Decizia nr. 1232/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

1. Tribunalul Botoșani, secția penală, prin sentința penală nr. 415 din 17 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de inculpatul S.V.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A.I.D.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A.I.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A.I.D., de cetățenie română, studii medii, căsătorit, cu un copil minor, agent de poliție în cadrul I.J.P.F. Botoșani, fără antecedente penale, la pedeapsa de: 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2481 C. pen. rap. la art. 248 și art. 146 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 9 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 16 martie 2007.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L.V..

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul L.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul L.V., căsătorit, cu antecedente penale, la pedeapsa de: 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 7 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L.D.

A condamnat pe inculpatul L.D., de cetățenie română, studii medii, necăsătorit, cu antecedente penale la pedeapsa de: 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 7 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

A condamnat pe inculpatul N.D., de cetățenie română, studii medii, căsătorit la pedeapsa de: 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 6 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul N.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul N.S., fără antecedente penale, la pedeapsa de: 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 7 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.O.C.

A condamnat pe inculpatul N.O.C., fără antecedente penale, la pedeapsa de: 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. (2) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. (3), alin. (4) C. pen.).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 8 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.G.B.

A condamnat pe inculpatul N.G.B. la pedeapsa de: 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 6 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.M.

A condamnat pe inculpatul N.M., cu antecedente penale, la pedeapsa de: 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 5 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

A condamnat pe inculpatul M.V., agent de poliție în cadrul I.J.P.F. Botoșani, fără antecedente penale, la pedeapsa de: 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.; 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2481 C. pen. rap. la art. 248 și art. 146 C. pen.; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 9 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 16 martie 2007.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S.V.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul S.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A condamnat pe inculpatul S.V., fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A condamnat pe inculpatul D.V., de cetățenie română, studii medii, căsătorit, administrator la SC D. SRL Broscăuți, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.).

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861, art. 862 și art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, executarea pedepsei principale și a celei accesorii.

În aplicarea dispozițiilor art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani, la datele ce vor fi stabilite de acest Serviciu; să anunțe Serviciului, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice Serviciului și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A ridicat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

A condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006).

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81, art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 4 ani.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A ridicat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

A condamnat pe inculpatul R.C.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006).

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81, art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 4 ani.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

A ridicat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

A condamnat pe inculpata N.L., la pedeapsa de: 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 5 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii din data de 5 octombrie 2006.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul T.D.M.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.D.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul T.D.M., cu antecedente penale la pedeapsa de: 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 6 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 18 ianuarie 2007 la 11 aprilie 2007.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata T.M.

A condamnat pe inculpata T.M. la pedeapsa de: 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa de 5 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A obligat inculpații A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., M.V., S.V., D.V., N.L., T.D.M. și T.M. să plătească părții civile A.N.A.F. - A.N.V. suma de 522.089 lei și a respins celelalte pretenții civile formulate.

A dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra următoarelor bunuri: autoturismul R.S. aparținând inculpatului A.I.D.; apartament situat în orașul Siret, str. Lațcu, jud. Suceava, aparținând inculpatului S.V.

A menținut celelalte măsuri asigurătorii luate în cauză, așa cum au fost modificate prin încheierile din 16 ianuarie 2007, 13 februarie 2007, 13 martie 2007, 5 iunie 2007, 3 iulie 2007 și prin deciziile nr. 194 din 16 aprilie 2007 și nr. 183 din 14 aprilie 2008 ale Curții de Apel Suceava.

A dispus confiscarea cantităților de țigări ridicate de inculpați și depuse la Camera de corpuri delicte a I.J.P. Botoșani.

A dispus confiscarea autoturismelor D. și VW.T. aparținând inculpatului T.D.M.

A obligat pe fiecare dintre inculpații A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., M.V., S.V., D.V., N.L., T.D.M. și T.M. să plătească statului câte 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 6.510 lei reprezentând diferență onorariu se va avansa domnului expert M.G. din fondurile Ministerului Justiției.

A obligat fiecare dintre inculpații B.C. și R.C.C. să plătească statului câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Instanța fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - biroul teritorial Botoșani nr. 92/D/P/2006 din 27 noiembrie 2006 consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților A.I.D., L.D., N.D., N.S., N.L., N.O.C., N.G.B., N.M., M.V., S.V., D.V., B.C. R.C.C., reținându-se în sarcina acestora în drept și, în esență, în fapt, următoarele aspecte in sarcina inculpaților, după cum urmează A.I.D., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen.; spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.; instigare la trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; abuz în serviciu în formă calificată, prevăzute de art. 248¹ C. pen., rap. la art. 248 și art. 146 C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) și lit.

b) C. pen. constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, încălcându-și grav atribuțiile de serviciu, împreună cu învinuiții P.D. și M.I. (cetățeni ucraineni) și inculpații M.V., N.S., N.O.C., L.V., L.D., T.D.M. și alții, a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de contrabandă și spălare de bani (infracțiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit.

b) pct. 14 și 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care coordona activitățile membrilor acestora, stabilind când, pe unde și ce cantități de țigări de contrabandă trebuiau introduse în țară de către învinuiții P.D. și M.I. (determinându-i pe aceștia, în mod repetat, să intre fraudulos în țară, cu țigările, peste „frontiera verde” adiacentă comunei Dersca, județul Botoșani). De asemenea, inculpatul se ocupa, personal sau prin alți membri ai grupării (T.D.M., T.M., G.S.F.), de transportul țigărilor de contrabandă din comuna Dersca în mun. Dorohoi și comuna Broscăuți, județul Botoșani, la sediul SC D. SRL, aparținând lui D.V., ulterior organizând valorificarea țigărilor și distribuirea banilor astfel obținuți între membrii grupării. În urma vânzării țigărilor de contrabandă către diverși „beneficiari” din județul Botoșani, cu banii obținuți, învinuitul și-a achiziționat un autoturism marca R.S. pentru disimularea originii ilicite a sumelor în cauză.

L.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; contrabandă, prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen.; spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. și asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, împreună cu învinuiții P.D. și M.I. (cetățeni ucraineni) și inculpații A.D.I., M.V., N.S., N.O.C., L.D., T.D.M. și alții, a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de contrabandă și spălare de bani (infracțiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 și 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care împreună cu fratele său L.D., singur sau la îndrumarea inculpatului A.D.I., prelua țigările de contrabandă introduse în țară de învinuiții P.D. și M.I. peste „frontiera verde” adiacentă comunei Dersca, județul Botoșani, depozitându-le la locuința sa sau la cea a părinților săi. Ulterior, o parte a țigărilor erau livrate diverșilor „beneficiari”, dintre care a fost identificat inculpatul S.V., din orașul Siret, jud. Suceava. Restul țigărilor erau preluate de inculpatul A.D.I., transportate de acesta sau de alți membrii ai grupării în mun. Dorohoi și comuna Broscăuți, județul Botoșani, la sediul SC D. SRL, aparținând inculpatului D.V., fiind valorificate de A.D.I.. Cu banii câștigați în urma acestor activități, inculpatul a demarat construcția unui imobil, pentru disimularea originii ilicite a sumelor în cauză.

L.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; contrabandă, prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, împreună cu învinuiții P.D. și M.I. (cetățeni ucraineni) și inculpații A.D.I., M.V., N.S., N.O.C., L.V., T.D.M. și alții, a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de contrabandă (infracțiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 și 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care împreună cu fratele său L.V., singur sau la îndrumarea inculpatului A.D.I., prelua țigările de contrabandă introduse în țară de către înv. P.D. și M.I. peste „frontiera verde” adiacentă comunei Dersca, județul Botoșani, depozitându-le la locuința sa sau la cea a părinților săi. Ulterior, o parte a țigărilor erau livrate diverșilor „beneficiari”, printre care și inculpatului S.V., din orașul Siret, jud. Suceava. Restul țigărilor erau preluate de inculpatul A.D.I., transportate de acesta sau de alți membrii ai grupării în mun. Dorohoi și comuna Broscăuți, județul Botoșani, la sediul SC D. SRL, aparținând inculpatului D.V., fiind valorificate de A.D.I.

N.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă, prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra ambelor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că : în perioada iulie - august 2006, împreună cu învinuiții P.D. și M.I. (cetățeni ucraineni), a efectuat activități de introducere în țară, peste „frontiera verde”, de țigări de proveniență ucraineană, pe care le-a comercializat ulterior. Începând cu a doua jumătate a lunii august 2006, a aderat la gruparea infracțională organizată compusă din inculpații A.D.I., L.V., L.D. și alții, continuând activitățile de contrabandă cu țigări împreună cu aceștia.

N.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; contrabandă, prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen.; spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, împreună cu învinuiții P.D. și M.I. (cetățeni ucraineni) și inculpații A.D.I., M.V., N.O.C., N.G.B., T.D.M. și alții, a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de contrabandă și spălare de bani (infracțiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 și 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care împreună cu N.O.C. și N.G.B., singuri sau la îndrumarea inculpatului A.D.I., preluau țigările de contrabandă introduse în țară de către învinuiții P.D. și M.I. peste „frontiera verde” adiacentă comunei Dersca, județul Botoșani, depozitându-le la locuința sa sau la cea a părinților săi. Ulterior, țigările erau preluate de inculpatul A.D.I., transportate de acesta sau de alți membrii ai grupării în mun. Dorohoi și comuna Broscăuți, județul Botoșani, la sediul SC D. SRL, aparținând inculpatului D.V., fiind valorificate de A.D.I. Cu banii câștigați în urma acestor activități, inculpatul a efectuat lucrări de amenajare la imobilul în care locuiește, pentru disimularea originii ilicite a sumelor în cauză.

N.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinirea unui grup infracțional organizat prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen. și asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, a sprijinit grupul infracțional organizat compus din inculpații A.D.I., M.I., N.S., N.O.C. și alții, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de contrabandă și spălare de bani (infracțiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 și 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpata era cea care, împreună cu N.M. și N.M.A., asigura „paza” căilor de acces în zona de frontieră adiacentă comunei Dersca, județul Botoșani, în momentele când învinuiții P.D. și M.I. treceau peste „frontiera verde” țigările de contrabandă de proveniență ucraineană, iar N.S., N.O.C. și N.G.B. le preluau și le transportau din zona de frontieră la domiciliile lor, avertizându-i pe aceștia despre apariția în zonă a oricărei autorități sau persoane suspecte.

N.O.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; contrabandă, prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen., ultraj, prevăzute de art. 239 alin. (3) și (4) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, împreună cu învinuiții P.D. și M.I. (cetățeni ucraineni) și inculpații A.D.I., M.V., N.S., N.G.B., T.D.M. și alții, a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de contrabandă (infracțiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 și 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care împreună cu fratele său N.G.B. și N.S., singur sau la îndrumarea inculpatului A.D.I., prelua țigările de contrabandă introduse în țară de către învinuiții P.D. și M.I. peste „frontiera verde” adiacentă comunei Dersca, județul Botoșani, depozitându-le la locuința sa sau la cea a părinților săi. Ulterior, țigările erau preluate de inculpatul A.D.I., transportate de acesta sau de alți membrii ai grupării în mun. Dorohoi și comuna Broscăuți, județul Botoșani, la sediul SC D. SRL, aparținând inculpatului D.V., fiind valorificate de A.D.I.

De asemenea, la data de 13 august 2006 a fost depistat de agenți de poliție din cadrul I.J.P.F. Botoșani în timp ce transporta țigări de contrabandă, în pădurea de pe raza localității Dersca, în apropierea frontierei de stat, iar în momentul somării a lovit pe agenții de poliție G.M. și A.I.

N.G.B. pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; contrabandă, prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că : în perioada iulie - august 2006 a aderat la grupul infracțional organizat constituit din învinuiții P.D. și M.I. (cetățeni ucraineni) și inculpații A.D.I., M.V., N.S., N.O.C., T.D.M. și alții, împreună cu care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de contrabandă (infracțiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 și 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care împreună cu fratele său N.O.C. și N.S., singur sau la îndrumarea inculpatului A.D.I., prelua țigările de contrabandă introduse în țară de învinuiții P.D. și M.I. peste „frontiera verde” adiacentă comunei Dersca, județul Botoșani, depozitându-le la locuința sa sau la cea a părinților săi. Ulterior, țigările erau preluate de inculpatul A.D.I., transportate de acesta sau de alți membrii ai grupării în mun. Dorohoi și comuna Broscăuți, județul Botoșani, la sediul SC D. SRL, aparținând inculpatului D.V., fiind valorificate de A.D.I.

N.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, a sprijinit grupul infracțional organizat compus din inculpatul A.D.I., M.I., N.S., N.O.C. și alții, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de contrabandă (infracțiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 și 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care, împreună cu inculpata N.L. și N.M.A., asigura „paza” căilor de acces în zona de frontieră adiacentă comunei Dersca, județul Botoșani, în momentele când învinuiții P.D. și M.I. treceau peste „frontiera verde” țigările de contrabandă de proveniență ucraineană, iar N.S., N.O.C. și N.G.B. le preluau și le transportau din zona de frontieră la domiciliile lor, avertizându-i pe aceștia despre apariția în zonă a oricărei autorități sau persoane suspecte.

M.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen.; abuz în serviciu în formă calificată, prevăzute de art. 248¹ C. pen., rap. la art. 248 și art. 146 C. pen., nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, împreună cu învinuiții P.D. și M.I. (cetățeni ucraineni) și inculpații A.D.I., N.S., N.O.C., L.V., L.D., T.D.M. și alții, a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de contrabandă (infracțiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 și 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care, împreună cu inculpatul A.D.I., coordona activitățile membrilor acestora, stabilind când, pe unde și ce cantități de țigări de contrabandă trebuiau introduse în țară de învinuiții P.D. și M.I. De asemenea, inculpatul, folosindu-se de calitatea sa de agent al poliției de frontieră (în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Botoșani), furniza informații membrilor grupării, legate de eventualele acțiuni și controale desfășurate sau care urmau a se desfășura de către organele poliției de frontieră în zona de acțiune infracțională a grupului, respectiv zona de frontieră adiacentă comunei Dersca, județul Botoșani, precum și pe traseul Dersca - Dorohoi, pe care se făcea transportul țigărilor.

