Childcare allowance discrimination claim inadmissible as not targeting an administrative act
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Tax Litigation Section) dismissed the claimant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision that rejected the action as inadmissible; the claimant sought damages of 7,000 lei from the Romanian State for alleged discrimination from receiving a capped childcare allowance (600 lei monthly) under legislative amendments (O.U.G. no. 9/2003) instead of 85% of prior income under Law no. 19/2000. The court held that the claim did not fall within the scope of administrative litigation under Law no. 554/2004 because it did not challenge an administrative act (typical or assimilated) or an unjustified refusal, as defined by Art. 2(g), and that discrimination under O.G. no. 137/2000 cannot be invoked against legislative choices absent a constitutional exception challenge, so the prior inadmissibility ruling remains in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004; Childcare allowance discrimination claim inadmissible as not targeting an administrative act: Reclamantul a invocat prevederile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, precum și art. 14 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, învederând că tratamentul instituit prin modificarea legislativă reprezentată de O.U.G. nr. 9/2003 are caracter discriminatoriu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 19 noiembrie 2009, reclamantul S.M. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea primului pârât la plata sumei de 7.000 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material produs prin discriminare.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în perioada 18 februarie 2008 - 2 octombrie 2009 s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, beneficiind de o indemnizație de 600 lei lunar, plafonarea sumei stabilită prin modificările legislative având caracter discriminatoriu.
Prin sentința nr. 86 din 24 februarie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând în esență că, în raport de prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, neatacându-se un act administrativ în formă tipică sau asimilată, cererea nu se circumscrie acțiunilor formulate în temeiul legii contenciosului administrativ.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul S.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamantul a reiterat motivele pentru care solicită plata despăgubirilor, reprezentând diferența dintre indemnizația lunară primită și cea în cuantum de 85% din media veniturilor, astfel cum era prevăzut de Legea nr. 19/2000, anterior modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 9/2003.
Reclamantul a invocat prevederile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, precum și art. 14 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, învederând că tratamentul instituit prin modificarea legislativă reprezentată de O.U.G. nr. 9/2003 are caracter discriminatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, poate sesiza instanța de contencios administrativ, pentru a solicita anularea actului și repararea pagubei cauzate.
De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Așadar, având în vedere și prevederile art. 1 alin. (1) din același act normativ, obiectul controlului instanței de contencios administrativ îl formează exclusiv actele administrative și cele asimilate acestora, emise sau adoptate de autoritățile publice în activitatea de organizare a executării legii și de aplicare în concret a acesteia.
Instanța de fond a reținut în mod justificat că solicitarea reclamantului nu se circumscrie obiectului acțiunii în contencios administrativ astfel cum este reglementată această noțiune în art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluționare a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea unui act administrativ, fie din refuzul rezolvării unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim, ceea ce nu este cazul în speță.
În măsura în care o dispoziție legală este în contradicție cu prevederile legii fundamentale, există posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate a textului de lege, în cauza de față reclamantul neformulând o asemenea cerere.
Exercitarea unor drepturi la care se face referire în O.G. nr. 37/2000 vizează modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi și nu examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor, astfel că în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul actului normativ susmenționat.
În raport de cele expuse mai sus, - fără a face referiri și la fondul litigiului, aspect care nu prezintă interes față de soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă - Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva sentinței nr. 86 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.