Judicial supervision modification denied where geographic restriction was imposed at defendant's own choice

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia Penală nr. 1332/ R din 20 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis recursul declarat de inculpatul P.M.G. împotriva încheierii din 8 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr. 29720/3/2011, a casat, în parte, încheierea recurată și, în fond, în rejudecare, a admis cererea inculpatului și a dispus liberarea provizorie a acestuia, sub control judiciar.

Pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, inculpatului i-a fost impusă să respecte obligațiile prevăzute de art. 1602 alin. (3) lit. a) - e) și alin. 31 lit. c) C. proc. pen., și anume:

- să nu depășească limita teritorială a municipiului București, decât în condițiile stabilite de instanța de judecată;

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială își are domiciliul (București, Strada Iarba Câmpului), conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie de martorii din cauză (menționați în Rechizitoriul nr. 14/P/2011 din data de 21 aprilie 2011 al D.N.A.) și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 1602 alin. (32) și art. 16010 C. proc. pen.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 10/ U din 31 martie 2011 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, dacă nu este arestat în altă cauză.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierii recurate.

La termenul de judecată (în apel) din 30 martie 2012 a fost pusă în discuție cererea formulată de inculpatul P.M.G. privind modificarea controlului judiciar instituit prin Decizia 1332 din 20 iunie 2011 de Curtea de Apel București Secția l-a Penală.

Prin încheierea de ședință din 30 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, printre altele, a fost respinsă ca nefondată cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul P.M., cu obligarea acestuia la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se hotărî astfel instanța, de apel a reținut următoarele:

Din august 2011 inculpatul a formulat două cereri de modificare a controlului judiciar, în sensul de a i se permite să depășească limita teritorială a municipiului București, invocând, pe de o parte faptul că urmează a se angaja la o societate comercială, iar obligațiile de serviciu îi impun deplasări în țară și, pe de altă parte faptul că datorită stării de sănătate, trebuie să se trateze la unități spitalicești situate în afara municipiului București, cererile inculpatului fiind respinse, prin două hotărâri judecătorești definitive.

în ce privește prezenta cerere de modificare a controlului judiciar, Curtea a reținut că inculpatul invocă aceleași motive ca în precedent, constatând că nu s-a făcut dovada unui motiv temeinic de aplicare a dispozițiilor art. 1603 C. proc. pen. și că, de fapt, inculpatul invocă propria sa culpă în alegerea unui loc de muncă întrucât printr-o hotărâre judecătorească definitivă, printre alte obligații, i s-a impus și obligația de a nu depăși limita teritorială a municipiului București, situație în care la alegerea unui loc de muncă, care este la latitudinea sa, trebuia să țină cont și de această obligație legală.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul P.M.G. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând casarea în parte a încheierii și, pe fond, admiterea cererii de modificare a controlului judiciar.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 1603 C. proc. pen., controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în tot sau în parte, pentru motive temeinice.

Din textul de lege mai sus evocat rezultă că modificarea controlului judiciar este o vocație pe care o are inculpatul și nu o obligație a instanței de a o dispune și că aceasta poate fi acordată pentru motive temeinice.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că dispoziția instanței de apel - de a respinge cererea de modificare a controlului judiciar - este legală și temeinică.

Toate aceste elemente ce țin de comportamentul inculpatului, de faptul că a obținut un contract de muncă ce implică deplasări în țară, că suferă de afecțiuni tratabile numai în afara razei teritoriale a orașului București, că are un imobil în curs de edificare într-o altă localitate și de faptul că dorește să ia legătura cu foștii săi colegi ( care au fost martori în cauza sa ) nu pot constitui, cu caracter pertinent și suficient, temeiuri apte a justifica, la acest moment procesual, modificarea controlului judiciar.

Pentru modificarea controlului judiciar instanța trebuie să constate existența unor motive mai puternice decât cele avute în vedere la luarea acestei măsuri, temeiuri care să justifice convingerea că modificarea controlului judiciar este oportună.

Totodată, prin respingerea acestei cereri nu se încalcă în nici un fel dreptul inculpatului la sănătate sau la muncă, acesta având posibilitatea să se trateze în unitățile medicale de pe raza Municipiului București și să presteze o muncă pentru a-și câștiga existența tot pe raza acestei localități.

Așa fiind, prin prisma celor învederate, Înalta Curte constată că, la acest moment procesual, dacă s-ar proceda la modificarea controlului judiciar, astfel cum se solicită de către inculpat, s-ar putea compromite buna desfășurare a procesului penal.

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.G. împotriva încheierii din 30 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 29720/3/2011 (45/2011).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2012.