La percheziția domiciliară efectuată la data de 05 octombrie 2006, la locuința acestuia au fost identificate două cartușe de vânătoare deținute fără drept.

S.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006, a aderat la un grup infracțional organizat, compus din inculpații L.V., L.D., A.D.I. și alții, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de contrabandă (infracțiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 și 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care prelua de la L.V. și L.D. țigările de contrabandă introduse în țară de către învinuiții P.D. și M.I. peste „frontiera verde” adiacentă comunei Dersca, județul Botoșani, depozitându-le la locuința sa sau la cea a socrilor săi. Ulterior, țigările erau vândute de învinuit unor comercianți de pe raza jud. Suceava, Piatra Neamț și mun. București.

D.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada mai - octombrie 2006 a aderat și a sprijinit activitățile ilicite ale grupului infracțional organizat, compus din inculpații A.D.I., M.V., T.M. și alții, ce avea ca obiect contrabanda cu țigări de proveniență ucraineană. Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care, cu intenție și în mod repetat, a depozitat la sediul societății sale SC D. SRL, din com. Broscăuți, județul Botoșani, o parte a țigărilor de contrabandă introduse în țară de membrii grupării, de unde erau ulterior valorificate către diverse persoane, printre care și inculpații S.V., B.C. și R.C.C.

B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, constând în aceea că : în perioada septembrie - octombrie 2006 a achiziționat în mod repetat de la inculpatul D.V., diferite cantități de țigări de proveniență ucraineană, cunoscând că acestea provin din contrabandă, sprijinindu-i astfel pe participanții la fapta de contrabandă care știau că vor avea unde să valorifice bunurile dobândite prin comiterea acestei fapte. De asemenea, comercializa țigările de contrabandă către diverse persoane printre care și inculpatul R.C.C.

R.C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, constând în aceea că: în perioada septembrie - octombrie 2006 a achiziționat în mod repetat de la inculpații D.V., S.V. și B.C., a diferite cantități de țigări de proveniență ucraineană, cunoscând că acestea provin din contrabandă, sprijinindu-i astfel pe participanții la fapta de contrabandă care știau că vor avea unde să valorifice bunurile dobândite prin comiterea acestei fapte.

Cauza a fost înregistrată sub numărul 5747/40/2006 fixându-se termen de judecată. Inculpații A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., M.V., S.V., D.V., B.C. și R.C.C. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, ulterior măsura preventivă fiind înlocuită cu obligarea de a nu părăsi țara.

De asemenea, instanța a fost sesizată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Botoșani nr. 138/D/P/2006 din 13 februarie 2007 consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului T.D.M., în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen., spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. și asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen., constând în aceea că : începând cu luna iulie 2006, a aderat la grupul infracțional organizat constituit din numiții A.D.I., M.V., N.S., N.O.C., L.V., L.D. și alții, împreună cu care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de contrabandă și spălare de bani (infracțiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 și 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpatul era cel care, la solicitarea numitului A.I.D., asigura transportul țigărilor de contrabandă introduse în țară de către cetățenii ucraineni M.I. și P.D., din comuna Dersca în mun. Dorohoi și comuna Broscăuți, județul Botoșani, la sediul SC D. SRL, aparținând lui D.V. Cu banii obținuți în urma valorificării țigărilor astfel introduse în țară, învinuitul și-a achiziționat un autoturism marca VW.T., pentru disimularea originii ilicite a sumelor în cauză.

T.M. pentru infracțiunile de sprijinirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și complicitate la contrabandă, prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen. și asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) și lit. b) C. pen., constând în aceea că : în perioada septembrie - octombrie 2006, a sprijinit grupul infracțional organizat compus din A.D.I., T.M.D. (soțul ei), M.I., N.S., N.O.C. și alții, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de contrabandă (infracțiuni considerate ca fiind grave, conform art. 2 lit. b) pct. 14 și 16 din Legea nr. 39/2003). Astfel, în cadrul grupării, inculpata era cea care, la solicitarea lui A.D.I. sau a soțului ei, cu autoturismul marca D., asigura transportul țigărilor de contrabandă introduse în țară de către cetățenii ucraineni M.I. și P.D., din comuna Dersca în mun. Dorohoi și comuna Broscăuți, județul Botoșani, la sediul SC D. SRL, aparținând lui D.V.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, formându-se Dosarul cu numărul 715/40/2007.

La termenul de judecată din 8 mai 2007, având în vedere strânsa legătură dintre cele două cauze, respectiv participarea tuturor inculpaților la aceeași activitate infracțională, în temeiul art. 33, art. 34 C. proc. pen. s-a conexat Dosarul nr. 715/40/2007 la primul Dosar înregistrat nr. 5747/40/2006.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., dar și prin achitare pentru o parte din faptele pentru care se dispusese trimiterea în judecată a unora dintre inculpați conform art. 345 alin. (3) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi, instanța fondului a examinat și apreciat materialul probator, confirmând parțial existența faptelor ilicite deduse judecății și de asemenea, parțial în cazul anumitor inculpați, vinovăția penală.

În acest sens, instanța a constatat, în cazul fiecăruia dintre inculpații trimiși în judecată, următoarea situație de fapt, cu consecința încadrării în drept și a consecințelor ce decurg din antrenarea răspunderii penale, respectiv a celor ce au rezultat în urma stabilirii existenței unor cauze ce împiedică exercitarea acțiunii penale în cazul unor anumite infracțiuni:

Inculpatul A.I.D.

La finalul anului 2005 inculpații L.V., L.D. și N.S. i-au propus inculpatului A. participarea la activități de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană, inculpatul urmând să ofere date din cele cunoscute de poliția de frontieră și să informeze despre eventualele acțiuni de control în zona prin care s-ar fi introdus în țară țigările. Inculpatul A. a refuzat colaborarea, fără însă a aduce la cunoștința superiorilor săi intențiile celorlalți trei coinculpați, deși, potrivit fișei postului, avea obligația de a raporta imediat orice informație de interes operativ.

Până în luna mai 2006, inculpatul A.I.D. a mai avut contacte sporadice cu inculpații L.V., L.D. și N.S. și cu învinuitul P.D. (pe care l-a cunoscut între timp), dobândind încredere în aceștia. Începând cu această perioadă, inculpatul A.I.D. a organizat gruparea compusă din el, colegul său M.V., zis „V.”, L.V., N.S., N.O.C. și cetățenii ucraineni P.D. și M.I.

Astfel, pe baza înțelegerii cu inculpatul A., a cunoașterii calității acestuia și a datelor comunicate de acesta, numiții P.D. și M.I. (acesta din urmă cu o frecvență mai redusă), împreună cu alți cetățeni ucraineni, treceau fraudulos frontiera de stat în cursul nopții, transportând diverse cantități de țigări. Țigările erau preluate de inculpații L.V., L.D., N.S., N.O.C. și de numiții M.C.V. și G.E.Ș., fiind apoi transportate fie la domiciliul lui L.V., fie la domiciliul lui N.S., ori al lui N.O.C. Din acest loc, țigările erau preluate în ziua următoare de inculpații A.I.D. și M.V., personal, sau de inculpatul T.M.D. și transportate în localitatea Broscăuți, județul Botoșani la sediul SC D. SRL aparținând inculpatului D.V., care ulterior le comercializa. Începând cu luna iunie 2006 inculpatul l-a atras în grupare pe inculpatul T.D.M. (cu al cărui autoturism mai transportase anterior țigări), acesta având rolul de a transporta țigările pe ruta la sediul SC D. SRL În luna septembrie 2006, în timpul cât inculpatul T. se afla în străinătate, activitatea de transport a țigărilor pe această rută (Dersca - Broscăuți) a fost preluată de către soția acestuia, inculpata T.M.

Inculpatul M.V., coleg al inculpatului A., a aderat la grupare în luna mai 2006, rolul său fiind acela de a oferi informații despre eventualele acțiuni și controale ale poliției de frontieră în zona Dersca și de a transporta țigările de la locuința inculpatului N.S. la cea a inculpatului N.O.C.

Această situație de fapt a fost dovedită prin procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (al căror conținut și frecvență atestă legăturile dintre membrii grupării și rolurile prestabilite ale acestora, iar în cazul cetățenilor ucraineni determinarea acestora de a trece fraudulos frontiera de stat prin oferirea informațiilor necesare), de declarația de recunoaștere a inculpatului aflată la filele 718-721 dosar urmărire penală, vol. II (cele relatate coroborându-se cu restul probatoriului), de declarațiile numitului M.I. (filele 45-49 dosar urm. pen. vol. XVI), de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților N.O.C. (aflată la filele 390-392 dosar urm. pen., vol. VII), N.B.G. (aflată la filele 29-30 dosar urm. pen., vol. VIII), N.M. (aflată la filele 113-114 dosar urm. pen., vol. IX) și D.V. (aflată la filele 89 și urm dosar urm. pen., vol. XII), de declarațiile martorilor C.A.V., D.C.C., G.S.F. (filele 753-757 dosar urm. pen. vol. II), de fișa postului, de tabelul cu misiunile executate de inculpat în perioada 1 mai 2006 - 5 octombrie 2006, de procesele - verbale de consemnare a datelor conținute de telefoanele mobile folosite de inculpat și de agendele ridicate de la acesta, care conțin numere de telefon și date referitoare la profitul realizat.

Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., de art. 25 C. pen. rap. la art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 2481 C. pen. rap. la art. 248 și art. 146 C. pen.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de complicitate la contrabandă în sensul înlăturării art. 274 din Legea nr. 86/2006, deoarece introducerea în țară a țigărilor nu s-a realizat de două sau mai multe persoane împreună. După cum s-a arătat mai sus activitățile de introducere în țară a țigărilor au fost realizate de mai multe persoane în colaborare - P.D., M.I., L.V., L.D., N.D., N.S. N.O.C., N.G.B. și N.M. Având în vedere scopul urmărit prin comiterea faptelor de contrabandă, și anume sustragerea unor mărfuri de la controlul vamal și, implicit, de la plata unor taxe, instanța apreciază că activitatea de introducere în țară în sensul art. 270 din Legea nr. 86/2006 nu se limitează doar la trecerea mărfurilor peste frontieră, ci include și activitățile de preluare a acestora din zona respectivă în vederea comercializării, fără de care simpla trecere peste frontieră nu ar aduce atingere decât relațiilor sociale privind regimul frontierei de stat.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatului, procurorul de ședință a precizat că referirea din rechizitoriu la prevederile art. 146 C. pen. vizează de fapt art. 246 C. pen. Ținând seama că încadrarea juridică a faptei în art. 2481 C. pen. este dată de producerea unor consecințe deosebit de grave, definite de art. 146 C. pen., instanța a constatat că referirea cuprinsă în rechizitoriu este corectă. În cazul concret consecințele deosebit de grave au constat în perturbarea deosebit de gravă a activității poliției de frontieră prin furnizarea unor date de serviciu menită să împiedice îndeplinirea unor activități de competența acestei instituții publice și care a dus, implicit, la încurajarea activităților de contrabandă.

Forma continuată de săvârșire a fost reținută avându-se în vedere intervalul de timp în care s-au comis actele materiale, frecvența acestora și înțelegerea preexistentă care a stat la baza comiterii lor, elemente care dovedesc unitatea de rezoluție infracțională.

Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că din banii obținuți ca urmare a implicării în activitățile de contrabandă a cumpărat împreună cu inculpatul T.M.D. un microbuz marca V.T. în valoare de 20.000 euro, cota sa parte fiind de 9.000 euro, scopul urmărit fiind în primul rând disimularea originii ilicite a acestei sume, iar în al doilea rând folosirea autovehiculului în activitățile de transport ale țigărilor.

Cum infracțiunea de spălare de bani reglementată de art. 23 din Legea nr. 656/2002 presupune activități de disimulare a unor venituri, deci operațiuni de a anumită complexitate menite să ascundă proveniența ori circuitul unor sume de bani, este evident că simpla achiziționare a unui autoturism, chiar realizată cu sume de bani obținute din contrabandă, fără a fi precedată sau urmată de alte activități de disimulare, nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Prin urmare s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracțiunilor, contribuția efectivă a inculpatului, precum și persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor și a avut o poziție procesuală doar parțial sinceră. Pericolul social concret al infracțiunilor comise a fost evidențiat de modalitatea de comitere, de amploarea activității infracționale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat și, nu în ultimul rând, de calitatea inculpatului, care s-a folosit de funcția sa în cadrul poliției de frontieră, aspect de natură să-i încurajeze pe ceilalți membrii ai grupării.

Valorificând aceste criterii, instanța a considerat că este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2481 C. pen. rap. la art. 248 și art. 146 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare. Aplicarea acestui spor a fost justificată de amploarea activității infracționale.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 9 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen.

Interzicerea dreptului de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de frontieră (ca pedeapsă complementară și accesorie) a fost aplicată avându-se în vedere că inculpatul s-a folosit de funcția sa pentru săvârșirea infracțiunilor, situație prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 16 martie 2007.

Prin decizia nr. 151 din 16 martie 2007 a Curții de Apel Suceava s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Instanța de recurs a reținut la acea dată că s-a diminuat cu mult impactul negativ produs asupra opiniei și ordinii publice prin comiterea faptelor antisociale. Având în vedere amploarea, gravitatea și specificul activității infracționale desfășurată de inculpat instanța a apreciat că se impune menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara și a garanțiilor ce însoțesc această măsură.

Inculpatul L.V.

În perioada mai - octombrie 2006, împreună cu inculpații A.I.D., N.S., L.D., N.D., N.O.C. și cetățenii ucraineni M.I. și P.D. inculpatul L.V. a inițiat constituirea unui grup infracțional organizat, având ca scop contrabanda cu țigări de proveniență ucraineană.

