situat în com. C., jud. Dâmbovița, constatându-se veridicitatea celor sesizate de martorul M.D.

Cu aceeași ocazie, s-a constatat că inculpații depuseseră actele necesare încheierii de procuri notariale, prin același mod de operare și pentru imobilele situate în București, str. R. și str. D.

Ulterior, întrucât nu au reușit vânzarea imobilului în termenul urmărit, inculpații C.E. și G.V. au decis obținerea unui credit ipotecar, în numele unei societăți comerciale, folosind drept garanție terenul în litigiu.

Astfel, a fost identificat biroul notarului public P.T.I. din București, unde inculpații C.E. și G.V. și învinuitul R.V.A. au încercat să încheie un contract pentru obținerea unui credit ipotecar, folosindu-se de procura încheiată anterior în comuna C., garanția imobiliară reprezentând-o terenul situat în str. S., însă tranzacția nu a fost încheiată întrucât B.C.R. - Sucursala Olt a refuzat perfectarea actelor cu persoana împuternicită, solicitând prezența proprietarului.

În continuare, s-a constatat că solicitantul creditului respectiv era firma C.G. SRL, al cărui administrator a fost învinuitul M.A., stabilindu-se totodată legătura dintre inculpatul C.F. și învinuitul R.V.A.

Probele administrate în cauză au relevat că, fostul administrator al societății, inculpatul C.F., în înțelegere cu inculpații din prezenta cauză și dobândind de la aceștia înscrisurile falsificate, cu intenția de a obține o sumă de bani instituind ipotecă asupra imobilului în litigiu și totodată pentru a îndepărta de sine eventualele verificări, l-a determinat pe învinuitul M.A. să preia SC C.G. SRL și să solicite creditul ipotecar în condițiile la care am făcut referire, practic să realizeze toate activitățile pe care inculpatul C.F. și le propusese.

Astfel, cu ocazia audierilor, învinuitul M.A. a declarat că inculpatul F.C. l-a condus la B.C.R. Slatina, că acesta a depus toată documentația necesară obținerii creditului, semnând o parte din documentele bancare, „găsind” chiar și terenul care urma să fie lăsat garanție imobiliară.

Inculpatul C.F. a confirmat aspectele semnalate de către învinuitul M.A., însă a susținut că nu l-a cunoscut pe individul care i-a înmânat documentele privind imobilul în cauza.

Pe de altă parte, martora M.C.M., angajată la B.C.R.-Slatina în funcția de consilier client microîntreprinderi, a declarat că la sediul băncii s-a prezentat împreună cu inculpatul C.F. și o persoană care, potrivit actelor prezentate, era împuternicită, prin procură notarială, să reprezinte proprietara imobilului din București, str. S., în vederea finalizării documentelor necesare obținerii creditului, respectiv învinuitul R.V.A.

Așa cum a rezultat din probele administrate în cauză, ca mod de operare, niciodată persoanele aflate în contact direct cu autoritățile nu erau însoțite fățiș de către inculpați, dar nici lăsate singure, cu toate documentele false asupra lor – existând practic posibilitatea de a înstrăina oricând, fără „supravegherea” inculpaților imobilul pentru care aceștia au săvârșit atât de multe infracțiuni.

Această stare de fapt a rezultat din coroborarea declarațiilor martorului M.D. cu declarațiile inculpaților M.A. și S.M., dar și cu declarațiile notarului public C.R.M., potrivit cărora în toate situațiile în care i-au parvenit documentele privind imobilele în litigiu, persoana care depunea actele era așteptată, în curtea notariatului, de un grup format de mai mulți indivizi.

În urma investigațiilor efectuate în cauză s-a constatat că învinuitul R.V.A. nu a locuit la adresa de domiciliu, nereușindu-se până în prezent identificarea imobilului unde acesta locuiește fără forme legale.

Cu ocazia percheziției efectuate la data de 01 octombrie 2009 la domiciliul inculpatului C.F. au fost găsite documentele firmei C.G.

În cursul urmăririi inculpatului M.A. a recunoscut-o din planșa foto pe învinuita M.M., ca fiind persoana care a substituit-o pe proprietara terenului din str. S., respectiv S.I., încheind astfel o procură la notariatul din Crevedia, în favoarea lui R.V.A., însă ulterior a revenit asupra declarației inițiale și a menționat ca a confundat-o pe M.M. cu autoarea necunoscută, acestea având trăsături asemănătoare.

