Inadmissibility of appeal against final non-appealable ruling on civil jurisdiction transfer (strămutare)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin Încheierea nr. 4794 din 29 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 1225/1/2010, s-a respins cererea formulată de Asociația C.M.E., privind strămutarea judecării cauzelor ce formează obiectul dosarului nr. 10196/4/2009 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, al dosarului nr. 14507/4/2009 al Judecătoriei sectorului 4 București și al dosarului nr. 10506/4/2009 al Judecătoriei sectorului 4 București.

Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât dosarul nr. 10196/4/2009 al Tribunalului București și dosarul nr. 14507/4/2009 al Judecătoriei sectorului 4 București s-au judecat și întrucât nu există motivul de bănuială legitimă, în sensul art. 37 C. proc. civ.

La data de 29 septembrie 2010, împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs petenta Asociația C.M.E., prin reprezentant A.I.

În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este învestită, soluționarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor cereri sau susțineri.

Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri, în materie de strămutare, pronunțată de secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile art. 40 C. proc. civ.

Cu privire la încheierile pronunțate în materie de strămutare, legea procesual civilă nu a reglementat posibilitatea atacării separate cu recurs, dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. civ. reglementând în mod expres că „hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac”.

Ca atare, încheierea menționată urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea procesual civilă.

Așadar, în raport cu principiul menționat, coroborat cu textul de lege aplicabil în materia strămutării, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de petentă apare ca fiind inadmisibil.

Pe de altă parte, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, în forma în vigoare la momentul declarării recursului, completul de 9 judecători judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, prin art. 21 din legea menționată a fost stabilită competența secțiilor de a judeca recursurile determinate de C. proc. civ., iar prin art. 22 din același act normativ a fost reglementată competența secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, între altele, de a judeca în primă instanță procesele penale, în cazurile expres prevăzute, determinate de calitatea persoanei.

Din coroborarea textelor legale menționate, rezultă că secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca și celelalte secții de altfel, cu excepția secției penale în cazurile arătate, pronunță hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a fi atacate cu recurs.

Așadar, cum recursul privește o încheiere a secției civile și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în materie de strămutare, iar încheierea pronunțată în cauză este o hotărâre irevocabilă, este evident, că nu sunt întrunite cerințele art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.

Ca atare, în raport cu dispozițiile legale menționate, recursul declarat în cauză urmează a fi privit ca inadmisibil, potrivit atât dreptului comun, cât și acestei legi speciale.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta Asociația C.M.E., prin reprezentant A.I., împotriva Încheierii nr. 4794 din 29 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 1225/1/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.