Rolul inculpatului a fost acela de a prelua, împreună cu inculpații N.S. și N.O.C., țigările aduse peste frontiera verde adiacentă comunei Dersca, prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, de către numiții M.I. și P.D. Locurile și orele de întâlnire (în special zone împădurite și pe timpul nopții) erau stabilite direct de inculpat sau de către inculpatul A.. După trecerea peste frontieră țigările erau transportate cu căruța la locuințele inculpatului L.V. și N.S. În lunile iunie și august 2006 în activitatea de preluare și transport a țigărilor s-au implicat și inculpații L.D. și N.D.

În cursul lunii septembrie 2006, din cauza intensificării supravegherii frontierei în zona Dersca, inculpatul l-a cooptat în grup pe numitul F.V., acesta fiind pădurar în zona localității Corjăuți. Sus-numitul, datorită atribuțiilor sale, cunoștea foarte bine zona împădurită din preajma localității, propice pentru introducerea țigărilor peste frontieră.

Țigările erau valorificate direct de către inculpat (în cursul urmăririi penale fiind identificați ca beneficiari inculpatul S.V., în condițiile ce au fost descrise în secțiunea dedicată acestuia, și numitul M.A.) sau de către inculpatul A., în modalitățile arătate mai sus. Începând cu luna iunie 2006 de activitatea de valorificare s-a ocupat și inculpatul L.D.

Această situație de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (al căror conținut și frecvență atestă legăturile dintre membrii grupării și rolurile prestabilite ale acestora, precum și activitățile de valorificare a țigărilor), de declarația numitului M.I., de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților A.I.D. și N.O.C., de procesele - verbale de consemnare a datelor conținute de telefoanele mobile folosite de inculpat și de agendele ridicate de la acesta, care conțin numere de telefon și date referitoare la profitul realizat.

Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Forma continuată de săvârșire a fost reținută avându-se în vedere intervalul de timp în care s-au comis actele materiale, frecvența acestora și înțelegerea preexistentă care a stat la baza comiterii lor, elemente care dovedesc unitatea de rezoluție infracțională.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a celei de-a doua fapte în infracțiunea prevăzute de art. 221 C. pen. Ținând seama de considerentele expuse în cazul inculpatului A. și de faptul că infracțiunea de tăinuire presupune activități de primire, dobândire, transformare ori înlesnirea valorificării unor bunuri ulterioare consumării infracțiunii din care provin aceste bunuri și fără a exista o înțelegere în acest sens, având în vedere și conținutul concret al activităților infracționale desfășurate de inculpat, instanța a respins și această cerere.

Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că folosind marea majoritate a banilor obținuți din contrabandă, pentru a disimula originea ilicită a acestora, inculpatul L.V. a adus îmbunătățiri substanțiale locuinței sale din com. Dersca, județul Botoșani și a achiziționat două autoturisme, care însă nu au fost înmatriculate pe numele său. Din acest punct de vedere situația inculpatului a fost identică cu cea a inculpatului A., astfel încât, pentru considerentele expuse mai sus, s-a dispus achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracțiunilor, contribuția efectivă a inculpatului, precum și persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are patru copii minor și a avut o poziție procesuală nesinceră. Pericolul social concret al infracțiunilor comise a fost evidențiat de modalitatea de comitere, de amploarea activității infracționale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum și de implicarea unor persoane cu anumite atribuții conferite de lege (respectiv inculpatul A. și numitul F.V.).

Valorificând aceste criterii, instanța a considerat că este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 7 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2007 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara, reținându-se că nu poate fi legată starea de arest preventiv de necesitatea administrării unui probatoriu complex și că s-a diminuat impactul activității infracționale asupra societății civile și opiniei publice în general. Având în vedere amploarea, gravitatea și specificul activității infracționale desfășurată de inculpat instanța a constatat că se menține necesitatea acestei măsuri preventive.

Inculpatul L.D.

Începând cu luna iunie 2006, inculpatul L.D. a aderat la grupul infracțional organizat constituit din inculpații A.I.D., L.V., N.S. și N.O.C.

În cadrul grupării, acesta împreună cu fratele său - inculpatul L.V. și cu numiții M.C.V. și G.E.Ș., s-a deplasat pe timpul nopții în zona de frontieră adiacentă comunei Dersca, în locuri dinainte stabilite cu cetățenii ucraineni, de unde preluau țigările introduse și le transportau cu atelaje hipo la locuința lui L.V. sau la cea a lui N.S. De aici țigările erau transportate către beneficiari, printre aceștia aflându-se inculpatul S.V. și numitul M.A. De menționat că inculpatul L.D. îl cunoștea deja pe inculpatul S., căruia îi vânduse țigări și anterior constituirii grupului.

Această situație de fapt a fost dovedită prin procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (al căror conținut și frecvență atestă legăturile dintre membrii grupării și rolurile prestabilite ale acestora, precum și activitățile de valorificare a țigărilor), de declarația numitului M.I., de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților A.I.D. și N.O.C., de procesele - verbale de consemnare a datelor conținute de telefoanele mobile folosite de inculpat și de agenda ridicată de la inculpatul S., care conține date referitoare la cantități de țigări preluate de acesta de urmă.

Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Considerentele privind încadrarea juridică a faptelor și cererea de schimbare a încadrării juridice expuse pentru inculpatul L.V. sunt aceleași și în cazul inculpatului L.D.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracțiunilor, contribuția efectivă a inculpatului, precum și persoana acestuia, care posedă antecedente penale și a avut o poziție procesuală nesinceră. Pericolul social concret al infracțiunilor comise a fost evidențiat de modalitatea de comitere, de amploarea activității infracționale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum și de implicarea unor persoane cu anumite atribuții conferite de lege (respectiv inculpatul A. și numitul F.V.).

Valorificând aceste criterii, instanța a considerat că este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 7 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

În ce privește măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara situația inculpatului este identică cu cea a inculpatului L.V., motiv pentru măsura preventivă a fost menținută.

Inculpatul N.D.

În perioada iulie - august 2006, împreună cu cetățenii ucraineni P.D. și M.I., inculpatul N.D. a efectuat activități de introducere în țară de țigări de proveniență ucraineană, peste frontiera verde, adiacentă localității Dersca, jud. Botoșani, comercializându-le ulterior.

Din a doua jumătate a lunii august 2006, inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat compus din inculpații L.V., L.D., A.I.D., M.V. și numiții M.C.V., P.D. și M.I., desfășurând în continuare activități de contrabandă cu țigări.

Rolul inculpatului era acela de a prelua țigările, precum și de a furniza informații despre orarul și componența patrulelor poliției de frontieră în sectorul respectiv, datorită faptului că membrii acestora, în dese rânduri, veneau la locuința sa unde consumau băuturi alcoolice ori dormeau. Astfel, în dimineața zilei de 05 octombrie 2006, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, la locuința sa au fost identificați agenții de poliție de frontieră L.A.C., C.B., P.C. și H.O. (făcând parte din două patrule) - aceștia aflându-se în timpul serviciului.

De asemenea, inculpatul N.D. avea ca sarcină ștergerea urmelor de pași sau de roți din zona frontierei de stat, produse în urma desfășurării activităților de contrabandă.

Această situație de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (al căror conținut și frecvență atestă legăturile dintre membrii grupării și rolurile prestabilite ale acestora), de declarația numitului M.I., de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților A.I.D. și N.O.C., de procesele-verbale de consemnare a datelor conținute de telefoanele mobile folosite de inculpat, de rapoartele celor patru polițiști de frontieră găsiți la domiciliul inculpatului, de raportul lucrătorului de poliție Băeșu Dan (din care reiese că inculpatul nu a furnizat niciodată informații de interes operativ și că existau suspiciuni privind desfășurarea unor activități de contrabandă).

Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Unitatea de rezoluție infracțională specifică formei continuate de săvârșire a fost evidențiată, și în cazul acestui inculpat, de intervalul de timp în care s-au comis actele materiale, frecvența acestora și înțelegerea preexistentă care a stat la baza comiterii lor.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracțiunilor, contribuția efectivă a inculpatului, precum și persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are doi copii minori și a avut o poziție procesuală nesinceră. Pericolul social concret al infracțiunilor comise a fost evidențiat de modalitatea de comitere, de amploarea activității infracționale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum și de implicarea inculpatului A., lucrător în cadrul poliției de frontieră.

Valorificând aceste criterii, instanța a considerat că este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 6 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Referitor la măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat prin încheierea din 19 ianuarie 2007, prin raportare la aceleași criterii avute în vedere în cazul celorlalți inculpați, instanța a constatat că se justifică menținerea acesteia.

Inculpatul N.S.

Începând din luna decembrie 2005, inculpatul N.S. împreună cu inculpatul N.O.C., au desfășurat activități de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană livrate de cetățeanul ucrainean M.I., fiind coordonați de inculpatul L.V.

În aceeași lună, împreună cu inculpatul N.O.C., a discutat cu inculpatul A.I.D. despre posibilitatea săvârșirii altor infracțiuni de acest gen.

Din luna mai 2006, cei trei, împreună cu inculpatul A.I.D. au desfășurat efectiv astfel de activități - țigările fiind introduse în țară prin pădurea existentă pe teritoriul României și Ucrainei de către cetățenii ucraineni P.D. și M.I., prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat. În cadrul grupării inculpatul N.S. era cel care prelua efectiv țigările trecute peste frontiera verde de cetățenii ucraineni, transportându-le apoi la locuința sa.

În luna iunie 2006, datorită unor neînțelegeri privind împărțirea profitului obținut, inculpatul L.V. s-a separat temporar de cei trei, continuându-și activitatea cu alte persoane din anturajul său.

Inculpații N.S., N.O.C. și A.I.D., la rândul lor, au continuat activitatea de contrabandă, țigările fiind aduse peste frontieră de aceiași cetățeni ucraineni.

La grupul acestora a aderat ulterior și inculpatul M.V., care le furniza informații de serviciu de natură să îi ajute în activitatea infracțională, ajutându-i totodată la transportul țigărilor.

Inculpatul a fost ajutat de soția sa N.L., care îl informa telefonic despre existența patrulelor poliției de frontieră pe care le observa din curtea locuinței sale în intervalul de timp în care efectua contrabanda cu țigări - aceasta anunțându-l totodată pe inculpatul N.M. pentru a aduce la momentul oportun atelajul său la locul stabilit pentru încărcarea țigărilor.

Această situație de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (al căror conținut și frecvență atestă legăturile dintre membrii grupării și rolurile prestabilite ale acestora, precum și activitățile de valorificare a țigărilor), de declarația numitului M.I., de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților A.I.D. și N.O.C., de procesele - verbale de consemnare a datelor conținute de telefoanele mobile folosite de inculpat.

Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Unitatea de rezoluție infracțională specifică formei continuate de săvârșire a fost evidențiată, și în cazul acestui inculpat, de intervalul de timp în care s-au comis actele materiale, frecvența acestora și înțelegerea preexistentă care a stat la baza comiterii lor.

Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că folosind marea majoritate a banilor câștigați, pentru a disimula originea ilicită a acestora, a efectuat lucrări de amenajare ale imobilului în care locuiește. Cum probatoriul administrat nu conturează acele activități de disimulare specifice infracțiunii de spălare de bani, și în cazul inculpatului N. s-a dispus achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracțiunilor, contribuția efectivă a inculpatului, precum și persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are patru copii minor și a avut o poziție procesuală nesinceră. Pericolul social concret al infracțiunilor comise a fost evidențiat de modalitatea de comitere, de amploarea activității infracționale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum și de implicarea unui lucrător din cadrul poliției de frontieră.

Valorificând aceste criterii, instanța a considerat că este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 7 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Din perspectiva oportunității menținerii obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea din 19 ianuarie 2007 situația inculpatului fiind similară cu cea a inculpaților amintiți mai sus, măsura preventivă a fost menținută.

Inculpatul N.O.C.

Începând cu luna decembrie 2005, inculpatul N.O.C. împreună cu inculpatul N.S., au desfășurat activități de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană livrate de învinuitul M.I., fiind coordonați de inculpatul L.V.

În aceeași lună, împreună cu inculpatul N.S., a discutat cu inculpatul A.I.D. despre posibilitatea săvârșirii altor infracțiuni de acest gen.

Din luna mai 2006, cei trei, împreună cu inculpatul A.I.D. au desfășurat efectiv astfel de activități - țigările fiind introduse în țară prin pădurea existentă pe teritoriul României și Ucrainei de către numiții P.D. și M.I., prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat.

La data de 31 mai 2006, învinuitul P.D. a intrat în România prin Punctul de trecere a frontierei Siret și a fost transportat de inculpatul A.I.D. până în localitatea Dersca. Acolo s-a întâlnit cu inculpații N.O.C. și N.S., iar împreună cu aceștia au stabilit de comun acord locurile pe unde urmau a fi introduse țigările în țară, făcând totodată o recunoaștere în teren.

În luna iunie 2006, datorită unor neînțelegeri privind împărțirea sumelor de bani rezultate din contrabanda cu țigări, inculpatul L.V. s-a separat temporar de cei trei, continuându-și activitatea cu alte persoane din anturajul său.

Inculpații N.S., N.O.C. și A.I.D. au continuat și ei activitatea de contrabandă, furnizorii de țigări din segmentul ucrainean fiind aceiași.

Inculpații se deplasau pe jos până în pădurea „Goruniș” situată pe frontiera româno - ucraineană și preluau de la locul stabilit de comun acord cu învinuitul P.D. țigările introduse ilegal în țară de acesta, după care le cărau în spate câteva sute de metri, până în zona în care inculpatul N.M. îi aștepta cu atelajul. În continuare, încărcau țigările în atelaj, acoperindu-le cu iarbă, după care le transporta la locuința inculpatului N.S. - aceasta fiind situată mai aproape de zona din care veneau. În general țigările erau mutate apoi la locuința inculpatului N.O.C. de către alte persoane, printre care și făptuitorul G.S.F., iar de acolo erau preluate de către inculpații A.I.D. și M.V. sau de învinuiții T.M.D. și T.M.

