Admissibility of appeal against interlocutory resolution of conciliation exception in nullity action
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the respondent company, modifying the lower court's decision to reject the appeal as unfounded, thereby upholding the first-instance ruling that had previously dismissed the plaintiff's claim as inadmissible. The dispute concerned a commercial action for the absolute nullity of a sale-purchase contract, where the core issue was whether the preliminary conciliation procedure mandated by Article 720(1) of the Civil Procedure Code was required before initiating such an action; while the Court of Appeal had erroneously held that conciliation was unnecessary for nullity claims because parties cannot transact on absolute nullity, the High Court determined that the procedural challenge was improper. The decisive legal basis was the classification of the first-instance decision as a session resolution under Article 137(1) of the Civil Procedure Code, which, pursuant to Article 282(2), could only be appealed together with the final judgment on the merits because it did not interrupt the course of the trial, rendering the isolated appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 7201 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 282 alin. (2) C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Admissibility of appeal against interlocutory resolution of conciliation exception in nullity action: În fundamentarea soluției instanța de control judiciar a reținut că procedura concilierii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. nu este necesar a fi îndeplinită anterior introducerii unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unui act juridic, dat fiind faptul că părțile nu pot tranzacționa cu privire la nulitatea absolută.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26 august 2008 reclamanta SC D.G. SRL Brașov solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 172 din 7 ianuarie 2006, încheiat între SC A.G.I. PREJMER SA și SC A.G.S. SRL, urmând a se reveni la situația anterioară încheierii acestuia.
Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 172 din 7 iunie 2006 cu revenirea la situația anterioară, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC A.G.S. SRL și SC L.P.C.P. SRL Brașov; să se dispună obligarea pârâtei SC A.G.I. PREJMER SA să încheie cu reclamanta act apt de intabulare, în caz contrar prezenta hotărâre să țină loc de act apt de intabulare în Cartea Funciară.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care solicită să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare dintre reclamantă și pârâta SC A.G.I. PREJMER SA la data de 12 decembrie 2006 și să fie obligată reclamanta-pârâtă la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare pentru activele cuprinse în procesul verbal din 29 noiembrie 2004 și contractul nr. 33/2004.
Prin apărările făcute pârâta SC A.G.S. SRL Brașov a invocat excepția lipsei procedurii concilierii prealabile cu privire la acțiunea introductivă.
Prin încheierea nr. 564 din 14 iunie 2010, Tribunalul Teleorman, a admis excepția inadmisibilității acțiunii precizatoare, a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 476/2009 încheiat între pârâtele SC A.G.S. SRL și SC L.P.C.P. SRL Brașov.
S-a respins totodată excepția lipsei concilierii prealabile cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 172/2006 și a fixat termen pentru continuarea judecății celorlalte capete de cerere și cererii reconvenționale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea a fost înregistrată la data de 26 august 2008 mai înainte ca Înalta Curte de Casație și Justiție să dispună prin Decizia nr. 32/2008 și Legea nr. 146/1997 să stabilească prin modificarea conform O.U.G. nr. 212/2008, că acțiunile privind nulitatea unor contracte sunt evaluabile în bani și deci supuse procedurii concilierii prealabile.
În consecință s-a apreciat că cererea privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 172/2006 nu trebuia precedată de conciliere prealabilă.
Pentru contractul de vânzare-cumpărare nr. 476/2009 instanța de fond a apreciat că, față de data modificării cererii, 4 februarie 2009, se impune admiterea excepției lipsei concilierii prealabile.
S-au înlăturat susținerile reclamantei SC D.G. SRL Brașov în sensul că acțiunea este de competența judecătorului sindic specifică Legii nr. 85/2006, acțiunea fiind una de drept comercial.
Împotriva acestei încheierii a promovat apel reclamanta SC D.G. SRL, și răspunzând criticilor formulate, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 483 din 2 decembrie 2010 a admis apelul, a desființat în parte încheierea criticată și a trimis cauza primei instanțe pentru continuarea judecății capătului de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 476/2009.
În fundamentarea soluției instanța de control judiciar a reținut că procedura concilierii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. nu este necesar a fi îndeplinită anterior introducerii unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unui act juridic, dat fiind faptul că părțile nu pot tranzacționa cu privire la nulitatea absolută.
Cu petiția înregistrată la data de 21 februarie 2011 pârâta SC A.G.S. SRL a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susține că în mod eronat instanța de apel a considerat că Tribunalul București trebuia să se dezinvestească de soluționarea unei cereri printr-o hotărâre și nu prin încheiere aceasta fiind pronunțată în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și nerezolvând fondul pricinii.
Recursul este fondat.
Încheierile de ședință sunt acele hotărâri date pe parcursul judecării unei cauze. Aceste încheieri pot fi preparatorii și interlocutorii.
Sunt interlocutorii acele încheieri care pregătesc judecata și leagă instanța de statuările cuprinse în acestea, astfel încât nu mai poate reveni asupra acestora.
Instanța de fond prin încheierea nr. 564 din 14 iunie 2010 a admis excepția inadmisibilității acțiunii precizatoare a SC D.G. SRL rejudecând ca inadmisibil capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 476/2009.
Încheierea a fost pronunțată în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul în afară de cazul când prin el s-a întrerupt cursul judecății.
Or, prin încheierea recurată s-au soluționat niște excepții, care se puteau rezolva prin apelare odată cu fondul deciziei pronunțate.
În aceste condiții, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC A.G.S. SRL Brașov împotriva deciziei comerciale nr. 483 de la 2 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.
Modifică decizia și respinge apelul ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 iunie 2011.