Forced-labor administrative measure qualifies for moral damages under Law No. 221/2009; appeal allowed, judgments quashed and remanded.

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița sub nr. 160/98/2010 (nr. vechi 170/2010), reclamantele D.M., H.L., B.E. și P.G., au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, acordarea de despăgubiri în sumă de 2.000.000 euro, reprezentând prejudiciul moral suferit atât de reclamante, cât și de autorul acestora D.Ș., decedat la data de 09 septembrie 1991.

Prin Sentința civilă nr. 409/F din 25 februarie 2010, Tribunalul Ialomița a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamante.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit notei telefonice a Ministerului de Interne, depusă la fila 12 dosar, autorul reclamantelor, D.Ș., în perioada 21 decembrie 1950 - 22 decembrie 1952, a executat o pedeapsă administrativă (în baza unei Decizii interne a M.I. dată de o comisie al cărei președinte a fost General B. - adj. Proc. General) pentru că în perioada colectivizării agriculturii a făcut instigare în rândul cetățenilor din com. Ruginoasa, jud. Iași să nu predea oile la Stâna Cooperativei.

Rezultă deci că măsura luată împotriva autorului reclamantelor constituie o măsură administrativă cu caracter politic în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Conform pct. a de la art. 5, despăgubirile se acordă doar în cazul condamnărilor și sunt echivalentul prejudiciului moral suferit prin condamnare.

Cum, în cauză, autorul reclamantelor nu a suferit o condamnare, ci a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a primi despăgubiri pentru prejudiciul moral, cererea acestora fiind respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentința au formulat apel reclamantele D.M., H.L., B.E. și P.G., solicitând schimbarea în tot a Sentinței civile nr. 409/F/2010 și, în consecință, admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor solicitate ca prejudiciu moral suferit de reclamante și de autorul acestora, ca urmare a măsurilor abuzive suferite de acesta în perioada 21 decembrie 1950 - 10 ianuarie 1953.

Prin încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat cauza spre soluționare la una din secțiile civile ale Curții de Apel București.

Împotriva Sentinței civile nr. 409 din 25 februarie 2010 au formulat apel reclamantele D.M., H.L., B.E. și P.G., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, respectiv în mod greșit a fost respinsă acțiunea prin care au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la despăgubiri în sumă de 2.000.000 euro.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a respins ca nefondat apelul.

În considerentele hotărârii s-a reținut că, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din lege, se poate solicita acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit printr-o condamnare cu caracter politic. Legea nr. 221/2009 are scop identic cu Decretul-lege nr. 118/1990, care, prin art. 4, reglementează acordarea unei indemnizații lunare ce a fost actualizată periodic, ținându-se cont de creșterea inflației și a indicelui prețurilor de consum.

Diferența între art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 și art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009 constă în modalitatea de plată, fie prestații lunare până la sfârșitul vieții în cazul art. 4 din Decretul nr. 118/1990, fie o sumă globală în cazul legii.

Pentru prejudiciile suferite ca urmare a măsurilor administrative legiuitorul a prevăzut alte forme de despăgubire conform art. 5 alin. (1) lit. b) și c). De asemenea, potrivit alin. (4) al art. 5 din Legea nr. 221/2009, această lege se aplică și persoanelor cărora le-au fost recunoscute de Decretul-lege nr. 118/1990, respectiv O.U.G. nr. 214/1999, în măsura în care se încadrează în prevederile art. 1, 3, 4, cu condiția să nu fi beneficiat de drepturile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c).

Reclamantele aveau obligația să facă dovada că nu au beneficiat de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, respectiv O.U.G. nr. 214/1999.

Constatând că autorul petentelor a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, așa cum este reglementată în art. 3 din Legea nr. 221/2009 și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a primi despăgubiri pentru prejudiciul moral, s-a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții critică hotărârea sub următoarele aspecte.