De altfel, învinuita M.M. a negat implicarea sa în comiterea faptei penale, precizând că nu cunoaște pe vreunul dintre cei cercetați în cauză, iar niciuna din probele administrate în cauză nu conduce la concluzia că aceasta a fost autoarea tentativei de înșelăciune, persoana care, legitimându-se cu acte false de identitate a încercat înstrăinarea imobilului din S.

Situația de fapt reținută de Tribunal a rezultat din următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate S.I., din care a rezultat că în cursul anului 2006 a cumpărat imobilul situat în str. S. iar de la data cumpărării și până în prezent partea vătămată nu a avut niciodată intenția de a înstrăina această proprietate.

Totodată, partea vătămată S.I. a arătat că în primăvara anului 2009, obținând autorizația de demolare a construcției vechi, partea vătămată a început demersurile ridicării unei locuințe ocazie cu care a evacuat și mai mulți indivizi de etnie rromă, care ocupaseră abuziv acest imobil.

I-au fost aduse la cunoștință activitățile infracționale desfășurate cu privire la acest imobil, S.I. a precizat că nu a fost niciodată în comuna C. jud. Dâmbovița, nu a cunoscut nici un birou notarial din zona respectivă și nu a semnat nici un document referitor la proprietatea din str. S., iar față de procura notarială nr. 500 din 04 mai 2009, partea vătămată a precizat că nu a cunoscut nici o persoană cu numele R.V.A., iar scrisul și semnătura de pe procură nu i-au aparținut.

Aceiași a fost și situația și în cazul contractului de vânzare-cumpărare, anexă procurii menționate anterior, din care a rezultat că S.I. a cumpărat imobilul în litigiu, acest înscris fiind la rândul lui un fals, care a redat, ca și conținut documentul original, cu mențiunea că semnăturile nu au fost executate de titularii contractului.

De asemenea, partea vătămată a declarat că, exceptând instituțiile statului, la care a depus copii de pe actele de proprietate și identitate, în nici o altă împrejurare nu a remis vreunui persoane fizice sau juridice originale ori copii ale actelor contrafăcute.

Declarațiile părții vătămate S.I. s-au coroborat, potrivit art. 75 C. proc. pen., cu declarațiile martorei P.T.I., notar public, din care a rezultat că în data de 29 aprilie 2009 la B.N.P. din str. C.R.M., s-a prezentat învinuitul R.V.A. care a solicitat întocmirea unui contract de ipotecă pentru garantarea unui credit pe care urma să-l contracteze S.I., în fapt autoarea infracțiunii de înșelăciune în formă calificată, cea care a substituit-o pe adevărata proprietară.

Acestei martore i-au fost prezentate actele de proprietate ale imobilului din București, str. S., în original (acte care, așa cum a rezultat din compararea cu originalele puse la dispoziție de partea vătămată și Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, dar și din declarațiile părții vătămate, sunt false prin contrafacerea scrierii și subscrierii) procura prin care R.V.A. a fost împuternicit să încheie un contract de credit și să constituie ipoteca, dar și o carte de identitate pe numele mandatarului.

Martora i-a precizat învinuitului că a fost necesar un extras de carte funciară pentru autentificare, împrejurare în care învinuitul R.V.A. a completat o cerere în vederea obținerii extrasului.

În aceiași zi, martora a fost contactată de către un reprezentant al B.C.R. Sucursala Olt, care i-a relatat că urmează să încheie un contract de credit cu un client, prin mandatar, în timp ce contractul de ipotecă va fi autentificat la biroul în care lucra martora.

În aceste împrejurări reprezentantul B.C.R. a transmis notarului public, prin email, tipizatul contractului de ipotecă agreat de bancă, procura provenită de la S.I. și fotocopii de pe cărțile de identitate ale angajaților bancari, stabilindu-se termen pentru semnarea contractului de ipotecă 05 mai 2009.

P.T.I. a precizat că respectivul contract de ipotecă nu s-a mai semnat, întrucât nici învinuitul R.V., nici S.I., după cum nici reprezentanții băncii nu s-au mai prezentat la biroul notarial.

