Inadmissibility of appeal against jurisdiction declination under post-2010 Civil Procedure Code and unappealability of interim recusal denial

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Hotărârea Curții de Apel Oradea

Prin încheierea camerei de consiliu din 26 mai 2011, Curtea de Apel Oradea a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată de reclamantul C.C.M., privind de doamna judecător I.C.G.

Prin Sentința nr. 133 din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii principale și a cererii de chemare în garanție formulate de reclamantul C.C.M. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, Direcția pentru Coordonarea și Controlul Aplicării Legislației din Domeniul Restituirii Proprietății Funciare, Corpul de Control al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția Domeniilor Statului, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, Instituția Prefectului Județului Vrancea, chemații în garanție SC V.P. SA, Ministrul Finanțelor Publice și intervenientul N.M. precum și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul N.M., în favoarea Judecătoriei Panciu, județul Vrancea.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, raportat de obiectul cererii de chemare în judecată, că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 51 - 58 din Legea nr. 18/1991, art. 110 din Legea 247/2005 și art. 1, pct. 2 C. proc. civ., norme derogatorii de la prevederile art. 10, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de natură a atrage competența judecătoriilor în soluționarea litigiilor ce au ca obiect anularea titlurilor de proprietate și a operațiunilor administrative ce stau la baza elaborării acestora precum și sancționarea celor vinovați de fapte ce se circumscriu acestor dispoziții legale.

2. Recursul reclamantului

Reclamantul C.C.M. a atacat cu recurs atât încheierea din 26 mai 2011 cât și Sentința nr. 133 din 10 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, invocând în drept dispozițiile art. 304, pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a precizat că-și menține motivele invocate în cererea inițială privind recuzarea doamnei judecător I.C.G., iar în ceea ce privește Sentința nr. 133 din 10 iunie 2011, a susținut că este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea unui act administrativ, întocmit ilegal de către o autoritate administrativă.

Totodată, a susținut că instanța de fond a acceptat prezența Comisiei Județene Vrancea care nu a fost parte în proces, a refuzat notarea din oficiu a procesului în cartea funciară și amânarea procesului pentru a-și formula apărarea.

De asemenea, a susținut că nu a avut parte de o judecată corectă și nu a avut acces la dosar pe parcursul judecății.

Prin întâmpinările formulate în cauză intimații-pârâți Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Instituția Prefectului Județului Vrancea au invocat excepția inadmisibilității recursului față de dispozițiile art. 158, alin. (3) C. proc. civ.

1. Regularitate a promovării căii de atac

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, potrivit art. 137 C. proc. civ., aplicabil și în recurs în temeiul art. 316 corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 158, alin. (1) C. proc. civ., așa cum a fost modificat de Legea nr. 202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor, „când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent", iar alin. (3) prevede că „dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent."

Aceste dispoziții legale se aplică proceselor și cererilor începute, respectiv formulate după data de 25 noiembrie 2010, când au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor.

În speță, prin Sentința nr. 133 din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Oradea a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

Cum cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 24 martie 2011, devin incidente dispozițiile art. 158, alin. (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, astfel că recursul formulat împotriva Sentinței nr. 133 din 10 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea este inadmisibil, nefiind reglementat de lege.

Recursul este îndreptat și împotriva încheierii din 26 mai 2011, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare.

Potrivit art. 34, alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.

În contextul în care judecarea pe fond a cauzei nu a fost finalizată, iar ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare a completului de judecată, atrage incidența ipotezei prevăzute de art. 34, alin. (2) C. proc. civ., iar recursul declarat împotriva acestei încheieri este inadmisibil.

În temeiul soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312, alin. (1) raportat la art. 158, alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de C.C.M. împotriva Sentinței nr. 133 din 10 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea și a încheierii din 26 mai 2011 a aceleiași instanțe, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2011.