Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3540/2003 AI generated

Public domain space allocation for pharmacy reorganization: conflict between special ministerial order and general public domain law

Case Number Decizia nr. 3540/2003
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's cassation appeal as unfounded, rendering the appellate decision final and upholding the lower courts' order for the defendant public institution to issue consent allowing a newly formed commercial pharmaceutical company to operate in the disputed space, along with an obligation to pay delay damages and court costs. The dispute centered on the defendant's refusal to provide the necessary administrative agreement for the pharmacy to be reorganized as a private limited company within the same public domain space, with the plaintiff arguing the right to occupy the space arose from a specific ministerial order, while the defendant claimed jurisdictional incompetence of the commercial section and violation of public domain law. The court ruled that the litigation fell under commercial jurisdiction under Article 3(1) of the Commercial Code, rejected the argument that the defendant could raise jurisdictional objections on cassation after waiving them on appeal, and held that the specific ministerial order authorizing the reorganization in the same space, which had not been annulled in administrative litigation, superseded the general public domain leasing requirements of Law No. 213/1998, particularly given that a subsequent lease agreement had been concluded between the parties during the appeal.

Legislator headnote

AI generated

art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Public domain space allocation for pharmacy reorganization: conflict between special ministerial order and general public domain law: Pe de altă parte, în raport cu obiectul cauzei (obligarea pârâtei de a elibera acordul său ca în spațiul în care a funcționat farmacia să funcționeze SC D.F. SRL) sau cu împrejurarea că farmacia a fost reorganizată ca o societate comercială în temeiul Ordinului Ministrului Sănătății nr. 736/1999 și în raport cu dispozițiile art. 3 pct. 1 C. com., Curtea constată că litigiul dedus judecății este de natură comercială.

Keywords

AI generated
commercial dispute public domain conflict of jurisdiction public-law institution special jurisdiction waiver of right

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3269 din 22 mai 2000 a Tribunalului București, secția comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții G.D., N.A., D.D., B.A. și B.L.E. și pârâtul, C.D.T.D. cu sediul în București, a fost obligat să elibereze reclamantelor acordul ca spațiul în care a funcționat farmacia situată în București, sector 1, să funcționeze SC D.F. SRL al cărui obiect unic de activitate îl constituie serviciile farmaceutice; pârâtul a fost obligat la plata daunelor cominatorii de 500.000 lei pe zi, cu începere de la 22 mai 2000 și până la executarea obligației, precum și la 153.000 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 3058 din 27 octombrie 2000, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului.

Instanța de apel a reținut că, în ceea ce privește excepția de necompetență materială a instanței, pârâta a renunțat la acest motiv invocat în cererea sa.

Sub aspectul fondului litigiului, s-a reținut că, potrivit ordinului Ministerului Sănătății nr. 736/1999, C.D.T.D. s-a reorganizat și acesta a prevăzut ca farmaciile existente să se organizeze în același spațiu, ca persoane juridice, potrivit noilor reglementări, condiție care a fost îndeplinită de către reclamanți.

În termen legal, C.D.T.D. cu sediul în București a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., susținând că este nelegală și netemeinică.

Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes, deoarece recurenta-pârâtă a încheiat cu SC D.F. SRL ai cărei asociați sunt intimații, contractul de închiriere nr. 1575 din 14 martie 2001, pentru spațiul din litigiu.

A susținut recurenta că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței, întrucât speța de față privește validitatea unui act administrativ, respectiv, dispoziția cuprinsă în Ordinul Ministrului Sănătății, nr. 736/1999, privind ocuparea spațiilor domeniu public de către farmaciile desființate și transformate în societăți comerciale, conform Legii nr. 31/1990, persoane juridice de drept privat și refuzul unității publice de a da acest acord, în raport cu care este de competența instanței de contencios administrativ și nu a secției comerciale. Că, deși a renunțat la acest motiv la instanța de apel îl poate invoca direct în recurs, întrucât este de ordine publică.

Critica nu este întemeiată.

La data soluționării apelului pârâtei, 27 octombrie 2000, aceasta a renunțat la motivul privind excepția de necompetență materială a secției comerciale, așa cum rezultă din practicaua deciziei instanței de apel.

Pe de altă parte, în raport cu obiectul cauzei (obligarea pârâtei de a elibera acordul său ca în spațiul în care a funcționat farmacia să funcționeze SC D.F. SRL) sau cu împrejurarea că farmacia a fost reorganizată ca o societate comercială în temeiul Ordinului Ministrului Sănătății nr. 736/1999 și în raport cu dispozițiile art. 3 pct. 1 C. com., Curtea constată că litigiul dedus judecății este de natură comercială.

S-a susținut, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea Legii nr. 213/1998, care prevede că ocuparea unui spațiu în domeniul public se poate face în cazul persoanelor juridice de drept privat sau persoane fizice, numai prin închiriere sau concesionare, cu aprobarea proprietarului și în condiția organizării unei licitații publice. Că nu se putea prin Ordinul Ministrului Sănătății, act normativ inferior Legii nr. 213/1998, să se dispună ocuparea unui spațiu domeniu public cu nerespectarea condițiilor prevăzute de lege.

Motivul de recurs nu este întemeiat.

Prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 736 din 2 noiembrie 1999, privind organizarea asistenței medicale de specialitate în ambulatoriu, C.D.T.D. s-a reorganizat, potrivit anexei care cuprinde și o notă ce prevede că farmaciile, care în prezent funcționează în cadrul policlinicii ce se reorganizează, se vor organiza în același spațiu ca persoană juridică, conform reglementărilor legale în vigoare.

În temeiul acestui ordin, reclamanții s-au constituit ca societate comercială SC D.F. SRL cu sediul în același spațiu, conform încheierii nr. 492 din 18 ianuarie 2001, care a fost înregistrată la Camera de Comerț și Industrie, Oficiul Registrului Comerțului, potrivit certificatului de înmatriculare nr. 945272 din 19 ianuarie 2001.

Susținerea recurentei că Ordinul nr. 736/1999, care prevede expres atribuirea spațiilor cu condiția organizării ca persoană juridică, ce a fost îndeplinită, ce constituie o normă specială ar fi încălcat dispozițiile Legii nr. 213/1998, care reprezintă norma generală, va fi înlăturată cât timp acesta nu a fost anulat pe calea contenciosului administrativ.

Pe de altă parte, Ministerul Sănătății, cu adresa nr. 47932 din 15 noiembrie 1999, a comunicat recurentului-pârât să elibereze, în baza Ordinului nr. 736/1999, adeverință care să confirme acordul conducerii C.D.T.D. ca în acest spațiu să funcționeze farmacia nou înființată, cu același personal.

Cum pârâtul nu s-a conformat acestei adrese, reclamanții au formulat acțiunea dedusă judecății.

Mai mult decât atât, după formularea recursului de către pârât, între acesta, pe de o parte, și SC D.F. SRL, ai cărei asociați sunt reclamanții, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 1575 din 14 martie 2001, pentru spațiul în suprafață de 76,43 mp din imobilul în care funcționează C.D.T.D. situat la parterul clădirii.

Pentru toate considerentele expuse, Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și, pe cale de consecință, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul C.D.T.D. București, împotriva deciziei nr. 3058 din 27 octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2003.