- Soluția pronunțată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 221/2009, respectiv a dispozițiilor coroborate ale art. 1, 3 și 5 din legea specială de reparație cât și ale art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentele. Legiuitorul prin Legea nr. 221/2009 a avut în vedere acordarea de măsuri reparatorii nu numai persoanelor condamnate printr-o hotărâre judecătorească definitivă cât și persoanelor care au fost supuse unor măsuri administrative. Acest aspect este evidențiat chiar de titlul legii care este intitulată „Legea nr. 221 din 2 iunie 2009” privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Titlul legii face distincție între condamnările cu caracter politic pe care le definește la art. 1 și măsurile cu caracter administrativ reglementate de art. 3. Art. 5 alin. (1) din lege se referă în termeni riguroși la persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic și la persoanele care au făcut obiectul unor măsuri cu caracter politic. Această distincție pe care o face legea între cele două categorii de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii duce la concluzia că legiuitorul a intenționat acordarea de reparații civile celor aflați în una din acele situații, condiția preexistenței unei hotărâri de condamnare justificându-se în mod logic doar în situația persoanelor condamnate politic.

Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs se constată fondate recursurile în considerentele celor ce succed:

Măsura administrativă cu caracter politic reprezintă orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate și pe Decizia nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 221/2009.

În speță, împotriva autorului reclamantelor s-a luat măsura administrativă pe motiv că „ar fi ascuns Partidului Comunist Român că a făcut politică legionară, că a exploatat oamenii săraci din comună și ar fi fost împotriva înființării CAP-ului în sat. Acesta a executat o pedeapsă administrativă în perioada 21 decembrie 1950 - 22 decembrie 1952.

Legea nr. 221/2009 este un act normativ cu caracter de complinire, elaborat și adoptat după aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999, și a completat cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale destinate a repara nedreptățile comise de regimul politic anterior și cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să își exercite drepturile fundamentale.

Condamnările cu caracter politic sunt definite prin enumerare făcând trimitere expresă la infracțiunile în baza cărora a fost pronunțată condamnarea pe de o parte, iar pe de altă parte, prin trimitere la condamnări pentru fapte prevăzute de legea penală, dar care pot fi asimilate celor cu caracter politic fiind săvârșite în scopul prevăzut de art. 2 din O.U.G. nr. 214/1990.

Măsurile administrative cu caracter politic sunt definite ca măsuri administrative având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu - internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate de legiuitor, pe de o parte, iar pe de altă parte, alte măsuri administrative, dacă scopul acestora a fost tot unul cu caracter politic cu aplicarea concordantă a dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 214/1999.

Din interpretarea logică și teleologică a acestora, rezultă cu prisosință faptul că toate persoanele, atât cele condamnate politic, cât și cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative politic în perioada de referință beneficiază așa cum rezultă din dispozițiile art. 5 alin. (1) din lege, de dreptul la despăgubiri morale și/sau materiale.

Ambele nedreptăți, respectiv condamnarea și măsura administrativă, sunt măsuri abuzive ale regimului comunist fără vreo diferențiere sub aspectul caracterului politic și abuziv și vizează persoanele care s-au împotrivit sub diverse forme, regimului comunist totalitar și care au suferit ca urmare consecințe penale sau administrative sancționatorii și aducătoare de prejudicii materiale și morale.

Prin dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) se prevede faptul că la dimensionarea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul moral, în funcție de circumstanțele cauzei, instanța va ține seama și de măsurile reparatorii acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999.

Or, ambele acte normative au ca obiect, fără diferență acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, persoanelor deportate, respectiv atât persoanelor condamnate politic cât și persoanelor împotriva cărora au fost dispuse din motive politice măsuri administrative abuzive.

În atare condiții, instanțele fondului în mod greșit au respins acțiunea pe motiv că autorul reclamantelor nu a suferi o condamnare, ci a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a primi despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

Or, așa după cum s-a arătat mai sus toate persoanele, atât cele condamnate politic, cât și cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative politic, beneficiază așa cum rezultă din dispozițiile art. 5 alin. (1) din lege, de dreptul la despăgubiri morale și/sau materiale.

Așadar, în raport de cele reținute se constată că, instanțele nu au cercetat fondul cauze, motiv pentru care, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul, va casa ambele hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecarea cauzei se va avea în vedere toate apărările și susținerile părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de reclamanții D.M., H.L., B.E. și P.G. împotriva Deciziei civile nr. 669 A din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și Sentința civilă nr. 409F din 25 februarie 2010 a Tribunalului Ialomița, secția civilă și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Ialomița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.