Spre sfârșitul lunii iulie 2006, inculpatul N.O.C. l-a cooptat în această activitate și pe fratele său N.B.G., împreună cu care au efectuat câteva transporturi de țigări de contrabandă de la frontiera verde până la locuința lor.

La data de 13 august 2006, în timpul efectuării unui astfel de transport, frații N. au fost surprinși de o patrulă a poliției de frontieră având asupra lor două genți de rafie conținând un număr de 2.500 pachete de țigări „S.G.” introduse peste frontiera verde de învinuitul P.D.

Fiind somați, cei doi au abandonat gențile și au încercat să dispară. Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul N.O.C. a lovit pe agenții G.M. și A.I. - aceștia fiind echipați cu veste de serviciu inscripționate „Poliția de Frontieră” și executând regulamentar somația.

Această situație de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (al căror conținut și frecvență atestă legăturile dintre membrii grupării și rolurile prestabilite ale acestora, precum și activitățile de valorificare a țigărilor), de declarația de recunoaștere a inculpatului (filele 390-392 dosar urm. pen., vol. VII) de declarația numitului M.I., de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților A.I.D. și N.B.G. (filele 29-30 dosar urm. pen., vol. VIII), de notele raport întocmite și de declarațiile martorilor G.M., M.M.O., N.F., A.I.P., U.R. și V.C. (filele 424-430 și 487-496 dosar urm. pen. vol. VII), de declarațiile martorilor asistenți M.I. și P.A. (filele 485-486 dosar urm. pen., vol. VII) și de procesele-verbale de consemnare a datelor conținute de telefoanele mobile folosite de inculpat.

Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 239 alin. (2) C. pen. (două infracțiuni).

Dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. sunt incidente având în vedere gradul de organizare a activității infracționale și frecvența actelor materiale ce o compun.

Pentru considerentele expuse pentru cazul inculpatului L.V. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de contrabandă în infracțiunea prevăzute de art. 221 C. pen.

În ce privește cele două infracțiuni de ultraj, prin rechizitoriu acestea au fost încadrate în dispozițiile art. 239 alin. (3), (4) C. pen. fără a se ține seama că, anterior comiterii faptelor, art. 239 fusese modificat prin Legea nr. 278/2006. Prin urmare s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul arătat mai sus.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracțiunilor, contribuția efectivă a inculpatului, precum și persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are doi copii minori și a avut o poziție procesuală oscilantă. Pericolul social concret al infracțiunilor comise a fost evidențiat de modalitatea de comitere, de amploarea activității infracționale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum și de implicarea unui lucrător din cadrul poliției de frontieră.

Valorificând aceste criterii, instanța a considerat că este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. (2) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. (3), (4) C. pen.).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare ca urmare a amplorii întregii activități infracționale.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 8 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Pentru considerentele expuse în cazul celorlalți inculpați ce au făcut parte din grupul infracțional a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea din 19 ianuarie 2007.

Inculpatul N.B.G.

În jurul datei de 17 iulie2006, inculpatul N.B.G., însoțit de soția sa, a revenit în țară din Italia, unde fusese la muncă - fiind găzduit de fratele său - inculpatul N.O.C.

După câteva zile de la sosire a fost convins de fratele său să adere la grupul infracțional organizat pentru a beneficia de foloase materiale întrucât intenționa să-și construiască o casă. Activitatea infracțională a fost cea descrisă anterior, cu mențiunea că inculpatul nu a agresat vreun lucrător al poliției de frontieră cu ocazia surprinderii sale. Probatoriul ce a stat la baza reținerii acestei situații de fapt a fost același cu cel indicat pentru inculpatul N.O.C.

Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a solicitat de asemenea schimbarea încadrării juridice a faptei de contrabandă în infracțiunea de tăinuire prevăzute de art. 221 C. pen. Dată fiind înțelegerea preexistentă între inculpați (specifică de altfel unui grup infracțional organizat) această cerere a fost respinsă.

Ca și în cazul inculpatului N.O. sunt incidente prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracțiunilor, contribuția efectivă a inculpatului, precum și persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor și a avut o poziție procesuală oscilantă. Pericolul social concret al infracțiunilor comise a fost evidențiat de modalitatea de comitere, de amploarea activității infracționale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum și de implicarea unui lucrător din cadrul poliției de frontieră.

Valorificând aceste criterii, instanța a considerat că este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 6 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Ținând seama că se mențin temeiurile avute în vedere prin încheierea din 19 ianuarie 2007 și dată fiind natura și complexitatea cauzei (față de care nu se poate reține că măsura preventivă a depășit o durată rezonabilă) s-a menținut obligarea inculpatului de a nu părăsi țara.

Inculpatul N.M.

Inculpatul N.M. este tatăl inculpaților N.O.C. și N.B.G.

În cursul lunii mai 2006, la solicitarea fiului său O., inculpatul a aderat la gruparea infracțională organizată constituită din inculpații N.O.C., N.S., L.V., A.I.D. și cetățenii ucraineni P.D. și M.I. Astfel, inculpatul N.O.C., împreună cu inculpatul N.S. aduceau țigările din pădurea „Goruniș” (din locurile unde erau lăsate de P.D. și M.I.), până spre marginea acesteia unde erau așteptați de inculpatul N.M. cu atelajul său.

Cu toții încărcau țigările în faeton și le acopereau cu iarba cosită în prealabil de inculpatul N.M., după care, însoțiți uneori de acesta, le transportau la locuința lui N.S.

De asemenea, inculpatul N.M. ținea legătura telefonic cu fiul său N.O.C., anunțându-l despre prezența în zonă a echipajelor poliției de frontieră sau a polițiștilor din cadrul Postului de Poliție Dersca, precum și a oricăror persoane suspecte.

Pentru activitatea prestată, inculpatul N.M. a primit de la inculpatul A.I.D. - prin intermediul fiului său O. - sume de bani de ordinul câtorva sute de mii de lei vechi și mici cantități de țigări.

Această situație de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (al căror conținut și frecvență atestă legăturile dintre membrii grupării și rolurile prestabilite ale acestora), de declarația de recunoaștere a inculpatului (filele 113-114 dosar urm. pen., vol. IX) de declarația numitului M.I., de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților A.I.D., N.O.C. și N.B.G.

Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fiind pe deplin aplicabile cele expuse în cazul inculpaților N.O. și N.G.B.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracțiunilor, contribuția efectivă a inculpatului, precum și persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit și a avut o poziție procesuală oscilantă. Pericolul social concret al infracțiunilor comise a fost evidențiat de modalitatea de comitere, de amploarea activității infracționale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum și de implicarea unui lucrător din cadrul poliției de frontieră.

Valorificând aceste criterii, instanța a considerat că este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 5 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Pentru considerentele repetat expuse în cazul celorlalți inculpați s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Inculpatul M.V.

În cursul lunii mai 2006, inculpatul M.V. - agent în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Botoșani - împreună cu colegul său, inculpatul A.I.D. și cu inculpații N.S., N.O.C., L.V. și alții, au constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană.

În cadrul grupului inculpatul avea rolul de a furniza informații în legătură cu acțiunile de control și combatere a contrabandei realizate de poliția de frontieră, respectiv durata și locul desfășurării acestora, persoanele participante și în măsura posibilităților identitatea acestora.

În unele cazuri, a participat împreună cu inculpatul A.I.D. la transportul țigărilor de contrabandă, iar în perioada mai - iunie 2006, la solicitarea sa, cumnatul său G.S.F. (lucrător de poliție în cadrul IPJ Botoșani) a efectuat un număr de trei - patru transporturi de țigări de la locuința inculpatului N.S. la cea a inculpatului N.O.C.

Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului au fost găsite două cartușe de vânătoare în stare de funcționare. Inculpatul a arătat că le-a găsit în după-amiaza zilei precedente în timp ce se afla la cules de bureți în pădurea Horlăceni de lângă municipiul Dorohoi și intenționa să le predea a doua zi la sediul Sectorului de Poliție de Frontieră Dorohoi. Această susținere a inculpatului nu corespunde realității întrucât inculpatul avea posibilitatea de a preda cele două cartușe autorităților abilitate chiar în după-amiaza aceleiași zile - acesta reîntorcându-se în oraș în jurul orelor 17.00.

Această situație de fapt a fost dovedită prin procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (al căror conținut și frecvență atestă legăturile dintre membrii grupării și rolurile prestabilite ale acestora), de declarația numitului M.I., de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților A.I.D., N.O.C. și N.B.G., de fișa postului inculpatului (filele 135-141 dosar urm. pen. vol. X), de tabelul cu misiunile executate de inculpat în perioada 1 mai 2006 - 5 octombrie 2006 (filele 142-153 dosar urm. pen., vol. X), de procesul - verbal de percheziție domiciliară (filele 118-121 dosar urm. pen. vol. X), de adresa din 31 octombrie 2006 a I.P.J. Botoșani - Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Toxice, din care reiese că inculpatul nu a fost autorizat în cursul anului 2006 pentru deținere/port și folosire armă și muniție letală (fila 160 dosar urm. pen. vol. X) și raportul de constatare tehnico-științifică din 30 octombrie 2010 prin care s-a constatat că cele două cartușe ridicate de la inculpat sunt în stare de funcționare și fac parte din categoria muniției de vânătoare cu alice, destinată a fi utilizată armelor letale, de vânătoare (filele 162-164 dosar urm. pen. vol. X).

Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., de art. 2481 C. pen. rap. la art. 248 și art. 146 C. pen. și de art. 279 alin. (1) C. pen. În ce privește forma continuată de săvârșire și încadrarea faptei de abuz în serviciu sunt aplicabile cele expuse în cazul inculpatului A..

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracțiunilor, contribuția efectivă a inculpatului, precum și persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit și a avut o poziție procesuală oscilantă. Pericolul social concret al infracțiunilor comise este evidențiat de modalitatea de comitere, de amploarea activității infracționale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat, de calitatea inculpatului, precum și de faptul că acesta a implicat în activitatea grupului și un alt lucrător de poliție (numitul G.S.).

Valorificând aceste criterii, instanța consideră că este justificată aplicarea următoarelor pedepse:

- 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.;

- 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2481 C. pen. rap. la art. 248 și art. 146 C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. vor fi contopite pedepsele principale și se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare. Aplicarea acestui spor este justificată de amploarea activității infracționale.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 9 ani închisoare se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de Frontieră) C. pen.

Interzicerea dreptului de a exercita vreo funcție în cadrul Poliției de frontieră (ca pedeapsă complementară și accesorie) a fost aplicată avându-se în vedere că inculpatul s-a folosit de funcția sa pentru săvârșirea infracțiunilor, situație prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 16 martie 2007.

Situația inculpatului M. fiind similară cu cea a inculpatului A., a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara.

Inculpatul S.V.

Inculpatul S.V. locuiește în orașul Siret, județul Suceava și are ca preocupare achiziționarea de țigări de proveniență ucraineană atât de la cetățeni din Republica Ucraina, cât și de la cetățeni din România, mai exact din județele Botoșani și Suceava.

Cunoscându-i pe inculpații L.V. și L.D., de la care achiziționase și anterior țigări, inculpatul a continuat să achiziționeze țigări de la aceștia și după constituirea grupului infracțional. În acest scop inculpatul S.V. s-a deplasat în mai multe rânduri pe raza județului Botoșani, în zona localităților Rogojești, Talpa și Cândești, de unde prelua țigările de contrabandă aduse de inculpații L.V. și L.D. Din probatoriul administrat a reieșit că inculpatul cunoștea proveniența țigărilor (aspect clar demonstrat de conținutul convorbirilor telefonice purtate între inculpatul S. și inculpații L., de măsurile de precauție luate de inculpați pentru livrarea țigărilor și de prețul redus al acestora), fără însă a se putea stabili cu certitudine apartenența inculpatului la grupul infracțional. În același interval de timp inculpatul a achiziționat țigări cu aceeași proveniență și de la inculpatul D.V.

Această situație de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, de declarațiile acestuia și ale inculpaților L.V. și L.D., de procesul - verbal de percheziție domiciliară (filele 535-539 dosar u.p vol. XI), de procesul - verbal de consemnare a datelor conținute de telefoanele mobile ridicate de la inculpat (filele 596-609 dosar u.p. vol. XI), două carnete cu mențiuni referitoare la țigări (ridicate de la locuința inculpatului).

Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de contrabandă în infracțiunea prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, așa cum a fost modificată prin O.G. nr. 54/2010 sau, în subsidiar, în infracțiunea prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006.

Referitor la primul aspect, după cum s-a arătat anterior, nu s-a pus problema unei schimbări de încadrare juridică (care ar atrage reținerea calității de autor al infracțiunii de contrabandă în locul celei de complice). În ce privește reținerea doar a unei infracțiuni de complicitate la forma simplă a infracțiunii de contrabandă s-a constatat din probatoriu că inculpatul a participat la activitățile de contrabandă desfășurate de inculpații L.V. și L.D., fiind astfel realizată cerința unei fapte de contrabandă comisă de două sau mai multe persoane împreună. Prin urmare a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.

Inculpatul S. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constând în aderarea la grupul infracțional organizat. Probatoriul administrat în cauză nu a dovedit însă că activitățile desfășurate de inculpat (constând în asigurarea unui cumpărător pentru țigări în baza unei înțelegeri prealabile) ar constitui o componentă a activității grupului infracțional organizat, în condițiile în care inculpatul îi cunoștea doar pe inculpații Leonte, fără a se contura vreo legătură cu ceilalți membrii ai grupării. Așa fiind, această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina inculpatului, impunându-se achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret ridicat de pericol social al infracțiunii (evidențiat de frecvența activităților infracționale și modul concret de desfășurare a acestora), contribuția efectivă a inculpatului la comiterea faptelor de contrabandă, precum și persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor și a avut o poziție procesuală oscilantă.

