Finality of Superior Commission decisions on disability and exemption from preliminary administrative complaint in administrative litigation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanții Ș.N. și Ș.E.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București și Direcția Județeană de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, anularea Deciziei nr. 2486 emisă de prima - pârâtă la data de 18 martie 2010 și obligarea Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București să-i acorde reclamantei calitatea de însoțitor permanent pentru soțul său, începând cu 01 septembrie 2006 și a o repune în drepturile bănești, cu achitarea tuturor restanțelor începând cu 01 septembrie 2006.

În motivarea acțiunii, reclamantul Ș.N. a arătat că suferă de handicap fizic locomotor încă din anul 1987, având nevoie de însoțitor permanent, această calitate căpătând-o soția sa, reclamanta Ș.E., prin decizie valabilă până la 01 septembrie 2006, însă în mod ilegal și abuziv a fost suspendată această calitate de asistent personal permanent al soțului său, fiindu-i sistate și drepturile bănești aferente începând cu 01 septembrie 2006.

Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și tardivității introducerii acesteia.

Prin Sentința nr. 791 din 3 februarie 2011, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect „anulare act administrativ", formulată de reclamanții Ș.N. și Ș.E.N., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București și Direcția Județeană de Asistență Socială și Protecția Copilului, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Suceava a reținut, în esență, că reclamanții contestă Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 2486 din 18 martie 2010 emisă de Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, a căror competențe au fost preluate de Comisia superioară cu activitate decizională în soluționarea contestațiilor la certificatele de încadrare în grad și tip de handicap înființată în cadrul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Or, a reținut prima instanță, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, astfel că tribunalul nu este competent material să judece cererea introductivă, iar competența aparține curții de apel.

Prin Sentința nr. 139 din 24 martie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis excepția invocată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanții Ș.N. și Ș.E.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București și Direcția Județeană de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că din analiza actelor de la dosar nu rezultă parcurgerea procedurii administrative prealabile de către contestatori, această procedură reprezentând o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în accepțiunea legiuitorului, astfel că neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii.

Împotriva acestei soluții au formulat recurs reclamanții care au criticat sentința instanței de fond, ca fiind netemeinică și nelegală.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Într-adevăr, așa cum s-a reținut și în expunerea rezumativă a circumstanțelor cauzei și soluției adoptate, instanța de fond a reținut că reclamanții nu a efectuat procedura prealabilă reglementată la art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, respingând, pe cale de consecință, acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă în raport cu art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că Decizia nr. 2486 din 18 martie 2010, atacată în fața instanței de fond, este emisă de Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, a căror competențe au fost preluate de Comisia superioară cu activitate decizională în soluționarea contestațiilor la certificatele de încadrare în grad și tip de handicap înființată în cadrul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și reprezintă decizia prin care s-a soluționat contestația reclamantului formulată împotriva Certificatului nr. 8938 din 13 octombrie 2009.

Instanța de recurs constată că Decizia nr. 2486 din 18 martie 2010 reprezintă un act administrativ cu caracter definitiv, în procedura recursului administrativ ierarhic reglementat la art. 13 din Metodologia privind organizarea și funcționarea Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap aprobată prin H.G. nr. 430/2008.

Este adevărat că potrivit art. 13 alin. (5) din metodologia amintita mai sus, „Deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare;", dar aceste dispoziții trebuie interpretate în concordanță cu caracterul definitiv al deciziei emise în soluționarea contestației, Comisia Superioară nemaiavând nicio posibilitate legală de retragere a deciziei respective (revocare, anulare, modificare, etc).

Or, este lipsit de orice temei să se accepte că legiuitorul ar fi putut institui o procedură administrativă lipsită de orice finalitate juridică, astfel că dispozițiile art. 13 alin. (5) din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 430/2008 trebuie interpretate în sensul că deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004, fără ca procedura plângerii prealabile să fie necesară.

În concluzie, pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de Ș.N. și Ș.E. împotriva Sentinței nr. 139 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2012.