Administrative act status of internal control notes lacking immediate legal effects under Law No. 554/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, suspendarea executării propunerilor cuprinse în actul administrativ denumit "Notă privind verificările efectuate la Agenția Domeniilor Statului nr. 209.108 din 21 iulie 2011".

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că propunerile formulate în urma verificărilor întreprinse de Corpul de control din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale exced dispozițiilor O.U.G. nr. 125/2010 și sunt fondate pe o serie de aprecieri neconforme realității.

În ședința publică din 4 noiembrie 2011, curtea de apel a admis excepția litispendenței invocată și a dispus reunirea dosarului nr. 9773/3/2011 la dosarul nr. 59772/3/2011, luând act de identitatea de părți, obiect și cauză; a respins ca inadmisibilă, în principiu, cererea de intervenție accesorie și a pus în discuția părților inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării.

Prin Sentința civilă nr. 6450 din 4 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului ca inadmisibilă, reținând că nota întocmită de Corpul de control al ministrului nu satisface exigențele dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice.

Curtea de apel a mai apreciat că având în vedere conținutul notei privind verificările efectuate la Agenția Domeniilor Statului este evident că actul nu poate fi calificat ca fiind un act administrativ, având natura juridică a unui proces-verbal de control și finalitatea propunerii emiterii unor acte administrative în scopul încetării exercitării funcției de conducere, numirii în funcția de conducere pe durată determinată, încetării delegării pe funcțiile de conducere, redistribuirii personalului A.D.S., angajării răspunderii patrimoniale a unor funcționari, astfel că numai aceste acte administrative pot forma obiectul acțiunii în contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004.

Împotriva sus-menționatei sentințe reclamanta Agenția Domeniilor Statului a declarat recurs.

În considerarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când a considerat că Nota de control nr. 209108 din 21 iulie 2011 nu întrunește condițiile legale pentru a fi încadrată în categoria actelor administrative.

În opinia Agenției Domeniilor Statului acest act întrunește cerințele prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că membrii echipei de control care au întocmit nota au formulat o serie de măsuri care au produs efecte juridice.

Astfel în Notă s-au făcut trei propuneri: de transmitere a acestui act către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție pentru a se stabili dacă faptele constatate pot fi apreciate ca infracțiuni; ca Direcția de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale să emită un ordin care să privească preluarea cu caracter temporar a atribuțiilor de președinte de către vicepreședinte, până la numirea unui nou președinte și stabilirea unor criterii de performanță pentru conducerea Agenției Domeniilor Statului; necesitatea în regim de urgență a unor măsuri, cum ar fi încetarea delegării pe funcțiile de conducere a unor persoane implicate în cazurile SC A.H. SRL și SC V. SRL și trecerea acestora pe funcții de conducere.

În momentul în care propunerile prevăzute în notele de control sunt aprobate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, acestea devin dispoziții și măsuri care nasc, modifică sau șterg raporturi juridice, astfel că soluția Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, se impune a fi modificată în totalitate, cu consecința admiterii cererii de suspendare.

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, subliniind că actul a cărui suspendare s-a cerut nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Examinând cauza prin prisma motivului de nelegalitate invocat de recurentă - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi arătate în continuare.

Instanța de contencios administrativ a Curții de Apel București a fost sesizată cu cererea de suspendare a executării Notei privind verificările efectuate la Agenția Domeniilor Statului nr. 209108 din 21 iulie 2011 emisă de Corpul de Control al Ministrului din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. (…)".

În mod just, instanța de fond a verificat întâi de toate dacă actul a cărui suspendare se solicită se circumscrie noțiunii de act administrativ, a cărui definiție se regăsește în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ.

Conform acestei din urmă norme legale, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Așa cum rezultă în mod neechivoc din conținutul actului pendinte, acesta este un act intern, de informare a ministrului, ale cărui concluzii finale sunt doar propuneri, cum însăși recurenta menționează în cererea de recurs. Propunerile făcute sunt supuse analizei ministrului, ele urmând a fi puse în executare, sau nu, în funcție de deciziile/recomandările ce vor fi luate/făcute de ministru. Rezultă că pot produce efecte juridice în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și pot face obiectul unor cereri în anulare sau în suspendarea executării potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai eventualele acte emise ca efect al Notei Corpului de Control întocmite la 21 iulie 2011.

De altfel, din expunerea rezumativă a criticilor formulate de A.D.S., rezultă că și recurenta acceptă că după aprobarea propunerilor de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, acestea devin dispoziții și măsuri care nasc, modifică sau sting raporturi juridice. Așadar, la momentul de față instanța nu se află în fața unui act administrativ și deci nu poate lua în discuție întreruperea efectelor temporare ale acestuia în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de control judiciar constată că nu există motive pentru reformarea sentinței recurate, soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii depuse de Agenția Domeniilor Statului fiind cea corectă și legală.

Având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 14 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de Agenția Domeniilor Statului - prin Președinte împotriva Sentinței civile nr. 6450 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.