Prosecution appeal fails; final acquittal upheld for illegal party fundraising claims.

Ședința publică de la 28 februarie 2011

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 310 din 17 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților:

- M.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- S.I. prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- S.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin rechizitoriul nr. 83/P/2006, din 13 decembrie 2006, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție au fost trimiși în judecată inculpații M.G. și S.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpatul S.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se, în fapt, următoarele:

Inculpatul M.G. în calitate de președinte al Organizației Județene Suceava a Partidului Social Democrat și de președinte al Consiliului Județean Suceava, împreună cu inculpatul S.I. care a deținut funcția de vicepreședinte al aceleiași organizații, ajutați de inculpatul S.P. vicepreședinte și el al Organizației Județene Suceava a Partidului Social Democrat au desfășurat activități ilegale de colectare de fonduri și promovare a imaginii Partidului Social Democrat. Ansamblul acestor activități s-a derulat sub „paravanul" Fundației Social Culturale „Armonia”, din municipiul Suceava, înființată pe data de 6 martie 2002 tocmai în scopul sprijinirii, în orice modalitate, a formațiunii politice amintite, din inițiativa inculpatului M.G.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că încă de la data constituirii Fundației Social Culturale „Armonia” Suceava, inculpații M.G. și S.I., ajutați de inculpatul S.P., au acționat în scopul colectării de fonduri, necesare desfășurării activității Organizației Județene Suceava a Partidului Social - Democrat.

Parte din aceste fonduri au fost folosite pentru acțiuni social-culturale și umanitare, conform scopului declarat al fundației, însă, dată fiind percepția generală la nivelul unității administrativ-teritoriale, și anume aceea că fundația aparține Partidului Social - Democrat, s-a urmărit ca beneficiarul indirect al unor astfel de activități să fie formațiunea politică amintită, prin inducerea unei participări efective la viața socială și a umanitarismului exponenților acesteia, în scopul atragerii electoratului.

O altă parte din fondurile colectate au fost utilizate efectiv și neechivoc în interesul Partidului Social - Democrat, respectiv pentru tipărirea unor lucrări având ca subiect doctrina social-democrată, acestea fiind distribuite în timpul campaniei electorale de la sfârșitul anului 2004, precum și la Congresul extraordinar al Partidului Social - Democrat, din luna iunie 2005.

Pentru a determina acceptarea de către diferiți agenți economici a sponsorizării Fundației Social - Culturale „Armonia" Suceava, inculpatul M.G. și-a folosit influența pe care o avea, atât în calitate de președinte al Organizației Județene Suceava a Partidului Social - Democrat, cât și de președinte al Fundației Social - Culturale „Armonia" Suceava.

De asemenea, inculpatul S.I. a acționat în același sens în calitate de vicepreședinte al Organizației Județene Suceava a Partidului Social - Democrat. Cei doi au fost ajutați de inculpatul S.P., care, cunoscând scopul colectării sumelor de bani, a făcut demersurile formale necesare obținerii acestora.

Organele de urmărire penală au identificat și reținut trei modalități concrete în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională:

O primă modalitate de colectare a fondurilor a constituit-o convocarea de către inculpatul M.G., personal, sau de către inculpatul S.P., din dispoziția celui dintâi, la sediul Consiliului Județean Suceava, a reprezentanților unor societăți comerciale din județ, prilej cu care M.G., în calitate de președinte al fundației, (împrejurare suprapusă percepției că aceasta aparținea Partidului Social - Democrat), le-a solicitat acestora să contribuie cu sume de bani la desfășurarea, prin intermediul fundației, a unor acțiuni social-culturale, sportive ori cu caracter umanitar, iar inculpatul S.P. a distribuit contracte de sponsorizare participanților.

Astfel, martorul S.L.N., director general la SC S. Suceava, a sponsorizat fundația conform contractului nr. 11 din 13 august 2003, achitând prin ordin de plată suma de 15.000.000 lei, martorul L.C., administrator al SC T.C. SRL Vicovu de Sus, a sponsorizat fundația conform contractului nr. 88 din 9 noiembrie 2004, achitând în contul acesteia, prin ordin de plată, suma de 100.000.000 lei, declarând că sponsorizarea s-a efectuat ca urmare a solicitării directe formulată de inculpatul M.G. (vol.II, filele 146 148), martorul I.N., director la SC M.P. SA Suceava, a sponsorizat fundația, conform contractului nr.23/13 august 2003, cu suma de 25.000.000 lei, achitați prin ordin de plată, acesta relatând că a fost invitat la Consiliul Județean Suceava de către inculpatul M.G., în mai multe rânduri, prilej cu care acesta, fie a mediat contactele reprezentanților societăților comerciale cu potențiali beneficiari direcți ai sponsorizărilor, fie a solicitat în mod direct sponsorizare Fundației Social - Culturale „Armonia" Suceava ( vol. II, filele 138- 141).

Martorul I.V., director al SC H.T. SRL Suceava, a contribuit la sponsorizarea fundației și a confirmat împrejurarea că inculpatul M.G. a invitat mai mulți oameni de afaceri din zonă, în cursul anului 2003, la sediul Consiliului Județean Suceava, ocazie cu care a solicitat contribuția acestora la efectuarea unor lucrări la Mănăstirea Dragomirna, în sală fiind distribuite contracte de sponsorizare (vol. II, filele 195-196), martorul D.G., administrator la SC A.S.F. SRL, a sponsorizat fundația cu suma de 15.000.000 lei, conform contractului nr. 21 din 13 august 2003, suma fiind achitată prin ordin de plată. Martorul a declarat, de asemenea, că a fost convocat, în cursul lunii august 2003, la Consiliul Județean Suceava, unde inculpatul M.G. a ținut un discurs, exclusiv în calitatea de președinte al fundației, solicitând sprijin financiar pentru aceasta, acceptarea de către martor a efectuării sponsorizării fiind determinată de faptul că inculpatul M.G. era perceput ca o personalitate în județul Suceava (vol. II, filele 127-129).

S-a reținut, de asemenea, că martorul I.I., administrator la SC T.O. SA, a sponsorizat fundația cu suma de 10.000.000 lei, conform contractului nr. 15 din 13 august 2003, precum și cu produse alimentare producție proprie, în valoare de alte 10.000.000 lei, potrivit contractului nr. 30 din 13 august 2003; cu privire la împrejurările în care a fost solicitată sponsorizarea, acesta a relatat aceeași situație ca și martorii anterior menționați, respectiv convocarea la sediul Consiliului Județean Suceava, reliefând existenta mai multor asemenea ocazii, în care, fie inculpatul M.G., fie inculpatul S.P., arătau necesitatea sprijinirii materiale a fundației, în vederea desfășurării unor activități social-culturale, sportive și umanitare (vol. II, filele 116-119).

Martorul S.V., administrator al SC Q.C. SRL Suceava, a sponsorizat fundația cu suma de 100.000.000 lei, așa cum rezultă din contractul fără număr din 5 mai 2004 și din ordinul de plată. S.V. a fost unul dintre martorii care a acceptat că sponsorizarea a fost efectuată în considerarea faptului că „fundația aparținea Partidului Social - Democrat", însă la inițiativa sa, prin contactarea inculpatului S.P., care i-a înmânat contractul de sponsorizare (vol. II, filele 109-111).

O altă modalitate, care atesta fără dubii faptul că fundația servea interesele unei formațiuni politice și care a fost reținută în rechizitoriu a constituit-o cea în care inculpatul S.I. a înțeles să contribuie la strângerea de fonduri bănești, și anume aceea de a solicita, cu ocazia desfășurării ședințelor Organizației Municipale Fălticeni a Partidului Social-Democrat, sponsorizarea Fundației Social - Culturale „Armonia" Suceava, cu precizarea că sumele urmau a fi folosite pentru campania electorală, distribuirea contractelor de sponsorizare efectuându-se, fie direct de către inculpatul S.I., fie de către inculpatul S.P.

Astfel, martorul C.N., membru al Partidului Social Democrat din anul 1995 și director al SC C. SA Fălticeni, în cursul lunii noiembrie 2004, în timpul campaniei electorale, la solicitarea inculpatului S.I., deputat și vicepreședinte al P.S.D. Suceava a sponsorizat fundația cu suma de 100 milioane lei, martorul A.C. a arătat că explicația pentru care a sponsorizat fundația constă în solicitarea făcută de inculpatul S.I., despre care știa că este persoană cu funcție de conducere în cadrul P.S.D. Suceava. Martorul era director al SC F.F. Fălticeni, societate având ca obiect de activitate exploatarea, și prelucrarea primară a lemnului și a arătat că inculpatul S.I. îl căuta frecvent în perioada respectivă, respectiv în cursul lunii iunie a anului 2002, iar urmare solicitării formulate, la data de 20 iunie 2002, prin ordin de plată, martorul a achitat suma de 20.000.000 lei (vol. II, filele 75-77).

Martorul G.G., administrator al SC C.C. SA București, era în perioada respectivă membru al Partidului Social Democrat, fiind totodată și membru fondator al Fundației Social Culturale „Armonia". Astfel cum acesta arată în declarația de martor, în cursul lunii noiembrie 2004 (deci tot în timpul campaniei electorale) a fost contactat telefonic de inculpatul S.I. care i-a solicitat explicit suma de 400.000.000 lei, arătându-i martorului că banii vor fi folosiți în campania electorală pentru Partidul Social Democrat. Martorul a consimțit. La începutul lunii noiembrie i-a fost adus de către inculpatul S.P. un contract de sponsorizare pe care suma de 400.000.000 lei era deja tipărită, contractul fiind semnat la rubrica beneficiar. Din declarația martorului G.G., a mai rezultat faptul că îi cunoștea pe toți trei învinuiții, precum și funcțiile pe care aceștia le îndeplineau în cadrul organizației de partid. Urmare solicitării și acceptării acesteia, la data de 10 noiembrie 2004 și, respectiv, 22 noiembrie 2004, prin două ordine de plată, martorul G.G. a achitat în contul fundației suma de 400.000.000 lei (vol. II, filele 60-62).

S-a reținut, de asemenea că din anul 2001 și până la data de 10 noiembrie 2006, martorul G.C. a fost administrator unic al SC N.G. SRL Rădăuți, județul Suceava, fiind prieten de peste 20 de ani cu inculpatul S.I. și membru al P.S.D. Suceava, fără a deține însă vreo funcție. Din declarația acestuia s-a reținut că în cursul lunii noiembrie a anului 2004, la o ședință de partid inculpatul S.I., vicepreședinte al organizației, a solicitat în mod clar și expres subordonaților săi din organizația județeană să contribuie la campania electorală a P.S.D., arătându-se că „Fundația Social Culturală „Armonia” trebuie ajutată. Martorul a mai arătat că după ședința în sală s-au distribuit contracte de sponsorizare, martorul acceptând și exercitând presiuni asupra asociaților din firmă, în sensul acceptării sponsorizării fundației, folosind „argumentul forte" conform căruia „este benefic să sponsorizăm această asociație, întrucât președintele ei este și președintele P.S.D. Suceava și președintele Consiliului Județean Suceava". După ce i-a convins pe asociați, la data de 3 noiembrie 2004, prin ordin de plată, SC N.G. SRL a plătit fundației suma de 250.000.000 lei. A fost apreciată ca relevantă afirmația martorului: „de la domnul deputat S.I. am înțeles că Fundația Armonia se va ocupa de campania electorală a P.S.D." (vol. II, filele 50-52).

O ultimă modalitate, reținută de organele de urmărire penală prin care fundația a beneficiat de aporturi bănești din partea unor agenți economici a fost reprezentată de distribuirea de către inculpatul S.P. ori de către persoane neidentificate a unor contracte de sponsorizare, atragerea fondurilor făcându-se, în acest caz, în considerarea calității reprezentantului fundației, inculpatul M.G., de care potențialii sponsori au luat cunoștință cel puțin la momentul semnării contractelor. Situarea acestuia (din 15 membri fondatori) în poziția de președinte al Fundației Social - Culturale „Armonia" Suceava nu a fost întâmplătoare explicându-se prin funcția importantă deținută la nivelul Organizației Județene Suceava a Partidului Social - Democrat, care implica ab initio influența asupra reprezentanților unor autorități publice locale, precum și a unor agenți economici interesați în desfășurarea de activități comerciale în zonă, în condițiile unei anumite structuri a guvernării din acea perioadă.

