Negative jurisdictional conflict in forced execution: competence allocated to the debtor's domicile court despite creditor's targeting of out-of-jurisdiction assets
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, ordering that the case be heard by the Bucharest Sector 3 Court and declaring the decision irrevocable. The dispute arose when a bank creditor requested judicial authorization for forced execution against a debtor based on a credit contract, and while the Sibiu Court initially retained jurisdiction because the creditor targeted assets in Sibiu, it later declined competence to the Bucharest court, which in turn declined it back, citing lack of territorial competence. The High Court held that under Article 373 of the Civil Procedure Code, the exclusive and absolute territorial jurisdiction for execution proceedings lies with the court of the debtor's domicile, which is presumed to be the location of their assets unless proven otherwise; since the debtor resided in Bucharest Sector 3 and no evidence was provided that the debtor held assets or accounts in Sibiu, the presumption could not be rebutted, making the Bucharest Sector 3 Court the competent authority.
Legislator headnote
AI generatedart. 373 C. proc. civ, art. 22 alin. (3) C. proc. civ, art. 373 alin. (2) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict in forced execution: competence allocated to the debtor's domicile court despite creditor's targeting of out-of-jurisdiction assets: Dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială exclusivă, absolută, iar alegerea, de către reclamant, dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, ar opera numai în cazul în care s-ar identifica mai multe judecătorii în circumscripția cărora se află bunuri ale debitorului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin adresa nr. 16372/PF/8/5/2010 înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 9915/306/2011, Corpul Executorilor Bancari din cadrul Piraeus Bank România SA, prin executor bancar M.D.I. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului O.G.D. la cererea creditorului Piraeus Bank România SA, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 42190000000334126 din 15 octombrie 2007.
Judecătoria Sibiu, prin Sentința civilă nr. 2774/CC din 02 august 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București.
Prin Încheierea din 26 august 2011 Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Pentru a hotărî astfel,
Atâta timp cât creditorul a cerut încuviințarea executării silite asupra bunurilor de pe raza orașului Sibiu, și nu de pe raza sectorului 3 din București, atunci, evident, că, față de dispozițiile art. 373 C. proc. civ. instanța de executare, competentă a se pronunța pe cererea de încuviințare a executării silite, este Judecătoria Sibiu.
Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență, în sensul prevederilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București pentru considerentele ce urmează:
Dispozițiile art. 3733 alin. (1) și (2), precum și dispozițiile 3731 alin. (1) C. proc. civ. stipulează faptul că - hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea; că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv, precum și faptul că, asupra cererii de încuviințare președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite a unui titlu executoriu este instanța de executare, respectiv, instanța de la sediul/domiciliul debitorului.
Regula de mai sus se fundamentează pe o prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite.
Această prezumție fiind una juris tantum, putea fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deține bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripția altei judecătorii decât cea de la domiciliul/sediul acestuia, ceea ce în cauză nu s-a realizat, nedovedindu-se că debitoarea ar avea bunuri sau conturi urmăribile pe raza teritorială a Judecătoriei Sibiu.
Dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială exclusivă, absolută, iar alegerea, de către reclamant, dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, ar opera numai în cazul în care s-ar identifica mai multe judecătorii în circumscripția cărora se află bunuri ale debitorului.
Cum în speță, domiciliul debitorului se află în municipiul București, pe raza teritorială a Judecătoriei sector 3, nefiind identificate bunuri sau conturi urmăribile ale acesteia pe raza unei alte judecătorii, deci nici pe raza Judecătoriei Sibiu, urmează a se stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sector 3 București.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.