Finality of cassation decisions in annulment procedure: no further appeal available
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (High Court) dismissed as inadmissible the appeal filed by the convicted party against the Timisoara Court of Appeal's decision, leaving the lower court's dismissal of the annulment challenge in force and ordering the appellant to pay 200 lei in judicial costs. The dispute concerned a procedural challenge under the extraordinary remedy of annulment, where the appellant argued that their right to defense was violated due to illness preventing attendance at the appeal hearing and the rejection of their appointed lawyer's motion for adjournment; the appellate court had previously upheld the original final judgment, finding that the appellant had not demonstrated an impossibility to notify the court of their condition and had benefited from mandatory legal assistance. The decisive legal basis for the final decision was the correct interpretation of Article 392(4) of the Code of Criminal Procedure, which establishes that a decision rendered in a cassation appeal (specifically within the annulment procedure) is not subject to any further avenue of appeal, rendering the appellant's recourse legally inadmissible under Article 38515(1)(1)(a) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 lit. b) C. proc. pen, art. 392 alin. (4) C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Finality of cassation decisions in annulment procedure: no further appeal available: The dispute concerned a procedural challenge under the extraordinary remedy of annulment, where the appellant argued that their right to defense was violated due to illness preventing attendance at the appeal hearing and the rejection of their appointed lawyer's motion for adjournment; the appellate court had previously upheld the original final judgment, finding that the appellant had not demonstrated an impossibility to notify the court of their condition and had benefited from mandatory legal assistance. The decisive legal basis for the final decision was the correct interpretation of Article 392(4) of the Code of Criminal Procedure, which establishes that a decision rendered in a cassation appeal (specifically within the annulment procedure) is not subject to any further avenue of appeal, rendering the appellant's recourse legally inadmissible under Article 38515(1)(1)(a) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, authorizing the court to reject the appeal as inadmissible based on the finality of the cassation decision.
Full text
Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La 17 iunie 2011 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. 829/59/2011, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 808/R din 19 mai 2011 (decizie prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de sus-numitul revizuient împotriva Deciziei penale nr. 5 din 5 ianuarie 2011 a Tribunalului Timiș, pronunțată în procedura revizuirii).
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a invocat prevederile art. 386 lit. b) C. proc. pen., arătând că, la termenul la care s-a judecat recursul, a fost bolnav, potrivit adeverinței medicale, fiind în imposibilitate de a se prezenta în instanță.
A mai susținut că la acea dată avea încheiat contract de asistență juridică cu un avocat, care a depus cerere de amânare, dar aceasta a fost respinsă, astfel fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Prin Decizia penală nr. 1221/R din 10 august 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnatul S.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că .contestatorul trebuia să facă dovada atât a imposibilității de a se prezenta la instanța de recurs cât și a imposibilității de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
S-a arătat că,așa cum rezultă din adeverința medicală depusă la dosar, contestatorul nu a fost internat în spital sau imobilizat la pat, astfel încât acesta nu s-a aflat în imposibilitatea de a încunoștința instanța despre starea sănătății, care ar fi generat imposibilitatea de prezentare; mai mult decât atât, din data de 3 noiembrie 2011, avea apărător ales care putea comunica instanței acest motiv invocat. Totodată, s-a reținut că la termenul la care s-a soluționat recursul, așa cum rezultă din practicaua deciziei contestate, apărătorul ales nu s-a prezentat în instanță și nu a asigurat substituirea, formulând o cerere de amânare pe motiv că are de susținut o cauză la o altă instanță, situație în care cererea a fost respinsă, deoarece în cauză mai fusese acordat un termen pentru angajare apărător și pregătirea apărării, contestatorului nefiindu-i încălcat dreptul la apărare, deoarece a beneficiat de asistență juridică obligatorie.
Împotriva acestei din urmă decizii contestatorul a declarat recursul de față.
Recursul este inadmisibil deoarece, din interpretarea corectă a art. 392 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cu care sentința dată în contestație este supusă apelului iar decizia dată în apel este supusă recursului, rezultă, indubitabil, că decizia pronunțată în recurs (în această cale extraordinară de atac, contestație în anulare) nu mai este supusă nici unei căi de atac.
Față de cele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator S.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul S.D. împotriva deciziei penale nr. 1221/R din 10 august 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2012.