Valorificând aceste criterii, instanța a considerat că este justificată aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Deși în sarcina inculpatului s-a reținut în final doar săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la contrabandă în formă calificată, dată fiind amploarea și frecvența acestor activități s-a impus menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.

Inculpatul D.V.

Inculpatul D.V. locuiește în municipiul Dorohoi și are calitatea de administrator al SC D. SRL, societate ce are ca obiect de activitate printre altele și comercializarea materialelor de construcție.

Inculpatul D.V. îl cunoștea de mai mult timp pe inculpatul A.I.D., știind că este angajat al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Botoșani și, începând cu luna mai 2006, a achiziționat în mod constant țigările de contrabandă aduse de acesta din zona comunei Dersca, județul Botoșani, personal sau prin intermediul inculpaților T.M.D. și T.M.

Ulterior inculpatul D.V. revindea țigările inculpaților S.V., B.C. și R.C.C., asigurând astfel distribuția permanentă a acestor bunuri și continuarea activității de contrabandă.

Deși probatoriul administrat a confirmat că inculpatul cunoștea proveniența țigărilor pe care le comercializa, nu a reieșit ca acesta să fi avut cunoștință de existența grupului infracțional organizat.

Această situație de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, de declarațiile de recunoaștere ale acestuia (filele 89-92 dosar u.p. vol. XII), de procesul - verbal de consemnare a datelor conținute de telefonul mobil ridicat cu ocazia percheziției domiciliare (filele 162-167 dosar u.p. vol. XII), două agende cu mențiuni referitoare la țigări și sume de bani (ridicate de la locuința inculpatului) și declarațiile martorilor B.C., G.G.S., A.V., B.N., D.D., D.D.C. (filele 150-153, 155-159 dosar u.p. vol. XII).

Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. În acest sens s-a dispus schimbarea încadrării juridice, având în vedere că inculpatul nu a colaborat efectiv decât cu inculpatul A., despre care cunoștea cu certitudine că îi livrează țigări de contrabandă, nefiind astfel îndeplinită cerința săvârșirii faptei de două sau mai multe persoane împreună. De vreme ce inculpatul a oferit acest sprijin în baza unei înțelegeri prealabile, nu se poate reține că fapta sa s-ar încadra în dispozițiile art. 221 C. pen.

Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constând în aderarea la grupul infracțional organizat. Din probe a reieșit însă că, deși inculpatul a cunoscut mai mulți membrii ai grupului, nu a colaborat efectiv decât cu inculpatul A. (direct sau prin intermediul inculpaților T.), fără a avea cunoștință despre structura grupului și fără a contribui în cunoștință de cauză la funcționarea acestuia. Prin urmare s-a reține că faptele inculpatului nu întrunesc și elementele constitutive ale infracțiunii sus-arătate.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret de pericol social al infracțiunii (evidențiat de frecvența activităților infracționale), contribuția efectivă a inculpatului la comiterea faptelor de contrabandă, precum și persoana acestuia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are trei copii minori și a avut o poziție procesuală oscilantă.

Valorificând aceste criterii, instanța a considerat că este justificată aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Ținând seama de contribuția mai redusă a inculpatului și de lipsa antecedentelor penale, instanța a considerat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, în condițiile unei supravegheri specializate conform art. 861 și urm. C. pen. Prin urmare, în temeiul art. 861, art. 862 și art. 71 alin. (5) C. pen., executarea pedepsei principale și a celei accesorii a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 6 ani.

În aplicarea dispozițiilor art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul urmează a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani, la datele ce vor fi stabilite de acest Serviciu;

- va anunța Serviciului, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica Serviciului și va justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica Serviciului informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Ținând seama de modalitatea de individualizare a executării pedepsei și de măsurile stricte de supraveghere impuse inculpatului, instanța a apreciat că nu se mai justifică menținerea interdicției de a părăsi țara, măsură ce urmează a fi ridicată.

Inculpatul B.C.

În perioada septembrie - octombrie 2006 inculpatul B.C. a achiziționat de la inculpatul D.V. mai multe cantități de țigări de proveniență ucraineană, cunoscând că acestea provin din activități de contrabandă. Ulterior inculpatul revindea aceste țigări altor persoane.

Această situație de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (din care reiese că acesta cunoștea proveniența țigărilor pe care le achiziționa, motiv pentru care baxurile erau numite „bombonele”, „cartofi” sau „struguri”), de declarațiile inculpatului D.V., de procesul - verbal de percheziție domiciliară, procesul - verbal de consemnare a datelor conținute de telefoanele mobile ridicat cu ocazia percheziției domiciliare (filele 51-69 dosar u.p. vol. XIII).

Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006. Încadrarea juridică corectă este însă cea arătată mai sus, având în vedere că activitățile infracționale desfășurate de inculpat sunt ulterioare consumării infracțiunii de contrabandă și actelor de complicitate la aceasta și nu au la bază o înțelegere prealabilă. Așa fiind, nu s-a reținut că inculpatul a dorit să sprijine activitatea de contrabandă, ci doar obținerea unui folos material prin revânzarea țigărilor.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textul de incriminare, gradul concret de pericol social al infracțiunii (evidențiat în special de conținutul și natura activității infracționale), precum și persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor și a avut o poziție procesuală nesinceră.

Valorificând aceste criterii, instanța a considerat că este justificată aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Ținând seama de conținutul concret al activității infracționale și de lipsa antecedentelor penale, instanța a considerat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, în condițiile art. 81 și urm. C. pen. Prin urmare, în temeiul art. 81, art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., executarea pedepsei principale a fost suspendată condiționat pe o durată de 4 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

Ținând seama de modalitatea de individualizare a executării pedepsei și specificul infracțiunii reținute în sarcina acestuia, instanța a apreciat că nu se mai justifică menținerea interdicției de a părăsi țara dispusă prin încheierea din 19 ianuarie 2007, măsură ce urmează a fi ridicată.

Inculpatul R.C.C.

În perioada septembrie - octombrie 2006 inculpatul R.C.C. a achiziționat mai multe cantități de țigări de proveniență ucraineană de la inculpații D.V., B.C. și S.V., cunoscând că acestea provin din activități de contrabandă.

Această situație de fapt a fost dovedită prin procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat (din care reiese că acesta cunoștea proveniența țigărilor pe care le achiziționa), de declarațiile inculpatului D.V., de procesul - verbal de percheziție domiciliară, de procesele-verbale de investigații întocmit la datele de 13 septembrie 2006, 11 septembrie 2006 (filele 45-46, 54-56 dosar u.p. vol. XIV), de procesul - verbal de consemnare a datelor conținute de telefonul mobil ridicat cu ocazia percheziției domiciliare (filele 70-74 dosar u.p. vol. XIV).

Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen., considerentele care stau la baza schimbării încadrării juridice în acest sens fiind aceleași ca în cazul inculpatului B.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textul de incriminare, gradul concret de pericol social al infracțiunii (evidențiat în special de conținutul și natura activității infracționale), precum și persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor și a avut o poziție procesuală nesinceră.

Valorificând aceste criterii, instanța a considerat că este justificată aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Ținând seama de conținutul concret al activității infracționale și de lipsa antecedentelor penale, instanța a considerat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, în condițiile art. 81 și urm. C. pen. Prin urmare, în temeiul art. 81, art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., executarea pedepsei principale a fost suspendată condiționat pe o durată de 4 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 19 ianuarie 2007.

În ce privește măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara situația inculpatului este similară cu cea a inculpatului Baltag, astfel încât s-a dispus, de asemenea, ridicarea ei.

Inculpata N.L.

În perioada mai - august 2006, inculpata N.L. (soția inculpatului N.S.) a sprijinit efectiv activitatea infracțională desfășurată de gruparea infracțională organizată compusă din soțul său, împreună cu inculpații N.O.C., N.B.G., N.M., L.V., A.I.D. și M.V., precum și învinuiții P.D. și M.I.

În cadrul grupării inculpata avea rolul de a transmite telefonic informații soțului său despre existența patrulelor poliției de frontieră pe care le observa din curtea locuinței sale în intervalul de timp în care efectua contrabanda cu țigări. Totodată îl anunța pe inculpatul N.M. pentru a aduce la momentul oportun atelajul său la locul stabilit pentru încărcarea țigărilor și facilita accesul rapid al atelajului cu țigări în curtea locuinței sale, deschizând cu puțin timp înainte porțile gospodăriei.

Această situație de fapt a fost dovedită prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpată (al căror conținut și frecvență atestă legăturile dintre membrii grupării și rolurile prestabilite ale acestora), de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților A.I.D. și N.O.C.

Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracțiunilor, contribuția efectivă a inculpatei, precum și persoana acesteia, care nu posedă antecedente penale, este căsătorită, are doi copii minori și a avut o poziție procesuală nesinceră. Pericolul social concret al infracțiunilor comise a fost evidențiat de modalitatea de comitere, de amploarea activității infracționale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat precum și de implicarea unui lucrător din cadrul poliției de frontieră.

Valorificând aceste criterii, instanța a considerat că este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 5 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii din data de 5 octombrie 2006.

Inculpații T.D.M. și T.M.

În luna iulie 2006 inculpatul A.I.D. l-a cooptat în grupul infracțional și pe inculpatul T.D.M., pentru ca acesta să transporte țigările de contrabandă din localitatea Dersca în localitatea Broscăuți, la sediul SC D. SRL. Transporturile au fost efectuate cu autoturismele X și Y, aparținând inculpatului T. De menționat că anterior inculpatul A. efectuase personal asemenea transporturi cu autoturismul X.

În luna septembrie 2006, având în vedere că inculpatul T. se afla în străinătate, inculpatul A. a cooptat-o în grup pe soția acestuia, inculpata T.M. Inculpata avea același rol ca și soțul său, și anume acela de a transporta țigările de contrabandă din comuna Dersca la sediul SC D. SRL din comuna Broscăuți. Inculpata a efectuat patru asemenea transporturi, cu autoturismul X.

Această situație de fapt a fost dovedită prin procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpați (al căror conținut și frecvență atestă legăturile dintre membrii grupării și rolurile prestabilite ale acestora), de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților A.I.D. și N.O.C. și de procesele - verbale de consemnare a datelor conținute de telefoanele mobile ridicate de la inculpați (filele 223-237 Dosar u.p. 138D/P/2006, vol. I).

Față de această situație de fapt în sarcina fiecăruia dintre inculpați s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Apărătorul inculpaților a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de tăinuire prevăzute de art. 221 C. pen., susținând că inculpații nu cunoșteau despre existența grupului infracțional organizat, activitatea de transport a țigărilor fiind una sporadică. După cum reiese din cele expuse mai sus inculpații T. au avut un rol bine determinat în cadrul grupului (aspect ce reiese cu certitudine din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice), iar activitățile de transport, deși mai reduse ca număr, au fost efectuate în baza unei înțelegeri prealabile. Așa fiind, cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă.

Inculpatul T. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, împreună cu inculpatul A., a cumpărat un microbuz marca V.T. (înmatriculat sub numărul Z) în valoare de 20.000 euro, scopul urmărit fiind în primul rând disimularea originii ilicite a acestei sume. Ca și în cazul inculpatului A. probatoriul administrat nu a confirmat că inculpatul ar fi urmărit disimularea provenienței respectivei sume de bani, lipsind acele modalități de disimulare specifice infracțiunii de spălare de bani. Prin urmare, s-a constatat că respectiva operațiune de cumpărare nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere limitele prevăzute de textele de incriminare, gradul concret deosebit de ridicat al infracțiunilor, contribuția efectivă a inculpaților, precum și persoana acestora, care nu posedă antecedente penale, sunt căsătoriți, au doi copii minori și au avut o poziție procesuală nesinceră. Pericolul social concret al infracțiunilor comise a fost evidențiat de modalitatea de comitere, de amploarea activității infracționale, de numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat și de participarea la activitatea infracțională a unor polițiști de frontieră, aspect cunoscut de inculpați.

Valorificând aceste criterii, instanța a considerat că în cazul inculpatului T.D.M. este justificată aplicarea următoarelor pedepse: 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 6 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2006 la 16 martie 2007.

Pentru aceleași considerente expuse în cazul celorlalți membrii ai grupului infracțional a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În ce o privește pe inculpata T.M., instanța a apreciat că aplicarea următoarelor pedepse este suficientă pentru îndreptarea acesteia: 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele principale și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa de 5 ani închisoare s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a reținut următoarele:

Inițial, constituirea de parte civilă, formulată de Direcția Generală a Vămilor Iași (ulterior Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași) a vizat doar pe unii dintre inculpați, potrivit solicitării făcute de organul de urmărire penală. Ulterior partea civilă (stabilită ca fiind Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Națională a Vămilor) și-a precizat pretențiile, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 2.451.346 lei.

Cu privire la cuantumul prejudiciului, partea civilă a arătat că dispozițiile art. 277 din Legea nr. 86/2006 stabilesc fără echivoc care este contravaloarea prejudiciului. Echivalentul în lei al mărfurilor ar reprezenta valoarea totală a acestora la momentul când, pentru respectivele mărfuri, se acordă liberul la vamă sau pentru care ar fi trebuit să se obțină în mod legal liberul la vamă, și anume:

- valoarea în vamă a acestora, determinată potrivit art. 56 și 57 din Legea nr. 86/2006 și în conformitate cu metodele de evaluare a mărfurilor prevăzute în Acordul general pentru tarife vamale și comerț 1994;

- contravaloarea taxelor vamale prevăzute în tariful vamal de import al României în vigoare pentru anul 2006;

- sumele datorate cu titlu de accize și taxă pe valoarea adăugată, prevăzute pentru anul 2006, în cotele stabilite de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În ce privește modalitatea de calcul a prejudiciului, prima problemă este cea a cantității de țigări ce trebuie avută în vedere.