Sub acest aspect, se rețin: fotocopii de pe actele primite de notarul public, prin poșta electronică, de la reprezentanții B.C.R. Sucursala Olt; cererea completată de învinuitul R.V.A., în temeiul procurii false, atribuindu-și rolul de mandatar al părții vătămate S.I.; set de acte, depuse la dosarul cauzei de către notarul public, martora P.T.I., între acestea regăsindu-se, în forma sa de aparentă autenticitate, procura notarială prin care falsa S.I. l-a împuternicit pe învinuitul R.V.A. să încheie un contract de credit ori să constituie ipotecă precum și să îndeplinească toate formalitățile necesare vânzării ori să vândă imobilul din str. S., București, precum și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 742 în 27 octombrie 2006, la B.N.P. C.G.N., depus în fotocopie, contract de asemenea fals, copiat ca și conținut de pe înscrisul original, primind și el aparență de autenticitate prin ștampilarea și semnarea de către notarul public, precum și aplicarea, tot în fals, a unui timbru notarial sec.

Acest document a conținut semnăturile false la rubrica vânzător și cumpărător.

Tot în categoria înscrisurilor falsificate de autoarea necunoscută care a substituit-o pe adevărata proprietară a terenului din str. S., s-a numărat și cererea din 04 aprilie 2009 adresată B.N.P. C.R.M., privind solicitarea autentificării procurii de vânzare a imobilului, precum și actul de identitate din 18 decembrie 2004, care au conținut datele de identitate reale ale părții vătămate S.I., dar fotografia autoarei infracțiunii de înșelăciune.

În același sens au fost și declarațiile martorei M.C.M., din care a rezultat că în perioada februarie–martie 2009 la sediul B.C.R. Sucursala Slatina s-au prezentat inculpatului C.C. și învinuitului M.A., care au solicitat acordarea unui credit, prin instituirea unei garanții imobiliare – ipotecă asupra imobilului din București, str. S., care sunt susținute de un set de documente puse la dispoziție de B.C.R. Sucursala Olt, conținând cererea de credit, în care este menționat ca bun ce poate fi adus în garanție terenul aparținând părții vătămate S.I., alte înscrisuri bancare necesare obținerii creditului, raportul de evaluare al imobilului din str. S. (valoarea fiind stabilită la 149.501 euro), dar și o copie a contractului original de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 742 din 27 octombrie 2006 la B.N.P. C.G.N., pe care se poate observa cu ușurință semnătura adevăratului titular al dreptului de proprietate.

Tribunalul a avut în vedere declarațiile martorei F.G., privind evaluarea terenului situat în str. S. în beneficiul SC C.E.G. SRL; declarațiile martorului N.E.; setul de acte puse la dispoziția organelor de urmărire penală de notarul public C.I.A., din care a rezultat că activitatea infracțională a inculpaților și învinuiților din prezenta cauză a debutat, cel puțin cu privire la imobilul din str. S. încă din cursul anului 2008; procură autentificată sub nr. 2373 din 14 octombrie 2008 la B.N.P. C.I.A. prin care falsa proprietară a imobilului l-a împuternicit pe învinuitul R.V.A. să vândă terenul de la adresa menționată anterior; cererea formulată de autoarea neidentificată, care a substituit-o pe partea vătămată S.I. prin care a solicitat autentificarea procurii; copia cărții funciare a imobilului din București, str. S., setul de acte transmis organelor de urmărire penală conținând și contractul de vânzare cumpărare din 27 octombrie 2006 – în copie conformă cu originalul, pe acesta observându-se semnătura adevăratului proprietar al terenului, dar și o copie a contractului contrafăcut, o cerere de eliberare a unui extras de carte funciară pentru informare din 28 aprilie 2009, formulată de numitul D.O., persoană rămasă neidentificată, înscris care conduce la concluzia existenței și a unei alte tentative de vânzare a terenului în cauză, în afară de cele două cunoscute deja de organele de urmărire penală; declarațiile martorului M.D., expuse la fapta descrisă anterior; recunoașterile de pe planșe foto; procesele – verbale de redare a interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor telefonice; declarațiile inculpaților M.A., S.M., I.C., R.H., C.A.M., G.V.R., C.E.

Cu privire la imobilul din București, str. D., s-a reținut că în cursul anului 2000, părțile vătămate C.G. și C.M. au achiziționat imobilul din str. D., teren în raport de care nu au avut niciodată intenția de a-l vinde, împrejurare în care au aflat cu surprindere că persoane necunoscute au încercat înstrăinarea acestuia.

Potrivit probelor administrate în cauză, inculpatul C.E. a procurat acte false cu privire la proprietatea imobilului din București, str. D. și cu ajutorul a două persoane rămase neidentificate, care s-au legitimat cu documente false de identitate, i-au substituit pe adevărații proprietari - C.G. și C.M., întocmind în numele acestora o procură notarială, prin care inculpatul D.B. era împuternicit să dispună de terenul în cauză.