Astfel, martorul C.S., vicepreședintele grupului de firme D., a sponsorizat fundația cu suma totală de 250.000.000 lei, conform celor trei ordine de plata din data 3 decembrie 2004, în urma semnării, în calitate de reprezentant al firmelor SC D.B. SA, SC D.L. SA și SC D. SA, a trei contracte de sponsorizare cu Fundația „Armonia”, care i-au fost înmânate de inculpatul S.P.. Acesta a declarat că știa de faptul că această fundație ține de Partidul Social - Democrat, cunoscând că inculpații M.G. și S.I. dețineau funcții de conducere în cadrul acestei formațiuni politice. De asemenea, martorul a arătat că a constatat, cu prilejul semnării contractelor, că inculpatul M.G. avea și calitatea de reprezentant al fundației (vol. II : 82);

Martorul B.V., director al SC E.F.E. SRL, a sponsorizat fundația, conform contractului fără număr, încheiat la data de 9 noiembrie 2004, cu suma de 50.000.000 lei, în considerarea personalității inculpatului M.G., despre care cunoștea că deține o funcție în Partidul Social Democrat și că este președinte al Consiliului Județean Suceava (vol. II, fila 84);

Martorul G.C., director la SC B.M.S. SA Suceava, a sponsorizat fundația cu suma 40.000.000 lei, așa cum rezultă din contractul nr. 14 din 13 august 2003 și din ordinul de plată.

Martorul J.V., administrator la SC T.P. SRL Suceava, a sponsorizat fundația cu suma de 100.000.000 lei, așa cum rezultă din contractul nr. 3 din 10 aprilie 2002 și din ordinul de plată anexat. Acesta a arătat că a fost contactat telefonic de inculpatul S.P., care i-a solicitat sprijin material în vederea desfășurării unor acțiuni social-culturale, menționând și faptul că îl cunoaște pe inculpatul M.G. ca fiind președintele Organizației Județene Suceava a Partidului Social Democrat și, totodată, președintele Consiliului Județean Suceava.

Martorul I.V., director al SC H.T. SRL Suceava, a sponsorizat fundația cu suma de 10.000.000 lei, achitată prin ordin de plată, conform contractului nr. 557B din 21 iunie 2002, ca urmare a perceperii inculpatului M.G. ca o personalitate locală, arătând că a sesizat, cu ocazia semnării contractului, că acesta era președinte, al fundației. De asemenea, martorul a confirmat împrejurarea că inculpatul M.G. a invitat mai mulți oameni de afaceri din zonă, în cursul anului 2003, la sediul Consiliului Județean Suceava, ocazie cu care a solicitat contribuția acestora la efectuarea unor lucrări la Mănăstirea Dragomirna, în sală fiind distribuite contracte de sponsorizare (vol. II, filele 195-196);

Martorul S.A.G., administrator la SC T. SRL, a sponsorizat fundația cu suma de 5.000.000 lei, conform contractului nr. 20 din 18 noiembrie 2004, suma fiind achitată prin ordin de plată. Aceasta a declarat că sponsorizarea a fost solicitată de două persoane de sex masculin, care i-au prezentat contractul, în conținutul căruia era menționată calitatea de reprezentant al fundației a inculpatului M.G. (vol. II, filele 172-174);

Martorul C.I., asociat și administrator al SC I.D.P. SRL, a sponsorizat fundația cu suma de 40.000.000 lei, așa cum rezultă din contractul nr. 309 din 12 decembrie 2002 și din ordinul de plată, dând dispoziție soției sale pentru semnarea contractului. Ca și în cazurile descrise anterior, determinantă în semnarea contractului a fost calitatea deținută de reprezentantul acesteia, inculpatul M.G., cu toate că martorul nu a recunoscut acest fapt. Motivele care au condus la această concluzie au constat în aceea că, pe de o parte, C.I. a refuzat să declare sau măcar să încerce să reconstituie împrejurările în care i-a fost solicitată sponsorizarea, precizând chiar că la acea dată nu auzise de M.G., atitudinea sa fiind vădit ostilă, iar, pe de altă parte, suma de 40.000.000 lei, afectată unei singure sponsorizări, la nivelul anului 2002, avea un cuantum relativ mare, explicându-se numai prin acordarea unei anumite importanțe de către sponsor beneficiarului (vol. II, filele 179-181);

Martorul D.V., director general la SC F. SA Suceava, a sponsorizat fundația cu suma de 15.000.000 lei, conform contractului fără număr din 23 decembrie 2003, sumă achitată prin ordin de plată. Martorul a declarat că solicitarea i-a fost adresată de învinuitul S.P., acesta înmânându-i și contractul de sponsorizare, prilej cu care a constatat că reprezentant al fundației este inculpatul M.G., despre care cunoștea că este președintele Organizației Județene Suceava a Partidului Social Democrat și, totodată, președinte al Consiliului Județean Suceava. De asemenea, martorul a dorit să precizeze că „la efectuarea sponsorizării a contat faptul că sus-numiții aveau anumite poziții politice" (vol. II, filele 102-104).

Martorul O.S., administrator al SC O. SRL, a contribuit la sponsorizarea fundației cu suma de 5.000.000 lei, în baza contractului fără număr din 18 noiembrie 2004, achitând suma precizată prin ordin de plată. Deși acesta a declarat că nu îi cunoaște personal pe inculpații M.G. și S.P., această afirmație nu implica faptul că nu ar fi avut cunoștință de poziția acestora în cadrul formațiunii politice, martorul căutând să denatureze adevărul, fără a minți în totalitate. De asemenea, data primirii solicitării și încheierii actului, și anume în timpul campaniei electorale, atestă că sponsorizarea s-a făcut în considerarea poziției politice a reprezentanților acesteia (vol. II, filele 186-187);

Martorul T.V., administrator al SC A.C.T. SRL, a sponsorizat fundația cu suma de 50.000.000 lei, conform ordinului de plată din 17noiembrie 2004. Martorul a precizat că sponsorizarea i-a fost solicitată de două persoane de sex masculin, în cursul lunii octombrie 2004, din atitudinea cărora a înțeles că sunt din partea Organizației Județene Suceava a Partidului Social Democrat, astfel că a făcut referire expresă la faptul că sumele sunt colectate pentru campania electorală din acel an (vol. II, filele 169-170).

Referitor la scopul desfășurării acestor activități, respectiv acela al obținerii unor foloase necuvenite pentru formațiunea politică ai căror membri erau majoritatea membrilor fondatori ai Fundației Social-Culturale „Armonia” Suceava, în actul de inculpare s-a precizat că, deși o parte din banii colectați în modurile arătate au fost utilizați în scopul care rezulta din statutul fundației, aceasta s-a făcut de maniera ca imaginea fundației să fie asociată Organizației Județene a P.S.D. Suceava.

Astfel, au fost utilizate sume de bani, atât în cadrul manifestărilor prilejuite de comemorarea împlinirii a 500 de ani de la trecerea în neființă a voievodului Ștefan cel Mare, cât și pentru achiziționarea de ulei, zahăr, orez, batoane de salam, precum și pungi, pentru a se distribui pachete, așa cum rezultă dintr-o cerere nedatată, întocmită de numitul S.P. Aceste pachete au fost distribuite, așa cum rezultă din tabelele existente în evidența contabilă a fundației (vol. IV, filele 33-37).

Au fost apreciate că sunt semnificative aprobările date de inculpatul G.M. pentru donații în bani ale Fundației Social Culturale „Armonia” către numiții: V.D. (pentru suma de 11.000.000 ROL la data de 22 noiembrie 2004 - vol. IV fila 61), S.A. (pentru suma de 11.000.000 ROL la data de 23 noiembrie 2004 - vol. IV, fila 63), A.S. (pentru suma de 11.000.000 ROL la data de 23 noiembrie 2004 - vol. IV, fila 69), T.I. (pentru suma de 11.000.000 ROL la data de 24 noiembrie 2004 - vol. IV, fila 65), P.L. (pentru suma de 11.000.000 ROL la data de 23 noiembrie 2004 - vol. IV, fila 67), C.V. (pentru suma de 8.000.000 ROL la data de 6 decembrie 2004 - vol. IV, fila 40), H.A.V. (pentru suma de 20.000.000 ROL la data de 9 decembrie 2004 - vol. IV, fila 43), V.G. (pentru suma de 20.000.000 ROL la data de 10 decembrie 2004 - vol. IV, fila 44), C.A.E. (pentru suma de 20.000.000 ROL la data de 12 decembrie 2004 - vol. IV, fila 46), O.I.C.G. (pentru suma de 20.000.000 ROL la data de 9 decembrie 2004 - vol. IV, fila 48), M.M.C. (pentru suma de 20.000.000 ROL la data de 10 decembrie 2004 - vol. IV, fila 50), T.I.C. (pentru suma de 20.000.000 ROL la data de 11 decembrie 2004 - vol. IV, fila 52). Din analiza datelor la care au fost făcute aceste cereri, înaintea alegerilor parlamentare și prezidențiale din data de 27 noiembrie 2004 și, respectiv, înaintea turului doi al alegerilor președintelui României, care a avut loc pe data de 12 decembrie 2004, la sumele plătite, respectiv 11.000.000 ROL și 20.000.000 ROL, precum și din faptul că la cererile din decembrie, onorarea a fost făcută pe data de 15 decembrie 2004, așa cum rezultă din însemnările făcute pe verso a fiecărei cereri, parchetul a opinat că aceste persoane au desfășurat activități pentru Organizația Județeană a P.S.D. Suceava, cu ocazia celor două tururi de scrutin.

În plus, în actul de sesizare a instanței, s-a reținut că au fost identificate două acțiuni directe, neechivoce în cursul cărora fundația a plătit sume bănești în folosul P.S.D.

Astfel, s-a reținut că martorul R.P., un scriitor cunoscut în zona Sucevei a întocmit la data de 24 septembrie 2002, un act adresat Delegației Permanente a P.S.D. Suceava, „domnului vicepreședinte P.Ș.” arătând că „recent, la împlinirea a 110 ani de la apariția social-democrației în România, domnul A.N. sublinia necesitatea cultivării tradițiilor acestei formațiuni politice și argumentând necesitatea publicării unei lucrări despre un vechi social democrat T.V.F. În finalul cererii martorul R. a menționat că „lucrarea ar putea fi folosită de P.S.D. în campania electorală din anul 2004, pentru că arată ce personalități făceau parte din acest partid, care luptă pentru cauza celor mulți, etc." (vol. III, filele 304-305).

Deși cererea a fost adresată Organizației Județene P.S.D. Suceava, inculpatul M.G., în calitate de președinte al Fundației Social Culturale „Armonia”, după ce a intrat în posesia documentului, l-a aprobat prin rezoluția „da” pe care a și semnat-o.

Această lucrare intitulată” Viața unui social democrat” a fost tipărită de către SC T.L. SRL Suceava, așa cum rezultă din copia facturii fiscale seria SV ACB nr. 5076087, în valoare de 17.307.360 ROL, care la rubrica „semnătură de primire” a fost semnată de inculpatul P.Ș. (vol III, fila 61) și ordin de plată nr. 28 din, 16 aprilie 2004 (vol. III, fila 61), care a fost semnat de inculpatul M.G.

Un alt autor cu vechi tradiții familiale social democrate este martorul G.F. Astfel, cum acesta a declarat, în calitatea sa de membru al Organizației Județene Suceava a Partidului Social Democrat, a fost abordat, la începutul lunii aprilie 2005, de inculpații M.G. și S.I., care i-au solicitat să scrie o carte cuprinzând istoricul social democrației românești, menționând că este interesat și A.N. Martorul a acceptat și a scris lucrarea (de mici dimensiuni) „Scurtă cronologie a social democrației românești”. Această lucrare urma să fie distribuită participanților la Congresul Extraordinar al P.S.D. din luna aprilie 2005 (vol. II, fila 45). Lucrarea a fost tipărită de către aceeași SC T.L. SRL, așa cum rezultă din copia facturii fiscale seria SV VED nr. 08689543 ( vol. III, fila 64) în valoare de 31.187.952 ROL, care la rubrica „semnătură de primire” poartă semnătura inculpatului S.P., care a declarat că a semnat această factură tot pentru primirea facturii și nu pentru primirea celor 1600 exemplare. Plata facturii a fost făcută prin ordinul de plată nr. 14 din 06 mai 2005 (vol.III, fila 66), semnat de același M.G. Așa cum rezultă din declarația numitului F.G. (vol.II, fila 45), de la tipografie cărțile au fost transportate la sediul Organizației Județene Suceava a Partidului Social Democrat, de unde o parte, circa 800 de exemplare, au fost distribuite membrilor de partid participanți la Congresul Partidului Social Democrat, iar restul au fost împărțite de către Organizația Județeană Suceava unor persoane din județ sau altor organizații județene.

