Termination of participation in profits contract and valuation of fishing stock: burden of proof for alleged wrongful deprivation and failure to discharge contractual obligations

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC E.I.C. SRL București l-a chemat în judecată pe pârâtul, Institutul Național de Cercetare-dezvoltare D.D., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 6398 din 20 decembrie 1996; obligarea pârâtei la plata sumei de 14.920.000 lei, reprezentând contravaloarea cantității de reproducători, ce se aflau în heleșteele amenajării piscicole C., în momentul preluării abuzive de către pârâtă în septembrie 1998.

Prin sentința civilă nr. 186 din 5 aprilie 2001, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei, cu motivarea că aceasta nu a administrat nici o probă din care să rezulte că a fost deposedată abuziv de către pârâtă de cantitatea de 2.984 kg reproducători și, de altfel, nu a demonstrat culpa pârâtei în derularea defectuoasă a raporturilor ce decurgeau din contractul de asociere în participațiune.

Prin decizia civilă nr. 76/COM din 19 decembrie 2002, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă în contra sentinței mai sus menționate.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, din probele administrate – sentința civilă nr. 628 din 8 decembrie 1998 a Tribunalului Tulcea, adresele nr. 897 din 4 martie 1998 și nr. 388 din 14 februarie 2001 – a rezultat că reclamanta a fost aceea care nu și-a onorat la termen obligațiile, neexistând nici o dovadă care să demonstreze comportamentul abuziv al pârâtei; deși s-a efectuat o expertiză contabilă, aceasta nu a fost concludentă pentru că apelanta a prezentat documente cu referire strictă la evidența contabilă a asocierii în participațiune.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele:

În mod greșit nu s-a reținut că expertiza efectuată în cauză nu a fost concludentă din vina pârâtei, care nu a asigurat accesul expertului la evidența contabilă, fapt ce s-ar fi impus a fi sancționat, prin analogie, conform dispozițiilor art. 225 C. proc. civ.;

Greșit s-a reținut culpa sa, respingându-se acțiunea privind rezilierea contractului, motivat de faptul că nu și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate, când singura sa obligație era plata unei sume de 5.000.000 lei anual și 10% din profitul net anual, iar instanțele nu s-au preocupat dacă și în ce măsură obiectul asocierii a produs un câștig, pentru a se putea achita sumele precizate la art. 5 și 6 din contractul de asociere.

În consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reținerea cauzei în vederea rejudecării.

Recursul reclamantei nu este fondat și va fi respins, ca atare, potrivit considerentelor ce urmează a fi mai jos arătate.

Motivul de recurs, vizând expertiza efectuată în cauză, nu se susține atâta timp, cât, potrivit dispozițiilor Codului civil, cel ce face o afirmație în fața instanței trebuie să o probeze, deci, chiar reclamanta era cea ținută să-și dovedească pretențiile, conformându-se regulilor procedurale stabilite privind administrarea acestei probe, ceea ce reclamanta nu a făcut.

Astfel fiind, din toate probele administrate în cauză, inclusiv expertiza care a furnizat date de ordin tehnic și contabil privind rezultatele activității părților, de asociere în participațiune, rezultă, fără tăgadă, că reclamanta a fost cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, fiind obligată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, la plata unor sume de bani tocmai ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale.

Ca urmare, contrar afirmațiilor recurentei-reclamante, corect s-a reținut culpa sa, respingându-i-se capătul de cerere privind rezilierea contractului și, totodată, corect s-a apreciat și că pretențiile sale, privind plata contravalorii unei cantități de pește, sunt nejustificate, atâta timp, cât nu au fost dovedite – nici privind cantitatea invocată și nici preluarea ei abuzivă de către pârâtă.

Astfel fiind, recursul formulat în cauză de reclamantă va fi respins ca nefondat, nefiind întrunite cerințele art. 304 C. proc. civ. și vor fi menținute hotărârile pronunțate, ca fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta, SC E.I.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 76 din 19 decembrie 2002 a Curții de apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2003.