Negative conflict of competence over concession contract damages resolved by assigning jurisdiction to Bucharest Court of Appeal

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea promovată și înregistrată la data de 07 decembrie 2010 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. 59189/3/2010, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună :

1. obligarea pârâtelor la plata sumei de 3.687.600,26 euro cu titlu de damnum emergens, reprezentând contravaloarea investiției realizate de către reclamantă pe terenul aparținând pârâtului - Statul Român, și aflat în administrarea pârâtei CNAPM Constanța, în baza contractului de concesiune nr. 82 din 13 august 2002, reziliat în mod unilateral de către concedentă la data de 19 octombrie 2010, cu efecte de la data de 19 noiembrie 2010;

2. obligarea pârâtelor la plata sumei de 5.000.000 euro cu titlu de lucrum cessans, reprezentând beneficiul pe care reclamanta l-ar fi putut realiza în perioada de 5 ani ulterior rezilierii contractului de concesiune;

3. să dispună instituirea unui drept de retenție asupra construcției edificate de către reclamantă, până la achitarea integrală a sumelor solicitate și a dobânzilor aferente.

Tribunalul București, prin Sentința civilă nr. 1002 din 03 martie 2011, a admis excepția de necompetență materială, cauza fiind declinată spre soluționare în favoarea Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, prin Sentința civilă nr. 3611 din 20 mai 2011, a admis excepția de necompetență materială, cauza fiind declinată spre soluționare în favoarea Tribunalului Constanța.

Analizând înscrisurile administrate în cauză se reține că între reclamantă și pârâta CNAPM Constanța a fost încheiat un contract de concesiune - nr. 82 din 13 august 2002, a cărui reziliere unilaterală a fost dispusă de către concesionar la data de 19 octombrie 2010.

Prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 se definește noțiunea de act administrativ, respectiv - "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;"

Analizând contractul de concesiune invocat de către reclamantă - nr. 82 din 13 august 2002 - se constată că acesta are ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra unui imobil-teren, în suprafață 5.250,88 mp, ce aparține domeniului public al statului, aflat în administrarea pârâtei CNAPM Constanța, fosta RA Administrația Zonei Libere Constanța Sud și a Zonei Libere a Basarabiei, în vederea desfășurării de activități specifice zonei libere.

Astfel, în condițiile în care imobilul-teren ce face obiectul contractului de concesiune este inclus în domeniul public al statului, în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, contractul încheiat între părți are natura unui act administrativ, prin asimilare.

Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 213/1998, "Regimul juridic al dreptului de proprietate publică este reglementat de prezenta lege, dacă prin legi organice speciale nu se dispune altfel. (2) Dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel."

Este adevărat că în raport cu prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006, "Soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului".

Însă, potrivit art. 70 din același act normativ, "Contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse reglementărilor în vigoare la data încheierii lor.", text normativ incident în cauză în condițiile în care contractul de concesiune încheiat între reclamantă și pârâta CNAPM Constanța - nr. 82 din 13 august 2002 a fost încheiat anterior apariției O.U.G. nr. 54/2006.

În raport de prevederile H.G. nr. 517/1998 se constată că pârâta CNAPM Constanța, deși este o persoană juridică de drept privat, este autorizată să presteze un serviciu public aferent administrării infrastructurii de transport naval, serviciu de interes național, fiindu-i conferită prin lege puterea de a emite acte în regim de drept public, sens în care pârâta este asimilată unei autorități publice centrale.

În acest sens se apreciază că în speță competența de soluționare aparține curții de apel, în condițiile în care actul administrativ asimilat - contractul de concesiune, ce constituie izvorul pretențiilor invocate de către reclamantă, este încheiat cu o autoritate publică centrală, iar pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, având calitatea de proprietar al terenului supus concesiunii.

Pe de altă parte, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "(3) Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.", sens în care competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București, avându-se în vedere sediul pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC A. SRL, Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2011.