În aceste împrejurări, martorul B.D. a solicitat firmei SC P.P. SRL evaluarea imobilului, menționând ca aceasta evaluare a fost necesară firmei SC B.C.M. SRL, reprezentată de administratorul D.A., în vederea obținerii unei linii de credit la Banca I.R., Sucursala Unirii, raportul de evaluare fiind trimis acestei unități bancare.

În aceste condiții martorul B.D. a utilizat procura în litigiu obținând un credit ipotecar.

Situația de fapt reținută a rezultat din următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate C.G. și C.M., din care a rezultat că în cursul anului 2000 au achiziționat imobilul din str. D., terenul constituind în prezent obiectul unui litigiu civil cu foștii proprietari ai acestuia.

Părțile vătămate au precizat că nu au intenționat niciodată să vândă această proprietate și nu s-au prezentat la nici un notariat în vederea întocmirii ori semnării unor acte privind vânzarea ori ipotecarea terenului.

La sfârșitul anului 2008, spre surprinderea lor, părțile vătămate au constatat că terenul proprietate personală a fost împrejmuit cu un gard de către persoane rămase necunoscute și ale căror intenții nu le-au fost dezvăluite. Această situație a fost sesizată organelor de poliție din cadrul Secției 21 Poliție, care, efectuând verificări au lămurit situația de fapt, constatând că un vecin al părților vătămate, din eroare, a îngrădit și proprietatea acestora.

În cursul lunii martie sau aprilie 2009, în timp ce se întorceau la locuință, părțile vătămate au fost interpelate de un individ, de aproximativ 30 ani, cu înălțimea în jur de 1,80, brunet cu constituție atletică, acesta interesându-se dacă terenul din str. D., este de vânzare.

Părțile vătămate i-au răspuns negativ, însă au solicitat numele și numărul persoanei interesate de cumpărarea imobilului, împrejurare în care individul a refuzat să dea amănunte. Au fost întrebate cu privire la persoanele care ar fi putut intra în posesia documentelor de proprietate și identitate, părțile vătămate au declarat că nu au cunoștință despre persoane care ar fi avut acces la aceste înscrisuri, însă fiindu-le prezentată fotocopia contractului de vânzare cumpărare, acestea au recunoscut-o ca fiind conformă cu originalul, recunoscând scrisul și semnăturile de la rubrica cumpărător.

Din adresa B.N.P. N.D.M. a rezultat că pe rolul acestui birou notarial nu a fost înregistrat ori autentificat vreun act având ca părți pe C.G. și C.M. și nici nu au fost lăsate documente care privesc imobilul din str. D.

Conform adresei Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 18361 din 11 mai 2009 a rezultat că imobilul din București, str. D., a figurat intabulat pe numele C.G. și C.M., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1172 din 26 iulie 2000 la B.N.P. A.A.J., iar în cursul anului 2009 pentru acest imobil, nu s-au regăsit înregistrate cereri de eliberare a unor extrase de carte funciară.

Declarația martorului M.I.A., angajat al unei societăți de evaluare a imobilelor, a relevat faptul că pentru beneficiarul SC B.C.M. SRL a mai efectuat o evaluare în cursul lunii aprilie 2009 pentru terenul din Dâmbovița.

De această dată martorul s-a întâlnit cu martorul B.D., care i-a prezentat terenul supus evaluării, precizând că au intenționat să cumpere acel imobil prin credit ipotecar.

Din proces-verbal pentru recunoaștere din 23 septembrie 2009 a rezultat că martorul M.I.A. l-a recunoscut pe martorul B.D. ca fiind persoana care a solicitat evaluarea terenurilor în litigiu.

Declarațiile martorei de profesie notar public C.R.M., martor care și-a desfășurat activitatea la un birou notarial din Crevedia, a rezultat că în fața acestui notar s-au prezentat, în repetate rânduri, mai multe persoane care au solicitat întocmirea ori legalizarea de documente referitoare la imobilele din București, str. S., str. D. și str. R.

Astfel, martora a arătat că a primit o fotocopie a unui contract de vânzare cumpărare privind terenul din str. D., fotocopii de pe actele de identitate ale proprietarilor C.G. și C.M., precum și de pe carte de identitate a martorului B.D., în favoarea acestei din urmă persoane trebuind a fi întocmită o procură prin care era mandatat să vândă ori să ipotecheze acest teren.

