Determinability of claim value and stamp duty obligation on the court in challenging arbitral awards
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appellant’s appeal, quashed the lower court’s order suspending the proceedings, and remanded the case for continued adjudication, thereby allowing the annulment action to proceed. The dispute concerned a civil action to annul an international commercial arbitral award, where the Court of Appeal had suspended the case on the ground that the plaintiff failed to specify the value of the claims and stamp duty after multiple opportunities. The ICCJ held that the suspension was erroneous because the claim value and corresponding stamp duty were determinable from the initial petition and attached invoices, and under Article 18 of Law No. 146/1997 and Article 34 of the Methodological Norms, the obligation to calculate stamp duty falls on the court rather than solely on the party when the amount is ascertainable from the file.
Legislator headnote
AI generatedart. 1551 alin. (1) C. proc. civ, art. 1551 alin. (2) C. proc. civ, art. 18 din Legea nr. 146/1997; Determinability of claim value and stamp duty obligation on the court in challenging arbitral awards: Aceasta, deoarece valoarea pretențiilor și a taxelor de timbru, deși neprecizate de reclamantă întocmai așa cum i s-a solicitat, era totuși determinabilă, iar obligația stabilirii (determinării cuantumului) taxelor de timbru revine instanței de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 și art. 34 din Normele metodologice emise pentru aplicarea acestora.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 ianuarie 2003, a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în temeiul dispozițiilor art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., s-a suspendat judecarea acțiunii în anulare formulată de petiționara S.C. M.T. S.A. împotriva sentinței arbitrale nr. 121 din 12 iulie 1999, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. 238/1998, în contradictoriu cu intimata S.C. T. S.A.
În motivarea acestei soluții s-a reținut că petiționara nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a preciza cuantumul sumelor contestate, precum și valoarea în lei a acestora la data promovării acțiunii în anulare, deși acesteia i-au fost acordate patru termene de judecată în acest sens.
Împotriva încheierii mai sus menționate a declarat recurs petiționara, invocând dispozițiile art. 1551 alin. (2) C. proc. civ. și solicitând admiterea lui, reluarea judecății în cauză și soluționării în sensul admiterii acțiunii în anulare.
Recurenta petiționară reclamantă susține astfel că greșit curtea de apel a dispus suspendarea judecării cauzei motivat de faptul că ea nu s-ar fi conformat dispozițiilor instanței de a depune cuantumul sumelor contestate și valoarea în lei la data promovării acțiunii în anulare, atât timp cât chiar în cererea introductivă a precizat suma pe care i-o datorează S.C. T. S.A., suma fiind de 62.920 DM și reprezentând contravaloare mobilier livrat, cu factura fiscală nr. 9506 din 25 iunie 1998, în valoare de 35.740 DM și cu factura fiscală nr. 9507 din 26 iunie 1998, în valoare de 27.180 DM, facturi anexate și neîncasate.
Recurenta depune în recurs și o notă de calcul a sumei în litigiu, în valoare totală de 1.155.832.663 lei, stabilită la data de 30 septembrie 2002.
Recursul este fondat.
Examinând actele dosarului se reține că din conținutul acțiunii în anulare formulate de S.C. M.T. S.A. și din precizările depuse la dosar 1248/2002 al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, rezultă valoarea pretențiilor contestate, astfel încât chiar dacă nu s-a primit nici un răspuns la solicitările instanței ca reclamanta să-și precizeze valoarea pretențiilor și taxelor de timbru datorate, instanța trebuia să procedeze la calcularea taxelor de timbru în funcție de elementele existente la dosar.
Aceasta, deoarece valoarea pretențiilor și a taxelor de timbru, deși neprecizate de reclamantă întocmai așa cum i s-a solicitat, era totuși determinabilă, iar obligația stabilirii (determinării cuantumului) taxelor de timbru revine instanței de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 și art. 34 din Normele metodologice emise pentru aplicarea acestora.
În această împrejurare, având în vedere și nota de calcul atașată recursului, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa încheierea recurată și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. M.T. S.A. Tileagd împotriva încheierii din 20 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția VI comercială, în dosarul nr. 1248/2002, pe care o casează și trimite cauza pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.