Material jurisdiction based on objective contract price vs. subjective property valuation in nullity of sale-purchase actions

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Consiliul General al Municipiului București, B.A.și B.A.împotriva deciziei civile nr.638 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului București, reprezentat de consilierul juridic O.O., recurenții – pârâți B.A.și B.A., personal și asistați de av. V.B., intimatul-reclamant B.N., reprezentat de av. I.M., lipsind intimata-pârâtă S.C. H.N.S.A.

Procedura completă.

Se depun taxele de timbru datorate (filele 34,35).

Curtea, din oficiu, pune în discuția părților competența judecătoriei ca primă instanță în soluționarea litigiului.

Consilierul juridic O.O. a solicitat admiterea excepției invocate din oficiu, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria sectorului 1 București.

Av. V.B.a pus aceleași concluzii.

Av. I.M. a solicitat respingerea excepției.

C U R T E A

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul B.N. a chemat în judecată pârâții Consiliul General al Municipiului București, S.C. H.N.S.A., B.A.și B.A., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1125/27624/29.10.1996 încheiat între pârâți prin încălcarea normelor imperative prevăzute de lege și repunerea părților în situația anterioară încheierii actului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că este proprietarul imobilului situat în București, Str.Episcopiei nr.2-4, ap.4, et.2, sector 1, potrivit sentinței civile nr.1126 din 29 ianuarie 1997 a Judecătoriei sectorului 1 București iar pârâții au fost de rea-credință la încheierea actului de vânzare-cumpărare privitor la acest apartament în baza Legii nr.112/1995.

Judecătoria sectorului 1 București prin sentința civilă nr.1674 din 8.02.2001 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată, a admis cererea reclamantului și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul în litigiu obligând pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul de la adresa susmenționată și la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: reclamantul și-a dovedit calitatea procesual activă; la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare se afla pe rolul judecătoriei cererea de revendicare a proprietarului-reclamant, astfel încât înstrăinarea apartamentului a fost în frauda drepturilor acestuia și cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Consiliul General al Municipiului București, B.A.și B.A..

Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă prin decizia nr.638 din 18 decembrie 2001 a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză, apreciind drept legală și temeinică soluția pronunțată de tribunal.

Pârâții au atacat cu recurs decizia pronunțată în apel.

Consiliul General al Municipiului București a indicat următoarele motive de casare: în mod greșit au fost obligați pârâții să restituie imobilul atât timp cât obiectul cererii era doar constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare; lipsa calității lor procesual pasive decurgând din faptul că nu mai au în posesie imobilul; lipsa dovezilor privind existența vreunei cauze de nulitate absolută la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Pârâții B.A.și B.A.au criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie motivând că: reclamantul nu a dovedit pe deplin calitatea sa procesuală activă, prin sentința civilă nr.1126 din 29.01.1997, invocată de reclamant în dovedirea titlului său, nu s-a constatat nulitatea absolută a măsurii naționalizării și nu s-a anulat această măsură; contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului în litigiu a fost perfect legală, respectându-se atât Legea nr.112/1995 cât și celelalte dispoziții legale în vigoare; s-a ignorat cererea formulată de reclamant privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu.

Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente:

Competența după materie a instanțelor judecătorești este reglementată în Titlu I al C.proc.civ.

Nerespectarea acesteia este o chestiune de ordine publică care poate fi invocată în orice stare a pricinii, de părți sau de instanță din oficiu.

Dispozițiile art.1 C.proc.civ.conferă judecătoriilor o plenitudine de jurisdicție, celelalte instanțe având din acest punct de vedere o jurisdicție de excepție.

În ceea ce privește competența tribunalelor ca instanțe de fond dispoz. art.2 pct.1 lit.b C.proc.civ.., instituie criteriul valoric în delimitarea atribuțiilor acestora față de judecătorii.

Este de reținut că reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1125/27624 din 29.10.1996, prin care imobilul în litigiu a fost vândut pârâților B.A.și B.A., pentru prețul de 33.100.794 lei.

Aplicarea criteriului valoric pentru determinarea competenței materiale a primei instanțe în raport de valoarea obiectului litigiului trebuie să pornească de la această sumă care reprezintă prețul vânzării, ca element de apreciere obiectivă.

Stabilirea competenței materiale nu poate depinde de factori subiectivi de evaluare a imobilului, care ar determina încălcarea caracterului imperativ al normelor de competență materială.

Or, în speță, Judecătoria sectorului 1 București, în baza unui raport de expertiză extrajudiciar s-a desesizat în favoarea Tribunalului București, care a judecat pricina cu încălcarea competenței materiale a judecătoriei, nelegalitate ignorată de Curtea de Apel București.

Instanțele au greșit apreciind că tribunalul este competent în a soluționa pricina ca instanță de fond întrucât la data judecării litigiului tribunalul avea o competență materială pentru pricinile a cărui obiect avea o valoare mai mare de 150 milioane lei. De altfel, potrivit normelor de procedură actuale competența materială aparține judecătoriei în primă instanță făcând aplicarea dispozițiilor art.1 C.proc.civ.. coroborat cu dispozițiile art.725 pct.1 C.proc.civ.. și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.2 pct.1 lit.b C.proc.civ..

Pentu considerentele mai sus menționate și care fac inutilă analiza celorlalte critici formulate, recursurile urmează a fi admise, hotărârile pronunțate vor fi casate iar cauza trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 1 București

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâții Consiliul General al Municipiului București, B.A.și B.A..

Casează decizia civilă nr.638 din 18.12.2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, sentința civilă nr.757 din 3.07.2001 a Tribunalului București – Secția a III-a civilă precum și sentința civilă nr.1174 din 8.02.2001 a Judecătoriei sectorului 1 București căreia îi trimite cauza spre soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.