Military insubordination conviction as non-political persecution for reparatory benefits under Law No. 221/2009

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 687 din 30 aprilie 2010 a Tribunalului Maramureș a fost respinsă acțiunea civilă promovată de către reclamantul B.T. în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Sentința penală nr. 88/1972 pronunțată de Tribunalul Militar Iași a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de neprezentare la încorporare, prevăzută de art. 354 alin. (2) C. pen., faptă în vigoare la momentul condamnării reclamantului.

Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 în art. 1 alin. (3) prevede următoarele: „constituie condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanele împotriva cărora au fost dispuse din motive politice măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de răsturnare prin forță a regimului comunist …”.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr. 32 din 16 noiembrie 2009 pronunțată, în recurs în interesul legii, a stabilit că faptele persoanelor care, din motive de conștiință, refuzau satisfacerea serviciului militar obligatoriu, cel mai frecvent determinate de apartenența la organizația religioasă „Martorii lui Iehova” și au fost încadrate în dispozițiile art. 354 și respectiv art. 334 C. pen., nu au caracter politic în sensul art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia nr. 307/A/2010 din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familii.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele considerente:

Potrivit Deciziei nr. 32 din 16 noiembrie 2009 publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 137 din 2 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al României în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Decretul-lege nr. 118/1990, în sensul că persoanele condamnate definitiv pentru infracțiunile contra capacității de apărare a țării prevăzute de art. 334 și 354 C. pen., săvârșite din motive de conștiință, nu pot beneficia de drepturile acordate persoanelor persecutate din motive politice.

Instanța supremă pronunțându-se în interpretarea obligatorie a legii în sensul că o condamnare în temeiul art. 354 C. pen., cum este aceea suferită de reclamant, nu reprezintă o condamnare cu caracter politic, această interpretare fiind conformă și cu jurisprudența actuală a CEDO.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul B.T. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate:

Atât instanța de fond cât și cea de apel ar fi trebuit să analizeze temeinicia cererii prin prisma dispozițiilor legale invocate prin acțiune, respectiv Legea nr. 221/2009, care face trimitere la O.U.G. nr. 214/1999.

Potrivit temeiului de drept, caracterul politic al unei condamnări este condiționat nu de natura infracțiunii, ci de scopul urmărit prin săvârșirea ei.

Cu alte cuvinte, în aprecierea caracterului politic al condamnării instanța nu trebuie să analizeze conținutul infracțiunii prin raportare la obligațiile constituționale sau legislația în vigoare ci la scopul urmărit prin săvârșirea ei.

Prin raportare la dispozițiile legale cuprinse în art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 221/2009, sfera condamnărilor cu caracter politic și al vocației la măsuri reparatorii a fost extinsă prin raportare la prevederile Decretului-lege nr. 118/1990.

Că, infracțiunea săvârșită a vizat aprecierea, respectiv recunoașterea și respectarea unui drept fundamental garantat de Constituție, respectiv acela de a-și exercita liber cultul religios, astfel încât infracțiunea comisă are un evident caracter politic.

Față de cele expuse recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului și respectiv a acțiunii așa cum a fost formulată.

Examinând decizia atacată în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Reclamantul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 88 din 28 martie 1972 a Tribunalului Militar Iași, la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de insubordonare prevăzută de art. 357 C. pen.

Condamnarea reclamantului pentru infracțiunea prevăzută de art. 357 C. pen., nu ține strict de regimul dictatorial comunist, ci de cadrul instituțional și legal de îndeplinire a unei obligații constituționale, de apărare a țării, iar prin instituirea unei asemenea obligații pentru toți cetățenii, nu se poate considera că a existat o persecuție politică.

Este nefondată și critica potrivit căreia, instanța de apel greșit a invocat Decizia nr. 32 din 16 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, deoarece aceasta vizează aplicarea unitară a Decretului-lege nr. 118/1990 și nu a Legii nr. 221/2009, întrucât instanța de apel a arătat considerentele pentru care reclamantul nu a suferit o condamnare politică, ci a reținut că prin această decizie s-a stabilit că persoanele condamnate pentru infracțiuni contra capacității de apărare a țării, prevăzute de art. 334 și art. 354 C. pen., săvârșite din motive de conștiință nu pot beneficia de drepturile acordate persoanelor persecutate din motive politice, în aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Decretul-lege nr. 118/1990 republicat, act normativ cu caracter reparator, ca și Legea nr. 221/2009.

În raport cu cele expuse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de reclamantul B.T. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de reclamantul B.T. împotriva Deciziei civile nr. 307A din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.