Annullment of commercial arbitration award: absolute nullity of corporate merger as incidental defense in annulment proceedings

Asupra contestației în anulare de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin sentința arbitrală nr. 102 din 7 septembrie 2009 a Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC I.Z.M. SRL Timișoara împotriva pârâtei SC S.A. SRL BUCUREȘTI cu consecința obligării acesteia la plata sumei de 504.718,38 lei cu titlu de preț marfă livrată și neachitată, 494.121,25 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 22 iulie 2009 și 12.542,54 lei taxă arbitrală și 8.000 lei onorariu avocat, către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul arbitral a reținut că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3 din 9 ianuarie 2008 prin care reclamanta s-a obligat să vândă pârâtei materiale de construcții pentru prețul de 504.718,38 lei ce urma să fie achitat în termen de 7 zile de la semnarea și acceptarea la plată de către pârâtă.

Deși reclamanta și-a îndeplinit întocmai obligațiile contractuale asumate, pârâta nu a achitat prețul convenit astfel că acțiunea a fost admisă potrivit art. 3 din contract, raportat la art. 1362 C. civ., în sensul obligării pârâtei la plata contravalorii mărfurilor precum și a penalităților de întârziere datorate potrivit clauzei penale stipulate la art. 17 din contract”.

Totodată, s-a arătat în considerentele hotărârii tribunalului arbitral, că reclamanta și-a schimbat denumirea ca urmare a procedurii de fuziune prin absorbție, conform înscrisurilor depuse la dosar, motiv pentru care a admis acțiunea precizată formulată în acest sens de reclamantă.

Prin hotărârea nr. 10 din 1 aprilie 2010 pronunțată în dosar nr. 1145/59/2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, s-a respins acțiunea în anulare precizată formulată de reclamanta SC S.A. SRL împotriva sentinței arbitrale, s-a luat act de renunțarea reclamantei la soluționarea capătului unu din acțiunea introductivă având ca obiect suspendarea executării hotărârii arbitrale precum și de renunțarea la judecata excepției ridicate la punctul I din acțiunea introductivă referitoare la excepția necompetenței materiale a tribunalului arbitral și anularea încheierii de ședință din 6 iulie 2009 .

Totodată, s-a respins cererea pârâtei SC I.Z.M. SRL privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta SC S.A. invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041 C. proc. civ.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte a constatat că este nefondat.

Raportat la temeiul de drept invocat respectiv art. 364 lit. i) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că în mod corect s-a reținut prin hotărârea recurată că excepția nulității hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor și respectiv a fuziunii societății reclamante, pot fi analizate doar în cadrul procesual și după regulile stabilite de dispozițiile imperative cuprinse în art. 132, art. 250 și art. 251 din Legea nr. 31/1990 și nu pot fi valorificate pe cale incidentală în prezentul litigiu.

Prin urmare, Curtea a constatat că sunt nefondate motivele de recurs invocate de pârâtă întrucât curtea de apel a motivat în fapt și drept, în conformitate cu art. 261 pct. 5 C. proc. civ. hotărârea pronunțată și a aplicat corect dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., soluționând corespunzător și excepțiile invocate în cauză, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În privința motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Curtea a constatat că acesta este doar invocat, fără o dezvoltare corespunzătoare astfel că examinarea acestuia nu este posibilă.

Totodată, s-a constatat că motivul de recurs invocat ulterior, respectiv încălcarea art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 nu este fondat întrucât la fel ca și celelalte excepții vizează o cauză de nulitate absolută a hotărârii generale extraordinare a acționarilor, derivată din lipsa formei autentice a acesteia. Astfel cum s-a menționat deja în cadrul procesual reglementat de prevederile art. 364 C. proc. civ. criticile trebuie să vizeze hotărârea arbitrală și respectiv aceea pronunțată de instanță în acțiunea în anulare și nu motive care pot fi invocate în conformitate cu regulile stabilite de un alt act normativ în speță Legea nr. 31/1990.

În consecință, prin decizia nr. 153 din data de 18 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondat recursul pârâtei.

La data de 28 aprilie 2011, a formulat contestație în anulare pârâta SC S.A. SRL CORBEANCA, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 318 teza II C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea contestației, rejudecarea recursului în limita motivului de recurs omis.

Prin criticile invocate s-a susținut că instanța de recurs nu a analizat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 17 C. proc. civ. și art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. În continuare, a arătat că acest temei juridic al motivului de recurs omis de către instanță, a fost ridicat în condițiile în care acțiunea în anulare formulată de pârâtă, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., cu privire la încălcarea prin hotărârea de arbitraj a unor dispoziții imperative ale legii referitoare la prorogarea calității procesuale active, de la societatea a cărei personalitate juridică a încetat prin procesul fuziunii.

Contestatoarea a arătat că art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede posibilitatea oricărei persoane interesate de a formula motive de nulitate absolută, pe calea excepției, iar nu pe calea unei acțiuni directe.

În susținerea acestei posibilități, contestatoarea a invocat și dispozițiile art. 17 C. proc. civ., care instituie posibilitatea pentru instanța care judecă cererea principală, de a judeca cererile incidentale și accesorii.

În raport de aceste considerente, a arătat că nulitatea absolută a unei hotărâri A.G.A. poate fi invocată și pe cale de excepție de către partea interesată, chiar într-un litigiu având alt obiect.

În finalul cererii, contestatoarea a susținut în esență că sunt îndeplinite cerințele pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac.

Contestația în anulare este nefondată pentru următoarele considerente :

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce se poate exercita numai în cazurile expres prevăzute de art. 318 C. proc. civ.

În speță, motivele invocate au ca temei juridic art. 318 alin. (1) teza a II-a care se referă la neexaminarea unui motiv de recurs, acestea vizând modul în care instanța de recurs a omis să analizeze motivele de nulitate absolută a întregii operațiuni de fuziune și verificarea prorogării legale a calității procesuale active.

Din considerentele deciziei rezultă că instanța de recurs a examinat criticile invocate de recurent privind excepția nulității acțiunii în anulare, precum și fuziunea societății reclamante, statuând, în mod corect că acestea nu vizează direct hotărârea arbitrală și raportul juridic dedus judecății, nefiind incident motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Deși contestatoarea a invocat că instanța nu s-ar fi pronunțat pe acest motiv de recurs, în realitate își manifestă nemulțumirea de faptul că instanța nu a împărtășit punctul său de vedere în ceea ce privește interpretarea criticilor sale.

De altfel, pretinsul motiv invocat de recurent care nu ar fi fost analizat de instanța de recurs, reprezintă în realitate argumente aduse în sprijinul motivelor propriu zise invocate de aceasta și care au fost examinate în decizia contestată.

Față de considerentele reținute, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. și urmează a se respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de SC S.A. SRL CORBEANCA împotriva deciziei nr. 153 din 18 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Obligă contestatoarea SC S.A. SRL CORBEANCA la plata sumei de 5967 lei, cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC I.Z.M. SRL TIMIȘOARA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2012.