Pe linia asigurării de foloase bănești necuvenite pentru Organizația Județeană a P.S.D. Suceava, s-a apreciat că s-a înscris și închirierea spațiului în care Fundația Social Culturală „Armonia" și-a desfășurat și își desfășoară activitatea. Astfel, pe lângă permanenta sugestie a apartenenței politice a fundației (relatată chiar de unii martori cum ar fi S.V. - vol. II, fila 109 - care și în prezent este convins că fundația aparține P.S.D.), chiria s-a convertit prin încălcarea dispozițiilor legale într-o nouă sursă de bani pentru P.S.D. La data de 30 decembrie 2004, a fost încheiat contractul de închiriere înregistrat la Organizația Județeană Suceava a P.S.D. sub nr.875 (vol. IV, filele 287-289), prin care aceasta se obliga să închirieze o suprafață de 20 mp din sediul său, adică imobilul situat în municipiul Suceava, Fundației Social Culturale „Armonia”, prețul chiriei fiind fixat la suma de 200 EURO pe lună. Contractul nu a fost înregistrat la organele fiscale, așa cum a rezultat din declarația inculpatului M.G. Plata chiriei a fost efectuată prin ordinul de plată nr. 21 din data de 27 iunie 2005, în valoare de 30.000.000 ROL, semnat de același M.G. Prin aceasta au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 90 din 18 martie 2003 privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, care la art. 8 precizează: „(1)Sediile partidelor politice, dobândite în condițiile art. 4 pot fi închiriate numai persoanelor juridice de drept public sau de drept privat cu scop identic sau asemănător. (2) Orice altă formă de cedare a posesiei este interzisă”.

Având în vedere cele arătate mai sus organele de urmărire penală au concluzionat că Fundația „Armonia” a fost utilizată în „sistem pușculiță” în folosul Organizației Județene a PSD Suceava.

Din copiile documentelor contabile ale Fundației Social Culturale „Armonia” a rezultat faptul că numeroase cereri de sponsorizări necesare pentru manifestări culturale sau nevoile lăcașurilor de cult, deși au fost înregistrate la Consiliul Județean Suceava, au fost onorate din fondurile fundației, de unde rezultă faptul că inculpatului M.G., împreună cu inculpatul S.P., executantul dispozițiilor sale și cu inculpatul S.I., care de la București a orchestrat acțiunile descrise, au creat în mod deliberat confuzia între activitatea fundației, a partidului și a consiliului județean.

S-a reținut că faptele inculpatului S.P. care a contribuit prin acte de ajutorare a faptelor inculpaților M.G. și S.I. în scopul de a deține foloase necuvenite prin intermediul fundației pentru PSD s-au desfășurat în perioada 2002-2004.

În actul de inculpare s-a reținut că inculpații M.G. și S.I. și-au folosit autoritatea și influența prin solicitări directe și nemijlocite în scopul obținerii de fonduri bănești care constituie foloase necuvenite în înțelesul dispozițiilor legale, sume care au ajuns în contul Fundației social culturale „Armonia”, în perioada 2002-2006 și respectiv noiembrie 2004.

În cauză a fost dispus și s-a administrat în cursul urmăririi penale, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 83/P/2006 din data de 4 decembrie 2006 (vol. III, filele 4-24), aparținând specialistului Direcției Naționale Anticorupție, C.I., expozitivul acestui document, cât și concluziile sale fiind apreciate ca ilustrative în sprijinul ideii vinovăției inculpaților, actul documentând activitatea fundației încă de la începuturile sale și până în prezent.

Unul dintre obiectivele stabilite a fost acela de a se evidenția evoluția încasărilor pe diferite perioade de timp, de la înființarea fundației și prezentarea proporției acestora în campania electorală față de restul perioadei de funcționare a fundației. Astfel, a rezultat că încasările totale ale fundației, în perioada analizată, aprilie 2002 - decembrie 2005, au însumat 2.892.173.214 lei, iar încasările din trimestrul IV al anului 2004 s-au ridicat la suma de 1.510.000.000 lei, ajungându-se la concluzia că încasările dintr-o perioadă de 4 luni (reprezentând tocmai perioada campaniei electorale) reprezintă, procentual, circa 55% din încasările totale pe o perioadă de 3 ani și 8 luni.

Legat de încadrarea juridică reținută, în actul de inculpare, s-a arătat că inculpații M.G. și S.I. și-au folosit, atât autoritatea, cât și influența în scopul mai sus-arătat. Astfel, pe lângă existența calității lor de subiect activ al infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, și în virtutea ierarhiei existente în cadrul P.S.D. - Organizația Județeană Suceava, solicitările de foloase materiale s-au concretizat, așa cum se arată în starea de fapt, în dispoziții date subalternilor pe linie de partid, invocându-se necesitățile grupării politice. Prin aceasta s-a realizat și latura obiectivă a infracțiunii. De asemenea, actele de influențare s-au materializat și prin adunarea oamenilor de afaceri din județul Suceava la sediul Consiliului Județean Suceava, scopul fiind același, iar reprezentanții firmelor în cauză fiind în deplina cunoștință de cauză cu calitatea celor ce solicitau banii. Faptul că la autoritatea rezultând din funcțiile pe linie de partid s-a adăugat și autoritatea rezultând din calitățile de președinte al Consiliului Județean (inculpatul M.G.) și, respectiv, deputat (inculpatul S.I.) a conferit infracțiunii reținute, în opinia procurorului, un conținut concret agravat, inculpatul M.G. folosindu-și autoritatea și în calitate de președinte al fundației prin actele de dispoziție reprezentând dispunerea unor plăți și încasarea unor sume, în numele acesteia.

Pe parcursul executării actelor de autorat de către inculpații M.G. și S.I., în calitate de complice, inculpatul S.P. a desăvârșit acțiunea de dobândire a foloaselor necuvenite, respectiv a contribuit în mod esențial la realizarea scopului.

În ceea ce privește caracterul de foloase necuvenite al sumelor bănești percepute în contul Fundației Social Culturale „Armonia”, acesta a rezultat din dispozițiile legale în vigoare. Astfel, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 43/2003 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale „donațiile primite de un partid politic într-un an fiscal nu pot depăși 0,025% din veniturile bugetului de stat pe anul respectiv”. De asemenea, potrivit art. 5 alin. (10) din același act normativ „este interzisă acceptarea sub orice formă directă sau indirectă de către partidele politice a donațiilor de bunuri materiale sau sume de bani, ori prestarea de servicii gratuite făcute cu scopul evident de a obține un avantaj economic sau politic”. Mai mult potrivit art. 16 din aceeași lege „se interzice finanțarea în orice mod a campaniei electorale a unui partid, a unei alianțe a acestora sau candidat independent de către o autoritate publică, instituție publică, regie autonomă, companie națională, societate comercială sau societate bancara cu capital integral ori majoritar de stat sau de către un sindicat ori o asociație sau fundație. Sumele astfel primite se confiscă și se fac venit la bugetul de stat”. Așa cum se arată și în starea de fapt, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 90/2003 stipulează: „(1) Sediile partidelor politice, dobândite în condițiile art. 4 pot fi închiriate numai persoanelor juridice de drept public sau de drept privat cu scop identic sau asemănător. (2) Orice altă formă de cedare a posesiei este interzisă”.

S-a reținut că situația de fapt descrisă în rechizitoriu și vinovăția inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, rezultă din următoarele mijloace de probă:

- Proces-verbal de sesizare din oficiu, rezoluție de începere a urmăririi penale, ordonanță de schimbare a încadrării juridice, rezoluție de dispunere a efectuării actelor premergătoare, rezoluție de dispunere a audierii unor martori, declarațiile și cazierele învinuiților, împuterniciri avocațiale, procesele - verbale de aducerea la cunoștință a învinuirii și dreptului la apărare, procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală declarațiile martorilor G.F., R.P., G.C., G.G., A.C., C.S., B.V., G.C., J.V., D.V., S.V., adrese efectuate de D.N.A. către Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava, către SC T.P.D., către Biroul Asociațiilor și Fundațiilor, către SC A.P., către Banca Comercială S.A., către Fundația Social Culturală „Armonia", către Judecătoria Suceava - Biroul Persoane Juridice, înscrisuri referitoare la îndeplinirea procedurii de aducere și citare a învinuiților și martorilor, articole referitoare la fundație apărute în presă, un exemplar al lucrării „Destinul unui social democrat", rezoluție de dispunere a constatării tehnico-științifice, raport de constatare tehnico-științifică, copii înscrisuri referitoare la înmatricularea fundației, corespondență DNA către fundație, dovadă de ridicare și cerere de finanțare a numitului R.P., adresate Delegației Permanente a PSD Suceava, adresă a tipografiei L., adrese ale SC A.P., Băncii Comerciale SAS, fundației, BCR, Judecătoria Suceava către DNA, copii înscrisuri contabile referitoare la evidența fundației din perioada 2004-2005, copie extrase de cont referitoare la operațiuni ale Asociației Alianța pentru Democrație, copii documente constitutive ale Asociației Alianța pentru Democrație, copie a adresei Judecătoriei Suceava, registrul asociaților și fundațiilor către DNA, extrase din baza electronică a Registrului Comerțului privind datele de înmatriculare ale societăților comerciale care au efectuat sponsorizări pentru fundație sau au fost beneficiare ale plăților efectuate de aceasta.

În conformitate cu dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a solicitat prin rechizitoriu confiscarea sumei de 2.892.173.214 lei, întrucât întreaga activitate a fundației s-a circumscris activităților ilegale de colectare de fonduri pentru PSD, inclusiv acțiunile umanitare, iar cu prilejul dezbaterilor în fond D.N.A. - invocând și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 43/2003 a solicitat confiscarea următoarelor sume de la inculpați:

-1.061.086.607 lei de la inculpatul M.G.;- 1.061.086.607 lei de la inculpatul S.P.; - 770.000.000 lei de la inculpatul S.I.;

Ascultat în fața instanței de fond, inculpatul M.G. a declarat că nu este vinovat pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa și că în tot ceea ce a întreprins în calitate de președinte al Fundației „Armonia” în vederea obținerii unor sponsorizări a urmărit doar realizarea scopurilor pentru care a fost înființată această fundație. De asemenea, a susținut că nicio sumă de bani încasată în contul fundației nu a fost folosită pentru finanțarea companiei electorale a PSD, fapt evidențiat în actele contabile.

La rândul său, inculpatul S.I. a declarat în fața primei instanțe că în nicio împrejurare nu și-a folosit influența și autoritatea de care se bucură în calitatea sa de parlamentar și vicepreședinte al Organizației Județene Suceava a PSD pentru a determina strângerea de fonduri în folosul Fundației „Armonia” și că niciun leu din fondurile fundației nu a fost folosit pentru finanțarea companiei electorale a PSD, astfel că nu se consideră vinovat pentru infracțiunea pentru care a fost dedus judecății.

Inculpatul S.P. a declarat în fața instanței că nu este vinovat pentru infracțiunea ce i se impută, arătând că în nicio ocazie nu a folosit influența sau autoritatea sa pentru a obține sponsorizare pentru Fundația „Armonia”. Totodată, a susținut că în nicio situație, din fondurile fundației nu au fost folosite sume de bani pentru organizarea unor activități specifice de partid sau pentru promovarea imaginii partidului din care făcea parte.