Organul de urmărire penală a reținut că a fost introdusă în țară prin modalitățile arătate în rechizitoriu cantitatea de 425.575 pachete de țigări, partea civilă susținând că în mod corect au fost incluse aici și țigările găsite în depozite, cele deja comercializate și cele plasate anterior cercetărilor în rețelele de distribuție.

Din acest punct de vedere este de observat, în primul rând, că infracțiunea de contrabandă (în forma incriminată la data comiterii infracțiunilor) constă în introducerea în țară a anumitor mărfuri. Reiese de aici cu claritate că la calculul prejudiciului pot fi avute în vedere doar aceste mărfuri și doar o singură dată. Cum la activitățile de contrabandă au participat mai multe persoane, țigările introduse în țară peste frontiera verde fiind ulterior transportate în mai multe locații, calculul nu poate ține seama de cantitățile de țigări ce apar în convorbirile telefonice succesive (în care se face referire în mod repetat la aceleași cantități de țigări), ci doar de acele cantități cu privire la care se poate aprecia, fără a se aduce atingere principiului potrivit căruia îndoiala va profita doar inculpatului, că au fost introduse în țară în modalitățile arătate. Prin urmare, cantitatea de țigări care a fost luată în considerare ca bază de calcul este într-adevăr cea de 164.000 pachete țigări „M.C.”.

O a doua problemă este cea a stabilirii sumelor ce urmează a fi incluse în prejudiciu. Dificultatea constă în aceea că reglementările cuprinse în Legea nr. 86/2006 fac vorbire atât de datorie vamală (care ia naștere inclusiv prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import), cât și de echivalent în lei la plata căruia, potrivit art. 277, ar fi obligat infractorul în cazul în care mărfurile care au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc. Deși niciun text de lege nu a indicat expres care este diferența dintre cele două noțiuni, partea civilă a considerat că în echivalentul în lei s-ar include valoarea în vamă, contravaloarea taxelor vamale și sumele datorate cu titlu de accize și taxă pe valoare adăugată. A precizat partea civilă că valoarea în vamă ar fi calculată potrivit art. 56 și 57 din Legea nr. 86/2006, deși acest din urmă articol include în această valoare o serie de cheltuieli care, în mod vădit, nu pot fi avute în vedere decât la introducerea legală în țară, cum ar fi cheltuielile de transport, de încărcare, descărcare și manipulare și costul asigurării pe parcurs extern. Așa fiind, instanța a apreciat că singura modalitate de a stabili valoarea prejudiciului este cea a efectuării unei expertize de specialitate.

Această expertiză (este vorba de cea depusă pentru termenul din 26 ianuarie 2010) a stabilit cu minuțiozitate și motivat sumele ce trebuie avute în vedere la calcul, făcând cuvenitele referiri la dispozițiile legale aplicabile. În opinia instanței această modalitate de calcul este singura care poate fi justificată pe baze legale și care asigură o reparație echitabilă. Prin urmare s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților în sarcina cărora s-a reținut săvârșirea infracțiunii de contrabandă (ca autori sau complici) la plata sumei de 522.089 lei.

Măsuri asigurătorii

În cursul urmăririi penale au fost luate măsuri asigurătorii asupra unor bunuri și sume de bani, măsuri descrise la paginile 132 - 133, respectiv 25 din cele două rechizitorii. În cursul judecății au fost admise o parte din cererile formulate de inculpați sau alte persoane și, prin încheierile din 16 ianuarie 2007, 13 februarie 2007, 13 martie 2007, 5 iunie 2007, 3 iulie 2007 și prin deciziile nr. 194 din 16 aprilie 2007 și nr. 183 din 14 aprilie 2008 ale Curții de Apel Suceava s-a dispus ridicarea sechestrului sau restituirea unor sume de bani.

Având în vedere cuantumul prejudiciului stabilit instanța a constatat că menținerea măsurilor asigurătorii a fost doar parțial justificată, astfel încât a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra următoarelor bunuri: autoturismul R.S. aparținând inculpatului A.I.D.; apartament situat în orașul Siret, str. Lațcu, jud. Suceava, aparținând inculpatului S.V.

În temeiul art. 118 lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităților de țigări ridicate de inculpați și depuse la Camera de corpuri delicte a I.J.P. Botoșani, iar în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea autoturismelor D. și VW.T. aparținând inculpatului T.D.M.

De menționat că la data de 12 noiembrie 2010, după închiderea dezbaterilor și lăsarea în pronunțare a cauzei, inculpatul S.V. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, motivând că se impune punerea în discuție a schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, respectiv din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de un alt art. (nenominalizat) din aceeași lege și din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 270 cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 în infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 modificată prin O.G. nr. 54/2010 și cu aplicarea art. 13 C. pen.

Examinând această cerere, instanța a constatat următoarele:

În ce privește necesitatea punerii în discuție a schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, s-a observat, în primul rând, că inculpatul a omis să indice care ar fi noua încadrare a faptei prevăzute de art. 7 din legea nr. 39/2003. În al doilea rând, că schimbarea de încadrare juridică a faptei de contrabandă a fost deja pusă în discuție la un termen anterior, iar instanța s-a pronunțat asupra aplicabilității în cauză a art. 13 C. pen. în sensul arătat de inculpat, inclusiv asupra necesității depunerii unor noi precizări de către expertul desemnat.

Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la apărare al inculpatului, instanța a constatat că apărătorul ales al inculpatului (avocat T.S.) a fost substituit pe bază de împuternicire de către avocat B.V. Inculpatul nu a formulat obiecțiuni la depunerea acestei împuterniciri de către domnul avocat, care, de altfel, a mai asigurat substituirea colegei sale, fiind la rândul său angajat în dosar pentru inculpatul D.V. Ținând seama de aceste împrejurări, și având în vedere că interesele celor doi inculpați nu sunt contrare, că domnul avocat a asigurat efectiv apărarea inculpatului (concluziile prezentate în fața instanței și consistența acestora fiind pe deplin edificatoare în acest sens) și că pronunțarea cauzei s-a amânat pentru durata maximă permisă în vederea depunerii de concluzii scrise (posibilitate de care inculpatul s-a folosit, prin depunerea a trei rânduri de asemenea concluzii), instanța a apreciat că nu s-a produs o încălcare a dreptului la apărare al inculpatului și că cererea acestuia nu reprezintă altceva decât o încercare de a tergiversa soluționarea cauzei.

Cu privire la inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 13 C. pen. în sensul arătat de inculpatul S.V.

La data de 7 septembrie 2010 inculpatul S.V. a solicitat recalcularea prejudiciului în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 54/2010 prin care a fost modificat art. 270 din Legea nr. 86/2006, prin introducerea alin. (2), care la lit. a) prevede că va constitui infracțiunea de contrabandă „introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri”. În opinia inculpatului aceste dispoziții ar fi mai favorabile, astfel încât pentru faptele săvârșite anterior intrării în vigoare a Ordonanței determinarea valorii pagubei produse nu poate avea loc decât în conformitate cu principiul privind aplicarea legii penale mai favorabile care presupune să se ia în considerare, la incriminarea faptei, valoarea în vamă a produselor sau mărfurilor sustrase controlului vamal.

Analizând modificările aduse prin Ordonanță, instanța a constatat că acestea nu fac decât să precizeze variante ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de contrabandă, fără a modifica și limitele de pedeapsă. De asemenea, unele fapte care anterior modificării constituiau acte de complicitate, au fost incriminate distinct ca fapte de contrabandă. În ce privește dispoziția indicată de inculpat, este de observat că aceasta se referă expres la introducerea de bunuri în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, situație care nu se regăsește în speță (țigările fiind introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal).

Pentru aceste considerente și având în vedere că în cazul inculpaților trimiși în judecată pentru complicitate la contrabandă, aplicarea noilor dispoziții ar echivala cu transformarea acestora în autori ai infracțiunii (calitate care, în principiu mai, este mai grea decât cea a complicelui), instanța a constatat că dispozițiile art. 13 C. pen. nu sunt aplicabile în sensul invocat de inculpat. S-a constatat însă aplicabilitatea art. 13 C. pen. în sensul că, pentru inculpații trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la contrabandă, dispozițiile în vigoare la data sesizării instanței și care atrag judecarea lor în calitate de complici sunt mai favorabile față de dispozițiile în vigoare la data pronunțării, care le-ar atrage calitatea de autori.

2. Împotriva hotărârii amintite au declarat apeluri, în termen legal, partea civilă A.N.A.F. – A.N.V., Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în nume propriu și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, precum și inculpații A.I.D., L.V., L.D., M.V., N.D., R.C.C., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., S.V., D.V., B.C. N.L., T.D.M. și T.M.

În motivarea apelului său, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în nume propriu și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a arătat, în esență, că instanța de fond a apreciat că singura modalitate de a stabili valoarea prejudiciului este cea a efectuării unei expertize de specialitate, greșind în aprecierea acestei expertize.

În motivarea apelurilor, inculpații au criticat sentința penală apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele pe larg expuse în încheierea de ședință din data de 05 septembrie 2011, invocând și excepția tardivității introducerii apelului declarat de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.

Deliberând cu prioritate cu privire la excepția tardivității introducerii apelului declarat de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, invocată de către inculpați, Curtea a constatat că aceasta este nefondată.

Astfel, în conformitate cu disp. art. 363 C. proc. pen. - Termenul de declarare a apelului - „Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.”

Pentru procuror, termenul curge de la pronunțare. În cauzele în care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la înregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. După redactarea hotărârii, instanța este obligată să trimită de îndată dosarul procurorului, iar acesta este obligat să-l restituie după expirarea termenului de apel.

Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

În cazul prevăzut în art. 362 lit. e), calea de atac poate fi exercitată de îndată după pronunțarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare și cel mai târziu în 10 zile de la pronunțarea sentinței prin care s-a soluționat cauza. Judecarea apelului se face numai după soluționarea cauzei, afară de cazul când procesul a fost suspendat.”

La termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile cauzei în fond - 05 octombrie 2010, nu a fost prezent vreun reprezentant al părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor (f 1808, vol. VII - dosar fond).

Sentința instanței de fond a fost comunicată Agenției Naționale de Administrare Fiscală la data de 22 noiembrie 2010, astfel după cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare (f 1993, vol. VII - dosar fond).

Este de observat că Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, prin reprezentanții săi legali, în nume propriu și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, a trimis prin fax, la data de 03 decembrie 2010, apelul declarat împotriva sentinței instanței de fond (f 22, vol. I - dosar apel), deci în ultima zi a termenului de 10 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen., calculat în conformitate cu disp. art. 186 C. proc. pen.

De asemenea, Curtea a constatat că la dosarul de apel s-a depus și împuternicirea nr. 66855/02 decembrie 2010, întocmită de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor, prin care Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a fost împuternicită să formuleze, să motiveze și să înainteze, în termenul legal, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, calea de atac prevăzută de lege împotriva sentinței penale nr. 415 din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul penal nr. 5747/40/2006 (f.162 dos. apel). Această împuternicire a fost înregistrată la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași sub nr. 29849 din 03 decembrie 2010 (f.164 dos. apel).

Susținerea apărătoarei inculpaților M.V., B.C. T.D.M. și T.M., că la dosar a fost depusă o copie a unui mandat de reprezentare care nu corespunde cu originalul aflat la dosarul cauzei, întrucât diferă semnăturile, nu poate fi primită, atât timp cât nu s-a dovedit că respectivul mandat de reprezentare ar fi fals.

Pentru aceste considerente, Curtea a respins, ca nefondată, excepția tardivității introducerii apelului declarat de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași împotriva sentinței penale nr. 415 din 17 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 a Tribunalului Botoșani, secția penală.

Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

La termenul de judecată din data de 10 august2011, apărătorul inculpaților L.V. și L.D., a invocat faptul că este dată excepția nulității absolute cu privire la compunerea instanței de fond pe parcursul judecății, întrucât în cauză nu a participat un procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, conform Ordinului nr. 863 din 14 iulie2008 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Cabinetul Procurorului General.

Este de observat că motivul de apel sus-menționat reprezintă o critică a dispozițiilor relative la participarea procurorului, prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., încălcare prevăzută sub sancțiunea nulității și care, în conformitate cu dispozițiile art. 197 alin. (3) C. proc. pen., nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.

Având în vedere sancțiunea nulității absolute a încălcării dispozițiilor referitoare la participarea procurorului, Curtea a constatat că se impune a se analiza cu prioritate acest motiv de apel, întrucât în cazul în care se va constata că este întemeiat, soluția de pronunțat în cauză este desființarea în totalitate a sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fiind, deci, de prisos, administrarea altor probe în fața instanței de apel, întrucât aceasta ar conduce la tergiversarea soluționării cauzei.

Cu privire la acest motiv de apel, respectiv la încălcarea dispozițiilor relative la participarea procurorului, Curtea a constatat că la soluționarea cauzei în fond, a participat procurorul de ședință P.M., care nu face parte din structura D.I.I.C.O.T., astfel după cum rezultă din adresa nr. 424/III/13/2011 din 22 august2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani (f 143 - vol. II, dosar apel).

Ordinul nr. 263/11 iulie2008 privind participarea procurorilor la judecarea cauzelor în care Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a sesizat instanțele de judecată, emis de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Cabinetul Procurorului General, dispune la art. 1 că „Procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din structura centrală, serviciile și birourile teritoriale participă la judecarea în fond și în căile de atac în cauzele în care Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a sesizat instanțele de judecată, punând concluzii și exercitând căile de atac, precum și la judecarea oricărei cereri adresate instanțelor de judecată în cauzele de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.”