Martora a solicitat prezența proprietarilor terenului, aceștia urmând să aibă asupra lor actele originale ale imobilului, situație în care actul notarial nu a mai fost realizat.

Tribunalul a avut în vedere și următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului C.S.G. cu privire la instituirea unei garanții imobiliare asupra imobilelor din București str. R. și D.; declarațiile martorului M.D., care au fost menționate la prezentarea primei faptă pentru care inculpații au fost trimiși în judecată; recunoașterile de pe planșe foto; procesele-verbale de redare a interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor telefonice; declarațiile inculpatului M.A., care au fost menționate la fapta descrisă anterior; declarațiile celorlalți învinuiți și inculpați, așa cum au fost prezentate la prima faptă expusă.

Cu privire la apărările inculpaților C.A.M., G.V.R., C.E. și R.H.H. prin care s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu motivarea că lipsește latura subiectivă, respectiv intenția, Tribunalul a constatat din materialul probator administrat în cauză că inculpații au acționat cu intenție directă la comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, astfel încât nu se impune achitarea acestora potrivit temeiului de drept invocat.

Totodată, inculpații G.V.R., C.E. și I.C. au solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivând că nu au participat la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, însă așa cum s-a demonstrat la analiza materialului probator administrat în cauză prezumția de nevinovăție garantată inculpaților a fost răsturnată iar participarea lor la comiterea infracțiunilor reținute în rechizitoriu a fost pe deplin dovedită.

Inculpații M.A. și R.H.H. au invocat cauza de nepedepsire prevăzută de art. 22 C. pen., respectiv desistarea și a solicitat achitarea/încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) - i1) C. proc. pen.

Pentru a ne afla în prezența unei desistări trebuie îndeplinită și condiția referitoare la întreruperea executării din voința liberă a infractorului. Ori, în cauză așa cum a rezultat din probele administrate inculpatul M.A. a renunțat la continuarea săvârșirii infracțiunii în momentul în care a constatat că martorul C.A. este investigator cu identitate protejată și, pe cale de consecință, nu a fost îndeplinită condiția renunțării la continuarea comiterii faptei din proprie inițiativă, inculpatul temându-se de urmarea faptei sale. Rațiunea a fost identică și cu privire la inculpatul R.H.H., astfel că nu s-a impus încetarea procesului penal față de inculpați motivat de existența unei cauze de nepedepsire.

Reținând vinovăția inculpaților Tribunalul București a dispus condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Apreciind că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate și chiar fără executarea acesteia, instanța fondului a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților G.V.R., I.C., M.A., R.H.H. și S.M.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termenul legal, prev. de art. 363 C. proc. pen. Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații C.E., C.A.M., G.V.R., I.C. și R.H.H.

În apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost criticată sentința penală atacată pentru nelegalitate și netemeinicie și anume:

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, în cazul celor pentru care s-au reținut circumstanțe atenuante, solicitând înlăturarea acestora întrucât o comportare adecvată anterioară ține de normalitate iar în contextul unei activități bogate infracționale desfășurate de inculpați nu i se poate acorda o valoare maximă pentru sancționarea lor la limita minimă a pedepselor și prin suspendarea sub supraveghere a executării lor;

- în ceea ce-l privește pe inculpatul C.E., pedeapsa să-i fie înăsprită întrucât este recidivist și nu și-a recunoscut faptele, iar

- privitor la inculpatul G.V.R., în raport de fiecare infracțiune reținută se impunea aplicarea circumstanțelor atenuante și nu numai cu privire la două dintre ele.

Apelanții inculpați au solicitat, în principal, admiterea căii de atac și achitarea lor întrucât fie nu au săvârșit faptele imputate, fie contribuția lor a fost redusă, nu există prejudiciu în cauză, sau au adoptat o atitudine sinceră și nu au antecedente penale încât urmează a se da o eficiență sporită circumstanțelor atenuante.

Prin decizia penală nr. 270/A din 20 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul C.E. și inculpatul G.V.R. împotriva sentinței penale nr. 903 din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr. 46056/3/2009.

S-a desființat în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond:

S-a descontopit pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului C.E. și repune în individualitatea lor pedepsele componente.

1. În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.E., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 25 raportat la art. 20 C. pen. cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă de înșelăciune.

