Reacquisition of Romanian citizenship: absence of unjustified refusal and discretionary nature of citizenship under Law No. 21/1991

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta M.V., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Teritorial pentru Cetățenie Cluj, a solicitat obligarea pârâtului să răspundă imediat la cererea formulată, precum și obligarea pârâtului la achitarea cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor morale în valoare de 1 RON.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a depus personal, la Biroul Teritorial Cetățenie Cluj, la data de 31 august 2010, cerere de redobândire a cetățeniei române în temeiul art. 11 și actele care demonstrează îndeplinirea condițiilor legale și constituie obiectul dosarului de cetățenie, iar până în prezent nu s-a întocmit nici un act care să ducă la finalizarea dosarului și acordarea cetățeniei.

Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a solicitat, pe cale de excepție declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, Curtea de Apel Cluj nefiind competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

2. Hotărârea Curții de Apel

Prin Sentința nr. 147 din 2 martie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins atât excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Biroul Teritorial pentru Cetățenie Cluj, ca neîntemeiate.

Totodată, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea formulată de reclamanta M.V. împotriva pârâților Biroul Teritorial pentru Cetățenie Cluj și Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Biroul Teritorial pentru Cetățenie Cluj este neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a depus dosarul de cetățenie la acest pârât iar prin acțiune solicită și obligarea lui la expedierea către Comisia pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că din actele dosarului, rezultă că dosarul de cetățenie a fost înaintat Comisiei pentru Cetățenie iar președintele Comisiei pentru cetățenie a dispus prin rezoluție, potrivit art. 16 alin. (2) lit. a) din 1.21/1991, efectuarea verificărilor prevăzute de art. 8 lit. b) și e), stabilind și termenul la care urmează să se analizeze cererea de redobândire și anume la data de 11 aprilie 2011.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, din analiza actelor de la dosar rezultă că dosarul reclamantei urmează a fi analizat de către pârâta Autoritatea Națională în 11 aprilie 2011, termenul scurs de la data înregistrării cererii - 31 august 2010 și până la data fixată în vederea soluționării fiind unul rezonabil, procedura de redobândire a cetățeniei fiind una complexă, ce impune numeroase verificări și întocmiri de acte, rapoarte.

În ceea privește solicitarea de acordare a daunelor morale, judecătorul fondului a constatat că nu s-a făcut dovada vreunei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii, care să justifice obligarea Biroului Teritorial pentru cetățenie Cluj la plata lor.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe reclamanta M.V. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond, în mod greșit, a respins ca neîntemeiat, capătul de cerere privind soluționarea dosarului de cetățenie prin efectuarea anumitor acțiuni administrative, pretențiile reclamantei pe acest aspect fiind deja satisfăcute și deci acțiunea rămasă parțial fără obiect.

O altă critică adusă sentinței de fond privește greșita respingere a capătului de cerere privind obligarea autorității de a-i răspunde reclamantei la solicitarea referitoare la stadiul în care se află cererea sa de redobândire a cetățeniei.

De asemenea, recurenta-reclamantă mai arată că în mod greșit prima instanță a respins capătul de cerere privind acordarea a daunelor morale, deși i s-a creat un prejudiciu moral prin lezarea dreptului său la informații.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Prima instanță a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că Autoritatea Națională pentru Cetățenie a răspuns solicitării reclamantei cu privire la stadiul soluționării dosarului său de redobândire a cetățeniei în termenul legal de 30 de zile, prin adresa din data de 18 noiembrie 2010.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat din partea pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie de a rezolva cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române.

În termenii art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;".

Acordarea cetățeniei române nu este un drept absolut sau o obligație pentru statul român, ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, urmând ca președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie să aprecieze asupra propunerilor Comisiei, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere și faptul că cererea reclamantei înregistrată sub nr. 121167/RD/2010, a fost soluționată prin Ordinul nr. 50/P/2012 din 19 ianuarie 2012.

Cu privire la critica referitoare la acordarea daunelor morale, se constată că în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cerere cu motivarea că, în cauză, nu s-a făcut dovada vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de M.V. împotriva Sentinței nr. 147 din 2 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2012.