Recourse dismissed: appellate decision upholding annulment of appeal for insufficient stamp duty in inventor patent rights dispute

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C.”C.” S.A. Onești împotriva deciziei civile nr.28 din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Bacău – Secția civilă.

La apelul nominal s-a prezentat intimatul-reclamant C.A., lipsind recurenta-pârâtă S.C. “C.” S.A. Onești.

Procedura completă.

Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.

Intimatul-reclamant C.A. a solicitat respingerea recursului.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Reclamantul C.A. a chemat în judecată pârâta S.C.”C.” S.A.Onești pentru a fi obligată la plata sumei de 378.236.275 lei – reactualizată, reprezentând drepturi bănești pentru invențiile al căror autor este.

După un prim ciclu procesual Tribunalul Bacău – Secția civilă rejudecând cauza după casare, prin sentința nr.451 din 19 decembrie 2000, a admis acțiunea precizată a reclamantului și a obligat pârâta să-i plătească suma de 4.100.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta care a timbrat această cerere doar cu 50.000 lei taxă judiciară de timbru și 1500 lei timbru judiciar.

Curtea de Apel Bacău prin decizia nr.28 din 18 aprilie 2001 a anulat ca insuficient timbrat apelul.

Această soluție a fost atacată cu recurs de către pârâta S.C.”C.” S.A.Onești, recurs înregistrat inițial la Secția Comercială a Curții Supreme de Justiție trimis Secției Civile prin încheierea de ședință din data de 7 noiembrie 2002.

Motivând recursul pârâta a argumentat că intimatul-reclamant nu a timbrat cererea introductivă, iar taxa de timbru, datorată în apel și achitată, este de 1/2 din taxa datorată la fond, respectiv 50.000 lei.

Recursul nu este fondat.

Cererea de apel a pârâtei S.C.”C.” S.A.Onești a fost înregistrată la data de 24 ianuarie 2001, dată la care erau aplicabile prevederile Legii nr.146/1997 privind taxa judiciară de timbru, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Guvernului României nr.752/1999, intrată în vigoare la data de 20 octombrie 1999.

Potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 lit.b din textul modificat al legii susmenționate, cererile pentru recunoașterea calității de inventator, de titular de brevet, a drepturilor născute din brevetul de invenție, din contractele de cesiune și licență, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului se timbrează cu 300.000 lei.

Coroborând acest text cu cel privind timbrarea căilor de atac, respectiv art.11 alin.(1) din Legea nr.146/1997, rezultă cu evidență că taxa de timbru datorată în apel de pârâtă era de 150.000 lei.

Pe de altă parte se reține că pârâta a fost citată cu mențiunea timbrării, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 11 și 17 dosar apel, iar aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală și nici nu a contestat cuantumul taxei de timbru, deși legea îi conferea posibilitatea exercitării acestui drept.

Față de aceste considerente recursul pârâtei se privește ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C.”C.” S.A.Onești împotriva deciziei nr.28 din 18.04.2001 a Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.