În baza art. 25 raportat la art. 20 C. pen. cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a mai condamnat pe același inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 33 lit. a) – 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a dedus prevenția inculpatului de la 30 iunie 2009 la zi și s-a menținut starea lui de arest.

2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.V.R. și s-a repus în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 25 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) – 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe acest inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen. a contopit această pedeapsă cu cele aplicate de instanța fondului, în final inculpatul având de executat 3 ani închisoare.

S-a înlăturat dispozițiile art. 861 – 864 C. pen. privind modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților G.V.R., I.C., M.A., R.H.H., S.M. și s-a dispus executarea lor în regim de detenție.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a înlăturat dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților în cauză.

S-a dispus expulzarea inculpatului R.H.H. din România, după executarea pedepsei principale.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

S-au respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpații I.C., R.H.H. și C.A.M. și obligă pe fiecare dintre aceștia la câte 800 RON cheltuieli judiciare statului.

S-a luat act că inculpatul C.A.M. a fost arestat în altă cauză.

Onorariile avocaților din oficiu, C.V., M.L., R.G., C.C., I.S., în sumă de câte 200 RON pentru prestația parțială, precum și a avocatului din oficiu P.M., în sumă de câte 400 RON pentru cei trei inculpați asistați, ca și a avocatului G.F. în sumă de 400 RON, s-au suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma coroborării întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, însă a apreciat că modalitatea de executare a pedepselor nu corespunde gradului de pericol social al faptelor comise, singura modalitate în măsură să contribuie la reeducarea inculpaților și direct proporțională cu gradul de pericol social ridicat al faptelor comise fiind executarea pedepselor în regim penitenciar.

Față de aceste împrejurări Curtea de Apel București a dispus înlăturarea disp. art. 861 - art. 864 C. pen., față de inculpații G.V.R., I.C., S.M., M.A. și R.H.H. și a dispus executarea pedepselor în regim de detenție.

A apreciat, de asemenea, Curtea de Apel București că sunt întemeiate criticile formulate de parchet cu privire la inculpatul G.V.R., în sensul că în mod greșit instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante numai cu privire la o parte din activitatea infracțională.

Cum circumstanțele atenuante se referă la persoana inculpatului acestea nu pot fi reținute selectiv numai pentru o parte din infracțiuni, ele profitând inculpatului cu privire la toate infracțiunile reținute în sarcina sa.

Referitor la inculpatul C.E. a apreciat instanța de apel că pedeapsa aplicată este prea aspră și vădit disproporționată față de pedepsele aplicate celorlalți inculpați așa încât a admis apelul declarat de inculpat și i-a aplicat o pedeapsă într-un cuantum redus aptă să asigure reeducarea și resocializarea sa.

Referitor la criticile formulate de inculpații I.C., R.H.H. și C.A.M. în sensul de a se constata nevinovăția lor a reținut instanța de apel că acestea sunt neîntemeiate, probele administrate în cauză, în baza cărora a fost stabilită situația de fapt, dovedind indubitabil vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul legal, prev. de art. 3853 C. proc. pen., inculpații C.E., C.A.M., G.V.R., I.C., R.H.H., S.M. și M.A.

La termenul din 13 aprilie 2012, înainte de a se acorda cuvântul în dezbaterea recursurilor, recurenții inculpați C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. și M.A., au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, cu consecința aplicării unor pedepse într-un cuantum redus și dispunerea suspendării sub supraveghere a executării acestora.

Recurentul inculpat C.E. formulează critici de nelegalitate și netemeinicie a deciziei penale recurate și invocă în susținerea recursului, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt ce a determinat greșita sa condamnare. Susține recurentul inculpat că din probele dosarului nu rezultă cu certitudine vinovăția sa, sens în care solicită achitarea.

În subsidiar solicită reducerea pedepsei aplicate în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Apărătorul recurentului inculpat R.H.H., în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei apreciind că pedeapsa aplicată de instanța de apel este prea aspră în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptelor.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., cât și în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că doar apelurile formulate de inculpații C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. și M.A. sunt întemeiate, urmând a fi admise ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize atente și obiective a întregului ansamblu probator administrat în cauză, faptele reținute în sarcina inculpaților au fost just încadrate juridic, în mod corect apreciind instanța de fond că sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Materialul probator administrat în cauză face dovada, mai presus de orice dubiu, a vinovăției inculpaților cu privire la comiterea faptelor reținute în sarcina lor.

