Petitioner’s inadmissible prosecutorial-review complaint upheld, appeal fails with costs awarded to state
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting in a panel of nine judges, dismissed the petitioner's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision that rejected his complaint as inadmissible, and ordered him to pay 400 lei in judicial expenses to the state. The dispute arose from the petitioner's complaint filed under Article 278¹ of the Romanian Code of Criminal Procedure against prosecutor's resolutions, which the lower court found did not constitute a decision not to initiate or discontinue criminal prosecution, nor did the complaint meet the requirements of a direct criminal complaint under Article 222 of the same code. The decisive legal basis was that Article 278¹ only permits judicial review of a prosecutor's final decision not to refer a case for trial, following the exhaustion of administrative remedies under Articles 275–278, and here the petitioner failed to prove the existence of such a decision; additionally, his submission lacked the concrete factual details (date, place, circumstances) required for a valid criminal complaint under Article 222(2), rendering the appeal unfounded under Article 385¹⁵(1)(1)(b) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 C. proc. pen, art. 2781 alin. (1) C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 278 C. proc. pen, art. 222 C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Petitioner’s inadmissible prosecutorial-review complaint upheld, appeal fails with costs awarded to state: The dispute arose from the petitioner's complaint filed under Article 278¹ of the Romanian Code of Criminal Procedure against prosecutor's resolutions, which the lower court found did not constitute a decision not to initiate or discontinue criminal prosecution, nor did the complaint meet the requirements of a direct criminal complaint under Article 222 of the same code. The decisive legal basis was that Article 278¹ only permits judicial review of a prosecutor's final decision not to refer a case for trial, following the exhaustion of administrative remedies under Articles 275–278, and here the petitioner failed to prove the existence of such a decision; additionally, his submission lacked the concrete factual details (date, place, circumstances) required for a valid criminal complaint under Article 222(2), rendering the appeal unfounded under Article 385¹⁵(1)(1)(b) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Legal basis for obliging the appellant to pay court costs.
Full text
Ședința publică de la 28 noiembrie 2011
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1063 din 21 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3850/1/2010 a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Petentul A.I. la data de 3 mai 2010 a formulat plângere împotriva rezoluțiilor nr. 3123/927/VIII/1/2010 și nr. 2709/387/VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, invocând ca temei dispozițiile art. 2781 C. proc. pen.
Plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă de către Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin sentința nr. 1063 din 21 iunie 2010, cu motivarea că plângerea petentului nu a fost îndreptată împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. și nici nu întrunește cerințele unei plângeri penale directe așa cum prevăd dispozițiile art. 222 din același cod.
Împotriva acestei sentințe, petentul A.I. a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Rezultă așadar, din cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea care are un asemenea temei vizează exclusiv o rezoluție sau ordonanță a procurorului de netrimitere în judecată, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate în temeiul art. 275-278 C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că plângerea petentului adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate face obiectul controlului judecătoresc reglementat de prevederile art. 2781 C. proc. pen., întrucât nu privește o soluție de netrimitere în judecată dispusă de procuror, iar din examinarea actelor dosarului a rezultat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a comunicat acestuia o soluție de netrimitere în judecată.
Pe de altă parte, plângerea petentului nu conturează nici conținutul unei plângeri ca act de sesizare al organelor de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 222 C. proc. pen., având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute în alin. (2) al acestui text legal, întrucât în conținutul său nu sunt descrise în concret faptele pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate, nefiind indicate data, locul și împrejurările în care se presupune că acestea ar fi fost săvârșite.
Invocarea de către recurentul petent a prevederilor art. 2781 C. proc. pen., este greșită, întrucât , astfel cum s-a arătat, nu sunt incidente dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., deoarece petentul nu a făcut dovada existenței unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, împotriva căreia să fi făcut plângerea cu care a investit instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinței nr. 1063 din 21 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3850/1/2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinței nr. 1063 din 21 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3850/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2011.