În condițiile prevăzute de art. 289 C. proc. pen., instanța de fond a ascultat martorii din lucrări, avuți în vedere de procuror la trimiterea în judecată, mai puțin martorul G.C., decedat după sesizarea instanței și martorul R.P. care din motive medicale nu s-a putut prezenta în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru ambii inculpați făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

De asemenea, la cererea inculpaților au fost ascultați martorii D.I., U.E.C. și T.M., iar la cererea reprezentantului Ministerului Public au fost ascultați martorii C.V., H.V. și M.M.C. Atât inculpații, cât și reprezentantul Ministerului Public au depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri.

Prima instanță, analizând și evaluând actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege. În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Normele procesual penale obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă un rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul la apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

În legătură cu acest principiu, s-a constatat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că „prezumția de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului”.

Acuzării îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile care fac obiectul învinuirii și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție, statul fiind obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea dezbaterii în contradictoriu” (Plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988, cauza Barbera, Mesesegne și Jabordo vs.Spania).

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței de judecată.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Potrivit art. 345 alin. (1) C. proc. pen., asupra învinuirii aduse inculpatului, instanța hotărăște prin sentință, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, iar art. 345 alin. (2) din același cod, precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă, cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, printre altele, că fapta a fost săvârșită de inculpat.

În conformitate cu dispozițiile art. 200 C. proc. pen. „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.”

Art. 289 C. proc. pen. dispune că „judecata se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu”.

Astfel, probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu, numai după verificarea efectuată în aceste condiții instanța putând reține motivat că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.

Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 62, art. 63 C. proc. pen., cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 C. proc. pen., hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.

S-a reținut că în cauză, în deplin consens cu dispozițiile art. 3 C. proc. pen., privind aflarea adevărului, ținând seama de întreg materialul probator administrat, din probele care reflectă adevărul rezultă că faptele imputate inculpaților M.G. și S.I. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar cele reținute în sarcina inculpatului S.P. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, constituie infracțiune fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale care se formează, desfășoară și dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcție de conducere într-un partid ori într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație în ceea ce privește folosirea influenței ori autorității pe care acestea le au.

Prin incriminarea acestor fapte sunt apărate în subsidiar și relațiile sociale referitoare la prestigiul și credibilitatea de care trebuie să se bucure partidele, sindicatele, patronatele și persoanele juridice fără scop lucrativ, acestea constituind obiectul juridic special secundar, adiacent infracțiunii.

Pe cale de consecință, subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, poate fi numai persoana care îndeplinește o funcție de sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ.

Subiectul pasiv este partidul, sindicatul, patronatul sau persoana juridică fără scop lucrativ în care deține funcția de conducere subiectul activ și a căror autoritate presupun credibilitate sunt lezate prin faptele acestuia de folosire a influenței sau autorității sale în scopul deținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Elementul material al laturii obiective constă în fapta subiectului activ nemijlocit de a folosi influența sau autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Prin a folosi – influența sau autoritatea pe care le are subiectul activ al infracțiunii, se înțelege a le întrebuința, a le utiliza, a uza de acestea în scopul stabilit. Folosirea se poate referi, fie la influență, fie la autoritatea pe care le are subiectul activ, ori la amândouă, ele completându-se reciproc.

Influența – în sensul în care interesează, este aptitudinea, capacitatea persoanei care exercită o funcție de conducere într-un partid sau în cadrul unei persoane juridice fără scop lucrativ de a avea trecere, de a înrâuri asupra cuiva pentru a-i schimba atitudinea, concepția, hotărârea, decizia datorită funcției pe care o deține.

Autoritatea – este prestigiul, considerația, vaza, general acceptate a persoanei care îndeplinește funcția impusă subiectului activ al infracțiunii.

Atât influența cât și autoritatea derivă din însăși funcția exercitată și nu din calitățile individuale, personale ale persoanei investită cu funcția de conducere într-un partid sau într-o fundație fără scop lucrativ, fiind inerente acestora.

Latura subiectivă este caracterizată în cazul acestei infracțiuni de intenția directă calificată de scopul cu care trebuie să acționeze subiectul activ atunci când săvârșește fapta care definește elementul material al laturii obiective.

Ea rezultă neîndoielnic din litera legii care prevede că subiectul activ trebuie să acționeze în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Dacă, atunci când săvârșește fapta, acțiunea care definește elementul material al laturii obiective, subiectul activ nu a acționat în scopul anume prevăzut de lege și arătat mai sus, nu este realizată latura subiectivă a infracțiunii.

În situația de fapt descrisă în rechizitoriu s-a reținut că, încă de la data constituirii Fundației Social Culturale „Armonia” Suceava, inculpații M.G. și S.I., ajutați de inculpatul S.P., au acționat în scopul colectării de fonduri necesare desfășurării activității Organizației Județene Suceava a Partidului Social Democrat.

Parte din aceste fonduri, conform actului de inculpare, au fost folosite pentru acțiuni social-culturale și umanitare, conform scopului declarat al fundației, însă, dată fiind percepția generală la nivelul unității administrativ-teritoriale, și anume aceea că fundația aparține Partidului Social Democrat, s-a urmărit ca beneficiul indirect al unor astfel de activități să fie formațiunea politică amintită, prin inducerea unei participări efective la viața socială și a umanitarismului exponenților acesteia, în scopul atragerii electoratului.

Potrivit rechizitoriului, o altă parte din fondurile colectate au fost utilizate efectiv și neechivoc în interesul Partidului Social Democrat, respectiv pentru tipărirea unor lucrări având ca subiect doctrina social-democrată, acestea fiind distribuite în timpul campaniei electorale la sfârșitul anului 2004, precum și la Congresul Extraordinar al Partidului Social Democrat din luna iunie 2005.

În actul de sesizare a instanței au fost identificate trei modalități concrete în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, indicându-se pentru fiecare în parte susținerile martorilor care au efectuat sponsorizări către fundație ca urmare a demersurilor inculpaților, precum și sumele remise cu acest titlu.

1. Cu privire la prima modalitate de colectare a fondurilor și care a constat în convocarea de către inculpatul M.G. personal, sau de către inculpatul S.P. din dispoziția celui dintâi, la sediul Consiliului Județean Suceava a reprezentanților unor societăți comerciale din județ, prilej cu care, M.G., în calitate de președinte al fundației, împrejurare suprapusă percepției că aceasta aparține PSD, le-a solicitat acestora să contribuie cu sume de bani la desfășurarea, prin intermediul fundației, a unor acțiuni social-culturale, sportive ori cu caracter umanitar, iar inculpatul S.P. a distribuit contracte de sponsorizare, prima instanță a reținut următoarele:

Așa cum rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de fond (declarațiile inculpaților M.G. și S.P. – filele 24-27 și, respectiv, filele 28-29 dosar fond; declarațiile martorilor C.A. (filele 252-253 dosar fond), D.I. (filele 171-172 dosar fond), I.V. (filele 250-251 dosar fond), I.N. (fila 73 dosar fond), D.G. (fila 74 dosar fond), S.L.N. (filele 216-217 dosar fond) în perioada 2003-2006 au avut loc la sediul Consiliului Județean Suceava trei întâlniri ale inculpatului M.G. cu reprezentanții unor societăți comerciale din județ cărora li s-a solicitat sponsorizarea unui turneu internațional de fotbal pentru juniori, intitulat „Turneul celor 5 națiuni”, sprijinirea Mânăstirii Dragomirna pentru refacerea canalizării și alimentării cu apă a lăcașului de cult respectiv, care fuseseră distruse în urma inundațiilor din 2003, precum și sponsorizarea construirii a unui număr de 5 case distruse de inundațiile din noaptea de 30 iunie spre 1 iulie 2006, care au avut loc în comuna Arbore, județul Suceava.

Fiind ascultați în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 289 C. proc. pen., în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu, martorii S.L.N., L.C., I.N., I.V., D.G., I.I. și S.V. au arătat că au participat la astfel de întâlniri, dar că în luarea deciziei de a sponsoriza Fundația „Aromonia” nu au fost influențați de funcțiile sau autoritatea inculpatului M.G. sau de ale inculpatului S.I.

Astfel, martora S.L.N., director general al SC S. Suceava a declarat: „De-a lungul timpului, societatea noastră a efectuat mai multe sponsorizări la cămine de bătrâni, spitale, biserici, asta mai ales că am în familie rude preoți și am fost crescută cu frica lui Dumnezeu. În momentul în care realizez sponsorizarea unui lăcaș de cult, cred că discuțiile nu au rost, aceasta trebuind făcută în taină. Cele relatate mai sus reprezintă de fapt, motivația acordării acelei sponsorizări.” (n.n. 15 milioane lei pentru lucrările de investiție de la Mânăstirea Dragomirna) –f.216 dosar fond.

De asemenea, martorul L.C., administrator la SC T.C. SRL Vicova de Sus a învederat primei instanțe următoarele: „Așa cum am sponsorizat și alte fundații din județul Suceava, în urmă cu câțiva ani, nu-mi amintesc exact data, am sponsorizat cu suma de 100 milioane lei vechi și Fundația „Armonia” din Suceava (.....) Cunoșteam de la domnul M. scopurile acestei fundații, astfel că am hotărât singur să realizez acea sponsorizare. Nici funcția și nici personalitatea domnului M. nu m-au influențat în realizarea sponsorizării.” (f.20-21 dosar fond).

La rândul său, martorul I.N., director la SC M.P. SA. Suceava a afirmat în fața primei instanțe: „În luna august 2003 am sponsorizat Fundația „Armonia” cu suma de 25 milioane lei, dar nu-mi aduc aminte detalii despre împrejurările în care a fost încheiat contractul, întrucât am zilnic multe contracte de semnat. Din câte îmi amintesc, am participat la două adunări în clădirea consiliului județean și a prefecturii, într-o ocazie la întâlnirea cu stareța Mânăstirii Dragomirna și în cea de a doua, când mi s-au solicitat sponsorizări pentru înlăturarea efectelor inundațiilor din județul Suceava. Am încheiat acel contract de sponsorizare cu Fundația „Armonia” din spirit caritabil. Îl cunoșteam pe domnul M. în calitate de președinte al consiliului județean. Eu nu sunt membru de partid și nu pot spune dacă atunci cunoșteam împrejurarea că domnul M. este președinte al organizației PSD Suceava.” (a se vedea fila 73 dosar fond).

Martorul I.V., director la SC H.T. SRL Suceava, a învederat instanței de fond că în anul 2004, la solicitarea martorului F.D. a sponsorizat Fundația „Armonia” cu suma de 20 milioane lei” dar a arătat că martorul respectiv nu a făcut nicio presiune asupra lui și nici nu a amintit numele vreunui inculpat din această cauză pentru a-l determina să realizeze acea sponsorizare (filele 250-251 dosar fond).

Martorul D.G., administrator la SC A.S.F. SRL, care în anul 2003 a sponsorizat Fundația „Armonia” cu suma de 15 milioane lei pentru susținerea unei competiții sportive cu participare internațională, a declarat în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: „Am luat hotărârea să efectuez acea sponsorizare, apreciind că acel eveniment sportiv prezintă interes și merită să fie susținut financiar și nu datorită funcțiilor și autorității domnului M.G. De altfel, firma pe care o conduc a efectuat și alte sponsorizări pentru activități similare prin alte ONG-uri, efectuarea de sponsorizări reprezentând o componentă a politicii manageriale a firmei noastre, a politicii de marketing.” (a se vedea fila 74 dosar fond). De asemenea, martorul I.I., administrator la SC T.O. SA care a sponsorizat Fundația „Armonia” cu suma de 10 milioane lei, declară: „Am înțeles să fac acea sponsorizare tocmai pentru că am înțeles sensul acțiunii la care, de altfel, am și participat (n.n. vizita unei delegații străine în județ) și nu persoana sau funcția lui M. sau a altei persoane. Calitatea mea de sucevean a fost un motiv în plus pentru a realiza sponsorizarea respectivă, suma fiind modică, iar rezultatele firmei îmi permiteau să mă încadrez în limitele legii cu cota respectivă. Nu fac politică și păstrez echidistanța față de toate formațiunile politice și nu am simțit ca acțiunea respectivă să aibă o conotație politică”. (a se vedea filele 174-175 dosar fond).

