Access to classified 1997 military documents after expiration of statutory secrecy period

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamantul M.P.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a solicitat obligarea acestuia la eliberarea, în fotocopie, a următoarelor documente: raportul înlocuitorului comandantului Școlii de Aplicație pentru Chimie Militară cu nr. 404 din 25 iulie 1997 și Ordinul Șefului Statului Major General cu nr. SG-10 din 25 septembrie 1997, precum și la plata cheltuielilor de judecată aferente.

Prin Sentința civilă nr. 511 din 15 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului ca rămasă fără obiect, reținând faptul că pe parcursul derulării procesului, urmare a demersurilor instanței, pârâta și-a îndeplinit obligațiile, fiind comunicate reclamantului documentele solicitate.

Totodată, în temeiul art. 274 C. proc. civ. pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, către reclamant.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat recurentul-pârât a susținut în esență că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că ar fi vorba de un refuz nejustificat de soluționare a cererii formulate de reclamant, având în vedere că eliberarea unei copii xerox a actului solicitat ar fi însemnat încălcarea prevederilor art. 31 coroborat cu art. 28 din Legea nr. 182/2002 privind protecție informațiilor clasificate, astfel că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca neîntemeiată și nu ca rămasă fără obiect iar cererea de acordare a cheltuielilor trebuia respinsă, deoarece, pe de o parte, reclamantul ar fi căzut în pretenții, iar pe de altă parte, nu poate fi reținută culpa procesuală a Ministerului Apărării Naționale.

Intimatul M.P.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică, susținând în esență că, în mod corect s-a reținut prin sentința criticată, faptul că recurentul-reclamant și-a îndeplinit obligația de comunicare a celor două acte solicitate ca urmare a demersurilor făcute de către instanță și în consecință, în mod corect acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

În fapt, intimatul-reclamant s-a adresat instanței de judecată solicitând obligarea pârâtului la eliberarea unor copii xerox de pe ordinul de trecere în rezervă și a raportului înlocuitorului comandantului Școlii de Aplicație pentru Chimie Militară documente emise la data de 25 septembrie 1997 și respectiv 25 iulie 1997, cererea sa adresată pârâtului, nefiind soluționată favorabil.

În cursul soluționării cauzei, recurentul-pârât a comunicat copiile documentelor solicitate, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că acțiunea a rămas fără obiect și a respins-o ca atare.

Susținerile recurentului-pârât potrivit cărora refuzul de comunicare al copiilor xerox ale documentelor solicitate ar fi fost justificat, întrucât acestea conțineau informații clasificate nu pot fi reținute, întrucât termenul maxim de clasificare al informațiilor secrete de serviciu și de aplicare a măsurilor de protecție corespunzătoare este de 5 ani, conform prevederilor art. 3 din Dispoziția pentru aprobarea „I.A.-40.1, Metodologia privind întocmirea listei cu informațiile secrete de serviciu specifice unității militare și declasificarea informațiilor clasificate în Ministerul Apărării Naționale”.

În speță actele respective au fost emise în anul 1997 astfel că la momentul solicitării formulate de intimatul-reclamant termenul maxim de clasificare era expirat astfel că informațiile respective intrau sub incidența dispozițiilor art. 13 din dispoziția mai sus menționată în sensul că urmau a fi declasificate, după expirarea termenului maxim anterior precizat.

În ceea ce privește criticile formulate de recurent cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată sunt de asemenea nefondate, instanța de fond aplicând în mod corect, dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, partea care cade în pretenții, va fi obligată la cerere să plătească aceste cheltuieli.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 sau 3041 C. proc. civ. și în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva Sentinței nr. 511 din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.