Criticile formulate de inculpatul C.E. din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nu sunt întemeiate.

Pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică pe de o parte să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea de fapt nu privește dreptul de apreciere al probelor ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.

Verificând probatoriul administrat în cauză Înalta Curte de Casație și Justiție nu observă existența acestei discordanțe, în sensul că faptele ce i-au fost reținute în sarcină nu au existat în materialitatea lor și că a fost comisă o gravă eroare de fapt.

Dimpotrivă, Înalta Curte constată că vinovăția inculpatului C.E. a fost dovedită pe baza unor probe certe, indubitabile rezultând că acesta împreună cu inculpații G.V.R., I.C., S.M. și M.A. au încercat vânzarea frauduloasă a imobilului din București, str. R., utilizând documente false privind proprietatea și identitatea părții vătămate.

De asemenea, rezultă din probele dosarului că împreună cu inculpatul G.V.R., a determinat o persoană de sex feminin să se prezinte în fața a doi notari publici unde a susținut că este proprietarul terenului în litigiu cu scopul încheierii unor tranzacții frauduloase, totodată sprijinind-o pe autoarea necunoscută prin punerea la dispoziție a actelor de proprietate falsificate, a unui act de identitate fals, au transportat-o la și de la locul faptei, i-au prezentat persoana căreia autoarea tentativei de înșelăciune i-a întocmit procura referitoare la teren, urmând astfel producerea unui prejudiciu de 150.000 RON.

Rezultă, de asemenea, din materialul probator administrat în cauză că inculpatul C.E. a determinat două persoane rămase neidentificate să se substituie adevăraților proprietari ai imobilului situat în București, str. D., încercând astfel vânzarea sau ipotecarea frauduloasă a acestuia, urmărind producerea unui prejudiciu de 400.000 euro.

Probele administrate în cauză respectiv, declarațiile martorilor, procese-verbale de recunoaștere de pe planșe foto, înregistrări audio-video, raportul de constatare tehnico-științifică, procese-verbale de percheziții domiciliare, relevă o bogată și intensă activitate infracțională a inculpatului C.E. ce a fost pe larg analizată de instanța de fond, analiză însușită și de Înalta Curte.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte va reține și poziția manifestată de ceilalți coinculpați de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina lor și implicit fac dovada și a vinovăției inculpatului C.E., cât timp actele infracționale desfășurate de aceștia se întrepătrund cu activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C.E.

Ca atare apreciază Înalta Curte că în mod corect instanțele inferioare au reținut că inculpatul C.E. se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, neexistând date care să confirme apărarea adoptată de inculpat, în sensul comiterii unei grave erori de fapt.

Nici criticile referitoare la netemeinicia pedepsei stabilită de instanța de apel nu sunt întemeiate.

Astfel, instanța de prim control judiciar a supus analizei toate circumstanțele reale și personale ale comiterii faptelor și a dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatului C.E. până la limita de 5 ani închisoare.

Înalta Curte apreciază că nu mai pot fi identificate împrejurări care să facă posibilă, în continuare, aplicarea unei sancțiuni penale mai blânde existând în acest context riscul de a aplica pedepse mici, derizorii, pentru fapte care prezintă un grad ridicat de pericol social.

Activitatea infracțională intensă a inculpatului C.E. relevată de multitudinea de infracțiuni comise, gradul său de implicare în activitatea infracțională, starea de recidivă în care se află inculpatul sunt aspecte care justifică regimul sancționator stabilit de instanța de prim control judiciar și nu este susceptibil de a fi modificat, fapt pentru care Înalta Curte consideră că recursul declarat de inculpat nu este întemeiat.

Nici recursul declarat de inculpatul R.H.H. nu este întemeiat, criticile formulate de acesta referitoare la netemeinicia pedepsei aplicată nefiind în măsură să determine stabilirea unei sancțiuni penale mai blânde.

Pedeapsa aplicată de instanța de apel este în măsură să contribuie la atingerea scopului pedepsei astfel cum este reglementat de disp. art. 52 C. pen. și corespunde funcțiilor pedepsei respectiv, educativă, coercitivă și de exemplaritate, neexistând elemente care să facă posibilă aplicarea unui regim sancționator mai blând.

Față de modul de comitere a faptei, gradul său de participare la activitatea infracțională, lipsa antecedentelor penale ca și atitudinea de sfidare a instanțelor el neprezentându-se în fața instanțelor de judecată, apreciază Înalta Curte că pedeapsa aplicată inculpatului R.H.H. a fost just individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, fapt pentru care consideră că recursul declarat de inculpat este nefondat.