Ultimul martor invocat de parchet că ar fi sponsorizat Fundația „Armonia” prin această primă modalitate este S.V., administrator la SC Q.C. SRL Suceava. Deși la urmărirea penală martorul a arătat că a acceptat sponsorizarea cu suma de 100 milioane lei în considerarea faptului că „fundația aparținea Partidului Social Democrat”, în fața instanței de fond, martorul a declarat: „Aflând despre existența Fundației „Armonia” am hotărât ca și firma pe care o conduc să o sponsorizeze. Am trecut pe la domnul S.P. și am solicitat un contract, spunându-i că am luat această hotărâre. Nu am fost influențat, în nici un fel, de vreunul din cei trei inculpați pentru a încheia contractul respectiv. Eu am stabilit suma de 100 milioane lei cu care să sponsorizeze. Este adevărat că la urmărirea penală am declarat că fundația aparține PSD-ului, cel puțin așa știam atunci, ulterior, m-am interesat și astăzi declar că eram în eroare” . (a se vedea fila 75 dosar fond).

2. În ceea ce privește cea de-a doua modalitate care, în concepția organelor de urmărire penală, atestă fără dubii faptul că fundația servea interesele unei formațiuni politice și care a constituit-o cea în care inculpatul S.I. a înțeles să contribuie la strângerea de fonduri bănești prin a solicita, cu ocazia desfășurării ședințelor Organizației municipale Fălticeni a PSD, sponsorizarea Fundației Social Culturale „Armonia” Suceava, cu precizarea că sumele urmau să fie folosite pentru campania electorală, prima instanță a reținut următoarele:

În declarația dată în fața organelor de urmărire penală, martorul C.N., director la SC C. SA Fălticeni, a arătat că în luna noiembrie 2005, „a sponsorizat Fundația „Armonia” cu suma de 100 milioane lei la solicitarea inculpatului S.I., care i-ar fi spus că banii urmează a fi folosiți în campania electorală.

Ascultat în fața instanței de fond, în condițiile prev. de art. 289 C. proc. pen., martorul a declarat să s-a simțit dator să încheie acel contract de sponsorizare pentru a ajuta fundația să-și atingă scopurile pentru care a fost înființată și nu în calitate de membru de partid așa cum apare în declarația de la urmărirea penală.

De asemenea, a precizat că nu i s-a solicitat expres sponsorizarea campaniei electorale și că nu a înțeles niciun moment că trebuie să facă acest lucru (a se vedea fila 49-50 dosar fond și f.68-70 vol. II dosar urmărire penală).

Potrivit declarației de la urmărirea penală, martorul G.G., administrator la SC C.C. SA București, în noiembrie 2004, a fost contactat telefonic de inculpatul S.I. care i-a solicitat explicit suma de 400 milioane lei, spunându-i că banii vor fi folosiți în campania electorală pentru Partidul Social Democrat. Ulterior acestei discuții, martorul, care îi cunoștea pe toți trei inculpați și funcțiile pe care aceștia le îndeplineau, a achitat prin două ordine de plată câte 200 milioane lei în contul Fundației „Armonia” (f.60-62 vol. II dosar urmărire penală).

În fața instanței de fond, martorul G.G. și-a nuanțat declarația, arătând că deși a discutat cu deputatul S.I. despre campania electorală, nu i s-au cerut acele sponsorizări pentru a sprijini campania electorală.

Deși și-a pus problema că banii respectivi puteau fi folosiți în alte scopuri, în ianuarie-februarie 2005, a aflat de la inculpatul S.I. că sub nicio formă sumele cu care a sponsorizat Fundația „Armonia” nu au fost folosite în campania electorală, fapt ce-l poate dovedi cu acte (a se vedea f.168-169 dosar fond).

Având în vedere depozițiile celor doi martori din faza de cercetare judecătorească, procurorul de ședință a sesizat organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări față de aceștia, sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen.

Prin ordonanța nr. 12098/P/2004 din 8 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 2 București s-a dispus, în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. și aplicarea amenzii administrative în sumă de 900 de lei, constatându-se că faptei săvârșite de învinuit îi lipsește una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii și anume pericolul social. Fără niciun argument juridic și fără a face trimitere la vreo probă administrativă, procurorul a stabilit că declarația făcută de martorul G.G., pe data de 12 septembrie 2007, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție este mincinoasă, întrucât cu privire la un aspect relatat (destinația sumei care a făcut obiectul sponsorizării) aceasta diferă de declarația dată în fața organelor de urmărire penale pe data de 12 noiembrie 2006, aplicând sancțiunea administrativă sus-arătată.

De asemenea, prin ordonanța nr. 4979/P/2007, din 12 ianuarie 2009, a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.N., în baza art. 262, pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., combinat cu art. 91 lit. c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen., constatându-se că faptei îi lipsește una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii și anume pericolul social. Și în acest caz, procurorul, enunțând declarațiile făcute de martorul C.N. în cursul urmăririi penale și în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție referitor la modul în care au fost folosite sumele cu care a sponsorizat Fundația „Armonia” și cine l-a determinat să facă respectivele sponsorizări, a stabilit că afirmațiile făcute la instanță sunt mincinoase, singurul argument adus fiind acela că cele consemnate în cuprinsul declarației date în fața procurorului au fost însușite prin semnătură, de parcă declarația dată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție ar fi rămas nesemnată.

Analizând declarațiile date de martorii G.G. și C.N. pe parcursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, Înalta Curte constată că declarațiile de retractare sunt susținute de o justificare valabilă (verificările făcute ulterior cu privire la modul în care au fost folosite sumele cu care sponsorizase fundația - în cazul martorului G.G., iar în cazul martorului C.N. - faptul că răspunsurile i-au fost sugerate și formulate de anchetator, în condițiile în care în fața acestuia a afirmat doar că a subînțeles că banii ar putea avea și o altă destinație), iar noile declarații se coroborează cu celelalte mijloace de probă (declarațiile celorlalți martori) declarațiile inculpaților, raportul de constatare întocmit de DNA - anexele 2 și 3 din care rezultă situația plăților făcute de Fundația „Armonia”, astfel că acestea vor fi luate în considerare.

S-a apreciat de către instanță că această constatare este în deplin acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că depozițiile unui martor în ședință publică și sub jurământ ar trebui întotdeauna să fie prioritare altor declarații făcute de același martor în cursul urmăririi penale (cauza Doorson contra Olandei 1996).

Mai mult decât atât, pronunțându-se în cauza Grecu contra României, prin decizia din 30 noiembrie 2006, CEDO a decis că art. 6 al Convenției își găsește aplicabilitatea atunci când pedeapsa prevăzută de textul incriminator este închisoarea, chiar dacă, in concreto, petiționarului îi fusese aplicată o amendă administrativă în temeiul art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., această poziție a instanței europene redeschizând problema compatibilității răspunderii administrative aplicată de procuror cu necesitatea respectării garanțiilor procesului echitabil, inclusiv cu prezumția de nevinovăție.

Un alt martor invocat de organele de urmărire penală că ar fi sponsorizat fundația „Armonia” la sugestia inculpatului S.I. este A.C., director la SC F.F. Fălticeni.

Pe data de 11 aprilie 2007, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, martorul a declarat, sub prestare de jurământ în condiții de oralitate, publicitate și contradictorialitate, că declarația de la urmărirea penală din care rezultă că domnul S.I. i-ar fi cerut să sponsorizeze fundația i-a fost sugerată de anchetator. De asemenea, acesta a mai arătat: „Din contractul de sponsorizare am înțeles că suma respectivă urma să fie folosită în scopuri umanitare și culturale, iar prezența pe contract a domnului M. îmi întărea convingerea seriozității și că banii nu urmau să fie folosiți în alte scopuri. Nu m-am simțit, în niciun fel, constrâns de numele M. și m-am obligat să închei acel contract în calitate de sucevean”.

Și în cazul acestui martor au fost sesizate organele de urmărire penală de către procurorul de ședință, solicitându-se efectuarea de cercetări față de acesta sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.

Prin ordonanța nr. 4979/P/2007, din 12 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București a dispus, în temeiul art. 262, pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen., constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

În declarația dată în fața procurorului, martorul G.C., fost administrator unic al SC N.G. SRL S.R.L. Rădăuți, a declarat că la o ședință a Organizației Județene a PSD Suceava, inculpatul S.I. a solicitat membrilor de partid să contribuie la campania electorală a PSD, spunându-le că „Fundația Social - Culturală „Armonia” trebuie ajutată”. Determinat de acesta, în noiembrie 2004 a sponsorizat fundația sus-arătată cu suma de 250 milioane lei, arătând că „de la domnul deputat S.I. a înțeles că Fundația „Armonia” se va ocupa de campania electorală a PSD (a se vedea filele 50, 52 vol. II, dosar urmărire penală).

După sesizarea instanței de judecată, martorul G.C. a decedat, astfel că nu a putut fi ascultat în fața Înaltei Curți, pentru a se verifica în condițiile art. 289 C. proc. pen., susținerile acestuia, făcându-se însă aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Având în vedere că declarația acestui martor era în flagrantă contradicție cu declarațiile tuturor martorilor ascultați în instanță, prima instanță a apreciat că urmează a se face abstracție de ea.

3. Cu privire la ultima modalitate, reținută în rechizitoriu, prin care fundația a beneficiat de aporturi bănești din partea unor agenți economici și care a constat în distribuirea de către inculpatul S.P., ori de către persoane neidentificate a unor contracte de sponsorizare, atragerea fondurilor făcându-se în acest caz, în considerarea calității reprezentantului fundației, inculpatul M.G. de care potențialii sponsori au luat cunoștință în momentul semnării contractelor prima instanță a constatat următoarele:

În declarațiile date în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, martorii C.S., B.V., G.C., J.V., I.V., S.A.G., C.I., D.V., O.S. și T.V., care au sponsorizat de-a lungul timpului Fundația „Armonia” cu diferite sume de bani, au arătat că nu au fost influențați în luarea acelor decizii de persoana inculpatului M.G. și nici de calitatea acestuia de președinte al fundației.

Astfel, martorul C.S., vicepreședinte al grupului de firme „L.D.”, care a sponsorizat Fundația „Armonia”, în decembrie 2004, cu suma de 250 milioane lei, declara:

„Nu a contat nici funcția dl. M.G., nici a inculpatului S.P. și nici influența și autoritatea dl. S.I. Firmele pe care le conduc au făcut sponsorizări și pentru alte fundații sau organizații. Dacă îmi aduc bine aminte cele trei sponsorizări către Fundația „Armonia” le-am făcut pentru ajutorarea unor studenți din Basarabia” (fila 77 dosar fond).

Martorul B.V., director al SC E.F.E. SRL, care a sponsorizat fundația „Armonia” cu suma de 50 milioane lei, a declarat în fața primei instanțe: „Fiind dintr-o zonă cu multe biserici și mânăstiri (n.n. din Tg.Neamț), când am citit în contract scopul acelei fundații, adică ajutorarea bisericilor și școlilor am luat hotărârea să sponsorizez. Acea rubrică a fost factorul determinant în sponsorizare.

La data încheierii contractului, așa cum am declarat la urmărirea penală în cele consemnate în declarația olograf, nu-l cunoșteam pe dl.M.G., astfel că personalitatea lui nu avea cum să mă influențeze în încheierea contractului” (fila 78 dosar fond).

La rândul său, martorul G.C., director la SC B. SA Suceava, care a sponsorizat în august 2003, fundația „Armonia” cu suma de 40 milioane lei, a declarat în fața Înaltei Curți: „Îi cunoșteam pe cei trei inculpați la data sponsorizării, fiind persoane publice în județul Suceava și am încheiat acel contract nu de teamă și nici datorită influenței vreunuia dintre cei trei inculpați ci pentru că așa am hotărât noi în consiliul de administrație de la societate” (fila 76 dosar fond).

Martorul J.V., administrator la SC T.P. SRL Suceava, care a sponsorizat fundația cu suma de 100 milioane lei, așa cum rezultă din contractul nr. 3 din 10 aprilie 2002, a declarat în fața instanței: „Îl cunosc pe domnul M.G., fiind președintele Consiliului Județean Suceava. Declar că funcția pe care acesta o deține nu m-a influențat în acordarea acelei sponsorizări” (filele 311-312 dosar fond).

