Concession fees and late-payment surcharges; statute of limitations for rights arising from contract termination
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the city municipality's appeal, upholding the lower courts' decisions and establishing the final, irrevocable dismissal of the claim. The dispute concerned a commercial action for payment of concession fees and late-payment surcharges arising from a 1995 association contract that was terminated in June 1997 due to the counterparty's failure to obtain construction permits. The definitive legal basis for the dismissal was the application of Decree No. 167/1958, whereby the court determined that the right to sue arose upon the contract's termination in June 1997, not at the later date of December 1997 claimed by the plaintiff, rendering the action filed in August 2000 time-barred by the statute of limitations.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ; Concession fees and late-payment surcharges; statute of limitations for rights arising from contract termination: Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de asociere nr. 1 din 2 iulie 1995, fiind necontestat că acesta a fost reziliat la 15 iunie 1997, în temeiul art. II pct. 2 din convenția părților, întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate privind obținerea autorizației de construcție.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 august 2000, reclamanta Primăria Municipiului București a chemat în judecată pe pârâta S.C. A.C. S.A. București, pentru a fi obligată la plata sumei de 6.955.040.648 lei taxă de concesionare și majorări de întârziere aferente.
Prin sentința civilă nr. 1513 din 26 februarie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea reclamantei, ca prescrisă.
Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 1393 din 15 noiembrie 2001, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
În contra acestei soluții, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât nu era prescrisă, fiind vorba de prestații succesive, scadente la 31 decembrie 1997.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de asociere nr. 1 din 2 iulie 1995, fiind necontestat că acesta a fost reziliat la 15 iunie 1997, în temeiul art. II pct. 2 din convenția părților, întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate privind obținerea autorizației de construcție.
În speță, se constată că instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 3 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, constatând că în raport de data de 15 iunie 1997 menționată mai sus, când s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei, acțiunea introdusă la 10 august 2000 era prescrisă.
În consecință, nu poate fi primită susținerea reclamantei că, pentru un contract al cărui efecte au încetat la 15 iunie 1997, erau scadente drepturi și după această dată, în 31 decembrie 1997.
Astfel că, în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ., recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul București împotriva deciziei nr. 1393 din 15 noiembrie 2001 a Curții de apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.