Cu privire la recursurile declarate de inculpații C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. și M.A., Înalta Curte consideră că sunt întemeiate urmând a fi admise și a se face aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., privind procedura simplificată în cazul recunoașterii vinovăției.

Potrivit dispozițiilor Ordonanței de Urgență nr. 121 din data de 22 decembrie 2011, în cauzele în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, disp. art. 3201 C. proc. pen., se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Cum cauza dedusă judecății era în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, apreciază Înalta Curte că în cauză sunt incidente disp. art. 3201 C. proc. pen., fapt pentru care apreciază că sunt întemeiate recursurile declarate de inculpați, urmând a fi admise ca atare.

Înalta Curte apreciază că din probele administrate în cauză rezultă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați.

Aceștia au fost audiați de către Înalta Curte de Casație și Justiție, toți declarând că recunosc faptele reținute în actul de sesizare a instanței, nu solicită administrarea altor probe și sunt de acord cu probele administrate în faza de urmărire penală.

Având în vedere această manifestare de voință a inculpaților C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. și M.A., Înalta Curte va soluționa recursurile formulate de inculpați în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. și va da eficiență disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Referitor la modalitatea de executare a pedepselor Înalta Curte apreciază că în cazul inculpaților C.A.M., G.V. și M.A. se impune că executarea pedepselor să se realizeze în regim privativ de libertate față de împrejurarea că aceștia sunt arestați în alte cauze fapt ce denotă perseverența infracțională, astfel realizarea funcțiilor pedepsei neputând fi atinse în alt mod.

Cu privire la inculpații I.C. și S.M., Înalta Curte apreciază că sunt incidente disp. art. 861 C. pen., fapt pentru care va dispune în cazul acestor inculpați suspendarea executării pedepselor sub supraveghere.

Înalta Curte are convingerea că prin stabilirea acestui mod de executare a pedepselor se poate realiza scopul pedepsei, astfel cum este definit de disp. art. 52 C. pen., iar supunerea inculpaților măsurilor de supraveghere reglementate de disp. art. 863 C. pen., oferă garanția că inculpații își vor revizui atitudinea în raport de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială existând riscul că în cazul nerespectării acestor măsuri să execute pedeapsa în întregime.

Față de toate argumentele prezentate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de inculpații C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. și M.A. împotriva deciziei penale nr. 270/A din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va casa în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 903 din 29 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția I penală și rejudecând în fond:

Va face aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., cu privire la inculpații C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. și M.A. după cum urmează:

I. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului G.V.R. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 1 lună închisoare la 15 zile închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

II. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.C. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. va dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 359 C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare va atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare va suspenda executarea pedepsei accesorii.

III. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.A. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 1 lună închisoare la 15 zile închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se va executa după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

IV. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.M. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. va dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 359 C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare va atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare va suspenda executarea pedepsei accesorii.

V. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.A.M. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 1 lună închisoare la 15 zile închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului și dispune să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se va executa după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

Va constata că inculpații C.A.M., G.V.R. și M.A. sunt arestați în altă cauză.

Vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.E. și R.H.H. împotriva aceleiași decizii penale.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E., durata reținerii și arestării preventive de la 30 iunie 2009 la 27 aprilie 2012.

Vor obliga recurenții inculpați C.E. și R.H.H. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații C.A.M., G.V.R. și M.A., în cuantum de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile declarate de inculpații C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. și M.A. împotriva deciziei penale nr. 270/A din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 903 din 29 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția I penală și rejudecând în fond:

Face aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. cu privire la inculpații C.A.M., G.V.R., I.C., S.M. și M.A. după cum urmează:

I. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului G.V.R. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 1 lună închisoare la 15 zile închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepse aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

II. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.C. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii.

III. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.A. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 1 lună închisoare la 15 zile închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepse aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

IV. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.M. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de muncă.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii.

V. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.A.M. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpate de la 1 lună închisoare la 15 zile închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului și dispune să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

Constată că inculpații C.A.M., G.V.R. și M.A. sunt arestați în altă cauză.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.E. și R.H.H. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E., durata reținerii și arestării preventive de la 30 iunie 2009 la 27 aprilie 2012.

Obligă recurenții inculpați C.E. și R.H.H. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații C.A.M., G.V.R. și M.A., în cuantum de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2012.