De asemenea, martora S.A.G., administrator la SC T. SRL a sponsorizat fundația cu suma de 5 milioane lei, pentru sprijinirea unei formații de dansuri, dar a declarat că nu cunoștea cine făcea parte din conducerea acesteia și nici nu-i cunoștea pe cei trei inculpați. (a se vedea fila 310 dosar fond).

Martorul C.I., astfel cum a declarat și în fața organelor de urmărire penală, a arătat în declarația dată la instanță că în sponsorizarea fundației cu suma de 40 milioane lei în anul 2002 nu a fost influențat, în niciun mod, de vreo persoană din conducerea acesteia, iar la vremea respectivă nu-l cunoștea pe M.G. (filele 106-107 dosar fond).

Martorul D.V., director general la SC F. SA Suceava care în anul 2003, a sponsorizat fundația cu suma de 15 milioane lei a declarat în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

„Așa cum am declarat și la urmărirea penală, nu am fost obligat să contribui cu o sumă de bani, a fost dorința mea. Luarea deciziei de sponsorizare nu a fost influențată de funcțiile și autoritatea domnului M. De altfel, nu era singura sponsorizare pe care am făcut-o și oricum era una destul de mică. Menționez că la urmărirea penală, atât polițistul care m-a audiat, cât și procurorul au încercat să-mi sugereze că sponsorizarea respectivă ne-a fost impusă de președintele Consiliului județean” (filele 102-103 dosar fond).

În luna noiembrie 2004, martorul O.S., administrator al SC O. SRL, a sponsorizat fundația „Armonia” cu suma de 5 milioane lei. Deși acesta a declarat la urmărirea penală că nu îi cunoaște personal pe inculpații M.G. și S.P.; procurorul a reținut că „această afirmație nu implica faptul că nu ar fi avut cunoștință de poziția acestora în cadrul formațiunii politice, căutând să denatureze adevărul, fără a minți în totalitate”.

De asemenea, în viziunea procurorului „data primirii solicitării și încheierii contractului, și anume în timpul campaniei electorale, atestă că sponsorizarea s-a făcut în considerarea poziției politice a reprezentanților acesteia”.

Ascultat de Înalta Curte, martorul O.S. a declarat: „Nu îi cunosc pe M.G., S.I. și S.P. și nu știam că fac parte din conducerea Fundației „Armonia” (fila 309 dosar fond).

În luna noiembrie 2004, martorul T.V., administrator al SC A. SRL a sponsorizat fundația cu suma de 50 milioane lei și deși în declarația de la urmărire penală a arătat că din atitudinea celor două persoane care i-au solicitat sponsorizarea a înțeles că sunt din partea Organizației Județene Suceava a PSD, în fața Înaltei Curți a revenit declarând:

„Precizez, încă o dată, că nu am cunoscut persoanele care mi-au solicitat acea sponsorizare și nici funcțiile sau numele lor nu m-au determinat să sponsorizez Fundația „Armonia”.

„Precizez că am fost forțat de organul de anchetă să recunosc că banii au fost folosiți de PSD, după ce mi s-a relatat faptul că aveau cunoștință că sunt membri PSD și că ar trebui să recunosc că „aceștia au furat”.

Având în vedere revenirea din instanță, procurorul de ședință a sesizat organele de urmărire penală, solicitând cercetarea martorului T.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen.

Prin rezoluția nr. 14632/P/2007, din 8 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București a dispus în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul T.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen., constatându-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

În condițiile prevăzute de art. 289 C. proc. pen., Înalta Curte a ascultat și alți martori din lucrări care au sponsorizat la rândul lor Fundația „Armonia” – cum ar fi: A.E. (contabil șef la SC B. SA Suceava), P.M. (administrator la SC R.C. SRL) și T.P. (administrator la SC L. SRL Suceava) care au declarat că nu cunoșteau cine făcea parte din conducerea fundației și că niciunul dintre inculpați nu i-au influențat în realizarea sponsorizărilor (filele 214-215, fila 213 și filele 104-105 dosar fond).

La propunerea inculpaților, Înalta Curte a ascultat martorii U.C.E. (director general al Complexului Muzeal Bucovina), D.I. (jurnalist) și T.M. (contabila fundației „Armonia”) care au relatat despre acțiunile umanitare și culturale susținute de fundație în perioada de referință.

Astfel, martorul U.C.E. care între anii 2003-2005 a ocupat funcția de director executiv la Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Suceava a arătat că în anul 2003, premiile acordate la concursul de artă plastică „Ion Irimescu” au fost suportate din fondurile Fundației „Armonia”.

De asemenea, în luna mai 2005 în calitate de director al Complexului Muzeal Bucovina a organizat o manifestare dedicată „zilei regelui”, prilej cu care a fost expusă la Suceava, timp de o lună, coroana de oțel a regelui Carol I, iar partea cea mai mare din valoarea de asigurare, care era de 1 milion Euro, a fost suportată de Fundația „Armonia” (fila 113 dosar fond).

Martorul D.I. a relatat Înaltei Curți despre demersurile făcute de inculpatul M.G. pentru reparațiile de la Mânăstirea „Dragomirna” și despre sponsorizarea turneului internațional de fotbal, intitulat „Turneul celor 5 națiuni”.

De asemenea, martorul a învederat Înaltei Curți că prin meritele Fundației „Armonia” s-a tipărit lunar o revistă intitulată „Primele iubiri”, într-un număr de 30.000 exemplare, care au fost distribuite gratuit. În paginile acestei reviste, elevii de liceu cu înclinații literare și-au publicat creațiile. Această activitate a fost finalizată cu publicarea lucrării „Sub semnul poetului –123 de copii și adolescenți scriitori”- fundația „Armonia” fiind cea care a sponsorizat tipărirea acestei cărți (a se vedea filele 171-172 dosar fond).

Martora T.M., care a ținut evidența contabilă a Fundației „Armonia” a relatat Înaltei Curți despre acțiunile sportive, culturale și umanitare (cumpărarea de medicamente, proteze pentru persoanele cu handicap, distribuirea de pachete cu alimente cu prilejul sărbătorilor de iarnă și de Paște) întreprinse de fundație.

Pe parcursul cercetării judecătorești, reprezentantul Ministerului Public, a solicitat suplimentarea probatoriului cu ascultarea a 10 martori care au beneficiat de ajutoare bănești din partea Fundației „Armonia” în schimbul cărora persoanele respective ar fi desfășurat activități în timpul campaniei electorale în favoarea PSD. Întrucât cu toți cei 10 martori se urmărea dovedirea acelorași aspecte, Înalta Curte a aprobat ascultarea a 3 martori, numele acestora fiind indicate de către procurorul de ședință din lista depusă.

Astfel, martorul M.M.C., care în anul 2004 era student în anul I al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava –Facultatea de Educație Fizică și Sport, a declarat că a beneficiat de un ajutor în sumă de 20 milioane lei din partea fundației pe care l-a folosit pentru achitarea taxei de școlarizare.

Întrebat fiind despre eventualele activități desfășurate în sprijinul PSD –martorul a arătat:

„Precizez că până la 18 ani am fost membru simpatizant PNL, iar odată cu împlinirea vârstei de 18 ani am făcut parte din Organizația de Tineret a PNL.

Nu am participat la niciun sondaj de opinie organizat de PSD și nici nu am făcut campanie electorală acestei formațiuni politice. Aceste activități contravin Statutului PNL” (fila 18 vol. II dosar fond).

Martorul H.A.V., care în anul 2004 era student al Universității „Ștefan cel Mare” a apelat și el la Fundația „Armonia”, despre care a auzit în mediul studențesc, și a primit un ajutor în valoare de 20 milioane lei, cu care și-a plătit taxele anuale.

De asemenea, a precizat în fața Înaltei Curți că nu este membru PSD, nu a participat la niciun sondaj de opinie pentru această formațiune politică și nu a efectuat nicio altă activitate în campania electorală pentru acest partid. (fila 17 vol. II dosar fond).

Fiind ascultată în fața Înaltei Curți martora C.V. a relatat : „În luna decembrie 2004, fiica mea C.A.D., era studentă în anul III la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iași –Facultatea de Geografie și Geologie – Secția Geografie Germană și obținuse o bursă de studii pentru 6 luni la o Universitate din Paris. Întrucât sunt văduvă și aveam 2 copii (pensia de urmaș fiind de 1002 lei) am apelat la Fundația „Armonia” din Suceava și am solicitat un ajutor financiar. Suma respectivă urma să o depun într-un cont bancar, iar extrasul de cont trebuia să-l prezint la Ambasada Franței din București în vederea obținerii vizei.”

De asemenea, martora a arătat că a primit suma de 8 milioane lei și că nici ea și nici fiica ei nu sunt membre PSD și nu au fost implicate în campania electorală a PSD Suceava (fila 19 vol. II dosar fond).

Așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi conturată latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, se impune ca subiectul activ să folosească influența sau autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Examinând întreg materialul probator administrat, pe parcursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sus-arătate, nici în ceea ce privește latura obiectivă și nici în ceea ce privește latura subiectivă. În demersurile lor inculpații M.G., S.I. și S.P., în perioadele reținute în rechizitoriu (2002-2006- în cazul primului, noiembrie 2004 în cazul celui de-al doilea și 2002-2004 în cazul ultimului inculpat) nu au urmărit decât să atragă fondurile necesare îndeplinirii scopului și obiectivelor fundației non profit „Armonia” din Suceava, aspect care rezultă, fără echivoc, din declarațiile tuturor martorilor ascultați în instanță, care au declarat în fața Înaltei Curți că nu au fost influențați, în niciun mod, de autoritatea și funcțiile celor trei inculpați pentru realizarea acelor sponsorizări și că fondurile respective au fost folosite în scopuri umanitare, culturale, sportive, etc.

Din declarațiile martorilor s-a constatat că au încheiat acele contracte de sponsorizare din spirit cetățenesc, din spirit caritabil, ca urmare a educației religioase primite în familie, din patriotism local, sau ca o caracteristică a politicii de marketing a firmei.

Prima instanță a apreciat că în rechizitoriu se arată că parte din aceste fonduri au fost folosite pentru acțiuni social culturale și umanitare conform scopului declarat al fundației, iar o altă parte din fondurile colectate au fost utilizate efectiv și neechivoc în interesul PSD, respectiv pentru tipărirea unor lucrări având ca obiect doctrina social-democrată, sau la plata chiriei pentru spațiul închiriat de fundație de la Organizația Județeană a PSD Suceava.

Așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză de un specialist din cadrul DNA, din totalul sumelor de bani încasate de Fundația „Armonia”, în perioada 2002-2006, și care se ridică la 2.892.173.214 lei vechi, s-au făcut plăți conform scopului declarat în valoare de 2.738.869.597 lei vechi la care se adaugă suma de 14.175.211 lei vechi pe care fundația a plătit-o cu titlu de comisioane bancare.

În anexa 6 la raportul de constatare sunt defalcate sumele și beneficiarii acestora, după cum urmează:

1. 258.237.923 lei – SC T.L. SRL,

2. 466.544.051 lei – ajutoare materiale și financiare, premii ziariști, premii olimpici, etc

3. 183.452.000 lei – M. SA

4. 162.307.498 lei – Trezoreria Suceava –taxe și impozite

5. 121.000.000 – P.B.

6. 62.041.198 lei – A. SA

7. 58.310.000 lei – D.G.

8. 44.999.880 lei – C.N.P.E. SA

9. 44.470.816 lei – I.T.G. SRL

10. 35.851.031 lei – A.S.W. SRL

11. 34.000.000 lei – A.P. SRL

12. 34.464.000 lei – Plăți salarii

13. 14.175.211 lei –comisioane bancare

Având în vedere cele care preced, prima instanță a concluzionat că inculpații nu au acționat cu scopul de a obține foloase necuvenite pentru PSD, prin intermediul fundației, astfel că neacționând în scopul prevăzut de textul incriminator, în cauză nu este conturată nici latura subiectivă a infracțiunii, iar în cauză nu s-a dovedit caracterul necuvenit al fondurilor colectate de Fundația „Armonia”.

