Judicial review of prosecutorial inaction under Art. 278(1) Code of Criminal Procedure excluded where resolution is not a failure to initiate prosecution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's dismissal of the petitioner's criminal complaint for inadmissibility and ordering the petitioner to pay 400 lei in judicial costs. The dispute arose when the petitioner challenged a prosecution resolution, arguing it should be reviewed under the judicial control provisions for decisions not to initiate criminal prosecution; however, the Court found that the specific resolution in question did not constitute a "decision not to initiate criminal prosecution" as defined by law and had not been communicated to the petitioner as such. Relying on Article 278(1) of the Code of Criminal Procedure, which strictly limits judicial review of prosecutorial inaction to expressly enumerated resolutions, the Court held that the petitioner failed to demonstrate the existence of a qualifying resolution, rendering the application of those specific procedural norms inapplicable and the initial dismissal legally correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 278 C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Judicial review of prosecutorial inaction under Art. 278(1) Code of Criminal Procedure excluded where resolution is not a failure to initiate prosecution: The dispute arose when the petitioner challenged a prosecution resolution, arguing it should be reviewed under the judicial control provisions for decisions not to initiate criminal prosecution; however, the Court found that the specific resolution in question did not constitute a "decision not to initiate criminal prosecution" as defined by law and had not been communicated to the petitioner as such. Relying on Article 278(1) of the Code of Criminal Procedure, which strictly limits judicial review of prosecutorial inaction to expressly enumerated resolutions, the Court held that the petitioner failed to demonstrate the existence of a qualifying resolution, rendering the application of those specific procedural norms inapplicable and the initial dismissal legally correct.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Provision cited in the dispositive to impose judicial costs on the appellant.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 1899 din 23 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 8046/1/2010 a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul M.C.V. împotriva Rezoluției nr. 15370/3663/VIII-1/2010 din 23 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Petentul M.C.V. la data de 4 octombrie 2010 a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție o plângere penală împotriva Rezoluției nr. 15370/3663/VIII-1/2010 din 23 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, solicitând actele care au stat la baza acestei lucrări.
Plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă de către secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Sentința nr. 1899 din 23 noiembrie 2010, cu motivarea că plângerea petentului nu a fost îndreptată împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 2781 alin. 1 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe, petentul M.C.V. a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Rezultă așadar, din cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea care are un asemenea temei vizează exclusiv o rezoluție sau ordonanță a procurorului de netrimitere în judecată, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că plângerea petentului adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate face obiectul controlului judecătoresc reglementat de prevederile art. 2781 C. proc. pen., întrucât nu privește o soluție de netrimitere în judecată dispusă de procuror, iar din examinarea actelor dosarului a rezultat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a comunicat acestuia o soluție de netrimitere în judecată.
Invocarea de către recurentul petent a prevederilor art. 2781 C. proc. pen., este greșită, întrucât, astfel cum s-a arătat, nu sunt incidente dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., deoarece petentul nu a făcut dovada existenței unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, împotriva căreia să fi făcut plângerea cu care a învestit instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V. împotriva Sentinței nr. 1899 din 23 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 8046/1/2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V. împotriva Sentinței nr. 1899 din 23 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 8046/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2011.