Inadmissibility of appeal against High Court forfeiture decision: non-susceptibility to review and lack of jurisdiction of the complete of nine judges
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, in a complete of nine judges, dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the prior decision and leaving the procedural status quo in force. The dispute arose from the appellant's challenge to a decision of the same High Court, civil section, which had declared an earlier appeal forfeited (perimat) after the case remained unprocessed for over a year due to suspensions of judgment in the underlying civil proceedings between the parties. The court found the appeal inadmissible on two decisive grounds: first, under Article 253(2) and Article 377(2)(4) of the Civil Procedure Code, a decision rendered by the High Court is irrebutable and not subject to further appeal, adhering to the principle of a single level of appellate review for such matters; second, based on Article 24 of Law no. 304/2004 and Article 725(2) of the Civil Procedure Code, the complete of nine judges lacked subject-matter jurisdiction to review a civil case not originally tried by the High Court's criminal section, a lack of competence being a matter of public order that renders the appeal null.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 pct. 2 C. proc. civ, art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 129 din Constituția; Inadmissibility of appeal against High Court forfeiture decision: non-susceptibility to review and lack of jurisdiction of the complete of nine judges: The dispute arose from the appellant's challenge to a decision of the same High Court, civil section, which had declared an earlier appeal forfeited (perimat) after the case remained unprocessed for over a year due to suspensions of judgment in the underlying civil proceedings between the parties. The court found the appeal inadmissible on two decisive grounds: first, under Article 253(2) and Article 377(2)(4) of the Civil Procedure Code, a decision rendered by the High Court is irrebutable and not subject to further appeal, adhering to the principle of a single level of appellate review for such matters; second, based on Article 24 of Law no. 304/2004 and Article 725(2) of the Civil Procedure Code, the complete of nine judges lacked subject-matter jurisdiction to review a civil case not originally tried by the High Court's criminal section, a lack of competence being a matter of public order that renders the appeal null.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablishes the specific legal basis for appealing a decision declaring the forfeiture of an appeal, which the court cited to determine the admissibility and nature of the current proceedings.
Defines the scope of the cassation appeal, specifically excluding decisions issued by the High Court itself, thereby rendering the current appeal inadmissible.
Determines the jurisdiction of the complete of nine judges, which the court found to lack competence for this civil case, serving as a ground for inadmissibility.
Cited in conjunction with jurisdictional laws to confirm that the court had no subject-matter competence to hear the appeal.
Full text
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat de recurentul P.I. împotriva Deciziei nr. 1255 din 25 iunie 2007, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P.I.
Cum recurentul nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin Încheierea de ședință din 9 iunie 2008, s-a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a rămas astfel în nelucrare mai mult de un an, situație în care, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ.
În atare situație, prin Decizia nr. 3672 din 14 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a constatat perimat recursul declarat de contestatorul P.I. împotriva Încheierii de ședință din 3 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.
La data de 2 noiembrie 2010, recurentul P.I. a declarat recurs împotriva deciziei sus menționate, fără a invoca motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care a fost învestită, soluționarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor cereri sau susțineri.
Recursul este inadmisibil, având în vedere considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit principiului consacrat de dispozițiile art. 129 din Constituția României, legea procesual civilă a reglementat dreptul examinării cauzei civile, inclusiv cu referire la încheieri date în cursul judecății, în două grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare sau modificare, calea de atac a recursului fiind prevăzută în mod expres.
Legea procesual civilă, prin dispozițiile art. 253 alin. (2), stabilește că „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare”.
În speță, însă, este de observat că hotărârea atacată nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de art. 253 alin. (2) C. proc. civ., fiind pronunțată, la rândul său, într-un recurs și fiind, astfel, irevocabilă, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., deci nesusceptibilă de reformare, în conformitate cu precitatele dispoziții legale și cu principiul unicității acestei căi de atac.
Pe de altă parte, așa cum s-a stabilit, soluționarea prezentului recurs, ce nu privește o cauză soluționată în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excede competenței atribuite completului de 9 judecători prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, coroborat cu art. 725 alin. (2) C. proc. civ. și cu art. XXV alin. (3) din Legea nr. 202/2010.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.
Așadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de P.I. împotriva Deciziei nr. 3672 din 14 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2011.