S-a apreciat că nu poate fi primită susținerea parchetului în sensul că, deși parte din fonduri au fost folosite pentru acțiuni social-culturale și umanitare conform scopului declarat al fundației, în realitate, dată fiind percepția generală la nivelul unității administrativ teritoriale, și anume că fundația aparține PSD, s-a urmărit ca beneficiarul indirect al acestor activități să fie formațiunea politică sus-amintită, prin inducerea unei participări efective la viața socială și a umanitarismului exponenților acesteia, în scopul atragerii electoratului.

Astfel, s-a reținut că din declarațiile martorilor ascultați în fața Înaltei Curți nu rezultă că ar fi existat o astfel de percepție în rândul sponsorilor și nici că de fondurile colectate ar fi beneficiat PSD, construcția juridică propusă de parchet venind în flagrantă contradicție cu normele legale referitoare la vinovăție și răspunderea penală și cu cele care consacră principiul prezumției de nevinovăție.

Cu privire la acțiunile apreciate în actul de sesizare ca directe și neechivoce în cursul cărora fundația a plătit sume bănești în folosul PSD s-au reținut următoarele:

1. Referitor la prima acțiune – privitoare la lucrarea „Viața unui social democrat” scrisă de martorul R.P. și tipărită la SCC T.L. SRL Suceava cu sprijinul fundației „Armonia” (valoarea facturii 17.307.360 lei), folosită în timpul campaniei electorale de către PSD. S-a arătat că din declarația dată la urmărirea penală de martorul P.R. (din motive medicale nu a putut fi ascultat de către Înalta Curte) a rezultat că încă din perioada anilor 1970 a început să facă cercetări și să se documenteze în vederea elaborării unei lucrări privind viața și activitatea lui T.F., militant al mișcării social-democratice din România de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.

În vederea publicării lucrării pe care o terminase încă din anul 1980, martorul a adresat, în septembrie 2002, o cerere delegației Permanente a PSD Suceava solicitând sprijin, aducând ca argument și faptul că lucrarea ar putea fi folosită în campaniile electorale ale partidului, și a fost îndrumat către Fundația „Armonia”. Inculpatul S.P. a vorbit la tipografie, condiții în care martorul a predat manuscrisul. Lucrarea a fost tipărită, la rugămintea sa, într-un tiraj de 500 exemplare, personal luând doar 35 de exemplare, întrucât nu a dorit drepturi de autor, interesul său fiind pur istoric, de evidențiere a personalității lui T.V.F. Ulterior, lucrarea a fost distribuită organizațiilor PSD din județ.

S-a reținut că potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 constituie infracțiune, fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial de a folosi influența ori autoritatea în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. În cazul publicării lucrării sus-arătate, martorul R.P. a fost cel care a apelat la Fundația „Armonia” de a fi sponsorizat în realizarea visului său de a publica studiul respectiv, suma obținută prin aprobarea dată de inculpatul M.G. în calitate de președinte al fundației, neputând fi catalogată ca fiind necuvenită.

Prima instanță a constatat că demersurile inculpaților M.G. și S.P. întreprinse în vederea publicării lucrării respective nu întrunesc cerințele textului incriminator al art. 13 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu s-au folosit nici influența și nici autoritatea în vederea realizării scopului ce decurge din aceste dispoziții legale.

Faptul că lucrarea respectivă despre social-democrație a fost folosită pe linie de partid nu echivalează cu o acțiune directă și neechivocă prin care fundația a plătit sume bănești în folosul PSD în condițiile în care autorul, prin lucrarea sa, s-a adresat acestui segment de cititori.

2. Relativ la o altă acțiune apreciată de către parchet ca fiind directă, neechivocă în cursul căreia fundația a plătit sume bănești în folosul PSD, respectiv tipărirea lucrării intitulate „Scurtă cronologie a social-democrației românești” – autor martorul G.F., cu sprijinul Fundației „Armonia” (valoarea facturii 31.187.952 lei) și care au fost distribuite în 2005, participanților la Congresul PSD prima instanță a constatat că în declarația dată în fața Înaltei Curți, martorul G.F. a arătat că la începutul anului 2005, s-a prezentat la sediul Fundației „Armonia”, solicitând sprijin pentru publicarea lucrării scrisă de el și intitulată „Scurtă cronologie a social-democraților din România.” Persoanele cu care a discutat au fost de acord cu publicarea lucrării și a fost trimis la tipografia T.L. SRL, unde a discutat cu directorul executiv despre condițiile grafice și de numărul de exemplare, stabilind tirajul la circa 1000 de exemplare.

Personal, a ridicat lucrarea de la tipografie, parte din exemplare ducându-le acasă, iar o parte a depozitat-o la sediul fundației, până la lansarea ce a avut loc la Biblioteca Județeană. Fiind delegat la Congresul PSD din 2005, martorul, la solicitarea numitului I.A. din București, care a scris prefața la lucrare, cât și a altor colegi din țară care aflaseră de scrierea sa, a fost de acord să ducă cu el mai multe exemplare care au fost distribuite participanților la congres.

De asemenea, martorul a arătat că niciunul dintre inculpați și nici altcineva din conducerea partidului nu i-a solicitat să scrie acea lucrare și că niciunul dintre inculpați nu i-a cerut să ducă lucrarea la Congresul PSD.

Având în vedere declarația dată în fața Înaltei Curți, procurorul de ședință a sesizat organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări față de martorul G.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen.

Prin ordonanța nr. 4979/P/2007 din 12 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și la art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. combinat cu art. 91 lit. c) C. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen. și aplicarea amenzii administrative în sumă de 1000 lei, constatându-se că faptei îi lipsește una din trăsăturile esențiale ale infracțiune, și anume pericolul social.

Înalta Curte, având în vedere considerentele dezvoltate anterior în cazul martorilor C.N. și G.G. a constatat că declarația dată de martor în fața instanței, în condițiile prevăzute de art. 289 C. proc. pen. exprimă adevărul și pe cale de consecință, a reținut că nici cu privire la acest aspect, faptele inculpaților M.G. și S.I. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și implicit, nici faptele inculpatului S.P. pe cele ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3. Cu privire la singurele plăți făcute direct către Organizația Județeană a PSD Suceava de către Fundația „Armonia” pentru achitarea chiriei pentru spațiul în care aceasta și-a desfășurat activitatea (30.000.000 lei cu O.P. nr. 21 din 27 iunie 2005; 50.000.000 lei cu O.P. nr. 1 din 22 februarie 2006; 42.300.000 lei cu O.P. nr. 2 din 6 aprilie 2006) prima instanță a constatat că nici aceste sume nu pot fi calificate ca fiind „necuvenite”, în sensul textului incriminator, deoarece la data de 30 decembrie 2004, a fost încheiat contractul de închiriere înregistrat la Organizația Județeană Suceava a PSD sub nr. 875, prin care aceasta a închiriat o suprafață de 20 mp din sediul său situat în imobilul din Suceava, Fundației „Armonia”, prețul chiriei fiind fixat la suma de 200 Euro pe lună, așadar, în condițiile în care fundația a funcționat efectiv în acel spațiu, este greu de afirmat că pe această cale s-au asigurat foloase bănești necuvenite pentru organizația PSD Suceava.

Art. 81 alin. (1) din Legea nr. 90/2009 privind vânzarea spațiilor aflate în proprietate privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale destinate sediilor partidelor arată că sediile partidelor politice, dobândite în condițiile art. 4 pot fi închiriate numai persoanelor juridice de drept public sau de drept privat cu scop identic sau asemănător, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că orice altă formă de cedare a posesiei este interzisă.

Așa cum rezultă din Ordonanța nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, organizațiile non-guvernamentale sunt structuri instituționalizate de natură privată ce pot activa fie ca grupuri informale, fie ca persoane juridice și care sunt independente în raport cu orice autoritate publică.

Până la un punct, ONG-urile și partidele politice se aseamănă, ambele categorii de organizații sunt, de fapt, asociații ale cetățenilor și reprezintă elemente de bază ale societății civile. Ambele genuri de asociații sunt constituite pentru a satisface dreptul cetățenilor la asociere, garantat de constituție, în vederea atingerii anumitor obiective desemnate de fondatori.

Scopul final al acestora diferă însă, în timp ce ONG-urile urmăresc obținerea unui beneficiu public sau mutual de pe urma activității pe care o desfășoară, partidele politice urmăresc accederea la putere, propunând cetățenilor cu drept de vot proiecte de guvernare a țării.

Astfel, prima instanță a concluzionat că fundația, persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial se aseamănă, până la un punct cu partidele politice, iar din această perspectivă s-ar putea spune că acel contract de închiriere a fost încheiat în condițiile legii.

În ceea ce privește caracterul de foloase necuvenite al sumelor bănești percepute în contul Fundației „Armonia” în actul de sesizare s-a reținut că acesta rezultă din dispozițiile legale în vigoare și neechivoce, făcându-se referire la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 43/2003, privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale care prevăd că „donațiile primite de un partid politic într-un an fiscal nu pot depăși 0,025% din veniturile bugetului de stat pe anul respectiv.” De asemenea, conform art. 5 alin. (10) din același act normativ „este interzisă acceptarea sub orice formă directă sau indirectă de către partidele politice a donațiilor de bunuri materiale sau sume de bani, ori prestarea de servicii gratuite făcute în scopul evident de a obține un avantaj economic sau politic.” Totodată, conform art. 16 din aceeași lege „se interzice finanțarea în orice mod a campaniei electorale a unui partid, a unei alianțe a acestora sau candidat independent de către o autoritate publică, instituție publică, regie autonomă, companie națională, societate comercială sau societate bancară, cu capital integral ori majoritar de stat, de către un sindicat ori o asociație sau fundație.

Sumele primite se confiscă și se fac venit la bugetul de stat”.

Invocându-se și acest ultim text de lege pe lângă art. 118 C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a solicitat confiscarea de la inculpați a sumei de 2.892.173.214 lei.

Prima instanță a remarcat faptul că la data întocmirii rechizitoriului (13 decembrie 2006), Legea nr. 43/2003 nu mai era în vigoare, fiind abrogată prin Legea nr. 334 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, publicată în M.Of. nr. 632 din 21 iulie 2006 și intrată în vigoare la 30 de zile de la publicare.

S-a constatat că dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 43/2003 se regăsesc în art.5 alin. (1) din Legea nr.334/2006, iar dispozițiile art. 5 alin. (10) din Legea nr. 43/2003 se regăsesc în art. 10 alin. (1) al Legii nr. 334/2006.

Cu privire la dispozițiile art. 16 din Legea nr. 43/2003 referitoare la interzicerea finanțării campaniei electorale a unui partid de către o asociație sau fundație, ele sunt preluate în art. 25 din Legea nr. 334/2006, dar au suferit o modificare. Astfel: „Se interzice finanțarea în orice mod a campaniei electorale a unui partid, a unei alianțe a acestora sau a unui candidat independent de către sindicate, culte religioase, asociații sau fundații din străinătate”.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., prima instanță a dispus achitarea inculpaților M.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; S.I., pentru infracțiunea prevăzută de art.13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și S.P., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art.13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, criticând-o, în esență, astfel după cum rezultă din motivele de recurs depuse la dosar și concluziile orale formulate, pentru nelegalitate și netemeinicie, comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpaților; s-a apreciat ca fiind greșită și în contradicție cu actele dosarului și cu o evaluare obiectivă a probelor concluzia primei instanțe în sensul că faptele inculpaților nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, hotărârea fiind lipsită de bază legală. Astfel, s-a considerat ca reprezentând erori esențiale aprecierile primei instanțe în sensul înlăturării unor declarații de martori (G.G., C.N., G.C. și G.F.), greșita apreciere a demersurilor inculpaților M.G. și S.P. în cazul tipăririi lucrărilor scrise de către martorii R.P. și G.F., motivarea soluției de achitare doar pe retractarea declarațiilor martorilor din cursul urmăririi penale, cu încălcarea art. 63 C. proc. pen., retractarea neavând justificări reale, necoroborarea declarațiilor martorilor din cursul judecății cu restul probelor, aplicarea sancțiunii administrative a amenzii martorilor G.G., C.N. și G.F. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, greșita înlăturare a declarațiilor date în cursul urmăririi penale, caracterul mincinos al declarațiilor martorilor date în cursul judecății, necesitatea reținerii declarației din cursul urmăririi penale a martorului G.F., deoarece aceasta a fost retractată nemotivat în instanță, ceea ce se coroborează și cu sancțiunea administrativă a amenzii aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

S-a concluzionat în sensul greșitei evaluări a probei testimoniale și ignorarea celorlalte probe care demonstrau realizarea elementelor constitutive a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată. În drept au fost invocate prevederile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.

Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 3 și art. 4 C. proc. pen. în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, organele de urmărire și instanța sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal, iar în conformitate cu dispozițiile art. 62 și ale art. 65 C. proc. pen., în vederea stabilirii adevărului organul de urmărire și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, sarcina administrării probelor revenind organului de urmărire, respectiv instanței.

În cauza dedusă judecății, prin rechizitoriul nr. 83/P/2006, din 13 decembrie 2006, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție au fost trimiși în judecată inculpații M.G. și S.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpatul S.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prima instanță, astfel sesizată, în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate, cu respectarea principiului rolului activ a procedat la readministrarea probei testimoniale, reaudiind martorii indicați în rechizitoriu, a martorilor a căror audiere s-a solicitat de către apărare și respectiv de către procuror, în completarea probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Astfel, cu respectarea dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., prima instanță și-a format convingerea în urma examinării tuturor probelor și a reținerii ca relevante a celor care s-au coroborat.

Instanța de recurs, în baza propriului examen asupra cauzei, consideră că în mod corect prima instanță, într-un proces de analiză și sinteză asupra materialului probator administrat, a stabilit nevinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Totodată, instanța de recurs va da eficiență și dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale în sensul că hotărârea pronunțată de prima instanță este riguros motivată, fiind făcută o evaluare detaliată asupra mijloacelor de probă administrate, respectiv asupra probei testimoniale, a înscrisurilor, cât și a raportului de constatare tehnico-științifică, înlăturându-se motivat mijloacele de probă ce nu au fost reținute.

Argumentele prezentate de prima instanță, găsindu-și fundamentarea în mijloacele de probă administrate, au fost însușite și de Înalta Curte, așa încât, în raport cu motivele de recurs formulate de către parchet, considerațiile asupra acestora din urmă vor fi arătate în continuare în mod succint, având în vedere jurisprudența Curții Europene, care a arătat că îndatorirea de a motiva hotărârile, pe care art. 6 paragraful 1 din Convenție o impune instanțelor, nu poate fi înțeleasă ca obligând la redactarea unui răspuns detaliat la fiecare argument, încorporarea motivelor instanței anterioare în conținutul hotărârii instanței superioare putând constitui o motivare de natură a îndeplini exigențele echitabilității procedurii, cu condiția existenței unei hotărâri a primei instanțe motivată detaliat și complet, așa cum este situația și din prezenta cauză, în sensul că hotărârea primei instanțe este amplu motivată în raport cu ansamblul materialului probator administrat.

În sensul celor mai sus menționate, instanța de recurs reține că în declarațiile date în fața primei instanțe anumiți martori au revenit asupra declarațiilor date în timpul urmăririi penale, oferind ca motiv fie împrejurarea că li s-a sugerat ce să declare, fie au fost supuși unor presiuni (martorul A.C., fila 48 vol. I dosar fond, D.D., filele 102 – 103, vol. I, dosar fond, martorul C.N., filele 49 - 50, vol. I, dosar fond, martorul T.V., filele 248 – 249 vol. I, dosar fond), că înțeleg să nuanțeze, în alt context, declarațiile date anterior (martorul G.G., filele 168 – 169 vol. I, dosar fond), sau că au existat anumite confuzii de consemnare a declarației în timpul urmăririi penale (martorul J.V., filele 311 – 312, vol. I, dosar fond).

Așa fiind, se constată că în mod întemeiat prima instanță a acordat relevanță declarațiilor de martor date în cursul judecății, (cu privire la declarațiile martorilor G.G. și C.N.), deoarece acestea reprezentau o probă administrată în condiții de oralitate și nemijlocire, care are prioritate față de declarația dată în fața procurorului, astfel după cum rezultă și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, administrarea probelor în fața instanței permite nu doar perceperea nemijlocită a acestora de către magistrat, dar constituie o garanție a dreptului la apărare, permițând acuzatului să procedeze la interogarea martorilor, în mod direct și în contradictoriu, probele fiind, astfel, administrate în fața sa, respectându-se și principiul existenței unui echilibru între apărare și acuzare.

Împrejurarea că în cursul cercetării judecătorești procurorul s-a sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, iar în urma cercetărilor efectuate, față de martorii G.G., G.F. și C.N. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, respectiv amenda, nu face dovada săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă și nu poate constitui de plano temei pentru înlăturarea, din procesul de evaluare a probelor, a unor declarații care se coroborează cu celelalte probe.

Se reține, totodată, că din declarațiile martorilor audiați nemijlocit de către instanță rezultă că inculpații nu și-au folosit influența conferită de funcțiile deținute pentru a determina pe reprezentanții a diferite societăți comerciale ce își desfășurau activitatea în plan local pentru a sponsoriza Fundația Social Culturală „Armonia” și indirect pentru a procura fonduri în interesul derulării activității PSD. În acest sens pot fi avute în vedere declarațiile martorilor A.C. (fila 48, vol. I, dosar fond), D.G. fila 74, vol. I, dosar fond, S.V. (fila 75, vol. I, dosar fond), G.C., (fila 76, vol. I, dosar fond), B.V. (f. 78, vol. I, dosar fond), D.D. (filele 102 - 103, vol. I, dosar fond), C.I. (fila 106, vol. I, dosar fond), A.E. (filele 214 - 215, vol. I, dosar fond), J.V. (filele 311 - 312, vol. I, dosar fond). De asemenea, se constată că în majoritate, martorii audiați au arătat că au înțeles să sponsorizeze Fundația Social Culturală „Armonia”, deoarece cunoșteau că aceasta avea ca obiect de activitate realizarea de acte caritabile, de ajutorare a persoanelor aflate în nevoie și de sprijinire a desfășurării de evenimente culturale și sportive.

Astfel, martorii au arătat că au fost animați de simț civic la momentele la care au apreciat că este de datoria lor ca cetățeni să sprijine lucrările de canalizare desfășurate la mânăstirea Dragomirna (martorul I.N., f. 73, vol. I, dosar fond, martorul I.V., filele 250 – 251, vol. I, dosar fond, martorul D.I., filele 171 – 172, vol. I dosar fond), să sponsorizeze evenimente sportive (martorul D.G. fila 74, vol. I, dosar fond), să contribuie la edificarea unui lăcaș de cult (martorul T.P., fila 104, vol. I, dosar fond), să contribuie la ajutarea persoanelor în vârstă (martorul D.V., filele 102 - 103, vol. I, dosar fond).

Se reține, totodată, că martorii au negat că ar fi fost în vreun fel constrânși sau supuși unor presiuni ori condiționări în sensul realizării propriilor interese economice, pentru a sponsoriza fundația, ei arătând că în cazul în care au încheiat anumite contracte cu consiliul județean aceasta s-a datorat câștigării licitațiilor organizate martorul D.G. (fila 74, vol. I, dosar fond), S.V. (fila 75, vol. I, dosar fond), martorul A.D., (fila 100, vol. I, dosar fond).

De asemenea, unii dintre martori nu cunoșteau persoanele care alcătuiau conducerea fundației (martorul C.I., fila 106 vol. I, dosar fond, P.M., fila 213, vol. I, dosar fond, S.A.G., fila 310 vol. I, dosar fond ), dar au înțeles să acționeze în interesul comunității (martorii S.L.N., filele 216 – 217 vol. I, dosar fond, I.V., filele 250 – 251, vol. I, dosar fond), deoarece cunoșteau și erau de acord cu scopurile fundației, realizarea de sponsorizări fiind o activitate obișnuită pentru societățile pe care le reprezentau.

Rezultă, așadar că efectuarea sponsorizărilor nu a reprezentat efectul presiunilor și/sau influențelor exercitate de către inculpați, în virtutea funcțiilor deținute, constituind acte prin care anumite persoane înțelegeau să sprijine comunitatea locală, acțiuni derulate ori de câte ori evenimentele o impuneau.

Referitor la sprijinirea publicării unor lucrări aparținând martorilor R.P. și G.F. se constată că cei doi autori au solicitat sprijin pentru tipărirea respectivelor lucrări, martorul G.F. declarând (filele 51 – 52 vol. I, dosar fond) că nu i s-a solicitat redactarea lucrării „Scurtă cronologie a social democrației românești”, lucrare ale cărei costuri de tipărire au fost achitate, de altfel, de către Fundația Armonia în anul 2005, deci ulterior campaniei electorale din 2004. Se impune, totodată, a se constata că publicarea lucrărilor amintite s-a încadrat în acțiuni similare derulate de către fundație.

Cu privire la pretinsa confuzie ce s-a dorit a se crea între activitatea fundației și cea derulată de Consiliul Județean Suceava, pentru a se favoriza în final interesele PSD se constată că respectiva concluzie a fost trasă de către parchet pe baza interpretării eronate a aprobării eliberării de fonduri pentru ajutarea unor persoane aflate în dificultate, a unor lăcașe de cult și a unor activități sportive, activități care se încadrau în obiectul de activitate al fundației.

Referitor la sumele achitate de către Fundația „Armonia” către PSD, acestea au fost cu titlu de chirie pentru spațiul în care aceasta își desfășura activitatea, plata nefiind necuvenită, deoarece au avut ca temei contractul de închiriere legal încheiat, după cum corect a concluzionat și prima instanță.

Privită prin prisma aspectelor anterior relevate, activitatea desfășurată de către inculpați, după cum în mod întemeiat a reținut și prima instanță, nu se circumscrie și nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000. Inculpații nu și-au folosit autoritatea sau influența în scopul obținerii pentru sine sau pentru formațiunea politică PSD a unor sume de bani, bunuri sau a altor foloase necuvenite, după cum s-a arătat și în cele ce preced, sponsorizările oferite de societățile comerciale din zonă, reprezentând o expresie a voinței reprezentanților respectivelor societăți de a contribui la sprijinirea comunității locale, în situații ce impuneau un asemenea sprijin.

După cum în mod just s-a reținut și prin sentința recurată inculpații nu au desfășurat activități care puteau fi circumscrise elementului material al laturii obiective a infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată și nu au acționat în scopul prevăzut de norma incriminatoare, conținutul constitutiv al infracțiunii nefiind realizat nici sub aspect subiectiv.

De altfel, instanța de recurs consideră că prima instanță a făcut și un riguros examen asupra aspectelor teoretice, referitor la conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cărora le-a conferit și o aplicare practică, în concret, prin raportarea împrejurărilor faptice reținute la elementele constitutive ale incriminării arătate, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv.

În consecință, Înalta Curte constată în contextul concret al cauzei că inculpații, în calitățile deținute, nu și-au exercitat nici influența și nici autoritatea în determinarea reprezentanților diferitelor societăți comerciale de a contribui cu diverse sume de bani în scopul derulării activității formațiunii politice PSD prin sponsorizarea Fundației Social Culturale „Armonia” ci, dimpotrivă, sumele de bani au fost date în scopuri umanitare, pentru desfășurarea unor evenimente sportive, la edificarea unui locaș de cult, la ajutorarea persoanelor în vârstă, precum și a unor studenți, respectiv acțiuni ce se circumscriu obiectului de activitate al fundației mai sus menționate.

Așa fiind, se constată că aspectele dezvoltate de către parchet în recursul formulat și circumscrise de către recurent cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu pot fi primite, reprezentând concluzii formulate în baza unor deducții, pornind de la probe administrate în cursul urmăririi penale, în parte, neconfirmate în instanță și care nu se coroborează cu probele administrate în cursul cercetării judecătorești în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate.

Totodată, Înalta Curte consideră că, între percepția judecătorilor asupra mijloacelor de probă administrate și soluția pronunțată, respectiv de achitare a inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, nu există vădite și esențiale contradicții, așa încât nu este aplicabil cazul de casare mai sus menționat referitor la eroarea gravă de fapt.

După cum s-a argumentat și în cele ce preced, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1), lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, până la prezentarea apărătorului ales urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE împotriva sentinței nr. 310 din 17 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 16199/1/2006.

Sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimații inculpați S.I., M.G. și S.P., se plătesc din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.