Loan repayment claim: cassation declared null due to insufficient legal grounding of illegality arguments, leaving appeal dismissal in force

Ședința publică de la 1 martie 2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanții A.E. și T.K.S.V.T.L.S. prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova, au chemat în judecată pe pârâta B.N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 118.000 Euro reprezentând împrumut și dobândă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 423 din 16 februarie 2009, Tribunalul Prahova a admis excepția de necompetență materială și a declinat soluționarea cererii formulate de reclamanți, în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Judecătoria Ploiești, în ședința publică de judecată din data de 15 aprilie 2009 a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței față de prevederile disp. art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., excepție admisă prin sentința civilă nr. 4552 din 15 aprilie 2009, prin care constatându-se conflictul negativ de competență s-a dispus și înaintarea cauzei la Curtea de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin sentința nr. 6 cc din 24 iunie 2009 Curtea de Apel Ploiești a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Judecătoria Ploiești prin sentința nr. 3623 din 10 martie 2010, a admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei comerciale în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ.

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, reinvestit în acest mod cu soluționarea cauzei, a apreciat că este competent material, în ciuda regulatorului de competență dat în cauză, față de împrejurarea că s-au invocat ca temeiuri noi pentru determinarea competenței, caracterul comercial al cauzei în raport de calitatea de comerciant a unei părți și prevederile art. 56 C. com. precum și de dispozițiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ., aspecte ce nu au fost verificate de instanța care a verificat regulatorul.

Prin sentința nr. 136 din 17 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Apelul formulat de reclamanții A.E. și T.K.S.V.T.L.S. împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 95 din 5 octombrie 2011.

Împotriva acestei sentințe reclamanții A.E. și T.K.S.V.T.L.S. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenții au susținut că instanța de apel a reținut eronat hotărârea ca fiind sentință, deși era vorba de o decizie, fiind pronunțată în apel, atacabilă numai cu recurs.

Recurenții susțin că hotărârea este nelegală pentru că motivarea este străină de natura pricinii fiindcă li se cere dovada unui fapt negativ, anume că lipsește justificarea plății, ori acest lucru nu se poate dovedi pentru că nu ar mai fi vorba de o îmbogățire fără just temei ci de un alt temei juridic, mai ales în lipsa unui contract formal de împrumut.

Recurenții își exprimă nemulțumirea referitor la motivarea deciziei în sensul că pe de o parte se reține că nu există nici o justificare pentru plata sumei de bani, în lipsa unui contract de împrumut, iar pe de altă parte se reține că nu au produs dovezi că plata nu ar avea nicio justificare.

În continuarea motivării recurenții prezentând situația de fapt a cauzei cu referiri la sentința Judecătoriei Sibiu au încercat să argumenteze ideea de îmbogățire fără just temei a asociatei B.N.

Pentru aceste motive au solicitat admiterea recursului modificarea deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii.

Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.

Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea.

Prin criticile invocate în cererea de recurs reclamanții, și-au exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate .

Indicarea de către recurenți a unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării recursului în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac.

Nu în ultimul rând trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege.

În alți termeni față de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanții A.E. și T.K.S.V.T.L.S. împotriva sentinței nr. 95 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2012.