Revision of decision rejecting constitutional-exception priority claim inadmissible for lack of statutory grounds.

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la data de 22 aprilie 2010 în dosarul nr. 588/2/2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea recurenților reclamanți M.S. și M.I., privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 156 C. proc. civ., în raport cu prevederile art. 21 și art. 24 din Constituția României.

Împotriva încheierii menționate, M.S. și M.I. au declarat recurs, care a fost înregistrat spre soluționare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formând obiectul dosarului cu același număr respectiv nr. 588/2/2010.

Pe parcursul desfășurării procedurilor judiciare în cadrul dosarului specificat, intimata intervenientă Asociația A. a solicitat înregistrarea audio a dezbaterilor și, cum cererea i-a fost respinsă de instanță, aceeași parte a formulat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 104 pct. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cerând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de la termenul din 19 mai 2010, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată și a luat act că intimata intervenientă Asociația A. a declarat, în ședință publică, la termenul indicat, recurs împotriva încheierii, depunând, în scris, motivele de recurs.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată, instanța supremă a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 și cu faptul că norma criticată în cauză nu este cuprinsă într-o lege sau ordonanță, pentru a putea forma obiectul acestei excepții.

Recursul a fost înregistrat spre soluționare pe rolul completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție și formează obiectul dosarului nr. 4831/1/2010.

Recurenta susține că, în mod greșit, s-a respins excepția de neconstituționalitate formulată, deoarece prevederile C. proc. civ. se referă la dreptul oricărei persoane de a-i fi judecat procesul în ședință publică.

Consideră recurenta că, deoarece au posibilitatea de a beneficia de ședințe publice, dar înregistrarea audio-video este, potrivit art. 104 pct. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanței judecătorești, la latitudinea completului de judecată, se încalcă principiul egalității în fața legii, statuat de art. 16 din Constituție și dreptul persoanei de avea acces liber la orice informație, prevăzut de art. 31 din legea fundamentală.

În drept, recurenta a invocat prevederile cu caracter general ale art. 299 - 316 C. proc. civ. și ale Legii nr. 47/1992.

La termenul din 14 iunie 2010, fixat pentru judecarea recursului, întrucât i s-a respins cererea de înregistrare audio-video a procesului, recurenta a invocat din nou excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 104 pct. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanței judecătorești, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții.

Având în vedere că, obiectul recursului îl constituia încheierea prin care aceeași excepție de neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, aspectele sesizate de petentă fiind supuse cenzurii pe calea recursului, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției invocate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 542 din 14 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 4831/1/2010, a respins cererea formulată de recurenta Asociația A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 104 pct. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanței judecătorești și a respins recursul, ca nefondat.

La data de 7 octombrie 2010, împotriva acestei din urmă decizii, a formulat cerere de revizuire recurenta Asociația A.

Prin memoriul atașat la dosar ulterior, la data de 24 ianuarie 2011, revizuenta a depus motivele de revizuire.

Astfel, drept temei juridic, s-au invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar în fapt s-a arătat că, instanța de recurs a procedat greșit la a se pronunța cu privire la cererea de recurs, în condițiile în care, prioritară, era soluționarea excepției de neconstituționalitate formulată.

S-a mai reținut că, instanța nu s-a pronunțat pe fond, cu privire la motivele de recurs invocate și a ignorat dreptul de acces la justiție prin respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În concluzie, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei.

Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., ce consacră ordinea de soluționare a excepțiilor, instanța va cerceta cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este învestită, soluționarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor cereri sau susțineri.

Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 129 din Constituția României, a fost statuat principiul potrivit căruia, părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesului civil.

În raport cu principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 129 (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu o cerere de revizuire formulată împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, s-a pronunțat asupra unui recurs declarat de aceeași parte împotriva unei hotărâri irevocabile și asupra unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, formulată de revizuentă.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Cererea de revizuire formulată de Asociația A. este inadmisibilă, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul cauzei (astfel cum impun dispozițiile art. 322 alin. (1) teza finală C. proc. civ.), întrucât, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, recursul a fost respins, ca nefondat.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă „după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Motivele expuse de revizuentă și care vizează modul de soluționare a recursului și a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu care a fost învestită instanța de control judiciar, nu se referă la niciuna dintre situațiile de admisibilitate a cererii de revizuire avute în vedere de legiuitor la redactarea dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., indicate de revizuentă ca fundament de drept al prezentei cereri.

Se constată, așadar, că cererea de revizuire nu este admisibilă potrivit reglementărilor generale ale art. 322 alin. (1) C. proc. civ., ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de acest text, referitoare la existența unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale și nici conform celor ce reglementează cazul de revizuire special indicat de revizuentă, respectiv cele ale art. 322 pct. 5 din același cod.

Recunoașterea unor căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Asociația A. împotriva Deciziei nr. 542 din 14 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în dosarul nr. 4831/1/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.

Procesat de GGC - NN