În conformitate cu dispozițiile art. 7 din același Ordin, „Dispozițiile prezentului ordin intră în vigoare la data de 01 septembrie 2008, când își încetează aplicabilitatea Ordinul nr. 19/ A din 24 noiembrie 2006 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.”

Curtea a constatat că art. 62 din Legea nr. 304/2004 prevede că:

- „(1) Ministerul Public își exercită atribuțiile în temeiul legii și este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

- (2) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiilor legalității, imparțialității și controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției, în condițiile legii.

- (3) Procurorii își exercită funcțiile în conformitate cu legea, respectă și protejează demnitatea umană și apără drepturile persoanei.

- (4) Parchetele sunt independente în relațiile cu instanțele judecătorești, precum și cu celelalte autorități publice.”

De asemenea, în conformitate cu disp. art. 64 alin. (1) din aceeași lege „Dispozițiile procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine”, iar art. 76 din legea sus-menționată prevede că „În exercitarea atribuțiilor ce-i revin, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție emite ordine cu caracter intern.”

Este de observat și faptul că art. 26 din Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prevede că dispozițiile Legii nr. 305/2004 privind organizarea judiciară se aplică în mod corespunzător și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Curtea a constatat că exprimarea legiuitorului nu lasă loc niciunui dubiu cu privire la caracterul imperativ al dispozițiilor legale sus-menționate, respectiv „În exercitarea atribuțiilor ce-i revin, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție emite ordine cu caracter intern”; „Dispozițiile procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine”.

Prin urmare, din coroborarea textelor de lege sus-menționate, în opinia Curții a rezultat că era obligatoriu ca la soluționarea prezentei cauze, care a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 28 noiembrie 2006, deci anterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 263 din 11 iulie 2008 privind participarea procurorilor la judecarea cauzelor în care Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, emis de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Cabinetul Procurorului General, să participe un procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

S-a arătat că a aprecia în sens contrar, ar presupune ca prevederile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 304/2004: „Dispozițiile procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine” să poată fi interpretate și în sensul că dispozițiile procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea, nu sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, ceea ce nu poate fi admis, atât timp cât textul de lege sus-menționat este clar și lipsit de ambiguitate.

Or, în condițiile în care la soluționarea cauzei în fond, a participat un procuror de ședință care nu face parte din structura Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, rezultă că au fost încălcate dispozițiile art. 1 din Ordinul nr. 263 din 11 iulie 2008 privind participarea procurorilor la judecarea cauzelor în care Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a sesizat instanțele de judecată, emis de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Cabinetul Procurorului General, fiind dat, deci, unul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., prin încălcarea dispozițiilor relative la participarea procurorului.

Astfel, art. 197 C. proc. pen. - Încălcările care atrag nulitatea, prevăd că:

- „(1) Încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

- (2) Dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

- (3) Nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.

- (4) Încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului în condițiile alin. (1), numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

- (5) În situațiile prevăzute în alin. (1) și (4), în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în fața instanței care a constatat, prin încheiere, încălcarea dispozițiilor legale, aceasta acordă un termen scurt pentru refacerea imediată a actului.”

Prin urmare, dată fiind existența unui caz de nulitate absolută, în cauză s-a impus desființarea în totalitate a sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, soluție justificată de necesitatea respectării dublului grad de jurisdicție și de posibilitatea exercitării controlului judiciar în cazul exercitării căilor legale de atac.

Curtea a constatat că în fața instanței de apel, la termenul de judecată din data de 08 iunie 2011, inculpații N.M., N.O.C. și N.G.B. au declarat că recunosc comiterea faptelor așa cum sunt descrise în actul de sesizare a instanței și că doresc să li se facă aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. (f 103 - 105, vol. II - dosar apel).

Având în vedere lucrările dosarului, instanța de apel a constatat că aceste declarații de recunoaștere se coroborează cu ansamblul material probator administrat până în prezent în cauză, în sensul că faptele comise de către inculpații N.M., N.O.C. și N.G.B. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, vinovăția lor fiind în mod corect stabilită.

Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că începând cu luna decembrie 2005, inculpatul N.O.C. împreună cu inculpatul N.S., a desfășurat activități de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană livrate de învinuitul M.I., fiind coordonați de inculpatul L.V. În aceeași lună, împreună cu inculpatul N.S., inculpatul N.O.C. a discutat cu inculpatul A.I.D. despre posibilitatea săvârșirii altor infracțiuni de acest gen. Din luna mai 2006, cei trei, împreună cu inculpatul A.I.D. au desfășurat efectiv astfel de activități - țigările fiind introduse în țară prin pădurea existentă pe teritoriul României și Ucrainei de către numiții P.D. și M.I., prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat.

În jurul datei de 17 iulie2006, inculpatul N.B.G., însoțit de soția sa, a revenit în țară din Italia, unde fusese la muncă - fiind găzduit de fratele său - inculpatul N.O.C. După câteva zile de la sosire, inculpatul N.B.G. a fost convins de către fratele său, inculpatul N.O.C., să adere la grupul infracțional organizat pentru a beneficia de foloase materiale.

Inculpatul N.M. este tatăl inculpaților N.O.C. și N.B.G. În cursul lunii mai 2006, la solicitarea fiului său, N.O.C., inculpatul N.M. a aderat la gruparea infracțională organizată constituită din inculpații N.O.C., N.S., L.V., A.I.D. și cetățenii ucraineni P.D. și M.I. Astfel, inculpatul N.O.C., împreună cu inculpatul N.S. aduceau țigările din pădurea „Goruniș” (din locurile unde erau lăsate de P.D. și M.I.), până spre marginea acesteia unde erau așteptați de inculpatul N.M. cu atelajul său.

Curtea a constatat că prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, care a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, s-a introdus în Codul de procedură penală un nou text normativ, respectiv art. 3201 C. proc. pen.

Potrivit art. 3201 alin. (1) și (2) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, judecată ce poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

Consecința aplicării procedurii simplificate de soluționare a cauzelor prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., la cererea inculpatului, este dată de legiuitor prin alin. (7), al aceluiași text de lege, prin care se prevede că instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Deși legiuitorul a înțeles să reglementeze această procedură specială în Codul de procedură penală, prin micșorarea limitelor de pedeapsă cu o treime, textul de lege prevăzut de art. 3201 C. proc. pen. dobândește și un caracter de drept material substanțial, fiind o cauză specială de reducere a pedepsei.

Or, potrivit art. 13 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

În aceste condiții, chiar dacă s-a intrat în cercetarea judecătorească și cererea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. a survenit după acest moment procedural, Curtea a apreciat că, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, pentru asigurarea unui tratament egal tuturor inculpaților și pentru ca unii dintre aceștia să nu fie neîndreptățiți față de alții în raport cu data înregistrării dosarului pe rolul Tribunalului Botoșani și de modificările legislative survenite pe parcursul procesului penal, sunt aplicabile dispozițiile art. 13 C. pen. rap. la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Deși în fața instanței de apel inculpații N.M., N.O.C. și N.G.B. au declarat că recunosc comiterea faptelor așa cum sunt descrise în actul de sesizare a instanței și că doresc să li se facă aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., Curtea nu a dat curs solicitării acestora, dată fiind existența cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care nu poate nu poate fi înlăturată în nici un mod.

Astfel, ca urmare a încălcării dispozițiilor relative la participarea procurorului, s-a impus desființarea în totalitate a sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca instanța de fond să se pronunțe inclusiv cu privire la solicitarea inculpaților N.M., N.O.C. și N.G.B., de a li se face aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., după ce va fi verificată condiția recunoașterii săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței.

De asemenea, având în vedere existența cazului de nulitate absolută sus - menționat, Curtea a constatat că la acest moment nu se mai impune analizarea celorlalte motive de apel invocate în cauză, urmând ca acestea să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei de către instanța de fond.

În ceea ce privește măsurile preventive luate în cauză, cu privire la care instanța de apel are obligația să se pronunțe în conformitate cu disp. art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a constatat că a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prevăzute de art. 1451 C. proc. pen. prin decizia nr. 151 din 16 martie 2007 a Curții de Apel Suceava față de inculpatul A.I.D., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 față de inculpatul L.V., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 față de inculpatul L.D., prin decizia nr. 151 din 16 martie 2007 a Curții de Apel Suceava față de inculpatul M.V., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 față de inculpatul N.D., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 față de inculpatul N.S., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 față de inculpatul N.O.C., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 față de inculpatul N.G.B., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 față de inculpatul N.M., prin încheierea din data de 10 aprilie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 715/40/2007 față de inculpatul T.D.M., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 față de inculpatul D.V., prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 față de inculpatul B.C. prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 față de inculpatul R.C.C..

Referitor la inculpații A.I.D., L.V., L.D., M.V., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M. și T.D.M., Curtea a constatat că față de aceștia s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, măsură care durează de mai mult de 4 ani.

Potrivit art. 25 din Constituția României, dreptul la liberă circulație în țară și în străinătate este garantat, fiecărui cetățean fiindu-i asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară, iar potrivit art. 53 din legea fundamentală, restrângerea unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, cu condiția ca această măsură să fie proporțională cu situația care a determinat-o.

Curtea a apreciat că menținerea față de inculpații sus-menționați a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, nu ar reprezenta o măsură proporțională cu situația care a determinat-o, întrucât restrângerea, în continuare, a libertății lor de circulație, ar depăși durata rezonabilă la care se referă art. 5 pct. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Deși inițial, prin faptele deduse judecății s-a putut provoca o tulburare a ordinii de drept și o stare de insecuritate în rândul colectivității din care inculpații fac parte, odată cu trecerea timpului acest pericol s-a diminuat, până la dispariție.

Având în vedere faptul că în cauză a fost deja pronunțată sentința instanței de fond, precum și decizia instanței de apel, fiind administrată o mare parte din probe, Curtea a apreciat că nu mai există vreun temei care să justifice menținerea față de inculpații A.I.D., L.V., L.D., M.V., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M. și T.D.M., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, motiv pentru care, în temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a dispus revocarea acestei măsuri.

Referitor la inculpații D.V., B.C. și R.C.C., Curtea a constatat că prin sentința penală apelată s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, prevăzute de art. 1451 C. proc. pen., măsuri care nu au fost criticate prin apelurile declarate în cauză, astfel încât acești trei inculpați trebuie să beneficieze în continuare de revocarea acestei măsuri.

Având în vedere soluția de desființare în totalitate a sentinței penale atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, ce s-a pronunțat în cauză, s-a impus să se dispună și revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, prevăzute de art. 1451 C. proc. pen., dispusă prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 față de inculpatul D.V., revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, prevăzute de art. 1451 C. proc. pen., dispusă prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 față de inculpatul B.C. precum și revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, prevăzute de art. 1451 C. proc. pen., dispusă prin încheierea din data de 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 față de inculpatul R.C.C.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea a admis apelurile declarate de inculpații A.I.D., L.V., L.D., M.V., N.D., R.C.C., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., S.V., D.V., B.C. N.L., T.D.M. și T.M. și de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în nume propriu și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței penale nr. 415 din 17 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5747/40/2006 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pe care a desființat-o în totalitate și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare să fie avute în vedere și celelalte motive de apel, pentru a se pronunța în cauză o soluție legală și temeinică.

În temeiul disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din ambele instanțe au rămas în sarcina statului, inclusiv suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul A.I.D. din apel (400 lei - avocat P.F.), s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus în sensul celor arătate în precedent în baza deciziei penale nr. 68 din 20 septembrie 2011.

3. Împotriva deciziei amintite au declarat recursuri în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Suceava și inculpații M.V., S.V., B.C. T.D.M. și T.M. aducând ample critici de nelegalitate și netemeinicie.

În temeiul dispozițiilor art. 3859 pct. 172 și art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., procurorul a invocat ca motiv de recurs nelegalitatea și netemeinicia deciziei penale nr. 68 din 20 septembrie 2011 a Curtea de Apel Suceava în sensul greșitei admiteri a apelurilor declarate de inculpații A.I.D., L.V., L.D., M.V., N.D., R.C.C., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., S.V., D.V., B.C. N.L., T.D.M. și T.M. împotriva sentinței penale nr. 415 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Botoșani, secția penală, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, în urma desființării sentinței fondului, în împrejurările în care - în opinia procurorului - nu există cazul de nulitate absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., vizând participarea procurorului în cauză.

O altă critică s-a referit la greșita revocare a măsurilor preventive a obligării de a nu părăsi țara luate față de inculpații A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., M.V. și T.D.M.

În motivarea criticilor avansate, circumscrise cazurilor de casare invocate, procurorul arată că, în adevăr, astfel cum a constatat Curtea, la soluționarea cauzei în fond de către Tribunalul Botoșani (Dosarul nr. 5747/40/2006) a participat procurorul de ședință din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, însă în conformitate cu dispozițiile procedurale în vigoare la data sesizării instanței.

Se susține astfel că la judecarea cauzei în fond, prin participarea unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani s-au respectat pe deplin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului a D.I.I.C.O.T. precum și dispozițiile Ordinului nr. 19/ A din 24 noiembrie 2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înfățișând dispozițiile cuprinse în Titlul nr. din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu referire la organizarea Ministerului Public, precum și prevederile Legii nr. 508/2004, înființarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T. - ca structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism - procurorul, în expunerea detaliată a motivelor de recurs - concluzionează cu privire la maniera în care se impune a fi interpretată norma reglementată în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004.

Se susține că norma procesual penală în discuție trebuie interpretată în sensul că statuează, ca regulă, că în cauzele în care D.I.I.C.O.T. - ca structură specializată - a sesizat instanța de judecată, procurorii din parchetele de pe lângă instanțele competente au competența materială de a participa la judecarea cauzelor în fond și în căile de atac, de a pune concluzii și de a exercita căile de atac, în consecință, de a îndeplini oricare din atribuțiile prevăzute în art. 63 din Legea nr. 304/2004.

