Reparation law: non-retroactivity of payment title issuance suspension for pre-existing option requests
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the lower court's order compelling the national land register agency to issue a payment title for 500,000 lei. The dispute concerned a request to convert a previously issued compensation title into a payment title and a conversion title under the national reparation law, which the administrative authority had refused, arguing that a 2010 emergency order suspended the issuance of payment titles for two years. The court held that the suspension measure in Article 3(1) of Emergency Order No. 62/2010 did not apply retroactively to the claimant's option request, which was filed in January 2009, before the order entered into force, and the authority failed to prove chronological prioritization or sufficient financial availability to justify the denial, thereby affirming the obligation to execute the payment in two installments over two years from the title's issuance.
Legislator headnote
AI generatedart. 181 din Legea nr. 247/2005, art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010; Reparation law: non-retroactivity of payment title issuance suspension for pre-existing option requests: Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâtei îi revine obligația emiterii actului administrativ, potrivit art. 141 alin. (3) și art. 181 din Legea nr. 247/2005, plata urmând a fi efectuată în 2 tranșe de câte 250.000 lei, într-o perioadă de 2 ani de la data emiterii titlului de plată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 18 septembrie 2009, reclamantul S.A.P. a chemat în judecată A.N.R.P. și C.C.S.D., solicitând obligarea pârâtelor la emiterea titlului de despăgubire pentru suma de 2.582.100 lei, stabilită prin raportul de evaluare efectuat în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
La data de 30 noiembrie 2009 reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând obligarea pârâtelor la emiterea titlului de plată și a titlului de conversie, învederând că prin decizia nr. 5788 din 30 iunie 2009 s-a emis în favoarea sa titlu de despăgubire în valoare de 2.557.419,46 lei.
Prin sentința nr. 134 din 11 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca prematur formulată, reținând în esență că reclamantului i-a fost emis titlul de conversie în cuantum de 2.057.419 lei, iar referitor la titlul de plată solicitat pentru suma de 500.000 lei, normele legale în vigoare prevăd un termen de soluționare de 2 ani.
Recursul declarat de reclamant a fost admis prin decizia nr. 1757 din 24 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare, cu îndrumarea de a se soluționa fondul cererii de emitere a titlului de plată, opțiunea reclamantului fiind înregistrată anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010.
În fond după casare, prin sentința nr. 345 din 29 iunie 2011 s-a admis acțiunea precizată și s-a dispus obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată pentru suma de 500.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâtei îi revine obligația emiterii actului administrativ, potrivit art. 141 alin. (3) și art. 181 din Legea nr. 247/2005, plata urmând a fi efectuată în 2 tranșe de câte 250.000 lei, într-o perioadă de 2 ani de la data emiterii titlului de plată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta A.N.R.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a invocat faptul că instanța de fond a greșit ignorând dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010, intrată în vigoare la 30 iunie 2010, potrivit cărora s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani, urmând ca această activitate să fie reluată și executată în măsura existenței disponibilităților financiare și în ordinea cronologică a formulării cererilor de opțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect împrejurarea că dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010 nu se aplică retroactiv, cererea de opțiune a reclamantului fiind înregistrată la data de 12 ianuarie 2009, precum și faptul că pârâta nu a probat existența unei înregistrări cronologice a cauzelor și nici a vreunei evidențe a cuantumului despăgubirilor puse la dispoziția persoanelor îndreptățite.
Având în vedere și îndrumările deciziei de casare, obligatorii pentru instanța de trimitere, precum și împrejurarea că, termenul prevăzut de art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010 expiră la 30 iunie 2012, se constată temeinicia soluției pronunțate de instanța de fond.
De menționat că soluția legislativă adoptată prin ordonanța de urgență susmenționată reprezintă o normă temporară, care nu aduce atingere dreptului persoanei îndreptățite la valorificarea titlului de despăgubire emis de C.C.S.D., obligația urmând a se executa după expirarea perioadei de suspendare.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.R.P. împotriva sentinței nr. 345/ F-C din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.