Disability classification dispute: rejection of mandatory prior administrative complaint requirement due to specialized statutory procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) admitted the appeal, quashed the lower court’s judgment, and remanded the case for retrial, resulting in a procedural victory for the appellant. The dispute concerned a disability classification decision issued by a superior evaluation commission that denied the individual a personal assistant benefit, which was challenged in administrative litigation; the Court of Appeal had previously dismissed the action as inadmissible on the grounds that the plaintiff failed to exhaust the mandatory pre-procedural complaint requirement. The ICCJ determined that the specific administrative procedure established for disability classifications is self-contained, meaning the prior administrative appeal to the superior commission constituted the final administrative step, thereby rendering any additional pre-litigation complaint unnecessary under the general Law on Administrative Litigation. Relying on specific provisions of the Emergency Ordinance governing the National Authority for Persons with Disabilities (which stipulates that decisions of the superior commission are directly challengeable in court) and the Civil Procedure Code, the Court held that the requirement for a separate prior complaint under the general administrative law framework did not apply to this specialized procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 3041 C. proc. civ, art. 304 pct. 5 din C. proc. civ, art. 312 alin. (1), (3) și (5, art. 304 pct. 5, art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/204; Disability classification dispute: rejection of mandatory prior administrative complaint requirement due to specialized statutory procedure: The dispute concerned a disability classification decision issued by a superior evaluation commission that denied the individual a personal assistant benefit, which was challenged in administrative litigation; the Court of Appeal had previously dismissed the action as inadmissible on the grounds that the plaintiff failed to exhaust the mandatory pre-procedural complaint requirement. The ICCJ determined that the specific administrative procedure established for disability classifications is self-contained, meaning the prior administrative appeal to the superior commission constituted the final administrative step, thereby rendering any additional pre-litigation complaint unnecessary under the general Law on Administrative Litigation. Relying on specific provisions of the Emergency Ordinance governing the National Authority for Persons with Disabilities (which stipulates that decisions of the superior commission are directly challengeable in court) and the Civil Procedure Code, the Court held that the requirement for a separate prior complaint under the general administrative law framework did not apply to this specialized procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for admitting the appeal and ordering the quashing of the lower court's decision with remand.
Procedural rule cited in conjunction with Article 312 regarding the specific grounds for quashing and remanding the case.
Procedural basis for the specific mode of resolution (quashing and remanding) under the Law on Administrative Litigation.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanțele cauzei
1. Procedura derulată la Tribunalul Iași
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul D.G.C. a formulat contestație împotriva Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 1844 din 01 martie 2010, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap - Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Decizia nr. 11703 din 08 decembrie 2008, a fost încadrat în gradul I de handicap grav, stabilindu-se că beneficiază de asistent personal, în temeiul Legii nr. 448/2006, însă, deși boala de care suferă îi cauzează deficiență funcțională gravă, iar pe parcurs, a dobândit și alte boli, prin decizia atacată, s-a stabilit că reclamantul nu mai beneficiază de asistent personal, drept conferit de art. 35 din O.G. nr. 51/2005.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtă Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului Iași, motivând că decizia contestată a fost emisă de o instituție a administrației publice centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.
Prin Sentința nr. 776/CA din 28 septembrie 2010, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței materiale și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
2. Hotărârea Curții de Apel
În fața instanței învestite cu soluționarea cauzei în urma declinării de competență, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității cererii, motivat de lipsa procedurii prealabile.
Prin Sentința nr. 122/CA din 31 martie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamantul D.G.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii și față de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat faptul că reclamantul nu a probat că a urmat procedura prealabilă sesizării instanței de judecată.
3. Recursul declarat de D.G.C.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul D.G.C., fără a-l încadra în drept.
În esență, recurentul susține că a formulat contestație administrativă, decizia atacată fiind emisă de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți tocmai în soluționarea acesteia.
II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat dar și sub toate aspectele, în condițiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Recurentul-reclamant a supus controlului judiciar Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 1844 din 1 martie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți. Din chiar cuprinsul acestei decizii rezultă că obiectul său vizează „soluționarea contestației formulată la Certificatul nr. 35886 din 3 decembrie 2009” emis de comisia corespunzătoare care funcționează în subordinea Consiliului Județean Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) - (5) din O.G. nr. 14/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate:
„(1) În subordinea consiliilor județene și a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București se înființează comisii de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, denumite în continuare comisii, cu avizul pentru conformitate al Autorității.
(2) Comisiile se organizează în subordinea consiliilor județene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, cu activitate decizională în materia încadrării persoanelor în grad de handicap. Activitatea Comisiilor este coordonată metodologic de Comisia superioară.
(3) Încadrarea sau respingerea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială în raport cu gradul de handicap se atestă prin certificat emis de Comisii. Eliberarea certificatului este scutită de taxa de timbru.
(4) Certificatele emise potrivit alin. (3) pot fi contestate, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară. Contestația va fi soluționată prin decizie, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării.
(5) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de timbru.”
Din prevederile normative citate rezultă cu claritate că primul act adoptat în procedura încadrării într-o categorie de handicap este certificatul emis de comisia constituită la nivelul județului (sau sectorului, în municipiul București), acesta putând fi contestat administrativ la Comisia superioară care emite o decizie, la rândul ei atacabilă la instanța de contencios administrativ competentă.
Această procedură specială a fost respectată în cauză, neexistând niciun temei pentru ca recurentul să fie obligat să formuleze o nouă plângere prealabilă în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 împotriva deciziei Comisiei Superioare.
2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) și (5) raportat la art. 304 pct. 5 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/204, se va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de D.G.C. împotriva Sentinței nr. 122/CA din 31 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2012.