Numai cu titlu de excepție, procurorul de drept comun nu are competență în ipoteza în care procurorul D.I.I.C.O.T. în cauzele pe care le-a instrumentat, încunoștințează parchetul de pe lângă instanța competentă și instanța că va participa în mod direct la judecată.

Ori, din actele dosarului, nu rezultă că D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Botoșani ar fi solicitat, în cauza de față, la un procuror din cadrul acestei structuri specializate să participe nemijlocit la judecată, împrejurare în care - în viziunea recurentei - participarea procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani este temeinică și legală.

Pe de altă parte, se arată că Ordinul nr. 263 din 11 iulie 2008 prin participarea procurorilor la judecarea cauzelor în care D.I.I.C.O.T. a sesizat instanța de judecată, ordin emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 67 alin. (3) și art. 76 din Legea nr. 304/2004 republicată a fost avut în vedere de către instanța de prim control judiciar doar în parte, respectiv în alin. (1), trecându-se cu vederea prevederile următoare care statuau cu privire la situațiile exceptate de la obligativitatea participării la judecarea în fond și în căile de atac a procurorilor D.I.I.C.O.T. în cauzele în care sesizarea instanței s-a făcut de către D.I.I.C.O.T.

De asemenea, în critica avansată se arată că instanța de apel a omis a se raporta la dispozițiile art. 7 din cuprinsul Ordinului evocat, anume data intrării în vigoare a dispozițiilor acestuia, 1 septembrie 2008, context în care se deduce că în cauzele în care D.I.I.C.O.T. a sesizat instanța de judecată, înainte de această dată (1 septembrie 2008), în cauzele de competență D.I.I.C.O.T., participarea la ședințele de judecată urma să fie asigurată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 de către procurorii parchetelor de pe lângă instanțele competente.

În fine, un ultim argument adus în sprijinul celor susținute de către recurenta D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Suceava l-a constituit decizia nr. 21 din 12 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul în care textul alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 508/2004 se impune a fi interpretat astfel: atunci când procurorul specializat a încunoștințat parchetul de pe lângă instanța competentă sau instanțe, că va participa direct la judecarea oricărei cereri adresate instanței în cauzele de competență D.I.I.C.O.T., precum și la judecarea în fond și în căile de atac, în cauzele în care instanța a fost sesizată de D.I.I.C.O.T., operează o restrângere a atribuțiilor procurorului de drept comun.

Cea de-a doua critică adusă deciziei instanței de prim control judiciar a privit greșita revocare a măsurilor preventive ale obligării de a nu părăsi țara luate față de inculpații A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., M.V. și T.D.M., în condițiile în care, în opinia procurorului, subzistă temeiurile în baza cărora au fost instituite, iar menținerea lor e de natură a împiedica sustragerea inculpaților de la judecată în căile de atac, iar în caz de condamnare, de la executarea pedepsei.

Se mai arată că desfășurarea în continuare a procesului penal ar fi drastic îngreunată prin revocarea acestor măsuri preventive, iar în cauză nu poate fi invocată încălcarea dreptului inculpaților la liberă circulație, din moment ce acest drept a fost restrâns în temei legal.

În considerarea celor expuse, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Suceava în vederea continuării judecării apelurilor.

Recurenții inculpați T.D.M., B.C. T.M. și M.V. apreciază că instanța de apel a admis în mod greșit apelul părții civile fără a stabili cu exactitate dacă acesta a fost sau nu introdus în termen de către A.N.A.F. - singura instituție cu personalitate juridică ce avea calitatea de a exercita calea de atac, sens în care arată că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu se poate stabili cu certitudine dacă termenul de 10 zile prevăzut de lege a fost respectat, iar pretinsa împuternicire a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași este de fapt posterioară depunerii declarației de apel.

Pe de altă parte, se susține că apelul fiind declarat în numele Autorității Naționale a Vămilor și nu al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, este oricum inadmisibil, neavând personalitate juridică și neputând fi parte în proces.

Și în opinia recurenților inculpați, soluția trimiterii cauzei spre rejudecare instanța de fond este greșită, neputându-se susține fundamentat existența unei nulități absolute cu referire la participarea procurorului.

Se arată că nerespectarea unor regulamente interne ale Ministerului Public ori ordinelor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate determina concluzia încălcării dispozițiilor art. 315 alin. (2) C. proc. pen. privind participarea procurorului la ședințele de judecată, norme care nu stabilesc o anumită competență a procurorului la judecată precum e cazul fazei urmăririi penale.

Recurentul inculpat S.V. critică decizia pronunțată de instanța de apel prin prisma cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 10, în contextul în care instanța de prim control judiciar nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură a garanta drepturile lor și a influența soluția procesului, precum este solicitarea de a se dispune ridicarea sechestrului asigurator înființat prin ordonanța nr. 92/D/P/2006 din 23 noiembrie 2006 asupra sumelor de bani găsite în locuința recurentului cu ocazia percheziției domiciliare.

Se invocă prevederile art. 381 C. proc. pen., potrivit cărora instanța, cu ocazia deliberării, face aplicarea dispozițiilor privind măsurile asiguratorii.

Se mai susține că ordonanța de aplicare a sechestrului asupra sumelor respective nu există la dosar și chiar dacă ar exista, instanța fondului a omis să se pronunțe asupra confiscării sumelor de bani, astfel încât la acest moment, în opinia apărării, indisponibilizarea sumelor de bani este nelegală, producând grave prejudicii.

Examinând decizia recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor aduse, dar și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

În raport cu evaluarea prioritară a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. vizând pretinsa încălcare a dispozițiilor relative la participarea procurorului la judecată, efectuând propriul demers analitic, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră pe deplin întemeiate criticile aduse de procuror deciziei instanței de prim control judiciar.

Apreciind că există un caz de nulitate absolută în sensul prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ce nu poate fi înlăturată în niciun mod, urmare a încălcării dispozițiilor relative la participarea procurorului la judecată și procedând la desființarea în totalitate a sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea a făcut o greșită aplicare a legii, expunând un raționament juridic defectuos și interpretând eronat dispozițiile Legii nr. 508/2004 privind înființarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T., dar și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și Ordinele 19/ A din 24 noiembrie 2006, respectiv 263 din 11 iulie 2008 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, în soluționarea apelurilor cu care fusese investită, Curtea nu a avut în vedere Decizia nr. 21 din 12 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.

Astfel, interpretarea sistematică a prevederilor actelor normative evocate, precum și însușirea jurisprudenței Instanței supreme în materie, determina concluzia că în cauză nu au fost încălcate normele privind participarea procurorului la judecată, ci dimpotrivă participarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani s-a produs în condiții pe deplin legale și temeinice.

Corecta interpretare a dispozițiilor art. 2 alin. (2), (3) din Legea nr. 508/2004, a dispozițiilor ce reglementează organizarea Ministerului Public (Titlul III din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară), dar și a Ordinului 19/ A din 24 noiembrie 2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și constatarea faptului că Ordinul 263 din 11 iulie 2008 a intrat în vigoare la 1 septembrie 2008, anume ulterior sesizării instanței fondului de către D.I.I.C.O.T. cu prezenta cauză, constituie argumente ce impuneau instanței de apel concluzia că participarea la judecată a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, respecta exigențele legii.

Din această perspectivă, critica formulată de recurenta D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Suceava vizând luarea în considerare de către Curte doar a dispozițiilor art. 1 ale Ordinului 263 din 11 iulie 2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a se ține seama de următoarele prevederi ale aceluiași ordin, prevederi care relevau însăși, rațiunea emiterii sale, este pe deplin fundamentată.

În adevăr, Ordinul 19/ A din 24 noiembrie 2006 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a încetat odată cu intrarea în vigoare a Ordinului nr. 263 din 11 iulie 2008, însă în cauzele în care D.I.I.C.O.T. sesizase instanța de judecată anterior datei de 1 septembrie 2008 (dată de la care intrau în vigoare prevederile noului ordin) - precum este situația în prezenta cauză, în care sesizarea instanței a avut loc la 27 noiembrie 2006 prin rechizitoriul nr. 92/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Botoșani - participarea la ședințele de judecată urma să fie guvernată de prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004, potrivit cărora competența aparținea procurorilor parchetelor de pe lângă instanțele competente.

În același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia evocată în precedent statuând, în interpretarea art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004, că atunci când procurorul specializat a încunoștințat parchetul de pe lângă instanța competentă ori instanța, operează o restrângere a atribuțiilor procurorului de drept comun, în sensul că acesta din urmă nu mai poate intra în cauză. A mai arătat Instanța supremă că, pe cale de consecință, lipsa acestei încunoștințări menține drepturi egale pentru procurorii din ambele structuri, de drept comun și ai D.I.I.C.O.T., context în care instanța poate doar să aprecieze ca necompetent procurorul de drept comun care, încunoștințat fiind de D.I.I.C.O.T., continuă să facă prestații în dosar și nicidecum că lipsa încunoștințării ar exclude procurorul D.I.I.C.O.T. de la urmărirea finalității soluționării cauzei instrumentate de el, dar în care nu a participat în mod direct, nemijlocit la judecată, prin punerea de concluzii.

Prin urmare, în împrejurarea în care în cauză nu s-au încălcat prevederi prin participarea procurorului la judecată și, pe cale de consecință, nu se poate invoca existența unei nulități absolute în sensul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., soluția dispusă de instanța de apel - trimitere a cauzei spre rejudecare instanței fondului - este nelegală și netemeinică.

În raport cu criticile aduse de către recurenții inculpați cu privire la aspecte ce țin de fondul cauzei - respectiv caracterul tardiv al apelului promovat de A.N.A.F., calitatea procesuală a Agenției Naționale a Vămilor, precum și omisiunea instanței de prim control judiciar de a se pronunța asupra ridicării măsurii sechestrului asiguratoriu dispus prin ordonanța 92/D/P din 23 noiembrie 2006 - Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acestea nu pot face obiectul controlului judiciar exercitat de instanța de recurs, în împrejurarea în care incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. va determina casarea parțială a deciziei penale atacate cu consecința trimiterii Curții în vederea continuării judecății apelurilor.

Cu prilejul soluționării apelurilor, în mod neîndoielnic, instanța de prim control judiciar se va impune a ține seama de toate aceste critici.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Suceava și de inculpații M.V., S.V., B.C. T.D.M. și T.M. împotriva deciziei penale nr. 68 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, casând în parte această decizie și dispunând trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelurilor aceleiași instanțe.

Casarea în parte a deciziei se justifică prin menținerea dispozițiilor instanței de apel cu privire la revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara privind pe inculpații A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., T.D.M., D.V., B.C. M.V. și R.C.C., dispoziții care, în viziunea Înaltei Curți de Casație și Justiție este legală și temeinică în virtutea considerentelor ce urmează:

Contrar susținerilor procurorului, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază - în urma propriului examen asupra proporționalității măsurii restrictive de drepturi luată față de inculpații A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., T.D.M., D.V., B.C. M.V. și R.C.C. - în raport cu situația care a generat dispunerea măsurii - că restrângerea, în continuare a libertății de circulație, este de natură și în măsură a depăși durata rezonabilă, astfel cum exigențele art. 5 pct. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevăd.

În adevăr, astfel cum instanța de prim control judiciar a constatat, în cazul inculpaților A.I.D., L.V., L.D., M.V., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M. și T.D.M. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara durează de cca 5 ani, iar în ceea ce-i privește pe inculpații D.V., B.C. și R.C.C. prin sentința penală apelată s-a dispus revocarea acestei măsuri, o asemenea dispoziție neconstituind obiect al criticilor avansate în apel și în cazul acestor din urmă trei inculpați măsura curgând de peste 5 ani.

În conformitate cu art. 139 alin. (2) teza II C. proc. pen. atunci când nu mai există vreun temei legal care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere. În cazul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, revocarea acesteia se examinează și în raport cu art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede, în paragraful 2 și 3, că orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranță publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.

În contextul elementelor ce circumstanțiază cauza de față, a aspectelor ce țin de persoana inculpatului, a stadiului procesual în care cauza se află, măsura preventivă dispusă nu mai poate fi considerată necesară într-o societate democratică și nici proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

Cât privește necesitatea menținerii măsurii preventive într-o societate democratică, Instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane cu respectarea, însă, a principiului proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.

Ori, în speța de față, durata de timp substanțială scursă de la luarea măsurii față de inculpați, respectarea de către aceștia întocmai a dispozițiilor organelor judiciare, estomparea considerabilă a stării de insecuritate în rândul colectivității din care inculpații fac parte, odată cu trecerea timpului, precum și administrarea în mare parte a probatoriului cauzei se constituie în tot atâtea argumente ce întăresc convingerea că măsura preventivă nu mai este proporțională cu situația ce a determinat dispunerea ei.

Dintr-o asemenea perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază legală și temeinică dispoziția instanței de apel de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., T.D.M., D.V., B.C. M.V. și R.C.C.

În fine, onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților intimați inculpați M.V., B.C. T.D.M. și T.M. precum și a intimaților inculpați A.I.D., L.V., L.D., N.D., R.C.C., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., D.V. și N.L., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului intimat inculpat S.V. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Suceava și de inculpații M.V., S.V., B.C. T.D.M. și T.M. împotriva deciziei penale nr. 68 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată și dispune trimiterea cauzei pentru continuarea judecății apelurilor, aceleiași instanțe.

Menține dispoziția instanței de apel cu privire la revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara în ceea ce-i privește pe inculpații A.I.D., L.V., L.D., N.D., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., T.D.M., D.V., B.C. M.V. și R.C.C.

Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților intimați inculpați M.V., B.C. T.D.M. și T.M. precum și a intimaților inculpați A.I.D., L.V., L.D., N.D., R.C.C., N.S., N.O.C., N.G.B., N.M., D.V. și N.L., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului intimat inculpat S.V. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 aprilie 2012.